REFERAT ORTOPEDIE

TUMORILE OSOASE

RADU CRISTINA ANUL 2A AMG

 TUMORILE.

DEFINITIE,CLASIFICARE:
O tumora este o masa de tesut ce se formeaza prin diviziuni celulare
incontrolabile care duc la inlocuirea tesutului normal cu tesut tumoral (de
proasta calitate).

Comportamentul tumorilor este dependent de mai multi factori. In ceea

ce priveste originea, tumorile se impart in primare (primitive), adica cele
cu punct de plecare in tesutul regiunii unde se dezvolta si secundare
(sau metastaze), adica cele care provin din alte tumori situate la distanta
( in cazul metastazelor osoase cele mai frecvente surse fiind sanul,
plamanul si prostata) .

Diferenta specifica dintre tumorile benigne si cele maligne consta in

potentialul de diseminare (metatastazare) a celor din urma, cu potentiale
consecinte nefaste.

In ceea ce priveste varsta pacientului – la copii majoritatea tumorilor

osoase sunt primare si benigne. Tumorile maligne intalnite la copil sunt
in general primitive. La adulti, mai les dupa 40 de ani, tumorile osoase
secundare ( metastaze) sunt mult mai frecvente decat cele primare (de
100 de ori mai frecvente).

Tumorile osoase pot debuta in orice tip de os, insa cel mai frecvent
afecteaza oasele lungi din alcatuirea membrelor.

Cele mai comune tipuri de tumori osoase sunt urmatoarele:

– mielomul multiplu este cea mai comuna forma de tumora osoasa

maligna, se intalneste la 5 -7 persoane din 100 000 si poate afecta orice
os; majoritatea pacientilor au intre 50 si 70 de ani
– Osteosarcomul, cu origine in osul compact; cel mai frecvent e intalnita
la nivelul genunchiului si portiunea proximala a bratului

– Condrosarcomul, cu origine in tesutul cartilagnos; cel mai frecvent se

intalneste la nivelul pelvisului, portiunea proximala a membrului inferior si
umarului

– Fibrosarcomul este o tumora maligna mezenchimala. Are origine in

tesutul fibros al osului, dar cuprinde periostul si stratul muscular din
zona. El afecteaza oase lungi sau compacte, ca femur, tibie si mandibula

– Limfosarcomul, tumora maligna dezvoltata prin diviziunea anarhica a

limfocitelor

SEMNE SI SIMPTOME

Primul semn si foarte important este durerea care pote fi persistenta si

neodisnuita,poate aparea atat in timpul efectuarii de miscari fiziologice cat si in
timpul repaosului

Deformarea locala sau in apropierea unui os

Fracturi aparute in urma unor traumatisme relativ usoare,numite fractura pe

os patologic

Factori de risc
Nu sunt clare motivele pentru care cancerul osos apare, insa exista
cativa factori ce se asociaza cu risc crescut:

– Sindroame genetice mostenite (ex. : retinoblastom ereditar)

– Boala Paget a osului ( conditie premaligna ce afecteaza adultii si

creste riscul de cancer osos)

– radioterapia pentru cancer ( expunerea la doza crescute de radiatii

folosite pentru tratamentul altor tipuri de cancer creste riscul de aparitie a
cancerului osos in viitor)

– osteita cronica

– multiple encondroame ( tumori benigne cartilaginoase) in istoric

( afectiune denumita encondromatoza )

– transplant de maduva osoasa

– varsta ( tumorile maligne osoase sunt mai frecvente la tineri)

– rasa – un studiu arata ca sarcomul Ewing este de 9 ori mai frecvent la

americanii albi decat la afroamericani

TRATAMENT

Tratamentul depinde de tipul tumorii,gradul de dezvoltare al acesteia si

localizarea .In functie de acesti factori tratamentul poate fi:

- Chirurgical, efectuat de o echipa multidisciplinara de medici .

- Chimioterapeutic daca se constata malignitatea tumorii si
radioterapeutic.

- Pentru o tumora de grad scazut, tratamentul primar este cel

chirurgical, scopul este excizia tumorii in totalitate si a marginilor
 sanatoase ce o inconjoara, in vederea obtinerii unui rezultat
radical, vindecarea chirurgicala
- In ceea ce priveste o tumora cu grad ridicat tratamentul este
complex si presupune mai multe etape, incluzand cel chirurgical,
cel chimioterapeutic si cel radioterapeutic.
- Daca tumora afecteaza un membru, superior sau inferior, excizia
larga cu pastrarea acestuia se practica de fiecare data cand este
posibil.
- INGRIJIREA POSTOPERATORIE A PACIENTILOR.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE:
Asezarea pacientului in pat in functie de zona si amploarea interventiei
chirurgicale:
-decubit dorsal,lateral sau ventral
Urmarirea functiilor vitale si vegetative: puls,tensiune
arterial,respiratie,temperatura,diureza,scaun.
Supravegherea evolutiei plagii si a drenajului.
Calmarea durerilor cu medicatie prescrisa de medic.
Reluarea alimentatiei si a tranzitului intestinal,precum si mobilizarea
pacientului cat mai precoce, in limitele posibile ,pentru profilaxia
tromboemboliei.

- BIBLIOGRAFIE: ORTO-TRAUMA.RO . CHIRURGIE DE SILVIAN DASCHIEVICI