C. Kacsó - Descoperirile de Bronzuri Din Depresiunea Oaşului - Bronze Finds From The Oaş Depression PDF

CAROL KACSÓ
DESCOPERIRILE DE BRONZURI
DIN DEPRESIUNEA OAŞULUI.
CU SPECIALĂ PRIVIRE
ASUPRA DEPOZITULUI
DE LA BĂTARCI
BRONZE FINDS FROM THE

OAŞ DEPRESSION.
WITH SPECIAL REGARD
TO THE HOARD
FROM BĂTARCI
BAIA MARE • 2017

Descoperirile de bronzuri din Depresiunea
Oaşului. Cu specială privire asupra depozitului de
la Bătarci
Bronze finds from the Oaş Depression. With

special regard to the hoard from Bătarci
Carol Kacsó
EUROTIP
Baia Mare, 2017
Director editură: Pamfil Godja
Coperta 1.: Topor cu disc şi spin de la Bătarci (foto: Muzeul Naţional de

Istorie a României, Bucureşti)
Coperta 4: Depresiunea Oaş (foto: Ioan Pop)
Tehnoredactare: Tünde Pécsi
Coperta: Carol Kacsó, Tünde Pécsi
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

KACSÓ, CAROL
Descoperirile de bronzuri din Depresiunea Oaşului : cu specială
privire asupra depozitului de la Bătarci / Carol Kacsó. - Baia Mare :
Eurotip, 2017
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-617-303-2
902
© Carol Kacsó
Doamnei Dr. Ildikó Szathmári
Cuvinte cheie: Depresiunea Oaşului, epoca bronzului, depozite de
bronzuri, descoperiri izolate
Depresiunea Oaşului, o unitate geografică clar delimitată de zonele

înconjurătoare, se află în extremitatea nord-vestică a României, la
contactul dintre Câmpia Someşului şi lanţul eruptiv neogen al Oaşului şi
Gutâiului (fig. 1). Extinsă pe o suprafaţă de aproximativ 755,30 km2, cu
altitudini maxime de 400-500 m, depresiunea se compune din piemonturi
şi glacisuri, având două compartimente bine individualizate: Depresiunea
Negreştilor în sud şi Culoarul Lechincioarei în nord, primul dezvoltat
între prelungirile vestice ale Munţilor Igniş şi aliniamentul de măguri din
sectorul porţilor Talnei şi Turului, cel de al doilea cu două bazinete,
Cămărzana şi Târşolţ, drenate de Lechincioara. Depresiunea Oaşului are
trei deschideri înspre sud-vest, prin văile Talna şi Tur, precum şi prin
şaua de la Oraşu Nou, iar înspre est are legături, prin Pasul Huta, cu
Depresiunea Maramureşului1.
Fig. 1. Harta Depresiunii Oaşului.
Din punct de vedere arheologic, depresiunea este cunoscută mai ales

datorită intenselor cercetări efectuate în staţiunile paleolitice identificate
începând cu anii 1950-19602. Relativ numeroase sunt şi descoperirile
1
Date cu privire la geomorfologia regiunii la VELCEA 1964; ROŞU 1973, 195-196;
VELCEA et alii 1987, 61-62; PASCARU f.a.
2
Din bogata literatură referitoare la aceste cercetări citez lucrările BITIRI, SOCOLAN
1966; BITIRI 1972; DOBRESCU 2008, 124-161. O privire de ansamblu asupra
5
epocii bronzului ce provin din Depresiunea Oaşului. Materialelor apărute
în diferite aşezări ale acestei epoci3, puse în lumină în cursul unor
cercetări de suprafaţă sau a săpăturilor sistematice, li se adaugă mai
multe descoperiri de bronzuri incidentale, primele de acest fel fiind
salvate încă în doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ele fac în principal
obiectul studiului de faţă.
Repertoriul descoperirilor de bronzuri din Depresiunea

Oaşului (fig. 2)
Fig. 2. Localităţi din Depresiunea Oaşului cu descoperiri de bronzuri.
cercetărilor arheologice şi a mediului din Depresiunea Oaşului la ASTALOS,

FEURDEAN 2007.
3
Boineşti-Coasta Boineştilor (BADER 1978, 121, nr. 15), Călineşti Oaş-Dealul Hurca
(MARTA 2016), Gherţa Mică-Dealul Bocaghiţa (BADER 1978, 125, nr. 41), Turţ-„Pe
malul Talnei” (BADER 1978, 129, nr. 94), Turulung-Vii-„Pe malul Turului” (BADER
1978, 130, nr. 96), Vama-Dealul Mare (BADER 1978, 130, nr. 100).
6
Bătarci
Depozit de bronzuri.
Depozitul a fost descoperit la sfârşitul lunii mai a anului 1952, la cca
4 km sud-est de Bătarci, la aproximativ 300 m de ramificaţia de drumuri
Turţ-Valea Turţ-Dealul Măgura, în locul numit Valea Gâştii (fig. 3)4.
Piesele găsite, aflate la adâncimea de 0,20 m, au fost împărţite între
descoperitori, majoritatea acestora fiind recuperată de către autorităţi în
mai multe etape şi predată Muzeului Regional din Baia Mare.
Fig. 3. Imagine Google Maps din satelit cu zona de descoperire a depozitului

de la Bătarci.
În arhiva Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie din Baia Mare

