Contents

INTRODUCERE...................................................................................................................2
CAPITOLUL I. CADRULGENERAL AL INSTRUMENTELOR DE PLATA............3
1.1. Istoria banilor..............................................................................................................3
1.1.1. TITLUL SUBCAPITOLULUI..............................................................................3
1.1.2. TITLUL SUBCAPITOLULUI..............................................................................3
1.2. TITLUL SUBCAPITOLULUI.................................................................................3
1.2.1. TITLUL SUBCAPITOLULUI..............................................................................3
1.2.2. TITLUL SUBCAPITOLULUI..............................................................................3
CAPITOLUL II. TITLUL CAPITOLULUI.....................................................................4
2.1. TITLUL SUBCAPITOLULUI................................................................................4
2.1.1. TITLUL SUBCAPITOLULUI..............................................................................4
2.1.2. TITLUL SUBCAPITOLULUI..............................................................................4
2.2. TITLUL SUBCAPITOLULUI................................................................................4
2.2.1. TITLUL SUBCAPITOLULUI..............................................................................4
2.2.2. TITLUL SUBCAPITOLULUI..............................................................................4
CAPITOLUL III. TITLUL CAPITOLULUI....................................................................5
3.1. TITLUL SUBCAPITOLULUI................................................................................5
3.2. TITLUL SUBCAPITOLULUI................................................................................5
3.2.1. TITLUL SUBCAPITOLULUI..............................................................................5
3.2.2. TITLUL SUBCAPITOLULUI..............................................................................5
CAPITOLUL III. TITLUL CAPITOLULUI....................................................................6
CONCLUZII..........................................................................................................................7
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................8

INTRODUCERE
Se va realiza dupa ce veți finaliza întreaga lucrare
de licență!!!!
 CAPITOLUL I. CADRUL GENERAL AL INSTRUMENTELOR DE PLATĂ

1.1 Istoria banilor

Bani, gologani, arginti, capital, lovele, monede, indiferent cum îi numim trebuie să fim constienți că aceștia
au avut mereu un cuvant important de spus in existența și evoluția umană indiferent că discutăm despre bovine ,
mărgele , cowries sau yap, care erau folosite pentru troc în vremuri de mult apuse sau de, mai recentele, monede de
bronz , argint, aur, electrum sau de bancnotele moderne sau banii digitali din zilele noastre așa cum menționează și
Niall Ferguson în cartea „Ascensiunea Banilor O Istorie Financiara A Lumii”: „ascensiunea banilor a constituit un
element esențial pentru evoluția omului. Departe de a fi lucrătura unor lipitori pornite să sugă sangele vital al familiiilor
cu datorii sau să riște economiile văduvelor și orfanilor, inovarea in sectorul financiar a construit un factor indispensabil
in evoluția umanității de la o economie amărâtă de subzistență la culmea prosperității materiale de care au parte mulți
oameni astăzi.”1
Banii au fost de-a lungul existenței umane un semn de putere , o dovadă a prosperității individului, un lucru
dorit de toți si avut din plin de puțini. Putem spune ,mai ales în perioadele recente, ca banii au ajuns să fie principala
sursa de motivație pentru omul modern.
Înainte de apariția banilor trocul era principala metodă de schimb iar banii urmau sa apară
mult mai târziu în diverse forme în jurul globului in funcție de zona geografică și nivelul de
dezvoltare culturală și religioasă. Datorită faptului că banii primitivi aveau mai multe întrebuințari
decât cele economice aveau mai multă valoare in ochii oamenilor din accea vreme și despre care v-
om discuta la subcapitolul 1.1.2 dar datorită faptului că trocul predatează cu mult apariția banilor
acesta trebuie văzut ca un predecesor al banilor și il v-om aborda în subcapitolul ce urmează.
Se spune ca banul a aparut datorita nevoii omului de a inlocui trocul dar procesul a fost
unul greu si îndelungat. Niste exemple de obiecte folosite ca și bani primitivi ar fi : chihlimbar,
mărgele , tobe , ouă , sape, fildeș , jad, ibrice, piele, covorașe, cuie , boi , porci , quarț , orez, sare,
votcă ,cowries, wampum, zappozant si yap.
Primul loc în care banii metalici au inceput sa fie produși este in China in secolul șapte
inainte de Hristos si acestia erau facuți din cupru si din bronz sa semene cu scoici cowries și se
spune ca sunt primele monede metalice. Banii de hârtie în schimb au apărut in timpul dinastiei
Song , in China, in secolul unsprezece aceștia avandu-și rădacinile inca din secoul șapte datorită

