ECOGRAFIE BUCO-MAXILOFACIALA

Explorarea ecografică a patologiei tumorale a

cavităţii orale (în special a limbii, planşeului
oral şi amigdalelor) este utilă din mai multe
motive, ecografia fiind prima metodă imagistică
la care se apelează întrucât:
1. este rapidă şi neinvazivă putând fi
practicată inclusiv la pacienţii cu tumori
profunde, a căror explorare clinică este
dificilă,
2. este relativ exactă în evaluarea
tumorilor în stadiile T1, T2 şi T3;
3. evaluează satisfăcător spaţiul gloso-
orofaringian şi amigdalian;
4. poate aprecia invazivitatea prin gradul
de depăşire a liniei mediane şi evoluţia
spre peretele lateral al faringelui;
5. glandele salivare localizate superficial
sunt accesibile explorării ecografice, fiind
caracterizate printr-o structură omogenă,
ecogenă, corespunzătoare palierului de
ecogenitate glandular;
6. ecografia poate depista staţiile
glandulare afectate, examenul ecografic al
adenopatiilor capului şi gâtului făcând parte
 din bilanţul ecografic al sistemului
limfonodular care cuprinde şi examenul
regiunilor axilară, inghinală,
retroperitoneală şi examenul splinei.

Indicaţii:
1. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial al
formaţiunilor tumorale localizate la
nivelul obrazului (carcinom, melanom,
sarcom), limbii şi planşeului oral, la
nivelul sinusului maxilar, la nivelul
mandibulei, la nivelul glandelor salivare
(carcinomul muco-carcinoid,
adenocarcinomul, carcinomul nediferenţiat).
2. Aprecierea naturii, topografiei şi
extensiei tumorale (dimensiuni, structură,
apartenentă, extensie, metastaze
limfonodulare).
3. Dririjarea puncţiei citologice în scop
diagnostic şi terapeutic.
4. Evaluarea răspunsului terapeutic
(după antibioterapie, chimio şi radioterapie,
exereza chirurgicală) şi depistarea
recidivelor tumorale.
 5. Depistarea adenopatiilor restante
postterapeutic, aprecierea topografiei şi
estimarea naturii acestora.
6. Evaluarea circulatorie a regiunilor
precum şi a zonelor patologice sub
următoarele aspecte:
a) aprecierea vascularizaţiei
formaţiunilor tumorale şi a nodulilor
cervicali;
b) evaluarea raporturilor dintre vasele
cervicale şi elementele patologice;
c) evaluarea calibrului vaselor
cervicale şi a vascularizaţiei restante
după planificarea rezecţiilor oncologice;
d) estimarea topografiei, calibrului şi
calităţii vaselor pentru utilizarea în
reconstrucţiile microchirurgicale.

Indicaţiile explorării ecografice în evaluarea

adenopatiilor capului şi gâtului sunt
multiple:
- detectarea şi localizarea
adenopatiilor nedectate clinic în
afecţiuni inflamatorii sau tumorale,
locale sau sistemice;
 - diagnosticul diferenţial al maselor
tumorale faţă de structurile
limfonodulare cu aceeaşi localizare;
- precizarea dimensiunilor, a
caracterului solid, abcedat sau
necrozat al adenopatiilor;
- evaluarea caracterului inflamator
sau tumoral al limfonodulilor;
- aprecierea extensiei limfonodulare
în afecţiuni locale sau sistemice, a
invaziilor vasculare în caz de
transformare malignă;
- dirijarea puncţiei ecografice
ghidată ecografic, cu ac fin,
aspirativă, la nivelul
limfonodulului;
- evaluarea răspunsului la
tratament şi monitorizarea
leziunilor în timp.

În afara tehnicii ecografice cu frecvenţa optimă

de 7,5 MHz se practică ecografia cu rezoluţie
înaltă, 12 MHz în modurile Doppler color şi
3D, cu sistem de amplificare, cu posibilităţi de
evidenţiere a perforării capsulei limfonodulului,
a invaziei în ţesutul de vecinătate, cu
evidenţierea angioarhitecturii intranodale.