(în continuare MBM), moştenitorul de drept al muzeelor de istorie ce au
funcţionat anterior în oraş, se păstrează o serie de documente în care sunt
4
Punctul exact în care a ieşit la iveală depozitul nu mai poate fi stabilit în prezent cu
certitudine. Acesta se află, potrivit informaţiei furnizate de către Tiberiu Bader (1978,
81), pe panta unui deal din pădurea localităţii.
7
menţionate date cu privire la condiţiile de descoperire a depozitului,
piesele salvate, participanţii la cercetare, solicitările pentru recuperarea
altor piese etc.
Astfel, în Raportul de activitate al Muzeului Regional Baia Mare pe
trimestrul II al anului 1952 (fig. 4) sunt menţionate 18 piese care au
parvenit muzeului din descoperirea de la Bătarci, iar în Raportul de
activitate pe trimestrul III al aceluiaşi an (fig. 5) figurează ca recuperate
din depozit deja 32 de piese de bronz, printre acestea şi tortiţa unui vas de
bronz, 11 fragmente dintr-un vas de lut şi două inele de aur. Aceleaşi
piese apar şi în adresa nr. 72/1952 înaintată Comitetului pentru
Aşezăminte Culturale, Secţia Muzee şi Monumente Bucureşti5. În această
adresă se precizează că primul specialist apelat pentru a determina natura
şi vechimea pieselor găsite la Bătarci a fost Tancred Bănăţeanu, care
efectua cercetări etnografice în zonă şi care a anunţat descoperirea
Filialei Cluj a Academiei R.P.R. Din partea Filialei a fost delegat pentru
continuarea investigaţiilor Mihail Macrea6. În adresa nr. 129/6 ianuarie
1953 a Sfatului Popular Raional Negreşti înaintată Sfatului Popular
Regional Baia Mare (fig. 6) sunt menţionate alte piese recuperate din
depozit: „2... cercei de aramă” (probabil inele de aur) şi „16... obiecte de
aramă”. În adresele muzeului din Baia Mare nr. 17/1953 (fig. 7), către
Sfatul Popular al comunei Bătarci, şi nr. 6/1953, către directorul
Muzeului raional Satu Mare, sunt solicitate din descoperirea de la Bătarci
alte piese, şi anume două ceşti de bronz, respectiv un târnăcop de bronz
(topor cu disc ş spin ?). În scrisoarea de răspuns la cea de a doua adresă,
din 13 aprilie 1953, Vasile Lăpuşte afirmă că târnăcopul cerut a rămas la
locuinţa sa din Bătarci, între timp el mutându-se într-o altă localitate.
5
În adresa înaintată la Bucureşti, precum şi în Raportul de activitate pe trimestrul
III/1952 (vezi supra), punctul de hotar în care a fost descoperit depozitul este denumit
Valul Gănştii, cu precizarea că piesele au fost găsite într-o groapă.
6
Cercetătorul a consemnat datele cu privire la locul unde a ieşit la iveală depozitul, la
condiţiile sale de descoperire şi la cercetările efectuate la locul descoperirii într-un
carnet, care mi-a fost pus la dispoziţie de soţia profesorului, doamna Virginia Macrea,
atunci când, în 1970, pregăteam spre publicare descoperirea. Carnetul a fost înapoiat,
fireşte, familiei.
8
Fig. 4. Lista primului lot de artefacte de la Bătarci în muzeul din Baia Mare.
Document din 1952.
9
Fig. 5. Lista artefactelor de la Bătarci aflate la muzeul din Baia Mare.
Document din 1952.
10
Fig. 6. Document din 6 ianuarie 1953 cu privire la depozitul de la Bătarci.
Fig. 7. Document din 4 februarie 1953 cu privire la depozitul de la Bătarci.
11
Din actele menţionate rezultă evident că depozitul de la Bătarci a
conţinut un număr mai mare de piese decât cele salvate şi ajunse la
muzeul din Baia Mare. Acest fapt este confirmat de recuperarea la o dată
mult mai recentă a încă unei piese ce a aparţinut, foarte probabil, acestui
depozit (vezi infra).
Încă în cursul anului 1952, Mihail Macrea a efectuat o cercetare la
locul descoperirii, executând aici şi un mic sondaj de verificare, în urma
căruia a ajuns la concluzia că depozitul nu a fost depus pe teritoriul unei
aşezări stabile şi că piesele sale nu aparţin resturilor unui atelier de
turnătorie. La locul descoperirii, dar şi în raza localităţii Bătarci a
efectuat cercetări de suprafaţă şi Tiberiu Bader, fără a descoperiri urmele
vreunei staţiuni din epoca bronzului7.
Depozitul de la Bătarci s-a aflat până în anul 1970 în colecţia
muzeului din Baia Mare. Piesele sale au fost înregistrate, imediat după
achiziţionare, într-un registru de inventar care s-a pierdut la începutul
anilor 1960, şi au fost reinventariate, sub numerele 123-161 (piesele de
bronz şi fragmentele unui vas de lut) şi 3696/28-3699/31 (piesele de aur),
în 1967. La sfârşitul anului 1970, piesele de bronz de la Bătarci au fost
transferate, la ordin, la nou înfiinţatul Muzeu Naţional de Istorie a
României, cu sediul în Bucureşti (în continuare MNIR), unde au fost
inventariate sub numerele 69689-69698 şi 69700-697388.
În anul 1994, Muzeul Judeţean Satu Mare (în continuare MJSM) a
achiziţionat o piesă de bronz de la Bătarci, care a fost descoperită tot în
punctul Valea Gâştii9. Pare destul de probabil că ea aparţine depozitului
identificat în 1952.
Prima menţionare a depozitului de la Bătarci în literatură îi aparţine
lui Mircea Rusu, care includea descoperirea printre depozitele de
bronzuri ale grupului Uriu-Domăneşti10. Astfel a încadrat depozitul şi
Wilhelm Albert v. Brunn, care a discutat pe scurt şi două dintre
componentele sale11. Primul care a analizat mai detaliat câteva dintre
piesele depozitului, pe care le-a şi ilustrat, a fost Alexandru Vulpe12. O
7
BADER 1978, 81-82.
8
Piesa nr. inv. 69697 (un topor cu disc şi spin fragmentar), inventariată ca aparţinând
descoperirii de la Bătarci, provine în realitate din depozitul I de la Rebrişoara.
9
LAZIN 1996, 57, fig. 2.
10
RUSU 1963, 205, nr. 8.
11
v. BRUNN 1968, 32, nota 8, 36, nota 7, 289.
12
VULPE 1970, 58, nr. 265-266, pl. 17, 265-266, 86, nr. 448, pl. 32, 448, 91, nr. 503, pl.
36, 503, 94, 535, pl. 39, 535. Într-o lucrare ulterioară (1975, 74, nr. 388, pl. 40, 388),
Alexandru Vulpe a publicat încă o piesă din depozit. În ambele volume au fost discute
pe larg încadrarea tipologică, cronologică şi chorologică a pieselor şi contextul
cultural din care ele provin.
12
prezentare de ansamblu a depozitului, cu ilustrarea unei părţi a pieselor
descoperite, a fost făcută de Tiberiu Bader13. Condiţiile de descoperire a
depozitului şi descrierea pieselor, documentate prin desene, au fost
prezentate într-un studiu publicat în 197214. Depozitul de la Bătarci, cu
descrieri mai mult sau mai puţin exacte, în unele cazuri însoţite de o
ilustraţie care nu este întotdeauna corespunzătoare, a apărut în
cataloagele de descoperiri elaborate de Amália Mozsolics15, Mircea
Petrescu-Dâmboviţa16, Tiberiu Bader17, Svend Hansen18 şi Olimpia
Bratu19. Unele dintre componentele depozitului au fost analizate punctual
în lucrările lui Mircea Rusu20, Mircea Petrescu-Dîmboviţa21, Tiberiu
Bader22, Carol Kacsó23, Tudor Soroceanu24 şi Wolfgang David25.
Din motive care astăzi nu mai pot fi precizate, câteva dintre piesele
depozitului de la Bătarci, aflate la muzeul din Baia Mare şi transferate la
Bucureşti, nu au fost menţionate şi ilustrate în niciuna dintre lucrările în
care a fost prezentată descoperirea. Au rămas de asemenea neilustrate
fragmentele salvate din vasul de lut în care au fost depuse, foarte
probabil, piesele de metal.
Republicând depozitul de la Bătarci, prezint şi aceste piese şi atrag
totodată atenţia asupra unor mici greşeli apărute în lucrarea din 1972
13
BADER 1971, R 25.
14
MACREA, KACSÓ 1972.
15
MOZSOLICS 1973, 120.
16
PETRESCU-DÎMBOVIŢA 1977, 52-53; PETRESCU-DÎMBOVIŢA 1978, 98, nr. 7, pl. 20, C-
21, A.
17
BADER 1978, 120, nr. 9, pl. LXXV. Au fost republicate, fără a fi specificat acest fapt,
desenele din lucrarea lui Mihail Macrea şi Carol Kacsó (1972, pl. XX-XXV).
18
HANSEN 1994, 577, nr. 29.
19
BRATU 2009, 234, nr. 62.
20
RUSU 1964, 243 (topoare cu gaură de înmănuşare transversală); RUSU 1972, 98, nr. 6
(Lista barelor de bronz), 120, nr. 9 (Lista celturilor cu plisc), 138, nr. 4 (Lista
topoarelor cu aripioare), 158, nr. 5 (Lista secerilor cu buton), 194, nr. 5 (Lista
topoarelor cu disc şi spin), 224, nr. 5 (Lista pumnalelor), 230, nr. 6 (Lista vârfurilor de
lance).
21
PETRESCU-DÎMBOVIŢA 1978, 14, nr. 13-15, 20, nr. 194-204 (seceri cu buton);
PETRESCU-DÎMBOVIŢA 1998, 68, nr. 626-629, pl. 54, 626-629, 75, nr. 741, pl. 61, 741,
89, nr. 948, pl. 75, 948 (brăţări).
22
BADER 1978, 86 (celturi), 88 (seceri cu buton), 90 (topoare cu gaură de înmănuşare
transversală), 92 (topoare cu disc şi spin), 95 (pumnal), 96 (vârf de lance), 101
(brăţări).
23
KACSÓ 1995a, 136, Lista 2, nr. 3 (topor cu disc şi spin de tip B4, varianta Uioara);
KACSÓ 2003, 279-280, Lista 2, nr. 2 (topoare cu gaură de înmănuşare transversală);
KACSÓ 2014, 115 (verigă de aur cu secţiunea rombică).
24
SOROCEANU 2008, 242-243, nr. 178-180 (vase de bronz).
25
DAVID 2013, 123, Tip XIII (Dragomireşti), nr. 79-80 (topoare cu gaură de înmănuşare
transversală).
13
(vezi supra) în legătură cu unele componente. În descrierea pieselor
renunţ acum la menţionarea detaliilor lor de formă, acestea fiind deja
anterior amănunţit redate. În ilustrarea depozitului utilizez, pe lângă
desenul deja publicat al piesei aflate la MJSM (vezi infra), desenele
foarte exact realizate de către Gavrilă Moldovan de la MBM, precum şi
fotografiile de foarte bună calitate, ce mi-au fost puse la dispoziţie de
MNIR (piesele de bronz)26, respectiv cele deja folosite în prezentarea
colecţiei de arheologie a muzeului din Baia Mare (piesele de aur)27.
1. Fragment de topor cu disc şi spin de tip B3, varianta Dobrocina
(fig. 8, 1; 14, 1). Lipseşte cea mai mare parte a lamei. Lung. păstrată 10,7
cm, greut. 362,87 g28. Nr. inv. 69708. 2. Fragment de topor cu disc şi
spin de tip B4, varianta Sarasău (fig. 8, 2; 14, 2). Lipseşte cea mai mare
parte a lamei. Lung. păstrată 8,3 cm, greut. 188,68 g. Nr. inv. 69707. 3.
Topor cu disc şi spin de tip B4, varianta Uioara (fig. 8, 3; 14, 3).
Scrijelituri recente pe tubul de înmănuşare şi pe lamă. Lung. 27,4 cm,
greut. 484,47 g. Nr. inv. 69705. 4. Fragment de disc de la un topor cu
disc şi spin (fig. 8, 4; 14, 4). Greut. 15,30 g. Nr. inv. 69725. 5-6. Topoare
cu gaura de înmănuşare transversală de tip Ungureni (Şanţ)-
Dragomireşti, varianta Dragomireşti (fig. 9, 1-2; 14, 5-6a-d). Pe lama
piesei de dimensiuni mai mari sunt vizibile defecte de turnare. Lung. 7,8
cm, 12 cm, greut. 79,31 g, 133,57 g. Nr. inv. 69709, 69706. 7. Vârf de
lance cu partea mediană îngroşată şi de trei ori profilată (fig. 9, 3; 15, 1).
Lung. 11 cm, greut. 62,20 g. Nr. inv. 69689. 8. Pumnal cu mânerul plin
de tip Hust-Bătarci (fig. 9, 4; 15, 2). Tăişurile zimţuite, vârful rotunjit.
Lung. 17 cm, greut. 79,41 g. Nr. inv. 69710. 9-12. Celturi cu plisc (fig. 9,
5-7; 10, 1; 15, 3-6). Secţiunea corpului hexagonală sau ovală, tortiţa la un
exemplar uşor turtită, tăişurile mai mult sau mai puţin uzate. Lung. 8,6
cm, 8,8 cm, 8,8 cm, 8,9 cm, greut. 117,82 g, 128,21 g, 108,23 g, 130,65
g. Nr. inv. 69694, 69690, 69691, 69692. 13. Fragment de celt cu plisc
(fig. 10, 2; 15, 7). Lipseşte partea inferioară. Lung. păstrată 7,6 cm, greut.
117,82 g. Nr. inv. 69693. 14. Fragment de celt cu plisc (fig. 10, 3; 15, 8).
Se păstrează o mică porţiune din partea superioară. Lung. păstrată 7,2
cm, greut. 51,27 g. Nr. inv. 69712. 15. Fragment de celt (fig. 10, 4; 15,
9). Lipseşte partea superioară. În zona rupturii, piesa este puternic turtită.
26
Fotografiile mi-au fost transmise, cu avizul conducerii instituţiei, de Sorin Oanţă-
Marghitu, care mi-a furnizat şi informaţii cu privire la câteva dintre componentele
depozitului, şi mi-a comunicat greutatea tuturor pieselor de bronz. Îi rămân dator
pentru ajutorul acordat.
27
KACSÓ 2004, pl. LXV, 1.
28
Greutăţile aici publicate ale pieselor de bronz de la Bătarci sunt mai mult sau mai
puţin diferite de cele prezentate în lucrarea lui Mihail Macrea şi Carol Kacsó (1972).
14
Ambele feţe late sunt decorate înspre margini cu câte două nervuri, ce
coboară până aproape de tăiş. Lung. păstrată 7,3 cm, greut. 164,39 g. Nr.
inv. 69695. 16. Fragment din corpul unui celt masiv (fig. 10, 5; 15, 10).
Lung. păstrată 4,5 cm, greut. 136,09 g. Nr. inv. 69696. 17. Fragment de
topor cu aripioare de tip Uriu (fig. 10, 6; 15, 11). Lung. păstrată 6,5 cm,
greut. 116,45 g. Nr. inv. 69711. 18-30. Fragmente de seceri (fig. 11, 1-
13; fig. 15, 12-24)29. Foarte probabil, toate fragmentele provin de la
seceri cu buton cu lama îngustă şi muchia mai mult sau mai puţin
îngroşată, la una dintre piese aceasta fiind marcată de alveole. Şase dintre
seceri prezintă pe lamă una sau două nervuri paralele cu muchia. Patru
dintre fragmente sunt puternic îndoite la nivelul rupturii. Tăişurile sunt
puternic uzate. Lăţ. max. a lamei 1,9 cm, 2,2 cm, 2,9 cm, 2 cm, 2,4 cm,
2,5 cm, 2,6 cm, 2,4 cm, 2,7 cm, 2,4 cm, 2,2 cm, 2,4 cm, 2,2 cm, greut.
31,20 g, 26,29 g, 42,28 g, 31,45 g, 31,71 g, 21,51 g, 26,95 g, 31,62 g,
33,06 g, 38,77 g, 21,51 g, 12,55 g, 19,11 g. Nr. inv. 69723, 69715,
69719, 69713, 69714, 69721, 69718, 69716, 69717, 79720, 69721,
69724, 69722. 31. Brăţară deschisă (fig. 11, 14; 16, 1). Secţiunea
rotundă, capetele subţiate, îndoite şi suprapuse. Decorul, parţial păstrat
înspre capete, constă din grupuri de linii incizate ce alternează cu grupuri
de triunghiuri haşurate alăturate30. Diam. interior 6 cm, greut. 99,90 g.
Nr. inv. 69700. 32-34. Brăţări deschise (fig. 11, 15-17; 16, 2-4).
Secţiunea rotundă, capetele subţiate şi apropiate. Decorate până aproape
de capete cu crestături dese. Diam. interior 5,7 cm, 5,8 cm, 5,9 cm, greut.
59,41 g, 48,57 g, 63,21 g. Nr. inv. 69702, 69701, 69698. 35. Brăţară
asemănătoare, identic decorată (fig. 12, 1; 16, 5). Unul dintre capete
puternic îndoit. Greut. 101,88 g. Nr. inv. 69699. 36. Fragment de brăţară
asemănătoare, identic decorată (fig. 12, 2; 16, 6). În apropiere de ruptură,
secţiunea barei a fost modificată prin lovituri de ciocan, ea devenind
aproximativ dreptunghiulară. Greut. 30,83 g. Nr. inv. 69704. 37.
Fragment de verigă de picior (fig. 12, 3; 16, 7). Cele două capete sunt
rupte, piesa este şi uşor deformată prin îndoire. Greut. 55,14 g. Nr. inv.
69703. 38. Fragment de verigă deschisă. Secţiunea rotundă, capătul
29
În studiul lui Mihail Macrea şi Carol Kacsó (1972, pl. XXIII, 6), fragmentului fig. 11,
1 îi este alăturat fragmentul fig. 11, 11, astfel că cele două fragmente par să aparţină
aceleiaşi seceri. În realitate, ele nu se potrivesc în felul în care sugerează desenul şi au
lăţimile şi patina diferite (informaţie amabilă Sorin Oanţă-Marghitu, e-mail din 21
aprilie 2016). Fragmentele provin deci din piese diferite. De asemenea, lipseşte
certitudinea că fragmentele fig. 11, 6 şi fig. 11, 13 aparţin unei singure piese, aşa cum
sunt ele prezentate de Mircea Petrescu-Dîmboviţa (1978, pl. 21, 13) şi Tiberiu Bader
(1978, pl. LXXV, 17).
30
Pe desenul fig. 11, 14 decorul este reconstituit.
15
ascuţit şi îndoit, decor de crestături dese31. 39. Verigă de aur deschisă de
formă aproximativ ovală (fig. 12, 4; 16, 11). Secţiunea rombică, capetele
subţiate şi suprapuse. Diam. 1,54/2,5 cm, greut. 6,10 g. Nr. inv. 3696/28.
40-42. Verigi de aur deschise (fig. 12, 5-7; 16, 8-10). Secţiunea rotundă,
capetele subţiate şi apropiate, decorate cu crestături dese. Diam. 2,8 cm,
2,25 cm, 1,9 cm, greut. 6,50 g, 2,90 g, 2,45 g. Nr. inv. 3697/29-3699/31.
43. Bară de bronz (fig. 12, 8; 16, 12). Secţiunea aproximativ semiovală,
capetele rotunjite. Ruptă în două, uşor îndoită. Sunt vizibile urme de
lovituri cu ciocanul. Lung. 17,4 cm, greut. 232,24 g. Nr. inv. 69727-
69728. 44. Bară de bronz în formă de franzelă (fig. 13). Secţiunea
semiovală, un capăt este tăiat (recent ?), celălalt este rotunjit. Lung.
păstrată 11,5 cm, greut. 360 g. Nr. inv. 33671 (MJSM). 45. Fragment de
turtă (fig. 12, 9; 16, 13). Greut. 301,08 g. Nr. inv. 69738. 46-53. Bucăţi
de bronz brut (fig. 12, 10-17; 16, 14-21). Greut. 31,93 g, 16,77 g. 11,62
g, 10,44 g, 33,14 g, 46,54 g, 57,38 g, 72,80 g. Nr. inv. 69737, 69732,
69730, 69731, 69736, 69735, 69733, 69734. 54. Ciot de turnare (fig. 12,
18; 16, 22). Înălţ. păstrată 3,4 cm, greut. 78,83 g. Nr. inv. 69726. 55.
Fragmente dintr-un vas de lut (fig. 12, 19). Culoarea cafeniu deschis,
pasta cu pietricele, arderea bună. Gura largă, marginea rotunjită, tăiată
oblic şi răsfrântă uşor în exterior, corpul bombat. Diam. gurii 24 cm. Nr.
inv. 161 (MBM).
La piesele care păstrează patina, aceasta este diferită de la exemplar
la exemplar: verde deschis, verde închis, verde cu flecuri albăstrui etc. La
mai multe bronzuri, patina este parţial căzută, culoarea metalului fiind
gălbuie, gălbui roşiatică sau negricioasă. La câteva piese, patina a fost
total îndepărtată recent.
La sfârşitul anilor 1970, Gabriel F. Popescu, conferenţiar la Institutul
de Subingineri din Baia Mare, mi-a remis o notă cu analizele spectrale a
cinci piese din depozitul de la Bătarci, efectuate de Ştefan Mihálka la
Laboratorul Central al Trustului Minier din Baia Mare. Piesele sunt astfel
descrise în nota menţionată: „1) material brut „de bronz” (nr. inv. 972);
2) toporaş „de bronz” (nr. inv. 1041); 3) toporaş de luptă (nr. inv. 1046);
4) idem (nr. inv. 1048); 5) daltă (nr. inv. 1062)”. Din păcate, în lipsa
registrului în care a fost inventariat prima dată depozitul de la Bătarci
(vezi supra), dar şi datorită faptului că urmele intervenţiilor făcute pentru
obţinerea materialului necesar probelor nu mai sunt vizibile32, în prezent
31
Piesă pierdută.
32
La solicitarea mea, Sorin Oanţă-Marghitu a examinat piesele de la Bătarci şi mi–a
comunicat următoarele: „am verificat cu atenţie toate piesele din depozit si nu am
găsit nici o urmă de forare pentru prelevare de probe. Dar asta nu înseamnă nimic. E
posibil sa fi fost cosmetizate cu un chit” (e-mail din 21 aprilie 2016).
16
nu pot fi stabilite piesele care au fost supuse analizelor. Prezint totuşi
rezultatele obţinute, întrucât acestea pot fi comparate cu rezultatele
analizelor pieselor din alte depozite.
Piesa Cu Sn Pb Zn As Al Bi
Nr. inv.
978 98,9 0,001 0,001 0,10 0,01 0,001 0
1041 97,5 0,1 0,010 1 0 0,001 0,001
1046 98,2 1, 0 0,01 1 0,01 0,001 0,001
1048 98,4 1 0,01 0,1 0 0,01 0,005
1062 98,7 0 0,001 0,01 0.1 0 0,001
Continuare
Au Ag Fe Co Ni Si Mg Sb
0,010 0 1 0 0 0,1 0,01 0,05
0,001 0,005 1 0,001 0.001 0,10 0,01 0
0 0,005 0,1 0,01 0,01 0,5 0,01 0,01
0 0,005 0,1 0,001 0,01 1 0,01 0,01
0,01 0 0,005 0 0 0,001 0,001 0,01
Lit.: vezi supra.