1
Niall Ferguson, Ascensiunea banilor o istorie financiara a lumii, Polirom, 2016, pagina 10
necesitații comercianților de a evita folosirea monedelor de cupru care erau foarte grele in cantitați
mari.
Primele bancnote europeneau aparut in 1661 și au fost emise de Stockholms Banco , un
predecesor al băncii centrale suedeze, acestea au fost emise pentru a înlocuii plăcile de cupru care
erau utilizate ca bani dar in 1664 banca a ramas fara monede pentru răscumpărarea bancnotelor și a
încetat sa mai funcționeze in același an.

1.1.1. Trocul. Prima forma de schimb economic

Trocul este schimbul direct de resurse sau servicii care este benefic celor două sau mai
multe parți implicate,acesta poate fi regăsit și in natura daca ne uităm la relația dintre animale,
plante și insecte , așa că putem concluziona ca trocul , într-o formă sau alta , este mai vechi ca omul.
Tocmai faptul ca este atât de vechi și totuși mai este folosit și în ziua de azi ar trebui să dovedească
faptul este foarte util prin prisma adaptabilitații și simplitații cand vorbim despre el la un nivel mic.
Chit ca trocul a fost principala metodă de schimb de-a lungul dezvoltării umane informațiile
noastre despre el vin in principal din perioadele în care existau si bani așa că cunoștințele noastre se
bazează mai mult pe comunitațile lipsite de bani din timpurile mai moderne decât pe civilizațiile
preistorice iar din acest motiv carțile moderne despre bani tind să pună accentul pe dezavantajele
trocului și să le folosească ca și argumente pentru necesitatea apariției banilor. Pe masură ce
amploarea și complexitatea schimburilor au crescut și trocul s-a dezvolatat în așa fel încât să poată
satisface cererile din ce în ce mai mari , până în momentul în care utilitatea trocului , indiferent cât
de îmbunătațit si complex , era depașită de cererile comerciale . Una dintre imbunătațirile principale
legate de primele forme de troc este tendința de a alege una sau două obiecte principale de schimb
care să aibă cat mai multe calități ale unui obiect bun de troc, acestea fiind: capacitatea de a fii ușor
de depozitat , valoarea densitații și portabilitatea ridicată și durabilitatea sau un grad cât mai mic de
perisabilitate. Probabil cel mai important factor pentru dezvolatrea trocului a fost apariția piețelor in
locații avantajoase , unde trocul a fost singura metodă de schimb până la apariția baniilor primitivi,
care la inceput au fost folosiși impreună cu trocul pentru a face schimburile mai ușoare.
Una dintre cele interesante forme de troc este cea a schimbului de cadouri care se manifestă
de foarte mult timp în familie și este mai mult înclinată in spre partea de cadouri decât pe partea de
schimburi acest lucru referindu-se la faptul că valoarea propriu-zisă a obiectelor tranzacționate nu
trebuie să fie egală ci este mai mult una simbolică.
Practica schimbului de cadouri a luat forma unui troc mut intre unele triburi care preferau
sa evite contactul direct datorită faptului că putea fi periculos , acesta constă in lăsarea obiectelor
într-o zonă fregventată de celălalt trib urmând ca acele bunuri să fie înlocuite cu alte bunuri de
aproximativ aceași valoare , daca lucrurile lăsate de tribul recipient nu erau considearate ca fiind de
aceași valoare ca cele luate ele urmau să fie lăsate acolo până când ar mai fi fost adaugate altele
pentru a creste valoarea schimbului.
Schimbarea de cadouri completitivă a ajuns în cel mai agresiv punct al ei in riualurile de
troc ceremoniale ale indienilor din America de Nord care se numea ‚potlatch’ , aceasta fiind mult
mai mult decât un tip de schimb comercial , era o combinație de întalniri atât publice cât si private în
care cu timpul au început să fie integrate și elemente culturale cum ar fii cantece, dansuri si inițieri
in societați tribale secrete. Alt element foarte important al acestor ceremonii era de a valida statutul
social al participanților principali. Prestigiul unei persoane depindea de puterea de a îi influența pe
alții prin valoarea cadourilor oferite , cu cat ofereai cadouri mai scumpe cu atât erai văzut mai bine
de comunitate dar o dată cu asta apărea si rivalitatea si invidia intre membrii superiori ai tribului,
aceștia ajungând in unele situații să înceapă sa iși distrugă bunurile primite pentru a dovedi că sunt
suficient de înstariți incât nu mai au nevoie de altele iar in alte situții chiar sa ajunga la conflicte
violente intre ei, aceste lucruri au dus la interzicerea tradiției de catre guvernul federal canadian prin
Actul Indian din 1876.
Una dintre principalele probleme ale trocului este legată de ratele de schimb care nu
prezinta o problema in contextul unei societăți primitive cu putine obiecte și servicii de tranzacționat
dar odată cu evoluția societății si apariția de noi produse si servicii devine din ce în ce mai grea
datorită faptului că o data cu crestera numarului de tipuri de bunuri creste si numarul ratelor de
schim, de exemplu într-o comunitate cu trei obiecte tranzacționate are trei rate de schimb, în timp ce
una cu patru obiecte tranzacționate are șase rate de schimb , una cu cinci obiecte tranzacționate
are zece are rate de schimb iar una cu 100 de obiecte tranzacționate are patru mii noua sute cinci
zeci.
Trocul totuși a fost utilizat în principal în comunitățile în care agricultura era in floare
deoarece în permanență resursesle erau dezvoltate într-un mediu cât de cât controlat spre deosebire
de comunitățile de vânatori-culegatori în care resursele erau dirct proportionale cu dibăcia fiecarui
individ de a vâna și aduna cele trebuincioase vieții de zi cu zi iar relațiile cu restul de counități erau
în general violente datorită faptului că jaful părea o alternativă mult mai profitabilă decât trocul,
acest lucru,împreună cu fatalitățile vânatorii propriu-zise ,duceau la o rată a mortalității foarte
ridicată așa cum este menționeaza și Niall Ferguson în „Ascensiunea banilor. O istorie financiară a
lumii”: „Dar antropologii au demonstrat că multe din triburile de vânători-culegători care au
supravieţuit până în vremurile moderne erau mai puţin paşnice decât nukak. De exemplu, aproape
60% dintre bărbaţii care făceau parte din populaţia shuar din Ecuador aveau parte de o moarte
violentă. Iar proporţia celor din tribul brazilian yanomamo era de aproape 40%. Când două grupuri
de membri ai unor astfel de triburi primitive se întâlneau din întâmplare, se pare că mai degrabă se
luptau pentru resursele insuficiente (hrană şi femei fertile) decât să facă schimburi comerciale.
Vânătorii-culegători nu stau să facă comerţ. Ei jefuiesc. Nu se apucă să facă economii, consumă
hrana imediat ce fac rost de ea. în concluzie, nu au nevoie de bani.”2