Diagnosticul tumorilor glandelor salivare

constă din:
- diagnosticul pozitiv de formaţiune
tumorală împreună cu cel de
apartenenţă la o glandă salivară;
- evaluarea localizării precise a
dimensiunilor, a numărului,
consistenţei şi structurii
formaţiunilor tumorale;
- explorarea şi descrierea delimitării
sau a infiltrării locale a tumorii în
ţesuturile moi supraiacente, vasele
cervicale şi structurile osoase;
- aprecierea vascularizaţiei tumorii
şi a ţesutului glandular;
- evaluarea ţesutului glandular
peritumoral;
- identificarea grupurilor de
limfonoduli în cazul tumorilor
maligne cu aprecierea naturii
metastatice a acestora;
- precizarea stadiului de evoluţie a
tumorilor maligne
Ecografia a dobândit aplicatii tot mai importante
în investigarea leziunilor regiunilor extremitatii
cefalice, orale si cervicale. Astfel, prin
performantele oferite comparativ cu alte metode
imagistice, ecografia se utilizeaza în mod curent
în diagnosticul pozitiv si diferential al
leziunilor de la acest nivel, precum si în
stadializarea cancerului.
Prezentul demers a dorit sa stabileasca
rezultatele posibile prin aceasta explorare,
performantele metodei în diagnosticul
cancerelor regiunilor maxilofaciale, precum si
parametrii optimi de exploatare a
investigatiei ecografice în acest domeniu.

Indicatiile ecografiei în diagnosticul leziunilor

tumorale ale regiunilor faciale, orale si cervicale
sunt:
1. diagnosticul pozitiv si diferential al
formatiunilor tumorale
2. aprecierea naturii, topografiei si extensiei
tumorale (dimensiuni, structura, apartenenta,
extensie, metastaze limfonodulare)
3. dirijarea punctiei citologice în scop
diagnostic si terapeutic
4. evaluarea raspunsului terapeutic (dupa
antibioterapie, chimio- si radioterapie, exereza
chirurgicala) si depistarea recidivelor tumorale
5. depistarea adenopatiilor restante
postterapeutic, aprecierea topografiei si
estimarea naturii acestora
6. evaluarea circulatorie a regiunilor precum
si a zonelor patologice sub urmatoarele aspecte:
a. aprecierea vascularizatiei formatiunilor
tumorale si a nodulilor cervicali
b. evaluarea raporturilor dintre vasele cervicale
si elementele patologice
c. evaluarea calibrului vaselor cervicale si a
vascularizatiei restante dupa planificarea
rezectiilor oncologice
d. estimarea topografiei, calibrului si calitatii
vaselor pentru utilizarea în reconstructiile
microchirurgicale

Explorarea ecografica a patologiei tumorale a

cavitatii orale (în special a limbii, planseului
oral si amigdalelor) este utila din mai multe
motive.
Astfel ecografia:
1. este rapida si neinvaziva putând fi practicata
inclusiv la pacientii cu tumori profunde, a caror
explorare clinica este dificila
2. este relativ exacta în evaluarea tumorilor în
stadiile T1, T2 si T3 (dimensiuni, localizare)
3. poate aprecia cu precizie gradul de depasire a
liniei mediane si evolutia spre peretele lateral al
faringelui, ceea ce permite o evaluare
preoperatorie a gradului de rezectie
4. poate evalua satisfacator spatiul gloso-
orofaringian si amigdalian
5. poate depista cu precizie statiile ganglionare
afectate
6. este reproductibila.

Având în vedere aceste aspecte, ecografia este

prima metoda imagistica la care se apeleaza
pentru evaluarea patologiei tumorale orale si
amigdaliene.