Boineşti
Descoperire izolată.
Daltă cu toc (fig. 17, 1). Descoperită, într-un punct neprecizat,
înainte de 1978.
MJSM.
Lit.: BADER 1978, 87, 121, nr. 15, pl. LXXXVIII, 3533; BĂLAN
2009, 33, nr. 6, pl. V, 634.
Oraşu Nou
33
În discuţia cu privire la descoperirile de dălţi de bronz din Câmpia Someşului, autorul
afirma, la p. 87, că o daltă cu toc provine dintr-o aşezare de la Boineşti, care nu este
mai exact nominalizată, iar în repertoriul de descoperiri, la p. 121, spunea că dalta cu
toc de la Boineşti este o descoperire izolată, fără a preciza punctul în care a ieşit la
iveală. Remarc că nici în înşiruirea de piese de bronz găsite în aşezările Suciu de Sus,
la p. 73, şi nici în descrierea descoperirilor din aşezarea de la Boineşti-Bélavár
(Coasta Boineştilor), la p. 65, Tiberiu Bader nu menţiona găsirea pe teritoriul
amintitei aşezări a unei dălţi de bronz. Acelaşi autor, într-o lucrare mai recentă (1979,
8-10), a prezentat pe larg cercetările şi descoperirile de la Boineşti, dar nici aici nu a
amintit de o daltă cu toc apărută în aşezarea fortificată.
34
Se afirmă că piesa provine dintr-o aşezare fortificată, în acest sens nu există însă
informaţii certe, vezi nota 33.
17
Celt cu urechiuşă. Descoperit, în ziua de 14 septembrie 1864, de
către minerul János Gábor, la adâncime în pământ, în cariera de piatră de
moară.
Nu există informaţii cu privire la soarta piesei.
Lit.: RÓMER 1864, 170, nr. 76035; POPESCU 1951, 28; BADER
1978, 126, nr. 66; BOROFFKA 2006, 75 („Satu Mare”); BOROFFKA 2009,
126 („Satu Mare”) ; SEBASTIAN 2009, 12.
Prilog
1-4. Topoare cu disc şi spin de tip B3, varianta Cehăluţ, lung. 28 cm,
20,5 cm, 25 cm, 23,3 cm. 5. Topor cu disc şi spin de tip B4, varianta
Şomcuta, lung. 22,3 cm. 6. Topor cu disc şi spin de tip B4, varianta
Sarasău, lung. ? 7-11. Topoare cu disc şi spin de tip B4, varianta Rohod,
lung. 26 cm, 24,2 cm, 24,3 cm, 23,5 cm, ? 12-13. Topoare cu disc şi spin.
14-16. Turte de bronz în formă de franzelă, lung. 19,5 cm, 16 cm, ? 17-
23. Turte de bronz rotunde. Fig. 18.
Depozitul a fost descoperit, în 1868, în hotarul localităţii, într-un loc
spălat de o viroagă. Bronzurile se aflau într-o grămadă, topoarele
acoperind turtele. La locul descoperirii au fost găsite şi numeroase bucăţi
de zgură, precum şi bucăţi de lemn pietrificate, dintre care una părea a fi
o parte de mâner.
Jósa András Múzeum Nyíregyháza (în continuare JAMNy) (nr. inv.
58. 110. 1-11).
Lit.: J. VÉCSEY, ArchÉrt S.V. II, 1870, 132-133; HAMPEL 1886, 53;
HAMPEL 1892, 129-130; VENDE f.a., 409; ROSKA 1939, 12; ROSKA
1942, 239, nr. 60; RUSU 1963, 206, nr. 56; VULPE 1970, 84, nr. 399-402,
pl. 28, 399-402, 90, nr. 492, pl. 35, 492, 91, nr. 504, pl. 36, 504, 93, nr.
508-512, pl. 37, 508-512, pl. 80; BADER 1971, R26a-c; MOZSOLICS
1973, 173, pl. 58, B; PETRESCU-DÎMBOVIŢA 1977, 66, pl. 59, 5-14, pl.
60, 1-2; PETRESCU-DÎMBOVIŢA 1978, 105, nr. 60, pl. 42; BADER 1978,
127, nr. 72, pl. LXXVIII; KROEGER-MICHEL 1983, 194, Lista VIIb, DEE
234-235, 199, Lista XI, D-761, 200-201, Lista XII, D-813, E-858, 201-
202, Lista XIII, DEE-919, DEE-922; SCHUMACHER-MATTHÄUS 1985,
151, Tabel 121; HANSEN 1994, 588, nr. 296; DAVID 2004, 78, Lista A,
35
Este publicată următoarea informaţie: „1864. sept. 14-kén talált Gábor János bányász
a malomkő-bányában, mélyen a földben egy bronz füles-vésőt”. Traducerea: „Minerul
János Gábor a găsit, la 14 septembrie 1864, în cariera de piatră de moară, la adâncime
în pământ, un celt de bronz cu urechiuşă”.
18
nr. 9; VACHTA 2008, 28, fig. 14; BRATU 2009, 327, nr. 903; KACSÓ
2009a, Anexa 2, nr. 12.
Remetea Oaşului
Topor cu disc de tip A2, de dimensiuni foarte mari, nedecorat, lung.
33,2 cm (fig. 17, 2). Descoperit, între anii 1940 şi 1944, în condiţii
neprecizate în raza localităţii.
Colecţia Institutului de Arheologie al Universităţii Eötvös Loránd
din Budapesta (nr. inv. 251).
Lit.: MOZSOLICS 1967, 145, pl. 17, 2; HÄNSEL 1968, 189, Lista 48,
nr. 1c; VULPE 1970, 68, nr. 297, pl. 19, 297; BÓNA 1975, 134, pl. 51, 2;
BADER 1978, 127, nr. 74, pl. LXVI, 2; KROEGER-MICHEL 1983, 188,
Lista I, AAB-25, fig. 37; DAVID 2002, 419, Lista NS 29, 481, RO 43.
Târşolţ
1. Topor de tip Drajna, secţiunea barei de sub ceafă ovală, secţiunea
lamei hexagonală, lung. 22,6 cm. 2. Celt cu plisc cu secţiunea ovală,
decorat pe margini cu câte o nervură longitudinală puternic reliefată, iar
pe feţele late cu câte o nervură unghiulară, lung. 11,3 cm. 3-4. Brăţări
deschise, secţiunea rotundă, decorate, diam. exterior 7,2/7,8 cm, 7,4/8,1
cm 5. Verigă de picior deschisă, secţiunea rotundă, diam. exterior
11,3/13,1 cm36. Fig. 19.
Depozitul a ieşit la iveală, în anii 1970, pe partea nordică a dealului
Pădurea Fodoreanu, în apropiere de pârâul Târşolţ, în valea râului
Lechincioara.
MJSM (nr. inv. 31462).
Lit.: BADER 1996, 269, fig. 10-11; KACSÓ 2003, 279, Lista 1, nr. 21,
pl. 7, 5; BRATU 2009, 355, nr. 1154.
Turţ
Topor de formă trapezoidală cu marginile ridicate, varianta Şincai,
lung. 10,1 cm (fig. 17, 3). Descoperit înainte de 1869.
Magyar Nemzeti Múzeum Budapest (în continuare MNMB) (nr. inv.
78. 1869. 1).
36
Tiberiu Bader (vezi literatura infra) descrie piesa drept colier uşor deformat.
19
Lit.: HAMPEL 1892, 165; VULPE 1975, 67, nr. 351, pl. 38, 351;
BADER 1978, 129, nr. 94, pl. LXXX, 137; BRATU 2009, 362, nr. 1220.
1. Celt cu pliscul puternic dezvoltat, corpul lăţit înspre tăişul convex,
decorat cu patru nervuri orizontale plasate sub bordura găurii de
înmănuşare, lung. 7,3 cm (fig. 17, 4). 2. Fibulă din fir îndoit de opt ori.
Cele două piese au fost achiziţionate, în anul 1869, de MNMB
împreună cu toporul de formă trapezoidală (vezi supra).
MNMB (nr. inv. 78. 1869. 2-3; se păstrează doar celtul).
Lit.: HAMPEL 1892, 165; MĂRCUŞ 1938, 132; BADER 1978, 129, nr.
94, pl. LXXX, 2; BADER 1983, 123, nr. 428.
Turulung
Două topoare cu disc şi spin de tip B3, probabil varianta Cehăluţ (fig.
17, 5-6), descoperite înainte de 1899, provin, foarte probabil, dintr-un
depozit.
Au fost în MNMB (în prezent neidentificabile; o imagine foto a
pieselor se păstrează în arhiva muzeului).
Lit.: HAMPEL 1899, 42838; MOZSOLICS 1973, 185, pl. 29, 1-2;
BADER 1978, 129, nr. 95; HANSEN 1994, 592, nr. 423; KACSÓ 1995a,
136, Lista 1, nr. 26; VACHTA 2008, 120, Lista V. 1. 2., nr. 25; KACSÓ
2009a, Anexa 1, nr. 44.
Dintre descoperirile mai sus repertoriate, cele de la Prilog şi Târşolţ

provin din puncte aflate în mediu umed, un loc spălat de o viroagă,
respectiv în apropierea unui pârâu. Ele aparţin deci categoriei de
Gewässerfunde. Nu există nicio informaţie în literatură în privinţa
existenţei vreunei ape stătătoare sau curgătoare în apropiere de locul în
care a apărut depozitul de la Bătarci. Doar denumirea locului, Valea
Gâştii, ar putea sugera prezenţa unui pârâu aici. Pentru depozitele de la
Turţ şi Turulung lipsesc datele în legătură cu locul lor exact de
descoperire.
Astfel de date lipsesc şi pentru majoritatea aşa-numitelor descoperiri
izolate din Depresiunea Oaşului. Singura piesă căreia îi este precizat
37
Toporul a fost atribuit unui depozit, de care au aparţinut încă două piese descoperite
în localitate, vezi infra.
38
Este menţionat un singur topor.
20
locul de descoperire este celtul de la Oraşu Nou. Descoperirea este
considerată, alături de altele, de Dorin Popescu ca dovadă concludentă a
exploatării minelor în Transilvania în epocile preromane39, de Nikolaus
Boroffka ca indiciu direct privind mineritul preistoric40, iar de David
Sebastian ca dovadă a mineritului din aceeaşi epocă41.
Este însă foarte puţin probabil ca celtul de la Oraşu Nou să fi avut
vreo legătură cu mineritul preistoric, având în vedere că el a fost găsit,
aşa cum ne informează Flóris Rómer, într-o carieră de piatră de moară, la
o anumită adâncime, care nu a fost mai exact precizată42. Nu există nicio
informaţie care să permită concluzia că această carieră a fost exploatată
deja în antichitate.
Datele pe care le avem la dispoziţie în legătură cu cariera de piatră de
moară de la Oraşu Nou sunt puţine. Ea a funcţionat în secolele XIX şi
XX43, prima informaţie referitoare la carieră fiind publicată în 181944.
Materia primă excavată era, foarte probabil, riolitul45, care se găseşte aici
dispus în mai multe niveluri parţial sau total alterate hidrotermal, în
general bentonitizate46. Producţia carierei a fost relativ redusă şi a servit
39
POPESCU 1951, 27-28.
40
BOROFFKA 2006, 75; BOROFFKA 2009, 126.
41
SEBASTIAN 2009, 12.
42
Tiberiu Bader (1978, 126, nr. 66) afirma că celtul a fost găsit la adâncime apreciabilă,
el traducând astfel informaţia din textul lui Flóris Rómer despre celtul de la Oraşu
Nou. În textul citat, vezi nota 35, nu există precizări cu privire la adâncimea la care a
fost găsit celtul.
43
CSIFFÁRY 1999, 172.
44
MAGDA 1819, 442.
45
Rocă magmatică extrusivă, neovulcanică formată din cuarţ, feldspat alcalin, biotit,
magnetit etc. (vezi PÂRVU 1983, 221). Această rocă, alături de andezite, dacit,
riodacit, cuarţite, bazalte, trahite, se foloseşte cu predilecţie pentru cioplirea pietrelor
de moară (vezi KÓS 1963, 83; CHINTĂUAN 1997, 384; ANSORGE 2005, 132; MAY
2015, 117, 120).
46
MĂLDĂRESCu et alii 1990, 64. Există în zona Mujdeni, chiar aproape de locul în care
se afla cariera de piatră de moară, mai multe cariere de bentonită, care sunt în
funcţiune şi în prezent. Pentru resursele minerale şi rocile de la Oraşu Nou vezi
VELCEA 1964, 128; PÂRVU et alii 1977, 311, 314-315; MĂLDĂRESCU et alii 1990;
PASCARU f.a. Din punct de vedere arheologic, în contextul discuţiilor cu privire la
originea obsidianului din aşezările paleolitice ale zonei, importantă este prezenţa
perlitului la Oraşu Nou, vezi şi CÂRCIUMARU et alii 1979, 562, 563, Tabel 1, nr. 5-6,
564, Tabel 2, nr. 5-6 etc.; CÂRCIUMARU et alii 2008, 39 (în acest studiu sunt discutate,
la p. 39-40, posibilele apariţii de obsidian la Lăpuş; aşa cum am precizat deja [KACSÓ
2011, 346 cu literatură], analizele de laborator au indicat că aşa-numitele obsidiane
culese la Lăpuş, de culoare negricioasă şi de aspect sticlos şi lucios, sunt în realitate
resturi provenite de la topitorii recente; Roxana Dobrescu m-a informat verbal că
astfel de resturi au fost găsite, în cursul unor cercetări de suprafaţă, şi în raza localităţii
Oraşu Nou); CÂRCIUMARU 2000, 53; CULICOV et alii 2012.
21
cu siguranţă unor nevoi locale47. În mod cert, ea nu a avut importanţa
unor centre de cioplire a pietrelor de moară, cum au fost cele de la Ciceu
Corabia din Transilvania de Nord-Est, cu numeroase cariere48, sau
Gyöngyössomlyos din Ungaria49, ambele cu o vechime de câteva secole.
Nu avem date precise cu privire la începuturile carierei de la Oraşu Nou,
sigur însă acestea nu sunt mai vechi de a doua jumătate a secolului
XVIII. Nu avem informaţii cu privire la modul în care a ajuns celtul în
locul în care a fost descoperit, se poate însă afirma cu suficientă
certitudine că această piesă nu a fost folosită în lucrările de extragere sau
de prelucrare a rocilor, ea neavând proprietăţi care să permită utilizarea
sa în vreuna dintre activităţile menţionate50.
Dintre artefactele de bronz descoperite în Depresiunea Oaşului, cel