1.1.2.Predecesorii banilor moderni

Una din cele mai raspândite pe glob si longevive forme de bani primitivi sunt cochiliile de
cowery, care sunt niște moluște marine din specia Cyprae, acestea sunt frumos colorate , netede și
strălucitoare , fiind asemănătoare cu porțelanul , având o duritate semnificativă, erau ușor de spălat
și depozitat și greu de falsificat. Cu cât acestea erau mai mari, cu atât erau mai valoroase ,mărimile
fiind cuprinse între 5mm și 15cm. Acestea se găsesc în părțile de mică adâncime ale Oceanului
Pacific și Indian dar sursa principală au fost Insulele Maldive care distribuiau către tărmurile
Oceaniei, Africii si Estul Mijlociu si Îndepărtat îar valoarea lor creștea cu cât se depărtau de punctul
de origine așa cum este menționat în „A history of money from ancitent timesto the present day”
scrisă de Glyn Davies „Cea mai prolifică sursă singulară au fost Insulele Maldive de unde ,pentru
sute de ani, erau distribuite corăbii pline către Oceania, Africa si Estul Mijlociu si Îndepărtat”3.
O altă formă interesantă de bani primitivi sunt dinții de cașalot care erau utilizați în grupul
de insule Fiji si erau numiți „tambua”, dincolo de faptul că erau folosiți ca bani , mai aveau si
scopuri ceremoniale. Aceștia ofereau posesorilor un statut social elevat și erau folosiți în scopuri
similare unui inel de logodnă dar cea mai notabilă ceremonie în care acestia au fost expuși a fost