Examinarea ecografica a glandelor salivare

mari (glanda parotida, submandibulara si
sublinguala) are valoare diagnostica certa, în
primul rând în investigarea afectiunilor
parenchimului glandei parotide si
submandibulare. Prin localizarea superficiala,
glandele salivare mari sunt accesibile explorarii
ecografice, caracterizându-se printr-o structura
omogena, ecogena, corespunzatoare glandei
tiroide [Hell].
Examinarea ecografica a adenopatiilor
capului si gâtului face parte din bilantul
ecografic al sistemului limfonodular care
cuprinde si explorarea regiunilor axilara,
inghinala, retroperitoneala precum si a splinei.
Explorarea ecografica este utila pentru
detectarea adenopatiilor si
precizarea statiilor limfonodulare interesate.
Sunt prezentate cazuri relevante pentru
explorarea ecografica a leziunilor tumorale ale
regiunilor maxilofaciale.

Tumorile maligne ale obrazului (carcinom,

melanom, sarcom) se prezinta ca si formatiuni
cu caracter proliferativ, înlocuitoare de
spatiu. În evolutie se pot exulcera. Delimitarea
este slaba, neregulata. În zona afectata,
tegumentul este subtire. Cresterea în volum este
unilaterala, asimetrica si poate atinge
dimensiuni impresionante.
Dezvoltarea tumorala se poate face
înspre orbita pe care poate sa o invadeze.
Atunci când tumora evolueaza spre globul
ocular, ecografia poate aprecia integritatea
anatomica a acestuia.
Structura tumorala este neomogena, adesea cu
aspect central hipoecogen - rezultat al
necrozelor de la acest nivel. Se pot pune în
evidenta semne de extensie în mandibula sau
în lojele glandelor salivare învecinate -
parotidiana si submandibulara.
Vascularizatia intratumorala este variabila.
Se asociaza cu adenopatii laterocervicale
voluminoase, cu aspect metastatic.

Tumorile maligne ale limbii si planseului oral

pot fi distinse datorita diferentei de impedanta
dintre tumora si tesutul glosopelvin. Se
prezinta ca si formatiuni înlocuitoare de spatiu,
slab delimitate, cu consistenta parenchimatoasa,
hipoecogene fata de tesutul lingual si pelvin
sanatos. Daca sunt exulcerate, versantul
endooral al formatiunii are un aspect ecogen,
neregulat.
Ecografia nu poate sa detecteze tumorile mai
mici de 1 cm.
Tumorile în stadii mai avansate, T2 si T3, sunt
vizibile ecografic. Explorarea poate evidentia
depasirea liniei mediane de catre formatiunea
tumorala.
În cazul tumorilor avansate, în stadiul T4,
semnele de invazie în structurile învecinate sunt
reprezentate de conturul slab, imprecis al
formatiunii, invadarea structurilor învecinate
si adesea a amigdalei, depasirea liniei
mediane precum si deplasarea “în bloc” la
miscarea de deglutitie.
Examinarea dinamica faciliteaza distingerea
tumorii si obtinerea de informatii suplimentare.
Alaturi de reprezentarea fidela a tumorilor
partilor moi, ecografia are si o înalta
sensibilitate în decelarea infiltrarii osoase
tumorale sau chiar a reactiei periostale.

Tumorile maligne ale sinusului maxilar pot fi

evidentiate daca între tumora si peretele
anterior al sinusului nu este interpus aer.
Acestea apar ca si proliferari parenchimatoase.
În caz de infiltrare osoasa, ecografia poate
evidentia invazia în peretele sinusal anterior
si în planseul orbitei si poate stabili gradul de
afectare a globului ocular.
Tumori mici, placate pe peretele posterior, se
pot sustrage examinarii ecografice; tumorile
mari care invadeaza peretii sinusului maxilar
sunt insuficient documentate ecografic,
necesitând investigatie CT sau RMN.

Tumorile maligne ale mandibulei se

caracterizeaza prin distructia structurii osoase.
Consistenta formatiunii este mixta. În centrul
tumorii exista ecouri cu caracter spiculiform
rezultate din distructia osoasa. Formatiunea
este dura la palparea cu traductorul. Se pot
decela vase de tip arterial intratumoral. Exista
elemente de extensie cu invazia structurilor
învecinate, precum si adenopatii voluminoase
satelite.

