BANII ŞI CIRCULAŢIA BĂNEASCĂ

Activităţile de producţie, de consum, de

investiţii, de economisire nu pot fi concepute
fără existenţa şi circulaţia banilor. Există mai
multe feluri de a defini banii, în funcţie de
epoca sau curentul de gândire căruia i-au
aparţinut diferiţii economişti.
Cea mai generală definiţie a banilor o găsim în
“Dicţionarul Macmillan de Economie
Modernă”. Conform acestuia, banii reprezintă:
„orice obiect larg acceptat în schimbul de
bunuri sau în contractarea unei datorii, dar nu
pentru valoarea sa, în sine, ci pentru faptul că
poate fi transmis mai departe în acelaşi fel
Esenţa acestei definiţii o reprezintă schimbul.
Schimbul este un act fundamental al vieţii
economice deoarece el poate face posibilă
circulaţia bunurilor necesare satisfacerii
nevoilor.
Fără schimb, circulaţia nu ar avea loc şi omul ar fi
condamnat la deplină izolare economică, ceea
ce ar reprezenta imposibilitatea satisfacerii
nevoilor sale.
Omul, în mod individual nu-şi poate satisface
într-o manieră corespunzătoare existenţei sale
sociale, nici măcar minimul de necesităţi
deoarece nu poate fi în acelaşi timp şi
agricultor, şi croitor, şi cizmar, şi măcelar, şi
învăţător, şi preot şi manager, şi bancher
ş.a.m.d.
Multitudinea de nevoi este acoperită de o
multitudine de bunuri şi servicii care, la rândul
lor, sunt rezultatul activităţii unei multitudini
de meserii şi specializări. Această multitudine
de meserii şi specializări reprezintă diviziunea
muncii.
Fiecare dintre noi suntem incluşi cu meseria şi
activitatea noastră în această diviziune ceea ce
determină ca fiecare dintre noi, pentru a
putea beneficia de rezultatele meseriilor
celorlalţi, să facem schimb între noi, adică cu
produsele diferitelor noastre munci. Acest
schimb are o succesiune de acte separate, de
schimburi intermediare pe care, în majoritatea
cazurilor nu le cunoaştem, dar la care, în mod
sigur nu am fost şi nu vom fi niciodată martori.
Dimineaţa, când ne bem cafeaua avem, cel mult
imaginea schimbului pe care l-am făcut la
magazin între banii noştri şi pachetul de cafea,
poate chiar şi a schimbului dintre banii noştri
şi pachetul cu zahăr din care am pus o
linguriţă în cana cu cafea
La cei mai mulţi dintre noi, „lanţul” de schimburi
care a avut loc pentru a ajunge la schimbul
final între banii noştri şi pachetul de cafea nu
mai este cunoscut. Acest „lanţ” însă există
chiar dacă noi nu îl cunoaştem.
Prima verigă a fost acea a schimbului dintre
proprietarul pământului şi cultivatorul de
cafea, apoi dintre cultivator şi angrosist, apoi
dintre angrosist şi cel care prelucrează
boabele, apoi între acesta şi angrosistul de
cafea măcinată, apoi între angrosist şi
detaliant şi în final, între acesta şi noi.
Pentru a bea însă această ceaşcă de cafea au mai
avut loc schimburi în lanţ şi pentru zahăr, şi
pentru fabricarea maşinii de aragaz, şi pentru
extragerea şi prelucrarea gazului, şi pentru
fabricarea ceştii şi a porţelanului din care este
făcută, şi pentru oţelul din care este făcută
linguriţa, şi pentru şervetul care îl punem
lângă farfurie, şi pentru scaunul pe care stăm
şi … putem continua la nesfârşit
Dacă schimburile necesare matinalei noastre
ceşti de cafea s-ar fi făcut direct de către noi,
încercând să găsim de fiecare dată produsul pe
care şi-l dorea fiecare dintre partenerii noştri
de schimb, atunci, probabil că nu am fi băut
niciodată cafea sau am fi început schimbul la
tinereţe şi am fi băut cafea la bătrâneţe.
Întradevăr, trocul, adică schimbul prin marfă
contra marfă este posibil şi a reprezentat
începutul istoriei societăţii omeneşti, dar el
este extrem de dificil şi, câteodată chiar
imposibil în timp util.
Trocul nu este posibil decât dacă există dorinţa
reciprocă, în acelaşi loc şi în acelaşi timp, a
partenerilor de a face schimb cu ceva; nu este
posibil decât dacă partenerii consideră că
produsele pe care le schimbă sunt echivalente
din punct de vedere valoric, dar trebuie
subliniat că este imposibil să se determine o
scară relativă de valori pentru un număr
nelimitat de produse ce se vor schimbate.
Ajungem astfel la concluzia că trocul face
posibilă doar cunoaşterea valorilor a două
mărfuri, schimbate una cu alta, dar nu face
posibilă cunoaşterea valorii unei mărfi în
raport cu celelalte mărfuri.
Aceasta este dificultatea esenţială a trocului din
care rezultă şi incapacitatea lui de a asigura un
flux continuu şi un circuit neîntrerupt al
mărfurilor. Pentru a înlătura acest
inconvenient, omul a descoperit banii.
Este o descoperire tot atât de importantă ca cea
a focului sau a roţii. Prin eficacitatea funcţiilor
lor, banii sunt la baza tuturor progreselor
economice şi sociale, dar prin dereglările
funcţionării lor sunt şi la baza constrângerilor,
contradicţiilor şi injustiţiilor pe care le
cunoaşte societate umană.
• Banii sunt astfel simbolul perfect al geniului
uman care reuşeşte să creeze unelte mai
perfecţionate decât abilitatea sa de a le folosi.
Banii răspund unei idei atât de simple încât
complexitatea problemelor pe care le
generează creaţia şi circulaţia banilor tind să
fie subestimate.
Din acet motiv apar şi opinii diferite asupra
definirii banilor. Definiţia ar trebui să fie,
totuşi, esenţialmente empirică deoarece ar
trebui să reflecte „întrebuinţările” sau
„utilitatea” banilor.
Din acest punct de vedere, definiţia trebuie să se
refere la faptul că banii permit să se
reglementeze orice operaţiune de
vânzarecumpărare şi de lichidare a unei
datorii; ar trebui să se refere la faptul că banii
sunt acceptaţi de către toţi agenţii economici
pe teritoriul naţional şi chiar în afara acestuia
şi, în sfârşit, ar trebui să se refere la faptul că
exprimă sintetic cererea prin măsurarea
puterii de cumpărare. Banii pot însă a fi
definiţi şi ca un „raport social
Din acest punct de vedere, banii nu sunt numai
un simplu instrument al schimbului ci şi o
expresie a unor fenomene economice şi
sociale, evidenţiind raporturile care se stabilec
între oameni. Banii reflectă, astfel, raporturi
de putere şi statut social, contribuind la
diferenţierea socială şi la manifestarea
inegalităţilor de condiţii de viaţă