2
Niall Ferguson, Ascensiunea banilor o istorie financiara a lumii, Polirom, 2016, pagina 20

3
Glyn Davies, A history of money from ancitent timesto the present day, University of
Wales Press, Cardiff,pagina 36
vizita Reginei Elizabeth si a Ducelui deEdinburgh din 1982 așa cum este menționat în „A history of
money from ancitent timesto the present day” scrisă de Glyn Davies: „Originiea ceremonială a celor
menționate anterior este demonstrată prin utilizarea lor continuă in ritualul de primire a roialitații in
vizită, ca in ocazia vizitei Reginei Elizabetha și a Ducelui de Edinburgh in 1982. Recepțiile oficiale
sunt înca de negandit fară o prezentare formală a unui dinte de balenă, reprezentând așa cum face , o
tradiție Fiji-ana culturală cu rădăcini adânci. La fel ca utilizarea lor în ceremoniile oficiale, dinții de
balenă erau folosiți ca bani de măritiși , cu o valoare simbolică asemănătoare cu cea a unui inel de
logodnă. Multă stimă era derivată din posesia de dinti de balenă, care erau constant date cu ulei și
lustruite și în vremurile vechi erau considerate mult mai valoroase ca aurul”4
O altă formă de bani primitivi au fost șirurile de scoici numite wampumpeag, un termen
compus din cuvântul „peag” care înseamnă șir de mărgele si „wampum” care înseamnă alb dar
cuvântul a fost abreviat in wumpum pentru o comunicare mai ușoară. Acestea erau făcute din spirala
interioara a cochililor de scoici, fiind în principal albe și cu o margine mică mov dar existau si unele negre care în
general aveau o valuare dublă față de cele albe, acestea aveau o formă cilindrică de aproximativ 1.3cm lungime si
0.5cm diametru cu o gaură transversală că să poată fi puse pe sfoară. Sforile aveau in principal două lungimi
aproximative, de 45cm sau de 180cm. Un factor ce dovedește relevanța wampum este faptul că în 1637 statul
Massachusetts a facut wampam-ul un mijloc de plată legal la cota de 6 wampum alb pentru un penny și 3 wampum
negru pentru un penny dar fără să poată depași suma de un shilling , urmând ca suma maximă să fie ridicată la 2 lire
sterline in 1643 așa cum este menționat în „A history of money from ancitent timesto the present day”
scrisă de Glyn Davies: „Ca un indicator al rolului esențial jucat de wampum in zilele timpurii ale
colonialismului chiar și printre colonialiștii albi , a devenit un mijloc de plată legal intr-un numar din cele
treisprezece colonii Americane originale. In 1637 Massachusetts a declarat cota wumpus-ului alb la 6 mărgele pentru
un penny iar cel negru la 3 mărgele pentru un penny dar numai până în suma de un shilling. Aparent acest experiment
a avut succes , pentru că limita maximă legala a fost crescută la 2 lire in 1643, un preț substanțial pentru acele vremuri
și depașește cu mult valoarea reală a limitelor noastre monetare de astazi. ”5
Chit ca wampum-ul a dispărut ușor ușor din uzul comercial acesta și-a păstrat valoarea
ornamentală, acesta fiind folosit pentru curele, brățări și lănțișoare, obiecte care la rândul lor au fost
folosite la schimburile de cadouri competitive.
4
Glyn Davies, A history of money from ancitent timesto the present day, University of
Wales Press, Cardiff,pagina 39