mai timpuriu este toporul cu disc de tip A2 de la Remetea Oaşului.
Acestui tip i-au fost consacrate numeroase studii, care au lămurit în bună
măsură poziţia sa tipologică şi cronologică în cadrul seriei topoarelor cu
disc51. Topoare de tip A2 sunt prezente atât în depozitele de tip Apa, cât
şi în cele de tip Koszider, care aparţin unor etape succesive ale Bronzului
mijlociu. Exemplarele izolate, cum este cel de la Remetea Oaşului, pot fi
datate doar în limitele mai largi în care se încadrează tipurile de depozite
47
Potrivit părerii geologului Oscar Edelstein, riolitele de la Oraşu Nou, descrise ca
„roci afanitice, aproape lipsite de fenocristale, cu textura rubanată; după unele plane
ale rubanării se desfac, la lovirea cu ciocanul. Sub microscop se observă rare cristale
mici de cuarţ magmatic şi de biotit, masa rocii este aproape integral sticloasă. De
asemenea, se observă mici vacuole de degazeificare a rocii”, nu sunt potrivite pentru a
fi folosite la confecţionarea pietrelor de moară (e-mail din 19 iulie 2016). Întrucât
prezenţa la Oraşu Nou a unei cariere de piatră de moară nu poate fi pusă la îndoială, ea
fiind confirmată din mai multe surse (vezi supra notele 35, 43, 44), pot doar
presupune că au existat aici în trecut riolite de calitate mai bună, eventual la adâncime,
care au fost exploatate.
48
KÓS 1963; PRODAN 1968, 149; BUTURĂ 1989, 338-339; CHINTĂUAN 1997. Nivelul
de „piatră bună” se găseşte aici sub stratul de sol şi un strat gros de 6 m de stuf riolitic,
numit de pietrari „gard”. Exploatări de adâncime, pe lângă cele de suprafaţă, se
practică şi în alte cariere de piatră de moară, vezi ANSORGE 2005, 132.
49
CSIFFÁRY 1999.
50
Vezi pentru posibilităţile de utilizare a celturilor ROBERTS, OTTAWAY 2003; VASILIEV et
alii 2014, 215-218.
51
Din vasta literatură dedicată acestei probleme mă mărginesc aici la menţionarea lucră-
rilor lui Alexandru Vulpe (1970), Judit S. Koós (1989), István Bóna (1992), Nikolaus
Boroffka (1999) şi Wolfgang David (2002), toate cu o bogată bibliografie.
22
menţionate, care corespund limitelor fazelor Reinecke Bronz A2-B1 din
Europa Centrală.
Este posibil ca şi toporul cu marginile ridicate de la Turţ să dateze
din Bronzul mijlociu. Condiţiile sale de descoperire nu sunt clar
precizate, din acest motiv nu există certitudinea că el a aparţinut, aşa cu
presupunea Tiberiu Bader, unui depozit din Bronzul târziu, în compoziţia
căruia se mai aflau un celt şi o fibulă (vezi supra). Această posibilitate nu
poate fi însă total exclusă, având în vedere prezenţa unui astfel de topor
în depozitul II de la Şpălnaca52. Alexandru Vulpe aprecia că topoarele
variantei Şincai, în care încadra exemplarul de la Turţ, au fost produse pe
întregul parcurs al epocii bronzului, mai multe piese fiind databile totuşi
în Bronzul timpuriu şi mijlociu53. În aceste etape se regăsesc cele mai
multe dintre topoarele cu marginile ridicate din alte regiuni54.
Printre descoperirile Bronzului mijlociu a fost inclusă şi dalta cu toc de
la Boineşti55. Nedecorată şi lipsită de vreo trăsătură tipologică mai
caracteristică, nefiind nici în asociere cu o altă categorie de bronzuri, piesa
de la Boineşti nu poate fi mai restrâns datată, apartenenţa sa la Bronzul
târziu având tot atâta probabilitate, ca şi datarea sa în Bronzul mijlociu.
Depozitele de la Bătarci, Prilog, Târşolţ şi Turulung datează din
Bronzul târziu şi aparţin tipului de depozite Uriu-Ópályi. Această
denumire a fost folosită în literatură pentru prima dată de Tibor
Kemenczei, alături de cea de tip Ópályi-Aranyos, respectiv Uriu-
Domăneşti, pentru desemnarea bronzurilor produse în partea estică a
Bazinului Carpatic în prima parte a perioadei Reinecke Bronz D, care au
continuat să fie confecţionate în cantităţi apreciabile şi în perioada de
început a culturii Gáva56. Acelaşi autor, într-o lucrare ulterioară aducea
precizări în legătură cu acest tip, apreciind că este utilă separarea
depozitelor din aria culturii Berkesz de cele din aria culturilor Lăpuş şi
Noua, pentru primele folosind denumirea de tip Ópályi, pentru celelalte
denumirea de tip Uriu57.
În studiul publicat în 1990 consideram, având în vedere că
apropierile dintre depozitele ieşite la iveală în ariile Berkesz şi Lăpuş
sunt evident mai mari decât deosebirile, că ele pot fi atribuite unui tip
52
VULPE 1975, 67, nr. 347, pl. 38, 347.
53
VULPE 1975, 67.
54
MOZSOLICS 1967, 64: HÄNSEL 1968, 65-73; NOVOTNÁ 1970, 36-37; MAYER 1977,
73-75, 79-83, 86-88 etc.; KIBBERT 1980, 98-99, 101, 105; ŘÍHOVSKÝ 1992, 78, 80, 82-
83, 88-90 etc.; MOUCHA 2005, 66.
55
BADER 1978, 87; BĂLAN 2009, 33.
56
KEMENCZEI 1982, 90-91.
57
KEMENCZEI 1984, 31-39.
23
comun, pe care-l denumeam Uriu-Ópályi58. Acestui tip, răspândit cu
precădere în regiunea Tisei Superioare, îi alăturam încă două tipuri de
depozite în linii mari contemporane şi cu prezenţe şi în Transilvania, pe
care le denumeam Arpăşel şi Ruginoasa-Cara59. Mi-am exprimat totodată
părerea că producerea pieselor de bronz ce au intrat „în alcătuirea
depozitelor a fost determinată şi condiţionată de necesităţile, posibilităţile,
preferinţele şi tradiţiile unor grupuri de populaţii deosebite, diferenţiate
cultural, eventual şi etnic încă în această etapă de evoluţie”60. Caracterul
regional al descoperirilor de bronzuri din această perioadă pe spaţii chiar
mai mari din Bazinul Carpatic a fost accentuat şi de Svend Hansen61.
Am discutat problemele legate de depozitele de tip Uriu-Ópályi în mai
multe studii şi am publicat câteva depozite care aparţin acestui tip62.
Denumirea de depozite de tip Uriu-Ópályi, chiar în accepţiunea în care ea
a fost formulată, este în prezent larg folosită de cercetători din România şi
din străinătate63.
Aria de răspândire a depozitelor de tip Uriu-Ópályi se extinde în
nordul, nord-vestul şi nord-estul Transilvaniei, în est până la Carpaţi, în
sud-est până la Someşul Mare, iar în sud-vest până la Barcău, în Ucraina
Transcarpatică, în nord-estul Ungariei şi în estul Slovaciei, centrul lor de
greutate aflându-se în regiunea Tisei Superioare. Răzleţ, astfel de depozite
au fost descoperite şi în afara ariei menţionate64.
58
KACSÓ 1990, 245-246.
59
KACSÓ 1990, 246.
60
KACSÓ 1990, 245. Aceeaşi formulare a fost reprodusă recent în lucrarea lui Liviu
Marta (2015, 275).
61
HANSEN 1994, 355-363.
62
Cea mai recentă dintre aceste lucrări: KACSÓ 2015.
63
Vezi dintre studiile recente NOVOTNÁ, KVIETOK 2015, 226-227; REZI 2015, 10;
MARTA 2015, 277; BEJINARIU, SANA 2016, 173, 175-176. Fireşte, nu există
unanimitate de păreri în acest sens, mulţi cercetători folosind în continuare o singură
denumire, de regulă Uriu-Domăneşti, pentru înserierea tuturor depozitelor fazei
timpurii a Bronzului târziu din Transilvania (vezi de exemplu FLONTAŞ 2014;
CIUGUDEAN 2015, 13). Josip Kobal’ (2000) a încadrat depozitele din Ucraina
Transcarpatică cu o compoziţie similară celor definite drept de tip Uriu-Ópályi în seria
Kriva, iar Attila László (2006) a extins termenul de tip Uriu-Ópályi, completat cu
numele altor localităţi cu depozite conducătoare, şi la regiunile extracarpatice.
64
Cele mai multe dintre aceste depozite sunt formate din piese de podoabă, vezi
descoperirile de la Abucea (RIŞCUŢA et alii 2016), Brănişca (VLEJA et alii 2015),
Bükkzsérc-Hodos-tető (SZABÓ, BIRÓ 2009, 75-76, fig. 11-12), Cugir, depozitul I
(RUSTOIU 1998 [sunt menţionate cinci piese]; POPA, TOTOIANU 2010, 201-202, pl. 71
[sunt publicate şase piese]), Mereşti-Peştera Orbán Balázs din Cheile Vârghişului,
depozitul II (EMŐDI 2006, 32, fig. 7; 11). Moštenica-Pod Vysokou, depozitul IV
(NOVOTNÁ, KVIETOK 2015, pl. II), Nitrianske Sučany (VELIAČIK 2017, 495-496, fig.
1-2, pl. I) Este evident că aceste piese au ajuns în regiuni relativ îndepărtate de
24
Descoperirile de bronzuri din Bronzul timpuriu lipsesc în bună măsură
din acest spaţiu, iar cele din Bronzul mijlociu sunt puţine, chiar dacă aici
au ieşit la iveală câteva dintre cele mai importante depozite ale epocii,
cum sunt cele de la Apa şi Valea Chioarului (Gaura). Pare destul de
probabil că, cel puţin în Depresiunea Maramureşului, populaţia era
redusă numeric în primele etape ale epocii bronzului, iar resursele de
minereuri neferoase ale zonei nu erau încă cunoscute sau erau doar slab
exploatate în aceste etape65. O dovadă în acest sens este şi faptul că la
confecţionarea pieselor depozitului de la Apa nu a fost utilizat cuprul de
aici, ci cel provenit dintr-o zonă mult mai îndepărtată, foarte probabil
regiunea estalpină Mittelberg66.
Densitatea populaţiei din regiunea Tisei Superioare a sporit substanţial
la începutul Bronzului târziu. Totodată a crescut, la fel ca în întreaga parte
estică a Bazinului Carpatic, activitatea metalurgică, fenomen care a fost în
conexiune cu exploatarea intensivă a bogăţiilor naturale ale zonei, în
condiţiile introducerii unor metode cu randament mai mare de identificare,
extragere şi prelucrare a minereurilor67. Au avut loc acum şi modificări
importante în sistemul de credinţe ale comunităţilor, în reprezentările lor
religioase şi în ceremoniile desfăşurate în cadrul unor activităţi de cult. Cu
prilejul unor anumite ceremonii au fost depuse, în pământ sau în ape, fără
intenţia recuperării lor, cantităţi variate de diverse piese de metal. Numărul
mare de astfel de depuneri indică, cu probabilitate destul de mare, că o
bună parte a producţiei metalurgice a fost destinată activităţilor de cult68.
Dintre depozitele de tip Uriu-Ópályi din Depresiunea Oaşului, cele de
la Bătarci şi Târşolţ aparţin variantei depozitelor cu compoziţie mixtă, cel
de la Turulung variantei cu conţinut exclusiv de topoare cu disc şi spin, iar
cel de la Prilog variantei cu conţinut majoritar de topoare cu disc şi spin.
Depozitul de la Bătarci are compoziţia cea mai complexă: arme
(topoare cu disc şi spin, topoare cu gaura de înmănuşare transversală,
pumnal, vârf de lance), unelte (celturi, topor cu aripioare, seceri), podoabe
(brăţări, verigă de picior, verigi de aur), semiproduse de turnătorie (bare,
turtă), resturi de turnare (ciot, bucăţi de bronz brut), probabil şi vase de
bronz. Din totalul de 42 de piese finite salvate, 24 (57,14 %) sunt
fragmentare. Este remarcabil faptul că toate secerile din depozit au fost
depuse în această stare, iar unele dintre ele au fost îndoite. Puternic
centrele lor de confecţionare în urma schimbului sau, eventual, ca donaţii, cadouri,

ofrande, ele fiind preferate altor obiecte şi datorită funcţiei lor ca mijloace de plată.
65
KACSÓ 2013a, 152.
66
PERNICKA et alii 2016, 65-73.
67
KACSÓ 2012, 176.
68
KACSÓ 1995b, 8-9; KACSÓ 2003, 277.
25
deformată este şi una dintre brăţări. Anumite deformări prezintă şi veriga
de picior. Dintre semiproduse, turta este, de asemenea, fragmentară, iar
una dintre bare este ruptă în două. Lipsesc datele certe cu privire la starea
la depunere a celei de a doua bare.
După cum rezultă din analizele compoziţiei chimice a pieselor
depozitului, cel puţin unele dintre acestea sunt confecţionate din cupru
nealiat sau dintr-un aliaj cu un conţinut extrem de redus de staniu. Astfel
de piese se află şi în alte descoperiri din Bronzul târziu69.
Prin categoriile de piese pe care le conţine, descoperirea de la Bătarci
este apropiată de depozitele de tip Uriu-Ópályi de la Crăciuneşti70,
Rozavlea III71, Uriu72, Nyíracsád-Nagyerdő73 etc., iar prin numărul de
piese este unul dintre depozitele mixte mari de acest tip.
În depozitul de la Bătarci sunt prezente, alături de artefacte de
bronz/cupru, şi piese de aur. Au fost salvate patru verigi de aur, se pare
însă că numărul lor iniţial a fost mai mare. Ele au dispărut după
descoperire, la fel ca şi câteva obiecte de bronz, cum sunt ceştile şi un
topor. Depozitele în care sunt asociate piese confecţionate din materiale
diferite se întâlnesc pe tot parcursul epocii bronzului în Bazinul Carpatic,
dar şi în afara acestui spaţiu, una dintre combinaţiile cele mai frecvente
fiind cea a pieselor de bronz cu cele de aur. Un număr relativ mare de
depozite cu o astfel de combinaţie aparţine tipului Uriu-Ópályi74.
Dintre verigile de aur aflate în depozitul de la Bătarci, cel cu secţiunea
rombică a putut să fie, eventual, un mijloc de plată, având în vedere faptul
că greutatea sa, 6,10 g, pare să corespundă unei unităţi de măsură în cadrul
unui sistem premonetar75.
O piesă mai deosebită a depozitului este brăţara cu unul dintre capete
puternic îndoit (fig. 12, 1; 16, 5). Îndoirea este evident intenţionată cu
69
Turtă fragmentară de la Rozavlea (III), topor cu disc şi spin de la Crăciuneşti, mai
multe celturi şi seceri de la Şieu (II), rest de turnare de la Bogdan Vodă, vezi KACSÓ
2013b, 232.
70
KACSÓ 2011, 240-242, fig. 90-98.
71
KACSÓ 2009b, 357, fig. 11-14.
72
KACSÓ 2009c, 10-13, pl. 2-11, 1-3.
73
MOZSOLICS 1973, 159-160, pl. 57, B.
74
Borşa, Căuaş I, Meseşenii de Sus, Peteritea II, Şieu I (Transilvania), Gelénes,
Gemzse-Égetterdő, Gulács, Jánkmajtis, Olcsvaapáti, Rozsály (Ungaria de Nord-Est),
Kanora, Svaljava I, Volovec, Zatišnoe (Ucraina Transcarpatică), vezi KACSÓ 2006 cu
literatură.
75
Vezi lista brăţărilor şi verigilor de aur cu secţiunea rombică din Bazinul Carpatic şi
greutatea acestora la KACSÓ 2014, 111-117. Verigi de acest fel au fost descoperite
recent şi în aşezarea din Bronzul târziu de la Nyíregyháza-Oros-Mega Park, vezi
NAGY 2015, 75-76, pl. X, 1-2 (tezaurul I), pl. X, 6 (tezaurul II). Nu este precizată
greutatea acestor piese.
26
scopul probabil de modificare a funcţiei iniţiale a piesei. Brăţări îndoite,
uneori chiar într-o manieră identică cu cea a exemplarului de la Bătarci, se
află în mai multe depozite de tip Uriu-Ópályi, respectiv în depozite
apropiate cronologic de cele de acest tip: Băbeni76, Činadievo II77, Cugir
I78, Dobrosel’e79, Domăneşti II80, Lincy81, Malaja Began’ II82, Mali
Hejevci83, Orosievo84, Palotabozsok85, Penészlek86, Velikie Lučki87,
Viškovo88, Zatišnoe89.
Din vasul de lut în care s-au aflat piesele de metal ale depozitului de
la Bătarci au fost recuperate doar câteva fragmente, care permit totuşi
parţiala sa reconstituire grafică. Este vorba de o oală pântecoasă de
dimensiuni relativ mari de factură mai grosolană cu marginea orientată
oblic. Această variantă de oală se regăseşte frecvent în descoperirile
Bronzului târziu din regiunea Tisei Superioare şi nu are o specificitate
culturală90.
Depozitul de la Târşolţ are în compoziţie numai piese întregi: un
topor de tip Drajna, un celt, două brăţări şi o verigă de picior, dintre care
ultima este uşor deformată. Din păcate, ca şi în cazul majorităţii
descoperirilor întâmplătoare, nu avem siguranţa că a fost recuperat
întregul conţinut al depozitului.
Toporul de tip Drajna este un unicat printre descoperirile de bronzuri
din Depresiunea Oaşului. Cele mai multe dintre exemplarele acestui tip
de topor, evident înrudit cu topoarele cu disc şi spin, au ieşit la iveală în
76
KACSÓ 1980, fig, 2, 1.
77
KOBAL’ 2000, pl. 21, 22-23; 22, 47-48. 50-54. 56-60. 62.
78
POPA, TOTOIANU 2010, pl. 71, 2. Autorii afirmă că piesa a fost deformată şi ruptă
după descoperire, din desenul publicat nu pot fi însă recunoscute astfel de tratamente
ale piesei.
79
KOBAL’ 2000, pl. 23, 14.
80
BADER 1969, pl. XXI, 3.
81
KOBAL’ 2000, pl. 28A, 29.
82
KOBAL’ 2000, pl. 24B, 9. 11.
83
Depozit recent descoperit, inedit în muzeul din Užgorod. Depozitul conţine şi o bară
de formă şi dimensiuni identice cu bara fig. 12, 8 de la Bătarci. Informaţie amabilă
Josip Kobal’.
84
KOBAL’ 2000, pl. 89, 11.
85
MOZSOLICS 1985, pl. 75, 14.
86
ANDRÁSSY 1943, fig. 11.
87
KOBAL’ 2000, pl. 29, 13.
88
KACSÓ 1995b, fig. 11, 2.
89
KOBAL’ 2000, pl. 40, 18. 22.
90
Vezi de exemplu exemplarele de la Bicaz-Igoaie (KACSÓ 2005, pl. 3, 1-2. 5), Petea-
Csengersima-Vamă (MARTA 2009, pl. 30, 13), Őr-Őri-tag (NAGY, SCHOLZ 2009, pl.
4, 3), Nyíregyháza-Oros-Úr Csere (MARTA et alii 2010, pl. 34, 1).
27
regiunea Tisei Superioare91, fiind produse specifice ale atelierelor
metalurgice de aici92. Toporul de la Târşolţ se deosebeşte de celelalte
piese de acest tip prin secţiunea ovală a barei de sub ceafa semisferică şi
prin „aripioarele” îndreptate în sus de pe tubul de înmănuşare. Celtul din
depozit este de asemenea mai deosebit prin decorul său reliefat.
Depozitul de la Turulung se alătură altor 47 de descoperiri ce conţin
exclusiv topoare cu disc şi spin, răspândite cu preponderenţă în regiunea
Tisei Superioare93. Nu avem date certe cu privire la numărul iniţial de
piese din depozit, este însă posibil să fi fost salvată întreaga descoperire.
Pentru această posibilitate pledează faptul că mai multe depozite de
topoare cu disc şi spin conţin două piese, respectiv multiplul acestui
număr (Beltiug II, Berehovo I, Budeşti, Câmpulung la Tisa I-II, Coldău
II, Dobrocina II, Fântânele-Rus, Halmeu etc.94).
În depozitul de la Prilog, topoarele cu disc şi spin de tip B3 şi B4 sunt
în asociere cu turte de bronz rotunde sau în formă de franzelă.
91
Lista descoperirilor de topoare de tip Drajna la KACSÓ 2003, 278-279. Lipsesc din
această listă descoperirea izolată de la Gâlgău Almaşului, vezi LAKÓ 1983, 76, nr. 31,
pl. 5, 3, precum şi piesa din depozitul de la Cernavoda, vezi Depozitul de bronzuri de
la Cernavoda, http://www.minac.ro/exponatul-lunii.html (accesat la 27 noiembrie
2017). Asupra depozitului de la Cernavoda mi-a atras atenţia Tudor Soroceanu (e-mail
din 13 septembrie 2017).
Remarc faptul că un exemplar apropiat de toporul de la Cernavoda, mai ales prin felul
de modelare a cefei, provine de la Banská Štiavnica, împrejurimi, vezi MOZSOLICS
1967, 159, pl. 35, 5, dintr-o zonă aflată, la fel ca şi Cernavoda, în afara ariei iniţiale de
confecţionare a topoarelor de tip Drajna.
92
Din literatura recentă cu privire la topoarele de tip Drajna vezi SOROCEANU 2016,
170-173, 175.
93
În lista depozitelor „curate” de topoare cu disc şi spin publicată în 2009 (KACSÓ
2009a, 70-75, Anexa 1), menţionam 47 de astfel de descoperiri. Dintre acestea, trebuie
eliminat depozitul de la Iclod, întrucât în această localitate nu au fost descoperite cele
27 de topoare (cu disc şi spin ?), despre care se vorbeşte în literatură, pe baza
informaţiei lui Márton Roska (1942, 193-194, nr. 38), vezi SOROCEANU 2012, 50-52.
Este însă destul de probabil că un conţinut exclusiv de topoare cu disc şi spin au avut
depozitul VII de la Sighetu Marmaţiei (două topoare, vezi KACSÓ 2011, 498-499 cu
literatură), precum şi depozitul cunoscut în literatură sub denumirea de Sălaj, fostul
comitat (patru topoare din colecţia Szikszai; Alexandru Vulpe [1970, 93, 515-518]
consideră că aceste topoare aparţin, foarte probabil, depozitului de la Horoatu Cehului,
părere împărtăşită şi de alţi autori [RUSU 1972, 199; MOZSOLICS 1973, 163;
PETRESCU-DÎMBOVIŢA 1977, 61, pl. 49, 9-12; PETRESCU-DÎMBOVIŢA 1978, 102, nr.
37, pl. 35, A; LAKÓ 1983, 78, nr. 39, pl. 6, 5-8; DAVID 2004, 79, Lista B, 32-34]; Ioan
Bejinariu [2008, 36-37, pl. 8, 1-2, pl. 9, 9] exprimă însă, pe bună dreptate, îndoieli în
privinţa unei astfel de atribuiri; este de precizat că există diferenţe notabile între
topoarele publicate pentru prima dată de Alexandru Vulpe şi cele descrise de János
Fetzer [1897, 357-358] nu numai în privinţa dimensiunilor ci şi a amănuntelor de
formă).
94
KACSÓ 2009a, 70-75 cu literatură.
28
Combinaţia aceasta de piese se reîntâlneşte şi în depozitul de la Jibou95,
dar şi în depozitul din Bronzul mijlociu menţionat în literatură sub
denumirea de Torda-Aranyos (Turda), fostul comitat96.
Depozitele din Transilvania de la începutul Bronzului târziu, între
care se află şi o bună parte din cele atribuite în prezent tipului Uriu-
Ópályi, au fost considerate, în anii 1960-70, de majoritatea cercetătorilor
din România ca aparţinând seriei, grupului sau orizontului Uriu-
Domăneşti din faza Bronz D şi au fost datate, după un model elaborat
pentru Europa Centrală, în secolul XIII î.e.n.97. Această încadrare
cronologică restrânsă a fost pusă sub semnul întrebării de către
Alexandru Vulpe, care afirma că depozitele numite de el de tip Uriu-
Dragomireşti „nu alcătuiesc un orizont cronologic ci ele caracterizează o
perioadă de circa două veacuri (XIII-XII î.e.n.)”, în departajarea
cronologică a depozitelor hotărâtoare fiind combinaţia diferitelor variante
de topoare cu disc şi spin98.
Având în vedere distribuţia şi combinaţia acestor topoare în
depozitele din Maramureş, stabileam pentru această regiune trei grupuri
de depozite de tip Uriu-Ópályi, foarte probabil şi diferenţiate cronologic,
cea mai recentă dintre ele având în componenţă şi topoare de tip B499.
În depozitul de la Bătarci se află de asemenea un topor cu disc şi spin
mai recent, care aparţine tipului B4, varianta Uioara (fig. 8, 3; 14, 3).
Câteva dintre topoarele de acest fel, inclusiv exemplare întregi, se găsesc
şi în aşa-numitele depozite-turnătorie (de tip Uioara), respectiv în
depozite, care în mod cert sunt cronologic paralele cu acestea: Bicaz I-II,
Ciumeşti, Uioara, Vajdácska (vezi infra Addenda).
În depozitul de la Bătarci apare şi un fragment dintr-un celt masiv
(fig. 10, 5; 15, 10) cu analogii mai ales în depozitele din Bronz târziu 3
(Ha A). Prezenţa acestui fragment, precum şi a toporului cu disc şi spin
de tip B4, reprezintă indicii evidente că descoperirea din Depresiunea
Oaşului aparţine grupului de depozite recente de tip Uriu-Ópályi, dintre
care unele au fost depuse în intervalul cronologic în care datează şi
depozitele de tip Uioara, şi anume faza Bronz târziu 3 (Ha A).
95
ROSKA 1942, 312, nr. 5; BEJINARIU 2008, 56, pl. 7; KACSÓ 2009a, 76, Anexa 2, nr. 6
şi cu alte date bibliografice.
96
SOROCEANU 2012, 107-109, pl. 35-36 cu literatură.
97
Vezi RUSU 1963, 179-184; BADER 1969, 79; BADER 1971; PETRESCU-DÎMBOVIŢA
1977, 51-73; PETRESCU-DÎMBOVIŢA 1978, 95-108; BADER 1978, 108.
98
VULPE 1974, 15. O situaţie asemănătoare a fost constatată şi în Polonia, unde grupele
de depozite au avut de asemenea caracter de serii, ce acopereau mai multe faze ale
epocii bronzului, vezi BLAJER 1999, 245.
99
KACSÓ 1990, 247-248; KACSÓ 1995b, 9. Pentru combinaţia diferitelor variante de
topoare de tip B3 şi B4 în întreaga lor arie de răspândire vezi VULPE 1970, fig. 3.
29
Depozitul incert de la Turţ nu poate fi cu siguranţă datat. Unica piesă
sigură din compoziţia sa, care se păstrează şi în prezent, este un celt.
Această piesă are analogii mai mult sau mai puţin apropiate, care se
extind pe mai multe faze cronologice100. Datarea cea mai probabilă a
depozitului este faza Bronz târziu 4 (Ha B1)101.
100
Vezi exemplarele publicate de Mircea Petrescu-Dîmboviţa (1977, pl. 310, 8
[Moigrad I], pl. 325, 4 [Spălnaca I]), Josip Kobal’ (2000, pl. 56A, 15 [Borodovka], pl.
65A, 1 [D’jakovo VI]), Amália Mozsolics (2000, pl. 4, 2 [Balmazújváros], pl. 44, 23
[Karcag], pl. 56, 15 [Nádudvar-Halomzug] etc.), Horia Ciugudean, Sabin A. Luca,
Adrian Georgescu (2010, pl. VI, 2 [Ocna Mureş I]).
101
Vezi pentru încadrarea tipologică şi cronologică a piesei de la Turţ şi consideraţiile
Carolei Metzner-Nebelsick (2002, 62-67, fig. 14), potrivit cărora depozitele în care se
găsesc celturi de acest fel aparţin fazei IV.
30
Fig. 8. Bătarci. Depozit de bronzuri.
31
32
33
34
35
Fig. 13. Bătarci. Depozit de bronzuri (după Gheorghe Lazin).
36
37
38
39
Fig. 17. 1. Boineşti. Daltă (după Tiberiu Bader). 2. Remetea Oaşului. Topor
(după Amália Mozsolics). 3-4. Turţ. Topor, celt (după Tiberiu Bader). 5-6.
Turulung. Depozit de bronzuri (după Amália Mozsolics).
40
Fig. 18. Prilog. Depozit de bronzuri (după Tiberiu Bader).
41
Fig. 19. Târşolţ. Depozit de bronzuri (după Tiberiu Bader).
42
43
Fig. 20. Răspândirea topoarelor cu disc şi spin de tip B4, varianta Uioara.
Prescurtări bibliografice
Periodice, Serii
Acta = Acta (Siculica), Sepsiszentgyörgy