Tumorile maligne ale glandelor salivare

(carcinomul mucoepidermoid, carcinomul
adenoid chistic, adenocarcinomul, carcinomul
nediferentiat) apar ecografic mai neomogene,
slab delimitate, nu produc pseudoîngrosare.
Neoplasmele parotidiene pot ajunge la
dimensiuni foarte mari. Invazia în profunzime
trebuie investigata suplimentar cu metode
imagistice de tipul CT.
Neoplasmele glandei submandibulare se
caracterizeaza ecografic prin cresterea
unilaterala, asimetrica în volum a glandei. La
palparea manuala si cu traductorul se constata o
glanda dura. Structura este neomogena, mai
hipoecogena. Consistenta este parenchimatoasa.
Delimitarea glandei este slaba, capsula este
infiltrata si adesea exista semne de invazie în
tesuturile vecine, îndeosebi în planseul oral si
în mandibula. Tumorile pot infiltra
tegumentele, exulcerarea acestora împiedicând
buna desfasurare a explorarii. Delimitarea
tumorii este mai slab definita.
Caracterul invadant este evident.
Invazia în mandibula se vizualizeaza în cazul
disparitiei demarcatiei fata de os. Uneori pot
apare fracturi patologice ale mandibulei
evidentiabile ecografic. Adenopatia maligna
prezinta model de crestere arbitrar si formeaza
conglomerate policiclice [Brehm].
Limfonodulii metastatici sunt în general
rotunzi, marginea lor nu este net conturata. În
interior pot fi prezente areale centrale
anecogene, chistoide, ca expresie a necrozei
tumorale. Nu în toate cazurile este prezent
caracterul hipoecogen, se pot întâlni si cazuri
cu model hiperecogen sau inomogen.
Infiltrarea în muschi sau în peretele vascular
este documentata exact, fara a fi nevoie de
substanta de contrast; în cazul invaziei unei
metastaze limfonodulare în peretele arterial,
ecogenitatea se reduce, structura hipoecogena
protrudând în interiorul lumenului.

Leziunile tumorale ale palatului, faringelui si

epiglotei sunt greu decelabile cu traductor
exooral, fiind utila folosirea endosonografiei sau
a “compound-scanner”-ului [Horch]. Invazia
tumorilor spre baza craniului este de asemenea
dificil de documentat.
Tumorile pot fi evaluate dimensional si în ce
priveste relatia cu tesuturile vecine. Examinarea
lor decurge în cadrul protocolului bine stabilit
de examinare sistematica a capului si gâtului
pentru diagnosticarea tumorii primare si a
metastazelor. Diagnosticul tipului tumoral se
poate stabili
doar prin examinarea histologica a materialului
obtinut la punctia cu ac fin ghidata ecografic
(fine needle aspiration biopsy/citology –
FNAB/FNAC).Tumorile situate în portiunile
profunde ale glandei parotide sunt greu
delimitabile fata de ramul mandibular si spatiul
parafaringian, astfel încât în asemenea situatii se
impune asocierea explorarii prin CT sau RMN.
Limfonodulii intraglandulari nemodificati nu
pot fi distinsi ecografic de tesutul glandular; cei
mariti în urma modificarilor inflamatorii sau
tumorale sunt bine evidentiati. Structurile
cicatriciale pot fi de asemenea depistate ca
imagini ecogene fara înlocuire de spatiu, spre
deosebire de recidivele tumorale, care
corespund modelului ecografic al tumorii
primare si apar ca imagini relativ hipoecogene
[Horch].