5
Glyn Davies, A history of money from ancitent timesto the present day, University of
Wales Press, Cardiff,pagina 41
 Banii metalici au apărut destul de târziu ,chit că, pentru omul primitiv toate metalurile erau
pețioase datorită faptului ca prelucrarea lor a evoluat o dată cu trecerea timpului . Aurul , argintul ,
bronzul și electrumul erau cunoscute și utilizate înaintea metalelor mult mai comune cum ar fi fierul
și aluminiul care au aparut mai târziu datorită faptului ca era necesar un nivel de prelucrare
metalurgică mult mai ridicat. Printre primele forme de unități de schimb metalice carea veau si
utilitate practică se numără topoare, săbii, cuțite, sape de cupru , bronz sau fier dar existau si unitati
de schimb metalice fără o utilitate practică, ci mai mult una estetică, se numără inele, lănțișoare ,
brațări , brațări pentru picioare și în unele cazuri tije, un exemplu de astfel de bani metalici a existat
in Africa de Vest așa cum scrie Glyn Davies în cartea sa „A history of money from ancitent timesto
the present day”: „ Un exemplu destul de interesant al acestiu grup de gamă largă al banilor metalici
poate fi vazut in valuta „manilla” din Africa de Vest. Manila este o bratara, brațără pentru picior sau
secțiunea frontală a unui lănțișor din metal , în functie de marimea si curbura , in general din cupru
sau alamă, folosite mult timp în Africa de Vest, în special in Nigeria, ca bani care pot fi purtați
ornamental și cărați cu ușurință pe o persoana”6. Este astestat faptul că intr-o perioada scurta , 1504-
1507, într-o stație de tranzacționare de pe coasta Guinea au fost importate 287813 de manilla din
Portugalia.
Prin urmare metalele au format legatura dintre banii primitivi și banii moderni, sau mai
bine zis monede.În urma acestei concluzii nu are rost să discutăm și despre valoarea ornamentală a
acestora , care le-a ajutat , sau despre utilitatea lor practică , ci despre faptul că ajunseseră să fie o
extensie mai valoroasă a banilor primitivi.
Pentru începutul folosiri metalului ca și bani era important ca greutatea si puritatea acestuia
să fie recunoscută și acceptată la scară largă , acesta fiind primul pas in spre crearea monedelor
moderne, un astfel de exemplu poate fi gasit in Cappadocia, unde statul garanta puritatea și
greutatea lingourilor de argint undeva intre anii 2250-2150 î.Hr. iar cu timpul au inceput sa scada in
dimensiune ajungand sa fie tije sau cuie alungite.
Inceputul monedelor metalice este plasat la inceputul secolului 7 î.Hr., chit că acestea erau
destul de prmitive, fiind bucați de electrum aproape nefinisate , au evoluat într-o perioadă de timp
relativ scurtă să fie prima dată cu formă de boabă de fasole , greoaie , neregulate ca și mărime și ne
ștanțate urmând înca o serie de schimbări devenind ștanțate pe o parte și inscripționate foarte slab pe
cealaltă , inscripționarea fiind mai mult o garanție a purității și nu a greutății. Această evoluție a
culminat pe la jumatatea secolului 7 î.Hr. când acestea erau deja rotunde, ștanțate destul de adânc
6
Glyn Davies, A history of money from ancitent timesto the present day, University of
Wales Press, Cardiff,pagina 46
pe ambele părți iar pe una din parți fiind un cap de leu, simbolul dinastiei Mernad din Lydia asa cum
scrie Glyn Davies în cartea sa „A history of money from ancitent timesto the present day”: „La
începutul secolului al 7-lea î.Hr., ar fi un exercițiu de imaginație să numim bucățile din Lydia de
electrum „monede”:cu mult înainte de încheierea secolului acestea pot fi recunoscute ca si monede.
La început avand o forma de bob de fasole (posibil in amintirea scoicilor coweries) , erau grele
neregulate ca și mărime și neștanțate. Ele au fost apoi ștanțate pe o parte și pe partea cealaltă
inscripționate superficial. Aceste inscripții erau la început mai mult zgârieturi și probabil se refereau
mai mult la o garanție a purității decat la o garanție a greutății, deși cu apropierea lor de niște
standarde de formă și greutate autentificarea lor oficială era legată și de greutate și de puritate.
Toate aceste trepte au fost făcute rapid, pâna când, pe la jumatatea secoluluial7-lea au devenit fără
nici o îndoiala monede, rotunde, stanțate cu indentări adânci pe amblele părți , pe unda dintre ele
fiind portretul unui cap de leu, simbol al dinastiei Mermnad a Lydiei.”7
Îm vremea romanilor monedele erau confecționate din trei metale diferit: aures (din aur),
denarius (din argint) și sesterius (din bronz), ordibate astfel ca valoare în funcție de raritatea
metalului în cauza, dar toate având imprimate efigia împaratuluui din periada respectivă pe o față și
figurile legendare ale lui Romulus și Remus pe cealaltă.
Până în timpurile recente monedele au fost principalul, deși nu singurul, mediu monetar și
deși au mai fost alte unități de cont pentru care sa nu existe monede , acestea mereu au avut o relație
cunoscută și definită cu monedele existente.
Istoria monedelor nu este una lipsită de vărsare de sânge sau de acte inumane, în perioada
conchistadorilor, când un spaniol pe nume Francisco Pizarro a traversat Atlanticul în dorinta
obținerii faimei și a muntilor de argint , a descoperit ce ei au numit „Peru de Sus” loc care urma să
se numească Potosi și să fie principala sursă de argint pentru perioada urmatoare cum ne spune și
Niall Ferguson, în cartea sa Ascensiunea banilor o istorie financiara a lumii: „În zona pe care
oamenii lui Pizarro au numit-o Peru de Sus, un ținut dezolant,muntos și dominat de cețuri, unde cei
neobișnuiți cu altitudini mari sunt siliți să se chinuie să respire, aceștia au găsit ceva la fel de
valoros. Cerro Rico –însemnand, literal, Culmea Comorilor -, muntele nefiresc de simetric, cu un
vîrf semeț de 4.782 de metrii (15.689 de picioare deasupra nivelului mării), era întruchiparea celor
mai amețitoare idei despre bani: un munte întreg din argint masiv. Când un indian pe nume Diego
Gualpa a descoperit cele cinci mari filoane de argint, în 1545, a schimbat istoria economică a