ActaMN = Acta Musei Napocensis, Cluj, Cluj-Napoca
ActaMP = Acta Musei Porolissensis, Zalău
AnBan = Analele Banatului, Timişoara
Apulum = Apulum. Acta Musei Apulensis, Alba Iulia
ArchAus =Archaeologica Austrica, Wien
ArchÉrt = Archaeologiai Értesitő, Budapest
ArchHung = Archaeologica Hungarica, Budapest
ArchKözl = Archaeologiai Közlemények, Pest, Budapest
ArhMold = Arheologia Moldovei, Iaşi
ASM = Archaeologica Slovaca Monographiae, Nitra
BAM = Beiträge zur Ur- und Frühgeschichtlichen Archäologie des
Mittelmeer-Kulturraumes, Bonn
BiblMarmatia = Bibliotheca Marmatia, Baia Mare
BiblMusApulensis = Bibliotheca Musei Apulensis, Alba Iulia
BiblMusMarisiensis Seria Archaeologica = Bibliotheca Musei Marisiensis
Seria Archaeologica, Cluj-Napoca, Târgu Mureş
BiblMusSabesiensis = Bibliotheca Musei Sabesiensis, Sebeş
CommArchHung = Communicationes Archaeologicae Hungariae,
Budapest
Dacia = Dacia. Recherches et Découvertes Archéologiques en Roumanie,
Bucureşti; N.S.: Revue d’Archéologie et d’Histoire
Ancienne, Bucureşti
FolArch = Folia Archaeologica, Budapest
JAMÉ = A Nyíregyházi Jósa András Múzeum Évkönyve, Nyíregyháza
Közlemények Kolozsvár = Közlemények az Erdélyi Érem- és
Régiségtárából, Kolozsvár
MarbStudien = Marburger Studien zur Vor- und Frühgeschichte, Mainz
am Rhein
MemAntiq = Memoria Antiquitatis. Acta Musei Petrodavensis, Piatra Neamţ
PAS = Prähistorische Archäologie in Südosteuropa, Berlin, Kiel etc.
PBF = Prähistorische Bronzefunde, München, Stuttgart
PraceKomArch = Prace Komisji Archeologicznej, Kraków, Poznań,
Wrocław etc.
PZ = Prähistorische Zeitschrift, Berlin
RevBistriţei = Revista Bistriţei, Bistriţa
RGF = Römisch-Germanische Forschungen, Berlin, Mainz am Rhein
SCIV(A) = Studii şi Cercetări de Istorie Veche (şi Arheologie), Bucureşti
SlovArch = Slovenská Archeológia, Nitra
44
StCom Satu Mare = Studii şi Comunicări Satu Mare, Satu Mare
UPA = Universitätsforschungen zur prähistorischen Archäologie, Bonn
Articole, Monografii
ANDRÁSSY 1943: E. Andrássy, Penészleki bronzlelet – Der Bronzefund

