Meteorologie populara

Cu un veac in urma, atunci cand oamenii nu aveau nici mijloace de informare in masa, nici o multitudine de informatii din care sa aleaga, precum in zilele noastre, acestia erau capabili, prin mijloace mai putin stiintifice, sa prezica starea vremii atat pe termen scurt, cat si pe o durata mai lunga de timp. Simpla observare a naturii si a fiintelor ce o populeaza informau taranii, categoria sociala predominanta in acele vremuri, instiintandu-i din timp daca va fi un an rodnic sau dimpotriva, daca maine va ploua sau daca se apropie o furtuna. Consider cel putin interesant faptul ca, spre deosebire chiar de unele prognoze meteorologice din prezent, prezicerile oamenilor se adevereau in cele mai multe cazuri. Descifrarea semnelor naturii s-a transmis din generatie in generatie, astfel incat persoanele varstnice, bunicii, mai stiu farame in ceea ce priveste anticiparea starii vremii.

Ploaia
La inceputul secolului trecut, oamenii credeau ca ploaia, constitue de fapt sudoarea balaurilor care cara norii in spate. Conform lucrarii Meteorologie populara definitivata de catre profesorul Traian Gherman, oamenii erau convinsi ca balaurii care poarta norii au un pieptar, care le tine de caldura. De obositi ce sunt, asuda si sudoarea aceasta pica jos, iar noi o numim ploaie. De asemenea, mitologia populara mai spune ca Ilie alearga prin cer dupa draci, cautand sa ii pocneasca cu biciul. Daca ii paleste, oamenii zic ca fulgera, iar daca nu-i paleste zic ca trasneste. Cateodata paleste si pe cate un om, ca-i rau ca dracul. Exista, de asemenea explicatii populare in privinta norilor. Inca din cele mai vechi timpuri se credea ca norii sunt o tesatura aflata in cer, la Dumnezeu, acesta coborand-o ori de cate ori vrea sa ploua. In cele mai multe zone se credea ca norii sunt aburi ce ies fie din pamant, fie din ape, stapanii acestora fiind solomonarii ce merg calare pe balauri. Semne prevestitoare de ploaie: dimineata sunt nori la rasarit; Soarele sau Luna au imprejur un cerc stralucitor; Luna rasare in nori; pe cerul senin se vede clar Calea Lactee (drumul lui Traian); Luceafarul e intunecat; curcubeul apare dimineata; vantul bate dinspre sud; cand norii merg in sens opus vantului; celor care mananca direct din oala le va ploua la nunta; la fel se intampla cu cei care nu-si hranesc bine pisicile si cu fetele mari care stau de vorba in pragul casei (acestora le va ploua si la

inmormantare); daca se ineaca cineva, va fi ploaie mare; daca un om se desparte foarte greu de viata, la inmormantarea sa va ploua; cand gainile nu se culca atunci cand se insereaza; cand porcul e nelinistit, ia paie in gura si le muta de colo-colo; cand se bat berbecii in capete;

