Gnatosonia se ocupa cu studiul zgmotelor normale si anormale la nivelul stistemului stomatognat.

Termenul a fost introdus in anul 1966 de catre Watt,unul din pionierii gnatosoniei. Gnatosonia utilizeaza metode clinice,cat si preclinice in scopul diagnosticarii zgomotelor anormale aparute la pacientii cu disfunctii si colaborarea acestora cu rezultatele celorlalte investigari clinice sau preclinice.

Investigarea paraclinica a sunetelor produse in disfunctiile stomatognatice urmareste investigarea si analiza osciloscopica sau grafica a sunetelor produse prin contacte premature sau prin afectiuni ale articulatiei temopo-mandibulare.

Sunetele sunt culese cu ajutorul unor microfoane foarte sensibile.Impulsul este transmis pe un osciloscop sau pe o banda sau un cilindru de inscriere,stabilindu-se:localizarea zgomotlului,momentul aparitiei sale in raport cu diverse miscari test sau functionale,amplitudinea(intensitatea),variatiile curbei,banda de frecventa in care evolueaza durata sa.

Ekensten, adescris metoda pentru investigatia zgomotelor articulare Watt si Brenman au descris metoda pentru sunetele rezultate din contacul ocluzal

Brenmen descrie, in cadrul zgomotului prn contacte premature aparute la pacientii cu disfunctii,doua componente :alfa si beta,in functie de frecventa undelor inregistrate. Prima componenta(alfa) se inregistreaza in momentul stabilirii contactului ocluzal prematur si are o frecventa ridicata, in timp ce a doua componenta(beta)se inregistreaza in momentul stabilirii ocluziei terminale,avand o frecventa mai joasa.

In funtie de durata zgomotelor,Watt distinge 3 clase de sunete: 1. Clasa A(cu durata mica,30 milisec) 2. Clasa B(cuprinde zgomote in jur de 30milisec) 3. Clasa C(cu durata de peste 30 milisec)

Cercetarile autorilor amintiti,demonstreaza ca zgomotele cu durata mai mare de 30 milisecunde(grupa c) se intalnesc frecvent in disfunctiile SSG,semnificand ocluzie instabila,prin prezenta unor contacte premature.

In unele cazuri,au fost inregistrate zgomote separate,datorita realizarii contactului intre arcade in trepte,discontinuu. Se pare ca exista variatii ale localizarii zgomotului,ale intensitatii si frecventei,legate de pozitia ortostatica sau culcata pe care o are bolnavul in momentul inregistrarii.

Rolul factorilor dentari in dezvoltarea sunetelor ATM,beneficiaza de multa atentie in cercetare,insa rezultatele inca nu sunt clasificate pe deplin. Asociatiile intre factorii dentari statici si cei dinamici au fost corelate cu sunetele specifice ale ATM,insa rolul acestor aspecte in etiologia sunetelor ATM este departe de a fi complet definitivata.

S au efectuat cateva studii care au raportat asociatii intre factorii dentari si sunetele specifice ATM de scurta durata.Au fost studiate cazurile unor subiecti normali din punct de veder patologic,care prezinta sunete minore ale ATM,cu scopul de a evita eventualele confuzii cauzate de sunetele patologice,care apar de obicei la cazurile clinice.

Prezenta sunetelor articulare a fost evidentiata cu ajutorul unor echipamente electronice foarte sensibile. Ocluziile morfologice dintre molari,precum si aliniamentul orizontal al miscarilor mandibulare au contribuit la precizarea originii acestor sunete.

Prognosticul asociat acestor factori dentari a fost precizat in 76% din cazurile care au fost corect clasificate.Din aceste rezultate a fost emisa ipoteza conform careia efectul contactului dentar intre molari,interferentele localizate in spatiile libere si artroze pot forma un singur mecanism.

Rolul clasei Angle a fost intr o mai mica masura clarificat,si astfel valoarea prognostica a mobilitatii orizontale extinse a falcilor nu a fost bine inteleasa, de aceea este importanta corelarea acestor studii. Scopul acestui studiu a fost de a relua cele mai noi descoperiri,cu accent pe rolul factorilor dentari in prelucrarea sunetelor ATM si de a patrunde in interiorul relatiei dintre para-functia cavitatilor si sunetelor specifice ale ATM.

Examinarea clinica consta in: -asezarea pacientului pe un unit dentar in pozitie verticala si urmarind etapele: Contactele ocluzale drepte si stangi se masoara astfel incat sa se determine perechea de dinti (molari,premolari,canini)care a avut contact cand pacientul a fost rugat sa inchida gura intr un mod ferm

Mobilitatea verticala a mandibulei se masoara prin referinta la incisivii inferiori dispusi anormal Mobilitatea orizontala a mandibulei se calculeaza prin insemnarea mobilitatii laterale dreapta si stanga si a protuziei,care se masoara in aceeasi maniera ca si mobilitatea verticala Clasa Angle a malocluziilor a fost corelata conform relatiei dintre molari si canini

Modificarea mandibulei a fost notata ca fiind prezenta(>0,5 mm) sau ca absenta .Disparitia sagitala a fost deasemenea inregistrata ca fiind pozitionata in stanga sau dreapta Interferentele stangi si drepte au fost evaluate in conformitate cu inregistrarile ocluzale

Prezenta sunetelor articulare este o variabila dependenta,deoarece nu exista nici un criteriu pentru a distinge sunetele normale de cele patologice.Au fost studiate toate zgomotele cu durata scurta si de asemenea masuratorile clinice si electronice a miscarilor succesive de inchidere-deschidere a mandibulei in plan vertical.

Sunetele au fost considerate ca fiind prezente atunci cand s au putut detecta prin palpare sau cu ajutorul inregistrarilor electronice.Sunetele ce se aud in timpul palparii ca si crepitatii sau care au o durata mai mare de 30 milisecunde pe inregistrarea electronica au fost excluse,la fel ca si sunetele relatate ca fiind produse in urma unor sub-luxatii.

Sunetele au fost considerate absente atunci cand ambele metode(palpare sau inregistrare electronica)au dat gres in relatarea sunetelor.

In urma acestui studiu s a constatat ca: -la tineri numarul mai mare de contacte la nivelul molarilor din lipsa interferentelor nelucratoare fiind asociata cu o dentitie buna,prezenta sunetelor articulare neputand fi un semn al afectarii ATM -se constata o reducere a acestor sunete la adulti,ei avand relatii intre componetele ATM mai stabile ca tinerii

Grupa 3 CTD 1