von Penészlek (Kom. Szatmár), Közlemények Kolozsvár III,
1943, 84-85.
ANSORGE 2005: J. Ansorge, Handel mit Natursteinen und
mineralogischen Rohstoffen. Archäologie unter
Straßenpflaster. 15 Jahre Stadtkernarchäologie in
Mecklenburg-Vorpommern, Beiträge zur Ur- und
Frühgeschichte Mecklenburg-Vorpommerns 35, 2005, 129-
134.
ASTALOS, FEURDEAN 2007: C. Astalos, A. Feurdean, Archaeology and
environment in Oas Depression, northwestern Romania,
Geophysical Research Abstracts 9,
http://meetings.copernicus.org/www.cosis.net/abstracts/EG
U2007/05194/EGU2007-J-05194.pdf, 2007.
BADER 1969: T. Bader, Depozitul de bronzuri de la Domăneşti – Der
Bronzedepotfund von Domăneşti, StCom Satu Mare 1969,
73-84, pl. XIX-XXXIII.
BADER 1971: T. Bader, Dépôts de l’âge du bronze tardif du Nord-Ouest
de la Transylvanie, Inventaria Archaeologica, Roumanie,
Fascicule 6, 1971.
BADER 1978: T. Bader, Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei.
Cultura pretracică şi tracică, Bucureşti, 1978.
BADER 1979: T. Bader, Die Suciu de Sus-Kultur in Nordwestrumänien,
PZ 54, 1979, 3-31.
BADER 1983: T. Bader, Die Fibeln in Rumänien, PBF XIV, 6, München,
1983.
BADER 1996: T. Bader, Neue Bronzefunde in Nordwestrumänien, în T.
Kovács (ed.), Studien zur Metallindustrie im
Karpatenbecken und den benachbarten Gebieten.
Festschrift für Amália Mozsolics zum 85. Geburtstag,
Budapest, 1996, 265–301.
BĂLAN 2009: G. Bălan, Cronologia şi tipologia dălţilor de bronz cu toc
de înmănuşare din România – Chronology and Typology of
the bronze Socketed Chisels from Romania, Apulum XLVI,
2009, 1-40.
45
BEJINARIU 2008: I. Bejinariu, Bronzuri preistorice din Sălaj (colecţiile
Szikszai, Wesselényi-Teleki, Aszodi şi descoperiri izolate
aflate în colecţia Muzeului din Zalău), Cluj-Napoca, 2008.
BEJINARIU, SANA 2016: I. Bejinariu, D. V. Sana, The Bronze Axes
Hoard of Fântânele-Rus (Rus Commune, Sălaj County,
Romania), AnBan S.N. XXIV, 2016, 171-182.
BITIRI 1972: M. Bitiri, Paleoliticul în Ţara Oaşului. Studiu arheologic,
Biblioteca de Arheologie, Seria complementară 1,
Bucureşti, 1972.
BITIRI, SOCOLAN 1966: M. Bitiri, A. Socolan, Cercetări paleolitice în
Ţara Oaşului, Baia Mare, 1966.
BLAJER 1999: W. Blajer, Skarby ze starszej i środkowej epoki brązu na
ziemiach Polskich, PraceKomArch 30, Kraków, 1999.
BÓNA 1975: I. Bóna, Die mittlere Bronzezeit Ungarns und ihre
südöstlichen Beziehungen, ArchHung S.N., Budapest,1975.
BÓNA 1992: I. Bóna, Bronzeguss und Metallbearbeitung bis zum Ende
der mittleren Bronzezeit, în W. Meier-Arendt (ed.),
Bronzezeit in Ungarn. Forschungen in Tell-Siedlungen an
Donau und Theiss (Ausstellungskatalog), Frankfurt a. M.,
1992, 48-65.
BOROFFKA 1999: N. Boroffka, Zu einem Axtfragment aus „Ungarn“, în
N. Boroffka, T. Soroceanu (ed.), Transsilvanica.
Archäologische Untersuchungen zur älteren Geschichte des
südöstlichen Mitteleuropa. Gedenkschrift für Kurt Horedt,
Internationale Archäologie Studia honoraria 7,
Rahden/Westf., 1999, 59-69.
BOROFFKA 2006: N. Boroffka, Resursele minerale din România şi
stadiul actual al cercetărilor privind mineritul preistoric –
Mineral Resources in Romania and the Present State of
Research in Prehistoric Mining, Apulum XLIII/1, 2006, 71-
94.
BOROFFKA 2009: N. Boroffka, Mineralische Rohstoffvorkommen und
der Forschungsstand des urgeschichtlichen Bergbaues in
Rumänien, în M. Bartelheim, H. Stäuble (ed.), Die
wirtschaftlichen Grundlagen der Bronzezeit Europas. The
Economic Foundations of the European Bronze Age,
Forschungen zur Archäometrie und Altertumswissenschaft
4, Rahden/Westf., 2009, 119-146.
BRATU 2009: O. Bratu, Depuneri de bronzuri între Dunărea Mijlocie şi
Nistru în secolele XIII-VII a. Chr., Bucureşti, 2009.
46
v. BRUNN 1968: W. A. v. Brunn, Mitteldeutsche Hortfunde der jüngeren
Bronzezeit, RGF 29, Berlin, 1968.
BUTURĂ 1989: V. Butură, Străvechi mărturii de civilizaţie românească.
Transilvania – Studiu etnografic, Bucureşti, 1989.
CÂRCIUMARU 2000: M. Cârciumaru, Peştera Ciurei Boroşteni.
Paleomediul, cronologia şi activităţile umane în Paleolitic,
Târgovişte, 2000.
CÂRCIUMARU et alii 1979: M. Cârciumaru, A. Muraru, E. Cârciumaru,
A. Otea, Contribuţii la cunoaşterea surselor de obsidian ca
materie primă pentru confecţionarea uneltelor paleolitice
pe teritoriul României – Contributions à la connaisance des
sources d’obsidienne en tant que matière première pour la
confection des outils paléolitiques sur le territoire de la
Roumanie, MemAntiq IX-XI, 1977-1979, 561-603.
CÂRCIUMARU et alii 2008: M. Cârciumaru, E. C. Niţu, M. Frânculeasa,
Consideraţii preliminare asupra celor mai importante surse
de materie primă litică întrebuinţată pentru realizarea
utilajelor – Preliminary observations in the most important
source of lithic rough material used for making implements
in prehistory, ArhMold XXX, 2007 (2008), 7-40.
CHINTĂUAN 1997: I. Chintăuan, Contribuţii la istoricul cunoaşterii şi
utilizării rocilor in Transilvania de Nord-Est –
Contributions à l’historique de la connaissance de
l’exploitation et utilization des rocs au Nord-Est de la
Transylvanie, RevBistriţei VII, 1997, 283-294.
CIUGUDEAN 2015: H. Ciugudean, Depozitele de bronzuri de pe teritoriul
judeţului Alba. Stadiul actual al cercetărilor, în H.
Ciugudean, G. Bălan, Artizanii epocii bronzului.
Descoperiri recente de depozite de bronzuri în Transilvania,
Alba Iulia, 2015, 7-16.
CIUGUDEAN et alii 2010 = H. Ciugudean, S. A. Luca, A. Georgescu,
Depozite de bronzuri din colecţia Brukenthal II, Bibliotheca
Brukenthal XLVII, Sibiu, 2010.
CSIFFÁRY 1999: G. Csiffáry, A gyöngyossolymosi malomkőbányászat
története, în G. Csiffáry, K. Dóka (red.), Tanulmányok a
kézműipar történetéből, Veszprém, 1999, 161-192.
CULICOV et alii 2012: O. A. Culicov, M. V. Frontasyeva, L. Daraban,
Characterization of obsidian found in Romania by neutron
activation method, Romanian Report in Physics 64, 2, 2012,
609-618.
47
DAVID 2002: W. David, Studien zu Ornamentik und Datierung der
bronzezeitlichen Depotfundgruppe Hajdúsámson-Apa-
Ighiel-Zajta, BiblMusApulensis XVIII, Alba Iulia, 2002.
DAVID 2004: W. David, Südbayern als westliche Verbreitungsgrenze
ostkarpatenländischer Nackenscheibenäxte der Mittel- und
Spätbronzezeit, în Popelnicová pole a doba halštatská.
Příspěvky z VIII. Konference, České Budějovice 22.-24. 9.
2004, Archeologické výzkumy v jižních Čechách –
Supplementum 1, 61-89.
DAVID 2013: W. David, Eine mit Spiralhakenranken verzierte
altbronzezeitliche Nackenkammaxt siebenbürgischen Typs
aus Südwestböhmen. Wo wurden die Schaftlochäxte vom
Typ Apa-Nehoiu hergestellt ?, în B. Rezi, R. E. Németh, S.
Berecki (ed.), Bronze Age Crafts and Craftsmen in the
Carpathian Basin. Proceedings of the International
Colloquium from Târgu Mureş 5.-7. October 2012,
BiblMusMarisiensis Seria Archaeologica VI, Târgu Mureş,
2013, 91-138.
DOBRESCU 2008: R. Dobrescu, Aurignacianul din Transilvania, Studii
de Preistorie Supplementum 3/2008, Bucureşti, 2008.
EMŐDI 2006: J. Emődi, Bronzleletek a homoródalmási Orbán Balázs-
barlangból – Bronze Finds from the Orbán Balázs Cave
(Mereşti, Harghita County), Acta 2006, II, 31-48.
FETZER 1897: J. F. Fetzer, Szilágysági régiségekről, ArchÉrt XVII,
1897, 356-359.
FLONTAŞ 2014: A. Flontaş, Die Schmuckdepots des späten 2.
Jahrtausends v. Chr. in Rumänien (Karpatenbecken),
RevBistriţei XXVIII, 2014, 26-92.
HAMPEL 1886: J. Hampel, Trouvailles de l,âge de bronze en Hongrie,
Budapest, 1886.
HAMPEL 1892: J. Hampel, A bronzkor emlékei Magyarhonban. II. Rész:
A leletek statisztikája, Budapest, 1892.
HAMPEL 1899: J. Hampel, A N. Múzeum Régiségtárának
gyarapodása..., ArchÉrt XIX, 1899, 428-430.
HÄNSEL 1968: B. Hänsel, Beiträge zur Chronologie der mittleren
Bronzezeit im Karpatenbecken, BAM 7-8, Bonn, 1968.
HANSEN 1994: S. Hansen, Studien zu den Metalldeponierungen während
der älteren Urnenfelderzeit zwischen Rhônetal und
Karpatenbecken, UPA 21, Bonn, 1994.
48
JÓSA, KEMENCZEI 1965: A. Jósa, T. Kemenczei, Bronzkori
halmazleletek – Depotfunde aus der Bronzezeit, JAMÉ VI-
VII, 1963-1964 (1965), 19-45.
KACSÓ 1980: C. Kacsó, Depozitul de bronzuri de la Băbeni – Der
Bronzefund von Băbeni, ActaMN XVII, 1980, 417-423.
KACSÓ 1990: C. Kacsó, Piese inedite din depozitul de bronzuri de la
Crăciuneşti – Unveröffentlichte Stücke aus dem Bronzehort
von Crăciuneşti, SCIVA 41, 1990, 235-250.
KACSÓ 1995a: C. Kacsó, Der Hortfund von Lăschia, Kr. Maramureş, în
T. Soroceanu (ed.), Bronzefunde aus Rumänien, PAS 10,
Berlin, 1995, 131-140.
KACSÓ 1995b: C. Kacsó, Al patrulea depozit de bronzuri de la Sighetu
Marmaţiei – Das vierte Bronzedepot von Sighetu
Marmaţiei, RevBistriţei IX, 1995, 5-48.
KACSÓ 2003: C. Kacsó, Der zweite Depotfund von Ungureni, în C.
Kacsó (ed.), Bronzezeitliche Kulturerscheinungen im
Karpatischen Raum. Die Beziehungen zu den benachbarten
Gebieten. Ehrensymposium für Alexandru Vulpe zum 70.
Geburtstag. Baia Mare 10.-13. Oktober 2001, BiblMarmatia
2, Baia Mare, 2003, 267-300.
KACSÓ 2004: C. Kacsó, Mărturii arheologice, Colecţii Muzeale 1, Baia
Mare, 2004.
KACSÓ 2006: C. Kacsó, Bronzefunde mit Goldgegenständen im
Karpatenbecken, în J. Kobal’ (ed.), Bronzezeitliche
Depotfunde – Problem der Interpretation. Materialien der
Festkonferenz für Tivodor Lehoczky zum 175. Geburtstag.
Ushorod, 5.-6. Oktober 2005, Užgorod, 2006, 76-123.
KACSÓ 2009a: C. Kacsó, Descoperirile de bronzuri de la Sarasău –
Bronzezeitliche Funde in Sarasău, Marmatia 9/1, 2009, 59-
100.
KACSÓ 2009b: C. Kacsó, Die Salz und Erzvorkommen und die
Verbreitung der bronzezeitlichen Metalldeponierungen in
der Maramuresch, în J. Gancarski (red.), Surowce naturalne
w Karpatach oraz ich wykorzystanie w pradziejach i
wczesnym średniowieczu. Materiały z konferencji, Krosno
25-26 listopada 2008 r., Krosno, 341-372.
KACSÓ 2009c: C. Kacsó, Depozitul de bronzuri de la Uriu (I) – Das
Bronzedepot von Uriu (I), RevBistriţei XXIII, 2009, 9-30.
KACSÓ 2011: C. Kacsó, Repertoriul arheologic al judeţului Maramureş,
I-II, BiblMarmatia 3, Baia Mare, 2011.
49
KACSÓ 2012: C. Kacsó, Maramuresch – eine bronzezeitliche
Hortfundlandschaft im Obertheissgebiet, în R. Kujovský, V.
Mitáš (ed.), Václav Furmánek a doba bronzová. Zborník k
sedemdesiatym narodeninám, ASM Communicationes 13,
2012, 175-188.
KACSÓ 2013a: C. Kacsó, Descoperiri de metale din Bronzul timpuriu şi
mijlociu în Maramureş – Früh- und mittelbronzezeitliche
Metallfunde in der Maramuresch, în Peregrinări
arheologice între estul şi vestul Europei. Studii în onoarea
lui Tiberius Bader la aniversarea de 75 de ani, StCom Satu
Mare XXIX/I, 2013, 145-166.
KACSÓ 2013b: C. Kacsó, Beiträge zur Kenntnis des bronzezeitlichen
Metallhandwerks in der Maramuresch, în B. Rezi, R. E.
Németh, S. Berecki (ed.), Bronze Age Crafts and Craftsmen
in the Carpathian Basin. Proceedings of the International
Colloquium from Târgu Mureş 5-7 October 2012,
BiblMusMarisiensis Seria Archaeologica VI, Târgu Mureş,
2013, 225-237.
KACSÓ 2014: C. Kacsó, Noi date cu privire la tezaurul de aur din epoca
bronzului de la Căuaş – Neue Daten bezüglich des
bronzezeitlichen Goldfundes von Căuaş, în R. Gindele (ed.),
Arheologia în context regional şi european. Studii în
onoarea lui Németi János la aniversarea a 75 de ani,
StCom Satu Mare XXX/I, 2014, 105-123.
KACSÓ 2015: C. Kacsó, Bronzefunde vom Typ Uriu-Ópályi in der
Maramuresch, în I. Szathmári (ed.), An der Grenze der
Bronze- und Eisenzeit. Festschrift für Tibor Kemenczei zum
75. Geburtstag, Budapest, 2015, 253-272.
KEMENCZEI 1981: T. Kemenczei, Der Bronzefund von Vajdácska
(Nordungarn), în H. Lorenz (ed.), Studien zur Bronzezeit.
Festschrift für Wilhelm Albert v. Brunn, Mainz/Rhein, 1981,
151-161.
KEMENCZEI 1982: T. Kemenczei, Die Siedlungsfunde der Gáva-Kultur
aus Nagykálló, FolArch XXXII, 1982, 73-95.
KEMENCZEI 1984: T. Kemenczei, Die Spätbronzezeit Nordostungarns,
ArchHung N.S. LI, Budapest, 1984.
KIBBERT 1980: K. Kibbert, Die Äxte und Beile im mittleren
Westdeutschland I, PBF IX, 10, München, 1980.
KOBAL’ 2000: J. Kobal’, Bronzezeitliche Depotfunde aus Transkarpatien
(Ukraine), PBF XX, 4, Stuttgart, 2000.
50
KOÓS 1989: J. S. Koós, Der II. Bronzefund von Tiszaladány,
CommArchHung 1989, 31-43.
KÓS 1963: K. Kós, Pietrăritul şi pietrele de moară din Ciceu –
Steinmetzarbeiten und Mühlsteine aus Ciceu, Anuarul
Muzeului Etnografic al Transilvaniei pe anii 1959-1961,
1963, 79-109.
KROEGER-MICHEL 1983: E. Kroeger-Michel, Les haches à disque du
Bassin des Carpathes, Paris, 1983.
LAKÓ 1983: E. Lakó, Repertoriul topografic al epocii bronzului şi al
Hallstattului timpuriu în judeţul Sălaj – The topographical
catalogue of the Bronze Age and Early Iron Age in Sălaj
district, ActaMP VII, 1983, 69-100.
LÁSZLÓ 2006: A. László, Über de Beziehungen, die kulturelle und
chronologische Lage der Bronzefunde vom Typ Uriu-
Ópályi-Drajna de Jos-Lozovo-Pobit Kamăk, în J. Kobal’
(ed.), Bronzezeitliche Depotfunde – Problem der
Interpretation. Materialien der Festkonferenz für Tivodor
Lehoczky zum 175. Geburtstag. Ushhorod, 5-6. Oktober
2005, Užgorod, 2006, 124-143.
LAZIN 1996: Gh. Lazin, Un topor de luptă cu disc şi spin descoperit la
Noroieni (comuna Lazuri, jud. Satu Mare) – Une hache de
lutte „au disque et à l’épine” découvert à Noroieni
(commune Lazuri, département de Satu Mare), StCom Satu
Mare XIII, 1996, 57-60.
MACREA, KACSÓ 1972: M. Macrea, C. Kacsó, Depozitul de bronzuri de
la Bătarci – Das Bronzedepot von Bătarci, StCom Satu
Mare II, 1972, 101-112, pl. XX-XXV.
MAGDA 1819: P. Magda, Magyar Országnak és a határőrző katonaság
vidékének leg újabb statistikái és geographiai leírása, Pest,
1819.
MARTA 2009: L. Marta, The Late Bronze Age Settlements of Petea-
Csengersima, Satu Mare, 2009.
MARTA 2014: L. Marta, Ofrande de bronz/Bronze offerings, în R.
Gindele, L. Marta, Cr. Virag, Tezaure arheologice din
judeţul Satu Mare, Satu Mare, 2014, 9-17.
MARTA 2015: L. Marta, Depozitul de bronzuri de la Pir. Urme ale unor
strategii sociale din epoca târzie a bronzului, în S. Forţiu,
A. Stavilă (ed.), Arheovest III1. Interdisciplinaritate în
arheologie şi istorie. In memoriam Florin Medeleţ (1943-
2005). Timişoara, 28 noiembrie 2015, Szeged, 2015, 271-
297.
51
MARTA 2016: L. Marta, Aşezarea din epoca târzie a bronzului de la
Călineşti Oaş. Contribuţii la cercetarea sistemelor de
fortificaţii din spaţiul carpatic – The Călineşti Oaş Late
Bronze Age settlement. Contributions towards the
systematic research of fortification systems in the
Carpathian Basin, Patrimonium Banaticum VI, 2016, 33-
49.
MARTA et alii 2010: L. Marta, D. V. Sana, I. Bejinariu, M. L. Nagy, E.
Berendi, The Late Bronze Age Settlement of Nyíregyháza-
Oros „Úr Csere”, Satu Mare, 2010.
MAY 2015: P. May, Zeugnisse der Mühl- und Reibsteingewinnung in der
Vulkaneifel. Kulturdenkmäler im Spannungsfeld zwischen
Denkmalschutz und Rohstoffabbau, Rheinische
Heimatpflege 52, 2, 2015, 109-122.
MAYER 1977: E. F. Mayer, Die Äxte und Beile in Österreich, PBF IX, 9,
München, 1977.
MĂLDĂRESCU et alii 1990: I. Măldărescu, M. Marinescu, L. Hâncu,
Cercetări petrografice şi de preparare a perlitului parţial
bentonitizat din cariera Mujdeni (Oraşu Nou), Mine Petrol
Gaze 41, nr. 2, februarie 1990, 64-90.
MĂRCUŞ 1938: Şt. Mărcuş, Sătmar, I, Oradea, 1938.
METZNER-NEBELSICK 2002: C. Metzner-Nebelsick, Der „Thrako-
Kimmerische” Formenkreis aus der Sicht der Urnenfelder-
und Hallstattzeit im südöstlichen Pannonien, 1-2,
Vorgeschichtliche Forschungen 23, Rahden/Westf., 2002.
MOZSOLICS 1967: A. Mozsolics, Bronzefunde des Karpatenbeckens.
Depotfundhorizonte von Hajdúsámson und Kosziderpadlás,
Budapest, 1967.
MOZSOLICS 1973: A. Mozsolics, Bronze- und Goldfunde des
Karpatenbeckens. Depotfundhorizonte von Forró und
Ópályi, Budapest, 1973.
MOZSOLICS 1975: A. Mozsolics, Bronzefunde aus Ungarn.
Depotfundhorizonte von Aranyos, Kurd und Gyermely,
Budapest, 1985.
MOZSOLICS 2000: A. Mozsolics, Bronzefunde aus Ungarn.
Depotfundhorizonte Hajdúböszörmény, Románd und
Bükkszentlászló, PAS 17, Kiel, 2000.
MOUCHA 2005: V. Moucha, Hortfunde der frühen Bronzezeit in
Böhmen, Praha, 2005.
NAGY 2015: M. L. Nagy, A késő bronzkori település szerkezetének
bemutatása Nyíregyháza-Oros, Mega Park lelőhelyről –
52
The structure of a Late Bronze Age settlement from the site
of Nyíregyháza-Oros, Mega Park, JAMÉ LVII, 2015, 71-
97.
NAGY, SCHOLZ 2009: M. L. Nagy, R. Scholz, A késő bronzkori
Felsőszőcs-kultúra Őr-Őri-tag lelőhelyen, în S. Berecki, R.
E. Németh, B. Rezi (ed.), Bronze Age Communities in the
Carpathian Basin. Proceedings of the International
Colloquium from Târgu Mureş. 24-26 October 2008,
BiblMuseiMarisiensis Seria Archaeologica I, Cluj-Napoca,
2009, 223-258.
NOVOTNÁ 1970: M. Novotná, Die Äxte und Beile in der Slowakei, PBF
IX, 3, München, 1980.
NOVOTNÁ, KVIETOK 2015: M. Novotná, M. Kvietok, Nové hromadné
nálezy z doby bronzovej z Moštenice – Neue Hortfunde aus
der Bronzezeit aus Moštenica, SlovArch LVIII, 2015, 209-
237.
PASCARU f.a.: D. Pascaru, Potenţialul turistic natural şi antropic din
Depresiunea Oaş,
https://ro.scribd.com/doc/293313249/Poten%C8%9Bialul-
Turistic-Natural-%C8%98i-Antropic-Din-Depresiunea-Oas.
PÂRVU 1983: G. Pârvu, Minerale şi roci, Bucureşti, 1983.
PÂRVU et alii 1977: G. Pârvu, Gh. Mocanu, C. Hibomvschi, A.
Grecescu, Roci utile din România, Bucureşti, 1977.
PERNICKA et alii 2016: E. Pernicka, B. Nessel, M. Mehofer, E. Safta,
Lead Isotope Analyses of Metal Objekts from the Apa Hoard
and Other Early and Middle Bronze Age Items from
Romania, ArchAus 100, 2016, 57-86.
PETRESCU-DÎMBOVIŢA 1977: M. Petrescu-Dîmboviţa, Depozitele de
bronzuri din România, Biblioteca de Arheologie XXX,
Bucureşti, 1977.
PETRESCU-DÎMBOVIŢA 1978: M. Petrescu-Dîmboviţa, Die Sicheln in
Rumänien mit Corpus der jung- und spätbronzezeitlichen
Horte Rumäniens, PBF XVIII, 2, München, 1978.
PETRESCU-DÎMBOVIŢA 1998: M. Petrescu-Dîmboviţa, Der Arm- und
Beinschmuck in Rumänien, PBF X, 4, Stuttgart, 1998.
PINTYE f.a.: G. Pintye, Jelentés a Császló, Belke-dűlő és Gacsály, Lanka
dűlő határán előkerült bronzdepó feltárásáról,
http://josamuzeum.hu/regeszet/rolunk/kutatas/asatasok/gyujt
o/ (accesat la 27 noiembrie 2017).
POPA, TOTOIANU 2010: C. I. Popa, R. Totoianu, Noi opinii referitoare
la evoluţia culturală a Bronzului târziu în zona centrală şi
53
sud-vest transilvăneană, în C. I. Popa, R. Totoianu, Aspecte
ale epocii bronzului din Transilvania (între vechile şi noile
cercetări), BiblMusSabesiensis I, 2010, 171-291.
POPESCU 1941: D. Popescu, Bronzehort (?) von Şieu (Maramureş),
Dacia VII-VIII, 1937-1940 (1941), 145-146.
POPESCU 1951: D. Popescu, Exploatarea şi prelucrarea metalelor în
Transilvania până la cotropirea romană, SCIV II, 2, 27-44.
PRODAN 1968: D. Prodan, Iobăgia în Transilvania în sec. XVI, II,
Bucureşti, 1968.
REZI 2015: B. Rezi, Deponálási szokások a késő bronzkori Közép-
Erdélyben. Tézisek, Budapest, 2015.
ŘÍHOVSKÝ 1992: J. Říhovský, Die Äxte, Beile, Meißel und Hämmer in
Mähren, PBF XI, 17, Stuttgart, 1992.
RIŞCUŢA et alii 2016: C. Rişcuţa, C. Cristescu, O. Bărbat, I. Barbu,
Depozitul de bronzuri de la Abucea, jud. Hunedoara, în A.
Boroneanţ, A. Măgureanu, A. Vîlcu, Sesiunea anuală de
comunicări ştiinţifice a Institutului de Arheologie „Vasile
Pârvan”, SCIVA 67, 2016, 156.
ROBERTS, OTTAWAY 2003: B. Roberts, B. S. Ottaway, The Use and
Significance of Socketed Axes During the Late Bronze Age,
European Journal of Archaeology 6, 2003, 119-140.
RÓMER 1864: F. Rómer, Magyar régészeti krónika, ArchKözl IV, 1864,
158-170.
ROSKA 1939: M. Roska, Szatmár vármegye multja a legrégibb időktől a
honfoglalásig, în Magyar Városok és Vármegyék
Monografiája XVIII, 1939.
ROSKA 1942: M. Roska, Erdély régészeti repertóriuma. I. Őskor,
Kolozsvár, 1942.
ROŞU 1973: A. Roşu, Geografia fizică a României, Bucureşti, 1973.
RUSTOIU 1998: G. T. Rustoiu, Un depozit de bronzuri inedit descoperit
la Cugir (jud. Alba) – Un dépôt de bronze inédit découvert à
Cugir, Apulum XXXV, 1998, 91-95.
RUSU 1963: M. Rusu, Die Verbreitung der Bronzehorte in
Transsilvanien vom Ende der Bronzezeit bis in die Mittlere
Hallstattzeit, Dacia N.S. VII, 1963, 177-210.
RUSU 1964: M. Rusu, Depozitele de bronzuri de la Rebrişoara (raionul
Năsăud, reg. Cluj) – Les dépôts d’objets en bronze de
Rebrişoara, ArhMold II-III, 1964, 237-250.
RUSU 1972: M. Rusu, Metalurgia bronzului din Transilvania la
începutul Hallstattului, Iaşi, 1972 (teză de doctorat
nepublicată).
54
SCHUMACHER-MATTHÄUS 1985: G. Schumacher-Matthäus, Studien zu
bronzezeitlichen Schmuchtrachten im Karpatenbecken. Ein
Beitrag zur Deutung der Hortfunde im Karpatenbecken,
MarbStudien 6, Mainz am Rhein, 1985.
SEBASTIAN 2009: D. Sebastian, Câteva consideraţii privind exploatarea
minereului de cupru în preistorie. Transilvania – Some
considerations on prehistoric copper ore exploitation.
Transylvania, Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti 15,
2009, 7-15.
SOROCEANU 2008: T. Soroceanu, Die vorskythenzeitlichen
Metallgefässe im Gebiet des heutigen Rumänien,
Bibliotheca Muzeului Bistriţa Seria Historica 16, Bistriţa,
Cluj-Napoca, 2008.
SOROCEANU 2012: T. Soroceanu, Die Kupfer- und Bronzedepots der
frühen und mittleren Bronzezeit im heutigen Rumänien.
Depozite de obiecte de cupru şi bronz din România. Epoca
timpurie şi mijlocie a bronzului, Archaeologia Romanica V,
Cluj-Napoca, Bistriţa, 2012.
SOROCEANU 2016: T. Soroceanu, Der Bronzefund von Jabeniţa
(Görgénysóakna), Kr. Mureş, Siebenbürgen, în A. Zanoci,
E. Kaiser, M. Kashuba, E. Izbitzer, M. Băţ (ed.), Mensch,
Kultur und Gesellschaft von der Kupferzeit bis zur frühen
Eisenzeit im nördlichen Eurasien. Beiträge zu Ehren zum
60. Geburtstag von Eugen Sava, Tyragetia International, I,
Chişinău, 2016, 164-180.
SZABÓ, BIRÓ 2009: G. V. Szabó, P. Bíró, Őskori magaslati erőditett
település Bükkzsérc-Hódos-tetőn. Előzetes jelentés a
lelőhelyen végzett kutatásokról – Urzeitliche befestigte
Höhensiedlung in Bükkzsérc-Hódos-tető. Vorläufiger
Bericht über die Forschungen am Fundort, Ősrégészeti
Levelek 11, 2009, 72-84.
VACHTA 2008: T. Vachta, Studien zu den bronzezeitlichen Hortfunden
des oberen Theissgebietes, UPA 159, Bonn, 2008.
VASILIEV et alii 2014: V. Vasiliev, C. Gaiu, G. Marinescu,
Archäologisches Experiment zur Widerstandskraft und
Leistungsfähigkeit von Bronzeäxten/Experiment arheologic
privind rezistenţa şi eficacitatea topoarelor din bronz,
RevBistriţei XXVIII, 2014, 112-123.
VELCEA 1964: I. Velcea, Ţara Oaşului. Studiu de geografie fizică şi
economică, Bucureşti, 1964.
55
VELCEA et alii 1987: I. Velcea, Gr. Posea, Gh. Iacob, Munţii vulcanici
Oaş-Ţibleş, în Geografia României III. Carpaţii Româneşti
şi Depresiunea Transilvaniei, Bucureşti, 1987, 60-66.
VELIAČIK 2017: L. Veliačik, Depot náramkov z Nitrianskych Sučian,
okr. Prievidza – A hoard of bracelets from Nitrianske
Sučany, Prievidza district, în N. Beljak Pažinová, Z.
Borzová (ed.), Sedem decénií Petra Romsauera, Studia
Historica Nitriensia 2017/ročnik 21/Supplementum, Nitra,
2017, 495-505.
VENDE f.a.: A. Vende, Szatmár Vármegye őskora, în S. Borovszky (ed.),
Magyarország Vármegyei és Városai. Szatmár Vármegye,
Budapest, f.a. (1908), 402-411.
VLEJA et alii 2015: D. Vleja, I. A. Bărbat, V.-O. Opriş, P. Colţeanu, F.
Vasilescu, Brănişca, com. Brănişca, jud. Hunedoara, Punct:
Pescărie Vest (Autostrada Lugoj-Deva, lotul nr. 2, km
88+450-88+625), Cronica Cercetărilor Arheologice
Campania 2014, Piteşti, 2015, 174-175.
VULPE 1970: A. Vulpe, Die Äxte und Beile in Rumänien I, PBF IX, 2,
München, 1970.
VULPE 1974: A. Vulpe, Datare şi consideraţii de ordin general (cu
privire la depozitul de la Crăciuneşti), SCIVA 25, 11-17.
VULPE 1975: A. Vulpe, Die Äxte und Beile in Rumänien I, PBF IX, 5,
München, 1975.
КОБАЛЬ 2007: Й. В. Кобалъ, Нові знахідки стародавніх бронзових
предметів на Закарпатті, în Матеріали і дослідження
з археології Прикарпаття і Волині, 2007, 337-342.
ПОТУШНЯК 1958: Ф. М. Потушняк, Археологічні знахідки
бронзового та залізного віку на Закарпатті, Ужгород,
1958.
56
Addenda
Lista topoarelor cu disc şi spin de tip B4, varianta Uioara (fig. 20)
1. Bătarci, Transilvania. Depozit. Fig. 8, 3; 14, 3 în lucrarea de faţă.

