Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasa a V-a
Etapa locală, 18 februarie 2017
Toate subiectele sunt obligatorii. Lucrarea scrisă nu va avea titlu sau motto.
Timpul de lucru: 3 ore. Se acordă 10 puncte din oficiu. Total: 120 de puncte
Citeşte cu atenţie următoarele texte şi răspunde corect tuturor cerinţelor formulate în sarcinile de
lucru:
A.
În colibă mai sclipea din când în când un ochi de jar. Se ridica în răstimpuri dintr-un tăciune o flacără
mică, vineţie, ca un duh neputincios şi se mistuia repede. Afară, în întuneric, cădea necurmat „ploaie cu
şiroaie”, cântând în streaşini, vâjâind departe în păduri. Rudenia mea Ilarie, cu pleoapele închise pe
jumătate, asculta în tăcere. Văzduhul întreg era plin de un vaier greu, prelung. Ca o fierbere, ca un vuiet ce-
ar veni de departe. Ascultam şi eu, în suflet cu tristeţe apăsătoare, care nu-ţi poţi da seama de unde vine,
când în jur e întuneric şi bat cu putere picuri mari de ploaie.
- Cum a lăsat Dumnezeu lumea asta! zise încet Ilarie. Toate lucrurile au un cântec. Iacă, şi ploaia îşi are
cântecul său.
- Adevărat, lumea-i plină de cântece. Numai să fie cine să le asculte, zic eu.
- Nu prea avem răgaz, că viaţa lărmuieşte mereu în jurul nostru. Dar aici, la pădure, eu tot am prins
multe cântece. Iacă, să vii dumneata, de pildă, primăvara când se topesc zăpezile, să auzi minunea lui
Dumnezeu, cântată de pârâiaşe. Pe atunci pădurile sunt încă negre, puţin de tot bat în vineţiu, din pricina
mugurilor lucii. S-auzi atunci: pe-alocuri parcă sunt clopoţele de argint, pe-alocuri boncăne vreunul mai
gros, altul dogit, într-altă parte iarăşi cad de sus în căldări mari apele şi fierbe-fierbe cu mii de glasuri. Să
stai lângă răstoaca în care se varsă pârâiaşul; cântă acolo o lume întreagă şi e o minune că din aceeaşi apă
se ridică şi cântece domoale şi pline de mânie.
(I. Agîrbiceanu, Povestea privighetorii)
B.
Sunetele reprezintă mijlocul cel mai potrivit prin care se realizează comunicarea în natură. Sunetul este
însăşi esenţa comunicării, nu doar în lumea umană prin limbajul articulat, ci şi în lumea păsărilor,
animalelor, peştilor şi chiar în lumea insectelor şi a plantelor.
Sunetele, organizate în ceea ce numim limbaj, asigură forme diferite de comunicare în lumea vie. În
natură există o permanentă „conversaţie” între fiinţele şi elementele care o alcătuiesc, însă cel mai adesea
sunetele emise depăşesc pragurile fizice sonore, accesibile fiinţei umane din punct de vedere senzorial şi de
aceea noi nu auzim aceste sunete. […]
În funcţie de modul de curgere, apa generează un sunet relativ constant. Sunetul apei curgătoare este
extrem de binefăcător pentru fiinţele umane care îşi utilizează în mod preponderent sau chiar excesiv
intelectul. Sunetul constant pătrunde în minte şi astfel amplifică fluiditatea gândirii şi ajută foarte mult la
îndepărtarea tensiunilor mentale datorate eforturilor intelectuale. Sunetul apei curgătoare conferă totodată
fiinţei umane o stare de dinamism constant şi induce echilibrul necesar realizării acţiunilor eficiente şi de
durată. Sunetul apei curgătoare de munte ne trezeşte tenacitatea care este capabilă să mute munţii din loc.
(Sunetele naturale, www.armonianaturii.ro)