Explorarea ecografica a leziunilor tumorale

ale glandelor salivare poate fi utila în
urmatoarele situatii:
- diagnosticul pozitiv si evaluarea caracterelor
formatiunilor tumorale, apartenenta
formatiunilor tumorale la glandele salivare,
starea tesutului peritumoral
- precizarea stadiului de dezvoltare a tumorilor
maligne (stadializare)
- identificarea grupurilor limfonodulare
metastatice în cazul tumorilor maligne [Popa]
Explorarea ecografica vasculara a tumorilor
poate descrie:
- Hipervascularizatie tumorala cu aspect
dezordonat, anarhic
- Invazia în vasele gâtului. Demarcatia dintre
vas si formatiunea tumorala este disparuta. Se
constata aparitia de flux turbulent si
accelerarea vitezelor maximale. În ocluziile
vasculare complete exista inversare de flux si
aparitia de circulatie arteriala colaterala.
O importanta esentiala în examinarea tumorilor
maligne ale glandelor salivare o are controlul
statiilor limfonodulare locoregionale.
Limfonodulii metastatici din tumorile
glandelor salivare se descriu ca formatiuni
rotunde, hipoecogene, partial transsonice, cu
structura neregulata, vascularizate variata.
Uneori voluminoase, sunt multiple, pot fi
confluente, dispuse regional, adesea si
contralateral. Cu toate caracterele descrise,
ecografia nu poate face diagnosticul de
certitudine al unei tumori maligne.

Indicatia explorarii ecografice în evaluarea

adenopatiilor capului si gâtului este multipla:
- Detectarea si localizarea adenopatiilor
nepalpabile clinic în afectiuni inflamatorii sau
tumorale, locale sau sistemice
- Diagnosticul diferential al maselor tumorale
fata de structurile limfonodulare cu aceeasi
localizare
- Precizarea dimensiunilor, a caracterului solid,
abcedat sau necrozat al adenopatiilor
- Evaluarea caracterului inflamator sau tumoral
al limfonodulilor
- Precizarea extensiei limfonodulare în afectiuni
locale sau sistemice
- Precizarea raportului maselor limfonodulare cu
vasele sanguine ale gâtului si detectarea
invaziilor vasculare în caz de transformare
maligna
- Detectarea unor eventuale stenoze sau
tromboze vasculare inflamatorii sau tumorale
- Dirijarea punctiei aspirative limfonodulare cu
ac fin
- Evaluarea raspunsului la tratament si
monitorizarea în timp a leziunilor (postoperator,
chimioterapie, radioterapie)