2. Beltiug II, Transilvania. Depozit. Lit.: POPESCU 1941, 145, nota
2; VULPE 1970, pl. 83A, 1-2 („Satu Mare II”).
3. Bicaz I, Transilvania. Depozit. Lit.: KACSÓ 2011, 230.
4. Bicaz II, Transilvania. Depozit. Lit.: KACSÓ 2011, 231.
5. Căuaş V, Transilvania. Depozit. Lit.: BADER 1996, fig. 5, 1.
6. Ciumeşti, Transivania. Depozit. Lit.: MARTA 2014, foto pe p. 14.
7. Császló, Ungaria de Nord-Est. Depozit. Inedit în JAMNy102.
8. Csegöld, Ungaria de Nord-Est. Depozit. Lit.: MOZSOLICS 1973,
pl. 35, 9.
9. Domăneşti I, Transilvania. Depozit. Lit.: HAMPEL 1886, pl.
CXXIV, 9.
10. Domăneşti II, Transilvania. Depozit. Lit.: BADER 1969, pl. 20, 1;
27, 2.
11. Glubokoe (Hlyboke), Ucraina Transcarpatică. Depozit. Lit.:
KOBAL’ 2000, pl. 18E, 1.
12. Horinčovo (Horinchovo), Ucraina Transcarpatică. Descoperire
izolată. Lit.: КОБАЛЬ 2007, fig. 4.
13. Horná Štubňa, Slovacia. Depozit. Lit.: NOVOTNA 1970, pl. 22,
371.
14. Kisvarsány, Ungaria de Nord-Est. Depozit. Lit.: MOZSOLICS
1973, pl. 54, 1.
15. Kral’ovce, Slovacia. Depozit. Lit.: MOZSOLICS 1973, pl. 68, 2.
16. Lăschia, Transilvania. Depozit. Lit.: KACSÓ 1995a, fig. 3-5.
17. Livada, Transilvania. Depozit. Lit.: VULPE 1970, pl. 39, 539.
18. Nyíregyháza, Ungaria de Nord-Est. Descoperire izolată ? Lit.:
KROEGER-MICHEL 1983, fig. 189b.
19. Ópályi, Ungaria de Nord-Est. Depozit. Lit.: MOZSOLICS 1973, pl.
15, 1-6; 16, 2.
20. Palad’, Ucraina Transcarpatică. Depozit. Lit.: ПОТУШНЯК 1958,
pl. 46.
102
Informaţie amabilă Liviu Marta. Date cu privire la compoziţia depozitului de la
Császló, format din 13 topoare cu disc şi spin şi patru apărătoare de braţ, şi la
condiţiile sale de descoperire la PINTYE f.a. Depozitul este menţionat, pe baza
comunicării lui Eszter Istvánovits, de Carol Kacsó (2009a, 76, Anexa 2, nr. 2; sunt
amintite, potrivit informaţiilor primite, numai două apărătoare de braţ).
57
21. Penészlek, Ungaria de Nord-Est. Depozit. Lit.: ANDRÁSSY 1943,
fig. 3.
22. Sfăraş, Transilvania. Depozit. Lit.: VULPE 1970, pl. 40, 541. 542.
23. „Szabolcs” fostul comitat, Ungaria de Nord-Est. Depozit ? Lit.:
JOSA, KEMENCZEI 1965, pl. LXXII, 67.
24. Uioara, Transilvania. Depozit. Lit.: VULPE 1970, pl. 40, 543-558.
25. Ungureni II, Transilvania. Depozit. Lit.: KACSÓ 2003, pl. III, 1.
26. Vajdácska, Ungaria de Nord-Est. Depozit. Lit.: KEMENCZEI
1981, pl. 1, 3.
27. Viss III, Ungaria de Nord-Est. Depozit. Lit.: KEMENCZEI 1984,
pl. LXVII, 6.
58
Bronze finds from the Oaş Depression. With special regard to the
hoard from Bătarci
(Abstract)
Key words: Oaş Depression, Bronze Age, bronze hoards, single

