ECOGRAFIA GLANDEI

MAMARE
 Tumorile maligne mamare reprezintă în prezent cea mai
frecventă localizare neoplazică pentru sexul feminin si una
din principalele cauze de deces.
Ca și factori de risc sunt recunoscuți agregarea familială,
neoplasm mamar în antecedente, vârsta primei menstruații,
vârsta de instalare a menopauzei, numărul sarcinilor și
vârsta ultimei sarcini, folosirea de anticoncepționale,
tratamente hormonale postmenopauza, iradieri
mediastinale.
 Ecografia mamara
Reprezinta o metoda importanta in diagnosticul
afectiunilor mamare, folosita cel mai adesea ca
metoda diagnostica si nu de screening, dupa
mamografie.

Ecografia şi mamografia sunt metode complementare,

majoritatea cancerelor mamare putând fi depistate
prin ambele metode, astfel încât folosirea lor
concomitentă scade numărul rezultatelor fals
negative. În general metodele imagistice nu se exclud
ci se completează reciproc.
 Indicaţii
•examinarea copiilor şi a tinerelor sub 30 de ani, a gravidelor sau femeilor care alaptează,
a sanilor densi mamografic,

•evaluarea formatiunilor inlocuitoare de spatiu identificate mamografic (precizarea naturii

solide sau lichide )si a celor greu interpretabile mamografic atat la barbati cat si la femei

•Evaluarea densitatilor asimetrice descoperite mamografic

•Evaluarea scurgerilor mamelonare

•în localizări perferice unde nu se poate efectua compresie, în situaţii în care mamografia
este inoperantă ( exemplu axila )

•In traumatisme, ginecomastie

•Preoperator pentru localizarea formatiunilor nepalpabile, supravegherea formatiunilor

tumorale, urmarire postterapeutica si postoperatorie, postmastectomie, implant, mastita.

•ghidaj pentru punctii sau marcaje ( exemplu abcese )

•este neinvazivă, nenocivă, neiradiantă, oferă date morfologice şi funcţionale exacte,

reproductibile, dinamice, are preţ de cost scăzut, permite un diagnostic orientativ, de imagine,
rapid.
 Anatomie ecografică
•Glanda mamara, organ pereche, se intinde de la
coasta II la VII si de la marginea sternului la linia axilara
anterioara( chiar si in axila in unele cazuri )
•Este alcatuita din tesut glandular ( hiperecogen = tes
parenchimatos si stromal ) si adipos (hipoecogen) in
proportii variate dupa varsta, numarul nasterilor si
alaptarilor, statusul hormonal, etc
•inconjurata de fascie, grasime pre- si retromamara
( structuri fuziforme hipoecogene cu axul lung orizontal,
separate prin septuri fine ecogene). Grasimea
premamara este brazdata de ligamentele Cooper, benzi
hiperecogene cu conuri de umbra posterioara. Anterior
este acoperita de tegument (structura trilaminara
ecogena-hipoecogena-ecogena de cca 2 mm grosime ) iar
posterior gasim muschiul pectoral si sub el coastele,
pleura si plamanul.
 • Fiecare glanda este alcatuita din cca 15-20 de lobi care se
termina cu un duct ce se deschide la nivelul mamelonului.
• Ductele principale se formeaza din ducte segmentare
ramificarea ductelor extralobulare terminale, locul unde apar
majoritatea cancerelor.
• Acestea se continua cu ductele intralobulare care se continua
cu acinii ( 10- 100 ).
• Ductul intralobular terminal si acinii inconjurati de tesut
conjunctiv formeaza lobulul mamar.

• Fiecare lob mamar contine 20- 40 de lobuli.

 Tehnica examinării
• Traductoarele folosite au frecventa cuprinsa intre 7,5 Mhz si 15 Mhz, sectoriale
sau mai folosite, liniare, cu posibilitatea folosirii examinarii Doppler color.

• Pacienta se pozitioneaza in decubit dorsal, cu bratul ipsilateral ridicat deasupra

capului;
▪ pentru cadranele externe se prefera rasucirea intr-o pozitie oblica
contralaterala;
▪ pozitionarea respectiva este utila deoarece subtiaza la maximum
tesutul mamar facand posibila o buna penetrare a tesuturilor de catre
fasciculul de US, iar structurile mamare se orienteaza paralel cu
tegumentul, minimalizand atenuarea posterioara si imbunatatind
traversarea tesuturilor de catre US;
▪ examinarea se face in sens transversal si longitudinal apoi radiar si
antiradiar; zona retromamelonara se va face inclinand traductorul.
Examinarea se finalizeaza prin examinarea axilei, spatiilor parasternale,
regiunii supraclaviculare.
 •Ecografia reprezintă primul examenul dintre cele
complementare, în cazul leziunilor palpabile situate în ţesut
dens şi care prezintă modificări ce pot fi atribuite chistelor
simple.