Statiile ganglionare limfatice care se

exploreaza sunt diferite în functie de localizarea
formatiunii [Pindborg]:
- limfonodulii submaxilari si mentonieri în
prima faza si apoi limfonodulii cervicali - în
caz de localizare anterioara
- limfonodulii cervicali bilateral - în caz de
localizare la nivelul 1/3 posterioare
reprezentând baza limbii. Sensibilitatea
ecografiei pentru diagnosticul si evaluarea
tumorilor linguale este de 92,6% [Bruneton].
Controlul postterapeutic al acestor pacienti
diferentiaza recidivele tumorale (hipoecogene)
de tesutul cicatrizat (ecogen). Trebuie luate în
calcul si imagini hipoecogene de alta natura
(inflamatie, abces). Ecografia cu rezolutie
înalta poate decela si perforari discrete ale
capsulei limfonodulului ca expresie a cresterii
tumorale. Invazia consecutiva în tesutul de
vecinatate si vasele sanguine poate fi evidentiata
prin semne directe (stergerea peretelui
vascular ecogen) si indirecte (cuprinderea
vasului în crestere pe sectiune mai mare de
150 grade,
imposibilitatea de mobilizare fata de vas).
Prin metode performante (ecografie cu rezolutie
înalta – 12 MHz - duplex color 3D, cu sistem de
amplificare) în adenopatiile metastatice poate fi
evidentiata angioarhitectura intranodala. Se
pot distinge vase sanguine mici, care pornesc de
la periferie si strabat capsula limfatica. În
centrul limfonodulului exista arii largi,
avasculare, fara vase hilare tipice. Diagnosticul
de metastaza limfonodulara nu poate fi pus cu
certitudine (specificitate redusa), limfadenitele
trebuind luate în diagnosticul diferential, dar
sensibilitatea metodei poate atinge valori de
peste 93% [Jager].
Importanta ecografiei în controlul evolutiei
spontane si postterapeutice (chirurgie, radio-
si chimioterapie) a afectiunilor limfonodulare
consta în documentarea comparativa a
dimensiunilor si structurii formatiunilor (ecou
interior amplificat în cazul sclerozarii),
decelarea recidivelor
(hipoecogene) fata de tesutul cicatricial
(hiperecogen). În unele situatii este indicata
punctia dirijata ecografic în nodulii cervicali în
scopul evaluarii histo-citologice a
limfonodulilor.
Tehnica de efectuare a punctiilor este “free
hand”, aceasta fiind cea mai practica. Se poate
folosi si traductor specializat pentru manopere
interventionale. Materialul recoltat este de cele
mai multe ori citologic. Prelucrarea acestuia se
face prin ejectare pe lama si coloratii de tip
hematologic.
Ecografia are aplicatii largi în explorarea
regiunilor faciale, orale si cervicale îndeosebi
pentru evaluarea organelor parenchimatoase, ca
glande salivare, glanda tiroida, parti moi, vase si
limfonoduli, precum si a formatiunilor tumorale
ale partilor moi.
Limitele acestei metode sunt reprezentate de
investigarea spatiilor profunde, inaccesibile
ultrasunetelor (regiunile bazei craniului, para-
si retrofaringiene), sau a structurilor situate
dincolo de planurile osoase.
Pentru explorarea acestor regiuni se asociaza
modalitati imagistice suplimentare
(radiografii conventionale, CT, scintigrafie,
SPECT, RMN).Tehnica detecteaza leziuni mici,
iar în combinatia duplex color corelata cu datele
clinice ofera o informatie utila si de mare
acuratete. Reprezinta o modalitate sigura de
diferentiere a consistentei solide, chistice sau
complexe a proceselor înlocuitoare de spatiu.
Nu produce artefacte cauzate de dinti, materiale
protetice sau miscare.
Explorarea ecografica permite alegerea libera a
planurilor de sectiune si examinarea dinamica
în timp real, fiind adecvata atât investigatiei
preterapeutice, cât si controlului în timp al
evolutiei (diferentiaza recidivele tumorale
hipoecogene de tesutul cicatricial ecogen), sau
ghidarii manevrelor interventionale invazive.
Poate fi efectuata si pentru examinarea
intrauterina a structurilor fetale, în acest mod
putându-se diagnostica precoce despicaturile
labio-maxilo-palatine.
Este o metoda avantajoasa, fiind accesibila,
neinvaziva biologic, comfortabila,
reproductibila, nedureroasa, sigura si lipsita de
riscuri, acceptata de pacienti (chiar si de copii).
Toate aceste beneficii si eficienta economica
sustin includerea ecografiei ca prima
investigatie în
diagnosticul leziunilor capului si gâtului, în
corelatie si imediat dupa examenul clinic.

În ce priveste diagnosticul tumorilor glandelor

salivare, ecografic se poate face:
- diagnosticul pozitiv de formatiune tumorala si
cel al apartenentei la glandele salivare
- evaluarea localizarii precise, a dimensiunilor,
a numarului, consistentei si structurii
formatiunilor tumorale
- explorarea si descrierea delimitarii sau
infiltrarii locale a tumorii, relatia cu tesutul
glandular, tesuturile supraiacente, tesuturile
profunde, vasele cervicale si osul
- aprecierea vascularizatiei tumorii si a tesutului
glandular
- evaluarea starii tesutului glandular
peritumoral
- identificarea grupurilor de limfonoduli în
cazul tumorilor maligne (evaluare conform
criteriilor de mai sus), estimarea naturii
metastatice a acestora
- precizarea stadiului de evolutie a tumorilor
maligne consecutiv evaluarii extensiei loco-
regionale (stadializare)
- dirijarea punctiei aspirative cu ac fin în scop
diagnostic
- evaluarea raspunsului la tratament si controlul
preiodic
- depistarea precoce a recidivelor tumorale.