finds
The Oaş Depression, is a geographical unit which is clearly

delineated from the surrounding areas, is located in the north-western
corner of Romania, in the contact zone between the Someş Plain and the
Neogene eruptive chain of the Oaş and Gutâi Mountains (Fig. 1).
From an archaeological point of view, the depression is known
mainly due to intense research done at Palaeolithic sites identified
beginning with the 1950’s-1960’s. Also, the Bronze Age discoveries
originating from the Oaş Depression are relatively numerous. These
include materials found in various settlements of this epoch, and brought
to light in the course of surface collections or systematic excavations, as
well as more incidental bronze findings. The first of this kind were
already recorded in the second half of the nineteenth century. They make
up the majority of the objects dealt with in this study.
Until now, bronze hoards from the Oaş Depression have been
discovered at Bătarci (Fig. 8-16), Prilog (Fig. 18), Târşolţ (Fig. 19), Turţ
(Fig. 17, 4) and Turulung (Fig. 17, 5-6), additionally single finds were
discovered at Boineşti (Fig. 17, 1), Oraşu Nou, Remetea Oaşului (Fig. 17,
2) and Turţ (Fig. 17, 3).
Among the discoveries of bronze aretefacts from the Oaş
Depression, those from Prilog and Târşolţ, come from places found in
humid environments, a place washed out by a ravine, or close to a creek.
Therefore, they belong to the Gewässerfunde category. There is no
information published about the existence of a standing or running water
close to the place of discovery of the hoard from Bătarci. Only the name
of the place, Valea Gâștii (Goose Valley), may suggest the presence of a
creek. For the hoards from Turţ and Turulung data about their places of
discovery are missing.
Data concerning the find context are missing for the majority of the
so-called single finds from the Oaş Depression. The only piece with a
known discovery place is the socketed axe from Oraşu Nou. This
discovery, along with finds from other sites, is considered by Dorin
Popescu as a conclusive evidence for mining in pre-Roman Transylvania,
59
and by Nikolaus Boroffka and David Sebastian as a direct indication for
mining.
However, it is highly unlikely that the socketed axe from Oraşu Nou
had any connection with prehistoric mining, since it was found, as we are
informed by Flóris Rómer, in a millstone quarry, at a certain depth which
was not exactly specified. There is no information allowing us to
conclude that this quarry was already exploited in antiquity.
The data about the millstone quarry from Oraşu Nou are few. It
operated in the nineteenth and twentieth centuries, the first information
relating to the quarry were published in 1819. The raw quarried material
was, most likely, rhyolite, which outcrops in several levels partially, or
totally hydrothermaly altered and usually bentonitised. The production
rate was relatively low and assuredly only served local needs. Certainly,
the quarry from Oraşu Nou did not have the importance of millstone
carving centers such as Ciceu Corabia in northeastern Transylvania, with
many quarries, or Gyöngyössomlyos in Hungary, both with a history of
several centuries of exploitation. We do not have accurate data about the
beginnings of quarrying at Oraşu Nou, but they are clearly not older than
the second half of the eighteenth century. Even though we lack
information how the socketed axe reached the place where it was
discovered, it can be said with sufficient certainty that this piece was not
used in extracting or processing rocks, since it does not have properties
that would allow its use in any of the activities mentioned.
Among the bronze artefacts discovered in the Oaş Depression, the
earliest is the Nackenscheibenaxt of A2 type from Remetea Oaşului.
Numerous studies have been dedicated to this axe type which have
largely clarified its position in the typological and chronological series of
disc-butted axes (Nackenscheibenäxte). Axes of A2 type are present both
in Apa-type hoard finds, as well as in those of Koszider type, belonging
to successive phases of the Middle Bronze Age. Isolated specimens, like
the one from Remetea Oaşului, can only be dated within the wider time
span in which the afore-mentioned hoard types are dated, corresponding
to the phases Reinecke Bronze A2-B1 in Central Europe.
It is also possible that the flanged axe from Turţ dates back to the
Middle Bronze Age. The circumstances of its discovery are not clearly
stated, thus there is no proof it belonged to a deposition from the Late
Bronze Age in combination with a socketed axe and a fibula as Tiberiu
Bader supposed. However, this possibility can not be totally excluded,
given the presence of such an axe in the hoard II from Şpălnaca.
Alexandru Vulpe considered that the axes of the Şincai variant, to which
he assignes the specimen from Turţ, were produced during the entire
60
course of the Bronze Age, although more pieces are dated to the Early
and Middle Bronze Age. Most flanged axes from other regions are dated
to these phases.
In addition, the socketed chisel from Boineşti was be assigned to the
Middle Bronze Age. Since it is a single find, and is undecorated and
lacks any characteristic typological feature, the chisel from Boineşti
cannot be dated more precisely.
The bronze hoards from Bătarci, Prilog, Târşolţ and Turulung belong
to the Uriu-Ópályi type of hoards. This definition was used for the first
time in the literature by Tibor Kemenczei, along with those of Ópályi-
Aranyos and Uriu-Domăneşti, in order to assign the bronze artefacts
produced in the eastern part of the Carpathian Basin during the first part
of the Reinecke Bronze D period; artefacts which continued to be made
in appreciable quantities during the starting phase of the Gáva culture. In
a subsequent study the same author provides clarifications regarding this
type, considering it useful to separate the hoards from the area of the
Berkesz culture of those from the areas of the Lăpuş and Noua cultures,
utilizing the term type Ópályi for the former and type Uriu for the latter.
In my study published in 1990 I considered that, given that the
similarities between the hoards from Berkesz and Lăpuş areas are
obviously greater than the differences, they can be assigned to a common
type, which I called Uriu-Ópályi. To this type, distributed particularly in
the Upper Tisza region, can be added two largely contemporary hoard-
types in Transylvania, which I called Arpăşel and Ruginoasa-Cara. I also
expressed the view that the production of bronze artefacts that were used
„in the composition of hoard finds was determined and conditioned by
the needs, possibilities, preferences and traditions of some groups of
different populations, distinguished culturally and possibly ethnically still
in this phase of evolution”. The regional character of bronze discoveries
from this period in areas even larger from the Carpathian Basin has also
been underlined by Svend Hansen.
I discussed issues related to the Uriu-Ópályi type of hoards in several
studies and I published some hoards belonging to this type. This
definition of hoards of Uriu-Ópályi type, even in the sense in which it has
been formulated, is now widely used by researchers in Romania and
abroad.
The distribution area of the hoards of Uriu-Ópályi type extends into
the northern, northwestern and northeastern regions of Transylvania,
towards the east to the Carpathians, towards the southeast to the Someşul
Mare River, and towards the southwest to the Barcău River, but also to
the Trancarpathian Ukraine, northeastern Hungary and eastern Slovakia.
61
The distribution center of this hoard type is located in the Upper Tisza
region. Isolated hoards of the Uriu-Ópályi type have also been discovered
outside this area.
Bronze items from the Early Bronze Age from this region are largely
missing, and those from the Middle Bronze Age are few, even though
some of the most important hoards of the time, such as those from Apa
and Valea Chioarului (Gaura), belong to this period. It seems fairly likely
that, at least in the Maramureş Depression, the population was not very
numerous in the first stages of the Bronze Age and the non-ferrous
mineral resources of the area were not known or were only slightly
exploited during these phases.
The population density in the Upper Tisza region increased
substantially at the beginning of the Late Bronze Age. Metallurgical
activity increased at the same time, as well as throughout the eastern part
of the Carpathian Basin, a phenomenon that was connected with the
intensive exploitation of the natural resources of the region, through
introducing more efficient methods for the identification, extraction and
processing of ores. There were also important changes in the belief
systems of the communities, in their religious representations, and in the
ceremonies held during worship activities. On the occasion of certain
ceremonies varying amounts of different pieces of metal were deposited
in soil or in water, without the intention of recovering them. The large
number of such depositions indicate with high probability that a large
part of the metallurgical production was destined for cult activities.
Among the hoards of Uriu-Ópályi type from the Oaş Depression,
those from Bătarci and Târşolţ belong to the variant of hoards with mixed
composition, the one from Turulung to the variant containing exclusively
axes with disc and spike and the one from Prilog to the variant containing
mostly Nackenscheibenäxte.
The hoard from Bătarci has the most complex composition: weapons
(Nackenscheibenäxte, shaft-hole axes, daggers, spearheads), tools
(socketed axes, winged axes, sickles), adornments (bracelets, ancle rings,
golden rings), semi-finished products (bar- and bun-ingots), casting
debris and scrap metal (wasters: stumps, chunks of raw bronze), and
probably bronze vessels. Of the total of 42 finished arteacts recovered, 24
(57.14%) are fragmentary. It is remarkable that all the sickles from the
hoard were deposited in this state, and some of them were bent. Only one
piece, a bracelet, is strongly deformed. Also the angle ring shows certain
deformation. Among the semi-finished products the ingot is also
fragmented, and one of the bar-ingots is broken in two. Clear data on the
state of the deposition of the second bar-ingot are missing.
62
As is apparent from the analysis of the chemical composition of the
pieces, at least some of them are made of unalloyed copper or an alloy
with an extremely low tin-content. Such pieces are also present in other
discoveries from the Late Bronze Age. Because of its comparable
composition the hoard from Bătarci is closely related to the hoards of the
Uriu-Ópályi type from Crăciuneşti, Rozavlea III, Uriu, Nyíracsád-
Nagyerdő etc., and because of the great number of artefacts is one of the
large mixed hoards of this type.
Next to the artefacts of bronze/copper the hoard from Bătarci also
contains gold objects. Four gold rings have been saved, but it seems that
their original number was higher. They disappeared after discovery, just
like a few bronze objects, the cups and an axe. Hoards in which pieces
made of different materials are combined are found throughout the
Bronze Age in the Carpathian Basin, but also outside this area. The most
frequent is the combination of bronze objects with those made of gold. A
relatively large number of hoards with this combination belong to the
Uriu-Ópályi type.
Among the gold rings from the hoard of Bătarci, the one with
rhombic cross-section could have been a means of payment, given that its
weight of 6.10 g seems to correspond to a measuring unit within a pre-
monetary system.
A particular piece from the hoard is a bracelet with one of the ends
strongly bent (Fig. 12, 1; 16, 5). The bending is obviously intentional,
probably with the purpose of changing the initial function of the piece.
Bent bracelets, sometimes in a manner identical to the specimen from
Bătarci, are found in many hoards of Uriu-Ópályi type or in hoards
chronologically close to those of this type.
Only a few fragments have been recovered from the clay vessel
which contained the metal pieces from the hoard of Bătarci, which still
allow its partial graphic reconstruction. It was a relatively large vessel
with a rounded belly with a coarse surface and a protruding rim. This
pottery type is frequent in Late Bronze Age discoveries from the Upper
Tisza region and has no cultural specificity.
The hoard from Târşolţ is composed solely of complete pieces: an
axe of Drajna type, a socketed axe, two bracelets and a foot ring, the last
one being slightly deformed. Unfortunately, as is the case for most
chance finds, we are not sure that the entire content of the hoard has been
recovered. The axe of Drajna type is unique among the bronze
discoveries from the Oaş Depression. Most of the specimens of this axe
type, which is clearly related to the Nackenscheibenaxt type, came to
light in the Upper Tisza region, being specific products for the
63
metallurgical workshops from this region. The axe from Târşolţ differs
from other pieces of this type through the round cross-section of the bar
under the semispherical neck and through the facing up „wings” on the
shaft tube. The socketed axe from the hoard is also more special because
of its relief decoration.
The hoard from Turulung is one of 47 other hoard finds that
exclusively contain Nackenscheibenäxte, and which are mainly
distributed in the Upper Tisza region. We have no clear evidence about
the number of pieces from the original hoard but it is possible that the
entire discovery has been saved. One argument for this possibility is the
fact that several hoards with Nackenscheibenäxte are containing two
pieces, or a multiple of this number (Beltiug II, Berehovo I, Budeşti,
Câmpulung la Tisa I-II, Coldău II, Dobrocina II, Fântânele-Rus, Halmeu
etc.).
In the hoard from Prilog, the Nackenscheibenäxte of B3 and B4 types
are associated with a bronze bun-ingots. This combination of artefacts is
also found in the hoard from Jibou, but also in the Middle Bronze Age
hoard referred to in the literature as the former county Torda-Aranyos
(Turda).
The hoards from Transylvania, dating to the beginning of the Late
Bronze Age, a large part of whom are currently assigned to the Uriu-
Ópályi type, have been considered in the 1960’s-1970’s by a majority of
Romanian researchers as belonging to the series, group or horizon named
Uriu–Domăneşti. They were dated to the Bronze D phase, following a
model developed for Central Europe, or the thirteenth century BC. This
restricted chronological framing was called into question by Alexandru
Vulpe, who said that, what he called hoards of Uriu-Dragomireşti type,
„do not form a chronological horizon but they characterize a period of
about two centuries (13th–12th c. BC)”, for their chronological
differentiation the combination of different versions of
Nackenscheibenäxte is decisive.
Considering the distribution and combination of these axes in hoards
from the Maramureş, I have established three groups of hoards of Uriu-
Ópályi type for this region, which are very likely also differentiated
chronologically, the most recent of them comprises of with axes of B4
type.
In the hoard from Bătarci there is also a younger Nackenscheibenaxt,
belonging to the type B4, Uioara variant (Fig. 8, 3; 14, 3). Some of the
axes of this type, including complete specimen, are also found in the so-
called foundry hoards (of Uioara type) and in some hoards clearly
contemporary with them: Bicaz I-II, Ciumeşti, Uioara, Vajdácska.
64
A fragment of a massive socketed axe (Fig. 10, 5; 15, 10) also
appears in the hoard from Bătarci with analogies especially in hoards
from the Late Bronze 3 (Ha A). The presence of this fragment, as well as
of the Nackenscheibenaxt of B4 type, represent clear indications that the
find from the Oaş Depression belong to the group of younger hoards of
Uriu-Ópályi type, of which some were deposited in the same
chronological interval in which the hoards of Uioara type are dated, i.e.,
the Late Bronze 3 (Ha A) phase.
The uncertain hoard from Turţ can not be definitely dated. The only
reliable object from this ensemble, which is preserved today, is a
socketed axe with more or less close analogies, extending over several
chronological phases. The hoard is most likely to date in the Late Bronze
4 (Ha B1) phase.
Translated by Carola Metzner-Nebelsick
65
List of illustrations
Fig. 1. The map of the Oaş Depression.

Fig. 2. Villages from Oaş Depression with bronze finds.
Fig. 3. Google Maps Image with Bătarci Hoard discovery area.
Fig. 4. The list of the first group of artefacts from Bătarci in the museum
from Baia Mare. Document from 1952.
Fig. 5. The list of artefacts from Bătarci held at the museum from Baia
Mare. Document from 1952.
Fig. 6. Document from January 6, 1953 regarding the hoard from Bătarci.
Fig. 7. Document from February 4, 1953 regarding the hoard from
Bătarci.
Fig. 8. Bătarci. Bronze hoard.
Fig. 13. Bătarci. Bronze hoard (after Gheorghe Lazin).
Fig. 17. 1. Boineşti. Chisel (after Tiberiu Bader). 2. Remetea Oaşului.
Axe (after Amália Mozsolics). 3-4. Turţ. Axe, socketed axe
(after Tiberiu Bader). 5-6. Turulung. Bronze hoard (after Amália
Mozsolics).
Fig. 18. Prilog. Bronze hoard (after Tiberiu Bader).
Fig. 19. Târşolţ. Bronze hoard (after Tiberiu Bader).
Fig. 20. Distribution of the Nackenscheibenäxte of B4 type, variant
Uioara.
66
Tipar:
Baia Mare, str. Dacia nr. 4

t e l / f a x : 0 2 6 2 2 11 11 8
eurotipbm @yahoo.com
www.eurotip.ro
ISBN 978-606-617-303-2

C. Kacsó - Descoperirile de Bronzuri Din Depresiunea Oaşului - Bronze Finds From The Oaş Depression PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C. Kacsó - Descoperirile de Bronzuri Din Depresiunea Oaşului - Bronze Finds From The Oaş Depression PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAROL KACSÓ

BRONZE FINDS FROM THE

BAIA MARE • 2017

Bronze finds from the Oaş Depression. With

Coperta 1.: Topor cu disc şi spin de la Bătarci (foto: Muzeul Naţional de

Tehnoredactare: Tünde Pécsi

Coperta: Carol Kacsó, Tünde Pécsi

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Depresiunea Oaşului, o unitate geografică clar delimitată de zonele

Fig. 1. Harta Depresiunii Oaşului.

Din punct de vedere arheologic, depresiunea este cunoscută mai ales

Repertoriul descoperirilor de bronzuri din Depresiunea

Fig. 2. Localităţi din Depresiunea Oaşului cu descoperiri de bronzuri.

cercetărilor arheologice şi a mediului din Depresiunea Oaşului la ASTALOS,

Fig. 3. Imagine Google Maps din satelit cu zona de descoperire a depozitului

În arhiva Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie din Baia Mare

Fig. 7. Document din 4 februarie 1953 cu privire la depozitul de la Bătarci.

Lit.: vezi supra.

Dintre descoperirile mai sus repertoriate, cele de la Prilog şi Târşolţ

Dintre artefactele de bronz descoperite în Depresiunea Oaşului, cel

centrele lor de confecţionare în urma schimbului sau, eventual, ca donaţii, cadouri,

Acta = Acta (Siculica), Sepsiszentgyörgy

ANDRÁSSY 1943: E. Andrássy, Penészleki bronzlelet – Der Bronzefund

1. Bătarci, Transilvania. Depozit. Fig. 8, 3; 14, 3 în lucrarea de faţă.

Key words: Oaş Depression, Bronze Age, bronze hoards, single

The Oaş Depression, is a geographical unit which is clearly

Fig. 1. The map of the Oaş Depression.

Baia Mare, str. Dacia nr. 4

S-ar putea să vă placă și