• Ecografia nu are o precizie la fel de mare ca mamografia

în evaluarea leziunilor solide, mai mult, un rezultat ecografic
negativ nu permite excluderea unei eventuale malignităţi,
deoarece cancerele mici preinvazive nu au corespondent
ecografic, dar poate să fie folosită pentru stadializarea
formaţiunilor tumorale.
 Număr
• La fel ca la mamografie şi în cazul ecografiei localizările
multiple orientează diagnosticul spre tumori de tip benign.

• Ecografia are rolul de a determina structura şi omogenitatea

tumorilor descoperite mamografic. Atenţie trebuie să avem
în cazul formaţiunilor multiple fără contur precis trasat, când
cel mai probabil este vorba de resturi de ţesut
fibroglandular.

• Deşi rar, cancerul multifocal este una din posibilităţile

diagnostice, astfel încât ecografia trebuie să identifice
localizările multiple mai ales în cazul sânilor de tip
fibroglandular.
 Forma
• reprezintă aspectul tridimensional al formaţiunii tumorale.
Spre deosebire de mamografie care se efectuează doar în
două planuri, ecografia dispune de un număr infinit de
incidenţe ce pot fi folosite în cadrul unei singure
examinări, ceea ce permite o analiză mai detaliată a
formei.

• Forma iniţială a tuturor tumorilor, indiferent de substratul

lor anatomopatologic, este rotund- ovalară.
 Marginea
• caracter apreciabil doar ecografic poate să se prezinte
ca fină, groasă sau neregulată

• deoarece marginea nu este întotdeauna clar evidenţiat

se folosesc toate incidenţele care considerăm că ar putea
aduce lămuriri privitoare la delimitarea tumorii, precum şi
toate manevrele utile optimizării imaginii.( compresie,
modificarea gainului, magnificare, folosirea examenului
Doppler şi power Doppler).
 Structura

• se referă la textura ţesutului, la modul de distribuţie al

ecourilor din cadrul formaţiunilor tumorale, fiind omogene
sau neomogene. În literatură aspectul malign este descris
ca neomogen, dar de multe ori nu se poate face diferenţa
între benign şi malign, aceasta fiind influenţată şi de
ţesutul mamar examinat , componenţa ţesuturilor sale şi
de setările aparatului în timpul examinării.

•În examinarea ecografică a structurii aparatul trebuie

setat astfel încât modificarea gain-ul să permită
diferenţierea benign- malign
 Localizare
•Identificarea corectă a locului formaţiunii tumorale prezintă
importanţă pentru puncţia biopsie. Se impune localizarea atât în
cadrane, cât şi în profunzime, precizând deasemenea şi ora la
care se proiecteză pe un ceas imaginar.
•Ecografic, atenţie deosebită trebuie acordată şantului
inframamar, fosei sub- şi supraclaviculare, regiunilor supero /
externe şi prelungirii axilare ( localizări la care ecografia este net
superioară mamografiei în examinare), deoarece cancerul poate
fi localizat oriunde la nivel mamar, nu doar la nivelul părţilor
bine vizibile.
•În literatură se descriu cancere dezvoltate oriunde în organism
unde au rămas resturi de ţesut mamar embrionar
Orientarea axului lung al formaţiunii

•Se stie că în marea majoritate a cazurilor fibroadenomul are

axul lung paralel cu tegumentul, sau raportul lăţime /ax antero-
posterior este mai mare de 1.
•Carcinomul invaziv nu respectă structurile vecine astfel încât
axul său lung poate avea orice orientare, dar cel mai adesea este
vertical;

-măsurătorile pot fi adesea îngreunate de ştergerea conturului

posterior al formaţiunii prin importantă umbră.
 Comportamentul fata de US
•Ultrasunetele deplasându-se prin ţesuturi se supun
legilor fizicii şi suferă fenomene de atenuare prin reflecţie,
refracţie şi difracţie.
•La traversarea structurilor cu impedanţe acustice
diferite apar artefacte.
• Există două artefacte ale transmiterii ultrasunetelor
utile interpretării naturii formaţiunilor : întărirea şi
atenuarea fasciculului de US .

•Atenuarea acustică posterioară poate fi explicată prin

absorbţia US de către componenta tisulară fibroasă.
 Atenuarea acustică posterioară

– este în general acceptată ca aspect malign, iar întărirea

acustică aspect benign.
– Atenţie la interpretare trebuie acordat şi faptului că
există şi structuri benigne normale ale sânului ce
determină umbră posterioară, precum ligamentele
Cooper, calcificările, cicatricile, ţesutul fibros de
susţinere, corpii străini.
– Ca urmare trebuie să precizăm dacă umbra provine de
la o formaţiune înlocuitoare de spaţiu sau reprezintă o
zonă ce nu poate fi interpretată ca o leziune focală. este
în general acceptată ca aspect malign, iar întărirea
acustică aspect benign.
 Compresibilitatea
•Compresibilitatea, reprezentînd o examinare
dinamică, în timp real, este de importanţă serioasă, dar
fără a avea specificitate mare, deoarece un mare număr
de tumori benigne sunt nedeformabile, probabil datorită
unei compoziţii mai mari de ţesut conjunctiv.
•Astazi compresibilitatea se apreciaza cu ajutorul
elastografiei
 Chiste simple

criteriile ecografice de diagnostic cuprind:

• formaţiune transsonică rotundă sau ovalară cu

capsulă fină ecogenă,chiar greu identificabila

• întărire acustică posterioară,

• fine conuri de umbră marginală,

• ax lung paralel cu tegumentul

 Abcesul mamar

•ecografic se prezintă ca o formaţiune neomogenă, cu zone

hipoecogene şi transsonice , edem periferic ( zona
hiperdensa),

• formă neregulată cu delimitare difuză (recent) sau printr-

un perete ecogen (vechi)

• asociază deobicei adenopatii axilare

•Presiunea evidentiaza deplasarea ecourilor interne

•Hipervascularizatie adiacenta
 Galactocelul

• galactocelul apare în sarcina, perioada de alăptare sau

postpartum prin neevacuarea unui duct.

• ecografic poate să apară ca o leziune chistică cu ecouri în

interior sau ca o formaţiune nodulară hipoecogenă sau
izoecogena cu contur neregulat sau net, uneori cu
macrolobulatii.
 Hamartom sau fibroadenolipom

are aspect caracteristic mamografic, nemaifiind necesară
examinarea complementară, totuşi, în cazul în care este
parţial mascat de ţesutul mamar dens, se recomandă şi
ecografia.

apare ca o formaţiune înlocuitoare de spaţiu bine delimitată,
cu ecostructură neomogenă, cu zone transsonice şi altele
ecogene (hiperecogenă grăsimea iar hipoecogene
neomogene elementele adenomatoase) , net conturată, cu
sau fără fină umbră posterioară dată de porţiunea laterală a
peretelui, in literatura se mai descrie aspect de „san in san „

Formaţiunea este mobilă şi se deformează prin compresie.
 Fibroadenomul mamar
este o tumoră benignă caracteristică tinerelor
ce apare ecografic ca :
•formaţiune nodulară rotundă sau ovalară,
• hipoecogenă, omogenă, cu capsulă fină
ecogenă,uneori izoecogena
• eventual cu câteva macrolobulaţii,
•întărire acustică posterioară,paralela cu
tegumentul
•conuri de umbră marginale, macrocalcificari
•vas nutritiv identificabil in examinarea Doppler.
 Papilomul

• Doar ocazional se pot identifica papiloamele intraductale

subareolare şi intrachistice, ca şi formaţiuni solide
hipoecogene înconjurate de colecţie transsonică, iar
pentru diferenţierea de sedimentul intrachistic pledează
faptul că nu îşi schimbă poziţia cu poziţia pacientului.

• Rareori depaseste 1 cm in diametru, caracteristic este sub

5 mm

• În cazul unui chist complicat hemoragic, sau când

papilomul ocupă întreg lumenul chistului nu poate fi
întotdeauna făcută diferenţa de alte tumori solide.
 Lipomul

• Ecografia nu are indicaţie în investigarea lipomului, dar

când se examineză ecografic acesta apare ca o
formaţiune hiperecogenă cu ecostructură similară grăsimii
subcutanate.

• Calcificările generează conuri de umbră acustică

posterioară.

• Fibromiolipomul apare ecografic hiperecogen.

Chiste uleioase, necroza grasoasa

• Există puţine date în literatură referitoare la acest subiect.

• Chistele uleioase apar ca formaţiuni transsonice sau

hipoecogene bine circumscrise, cu întărire acustică
posterioară, iar calcificările apar cu con de umbră posterior.

• De obicei nu necesita examinare ecografica, avand aspect

mamografic caracteristic.
 Tumora filodă

• Se poate confunda cu fibroadenomul mamar cu care se

aseamana ca structura, ecogenitate, forma, intarire
acustica posterioara, buna compresibilitate si mobilitate,
doar ca dimensiunile sunt mult mai mari, cresterea este
extrem de rapida, conturul boselat si are potential malign
 Cancerul invaziv
• Clasic se descrie o formaţiune hipoecogenă neregulată,
cu atenuare posterioară, cu axul mare perpendicular pe
tegument, cu mobilitate şi elasticitate reduse .Ecografic
apare cu margine hiperecogenă, contur neregulat, cu
umbră posterioară discretă , uneori chiar întărire
posterioară iar la compresie nu este elastic.

• tipul cu dezvoltare difuză este greu de evidenţiat imagistic

pentru că celulele canceroase se extind în parenchim sau
ţesut adipos fără a forma o tumoră localizată, deci poate fi
invizibil mamografic sau ecografic. El nu devine vizibil
decât când se însoţeşte de o fibroză care determină
creşterea densităţii, ecogenităţii parenchimului. Fibroza
poate determina şi fenomene de retracţie sau chiar
reducerea dimensiunilor sânului.
limfom