Examenul imagistic al glandelor salivare poate

fi completat cu sialografia,
computertomografia (CT), rezonanta
magnetica nucleara, scintigrafia glandelor
salivare, sialo – CT, sialografia de
substractie.
Utilitatea ecografiei în evaluarea
adenopatiilor cervicale consta în:
- Diagnosticul pozitiv al adenopatiei
- Precizarea statiilor limfonodulare afectate.
Ecografia poate fi metoda de diagnostic in
afectiuni primare ale tesutului limfatic
- Evaluarea numarului si structurii adenopatiilor
- Detectarea adenopatiilor necrozate si abcedate
- Evaluarea probabila a caracterului inflamator
sau metastatic al adenopatiilor
- Diagnosticul diferential dintre tumorile
cervicale si adenopatiile cu aceeasi localizare
- Precizarea raporturilor cu vasele gâtului si
detectarea unor leziuni la acest nivel (aderenta,
invazie, stenoze, tromboze)
- Efectuarea manoperelor diagnostice invazive
(punctie cu ac fin dirijata ecografic)
- Specificitatea metodei pentru distingerea
caracterului inflamator sau tumoral este relativ
joasa. În cazul detectarii unei afectari a mai
multor lanturi de limfonoduli se impune
completarea examinarii locale cu cea a axilei si
regiunii inghinale, a ficatului, splinei si glandei
tiroide,
precum si cu examenul radiografic al
mediastinului si plamânilor.
Acuratetea ecografiei în evaluarea adenopatiilor
capului si gâtului o situeaza între modalitatile
imagistice de investigatie cu parametrii cei mai
înalti. Prin comparatie, CT are sensibilitate si
specificitate mai redusa, îndeosebi în ce
priveste evaluarea delimitarii, formei si
structurii limfonodulilor de dimensiuni mici
sau cei situati în vecinatatea mandibulei, unde
diferentele mari de densitate între os si partile
moi produc artefacte. Prezenta dintilor, a
materialelor protetice dentare sau placilor de
osteosinteza produce de asemenea artefacte care
împiedica evaluarea limfonodulilor din regiunile
învecinate. Suprematia CT se distinge în
examinarea adenopatiilor din spatiile
profunde, inaccesibile ecografiei. Fiind
biologic inofensiva, neinvaziva si accesibila,
ecografia se preteaza atât la examinarea
diverselor stari patologice în scopul elucidarii
diagnostice, cât si pentru controlul repetat al
evolutiei afectiunii, metoda fiind repetabila la
orice interval de timp.

1. Brehm, G: Tumor-Ultraschalldiagnostik. Ein

Atlas zur Diagnose,
Differentialdiagnose und Verlaufskontrolle in
Klinik und Praxis,
Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft, Stuttgart,
1990.
2. Bruneton JN, Roux P, Caramella E, Manzino
JJ, Vallicioni J, Demard F:
Tongue and Tonsil Cancer: Staging with US.
Radiology, 1986, 158, 743 – 746.
3. Hell B: Atlas der Ultraschalldiagnostik im
Kopf-Hals-Bereich, Georg
Thieme Verlag Stuttgart – New York, 1990.
4. Horch HH: Neue Möglichkeiten der
Diagnostik durch bildgebende Verfahren,
în “Mund, Kiefer-Gesichtschirurgie”, vol. I,
Urban & Schwarzenberg, München,
1991.
5. Jager KA, Eichlisberger R (sub red): Sono
Kurs – Ein konzentrierter
Refresherkurs uber die gesamte
Ultraschalldiagnostik, Karger, Basel, 1995.
6. Pindborg J: Oral cancer and precancer, Ed.
John Wright & Sons Ltd.,
Bristol, 1980.
7. Popa M, Baciut G, Rotaru A, Câmpian R,
Badea R, Dudea S: Complex modern
imaging explorations in maxillofacial surgery,
Quo Vadis, 1999, 2, 36-38.

Abstract

Ultrasonography has gained increasingly

important applications in
investigation of lesions in the cranial, oral and
cervical regions. Owing to
the performances offered when compared with
other imaging modalities,
ultrasonography is currently used for the
positive and differential
diagnosis of these conditions, as well as in
cancer staging. The present
study is intended to assess the results obtained
with this exploration, the
performances of the method in diagnosing
maxillofacial cancer, as well as
optimum parameters of exploiting the
ultrasonographic exploration in this
field.