J.A.Comenius
Ușinski
Stabilește o conexiune psihopedagogică între
învățământ ca sistem și proces;
Oferă o nouă teorie asupra educaţiei, care a
devenit apoi coloana de susţinere a dezvoltării
pedagogiei ca ştiinţă;
Propune gruparea elevilor în clase;
Pune baza constituirii comunității de
învățământ pe criteriul de vârstă;
Subliniază necesitatea creării a unor cărți
pentru fiecare clasă,care să cuprindă întreaga
programă;
Accentuează necesitatea organizarea
învățământului prin stabilirea a unei structuri
a anului de studii;
Propune o structurare a lecției determinând
trei etape/faze ale procesului
didactic(demonstrarea,explicarea,aplicarea);
Reliefează noi dimensiuni ale educației
ridicând-o până la rangul de factor
determinant în evoluția socială;
Ridică teoria educațională la rangul de
domeniu de cercetare;
K.D.
Considera pedagogia o artă, nu o
știință.
Este susținătorul unității dintre teor
si practică;
A propus o abordare antropologică a
pedagogiei, considerând că obiectul
educației este omul în totalitatea
manifestărilor sale, prin consecință;
E necesară cunoașterea holistică a
copilului pentru a construi un proces
de educație, prin luarea în considerare
particularităților fiziologice,
psihologice, sociale etc.;
A propus conceptul de specific națion
în educație, bază pentru construcția
întregului sistem educațional;
Considera că pedagogia trebuie să se
constituie ca o disciplină teoretică,
întemeiată pe cercetările tuturor
științelor care se ocupă de om;
A fost preocupat de metodele și
principiile didactice și de asigurar
motivării psihologice ,a procedeelor
folosite de cadrele didactice;
Susținea, construirea învățământului
baza observării naturii și principiu
însușirii conștiente a
cunoștințelor,acordând o mare
importanță muncii, ca mijloc de
educație morală.