In credintele populare, ploaia cu soare apare atunci cand o fata mare sau o baba ramane insarcinata. Cand ploua pe o durata lunga de timp, pentru a opri fenomenul, se fac slujbe la biserica, se trag clopotele sau se fura icoana sau toaca ce se arunca intr-o fantana. Pentru a aduce ploaia, exista stravechea datina a Paparudelor. Paparuda este denumirea cea mai rspndit a ritului magic de provocarea a ploii, practicat pe timp de secet. Jocul este facut oisnuit n a treia joi dup Rusalii; poate ns avea loc i n orice zi de var, dup o secet prelungit. Este jucat de fete tinere, mai rar i de biei, sub 14 ani. Alaiul e alctuit dintr-un numr variabil de personaje, dintre care cel puin una-dou trebuie s fie mascate. Acestea sunt dezbrcate i apoi nfurate n frunze si ghirlande de boz (brusture, fag, stejar, alun). Gluga de boz era legat deasupra capului cu cotoarele n sus i acoperea tot corpul ca un con de verdea. Rmurelele erau mpestriate cu panglici roii, cu salbe de firfirici. Cortegiul umbla prin sat de la o cas la alta, i n curte, nsoitoarele cnt un cntec ritual, btnd din palme, iar paparuda joac un dans sltre. Paparuda invoc onomatopeic ploaia prin dans, prin bti din palme, prin plesnetul degetelor, prin rpitul tobelor improvizate din tigi, dar mai ales prin ritmul si coninutul textului magic: Paparud-rud, /Vino de ne ud / Cu galeata-leata / Peste toata ceata; / Cu ciubrul brul / Peste tot poporul. / D-ne Doamne, cheile / S descuiem cerurile / S porneasc ploile, / S curg iroaiele / S umple praiele. / Hai, ploi, hai! / Ud pmnturile / S creasc grnele / Mari ct porumbele. / Hai, ploi, hai! n timpul jocului sau dup terminarea lui este obligatorie udarea cu ap a paparudei, ori a ntregului alai. Pentru dansul lor sunt rspltii prin daruri rituale ce semnific abundena i belugul: ou, mlai, gru, ca, lapte, colaci, fructe, bani, etc., uneori i haine vechi ceea ce leag obiceiul de cultul morilor. Dup ce au umblat prin sat, paparudele merg la o ap curgtoare, aprind paie pe ap, apoi i arunc vemintele din frunze. Alt ceremonial magic stravechi prin care se actioneaza asupra ploii este Coloianul - sol trimis la divinitatea pluviometric pentru a o invoca s dezlege sau s lege ploile, substituit de o ppu confecionat din lut, crpe, paie sau crengu de lemn mbrcat cu hinue din crpe.Caloianul poart o bogat sinonimie local i zonal feminin (Ploaia, Moaa Ploii, Mama Caloiana, Maica Cltoarea, Maica Domnului, Zna, Scaloiana, Seceta, Mama Secetei) i mai rar masculin (Scaloian, Tatl Soarelui, Sfntul Soare, Sntilie). n unele cete de Caloieni, mesagerii perechi, Caloian i Caloiana sau Mama Ploii i Tatl Soarelui sunt expediai la divinitate printr-un rit

funerar (nhumare sau scufundare n ap), cu mesaje diferite: Ea s aduc, El s opreasc ploile pe Pmnt. Din informaiile etnografice i textele cntate (bocite) de cortegiul funerar n timpul nmormntrii rezult c mortul este un copil disprut n condiii necunoscute, gsit de mama sa, dup ndelungate cutri, prin vlcele, colnice, pduri, , grdin, curtea casei sau la Fntna Mare, probabil necat. Acest suflet neprihnit este iniiat i trimis la divinitate n secvena central a ceremonialului (nmormntarea Caloianului), prin rituri funerare preistorice: distrugerea violent a corpului i abandonarea lui pe pmnt sau aruncarea n ap, incinerarea, nhumarea, scufundatul sau datul pe ap. Frecvent, aceeai ppu este supus biritualului funerar: nhumarea urmat de nviere (dezgroparea ei dup trei zile), distrugerea violent, abandonarea n ap sau dat pe o ap curgtoare. Cnd apar dou ppui, una pentru ploaie i alta pentru secet, sunt supuse, de obicei, la cte un singur rit funerar. Are foarte multe asemnri cu bocetul cruia i este specific proza cntat, n rnduri melodice asemntoare : Ene, Ene, Scaloiene/O, o, o.../De cand ploaia n-a mai dat/O, o, o.../Grauletul s-a uscat/S-a uscat si s-antristat/O, o, o.../De cand ploaia n-a mai dat./Ene, Ene, Scaloiene,/O, o, o.../Sa te duci cu florile/O, o, o.../Si sa vii cu ploile/Sa deschizi portitele/O, o, o.../Sa intre fetitele./Ene, Ene, Scaloiene/O, o, o.../Sa deschizi portitele/O, o, o.../Sa curga ploitele/Sa curga siroaiele/O, o, o.../Sa umple zavoaiele.

Fulgerul, trasnetul si tunetul

In conceptia populara, fulgerul,trasnetul si tunetul sunt acte de pedepsire si razbunare ale unor fiinte supraomenesti. In unele locuri, fulgerul apare atunci cand zmeii din nori se bat cap in cap, insa credintele cele mai raspandite sunt legate de Dumnezeu si Sfantul Ilie. Astfel, fulgerul e lumanarea pe care Dumnezeu o aprinde pentru a cauta diavolii ori duhurile rele sau apare atunci cand Dumnezeu, Sfantul Petru sau Sfantul Ilie scapara pentru a-si aprinde luleaua. In cele mai multe parti se crede ca stapanul fulgerelor, trasnetelor si tunetelor e Sfantul Ilie si ca acesta le foloseste ca sa trasneasca dracii. Atunci cand fulgera, oamenii isi faceau semnul crucii de 3 ori pentru a nu fi trasnit.