7
Glyn Davies, A history of money from ancitent timesto the present day, University of
Wales Press, Cardiff,pagina 63
lumii.”8. Spaniolii aveau nevoie de forță de muncă pentru exploatarea minelor de argint și cea mai la
îndemana și ieftină mâna de lucru era cea locală. În perioada incipientă a extragerii de argint
localnicii erau plătiți pentru munca pe care o făceau , lucru care urma să se schimbe în spre finalul
secolului 16 datorită condițiilor grele de muncă și ratei de mortalitate crescută când a fost introdus
un sistem de muncă silită în care barbații cu vârste intre 18 și 50 de ani erau forțați să lucreze 17
săptamani pe an, când mâna de lucru locala a fost epuizată, spaniolii au început să aducă mii de
sclavi din Africa pentru a ține în continuare minele funcționale, cum scrie și în „Ascensiunea banilor
o istorie financiara a lumii” de Niall Ferguson: „Pentru a exploata minele, spaniolii i-au plătit la
început pe locuitorii satelor din împrejurimi. Dar condițiile de muncă erau atât de grele, încat de la
sfârșitul secolului al XVI-lea a fost nevoie de introducerea unui sistem de muncă silită (la mita) prin
care bărbații cu vârste între 18 ți 50 de ani din regiunile de munte erau condamnați să muncească
acolo șaptesprezece săptămâni pe an. Rata mortalității în rândul minerilor era îngrozitoare, în mare
măsura din pricina faptului că erau permanent expuți vaporilor de mercur produți în urma extragerii
argintuluiprin amalgamare, procedeu în cadru căruia minereul de argint era amestecat cu mercur,
apoi spălat țiîncalzit pentru a elimina mercurul. Aerul din puțuri era (și este și acum) toxic, iar
minerii trebuiau să coboare în găurile de mină pe cele mai primitive scări, pentru că, dupa multe ore
de săpat, să urce din nou la suprafață cusaci de minereu legați în spinare. Sute de mineri erau uciși
sau schilodiți de căderile de pietre. Domnigo de Santo Tomas declara ca noul oraș Potosi, epicentrul
goanei după argint, era, „o gura a iadului, prin care intrau întrau în fiecare an o mulțime de oameni
ce erau sacrificați de lăcomia spaniololor <<zeului>> lor”. Rodrigo de Loaisa numea aceste mine
„puțurile infernului”, arătând că, dacă luni intrau, „douăzeci de indieni sănătoși, sâmbătă jumătate
dintre ei ieșau schilodiți”. După cum spunea călugărul augustinian Antonio de la Calancha în 1638
„pentrufiecare peso scos din Potosi și-au dat viața zece indieni care au murit în hăurile minelor”.
Când mana de lucru indigenă a fost epuizată,au fost aduți mii de sclavi din Africa pentru a fi folosiți
pe post de „catâri umani”. Chiar și azi puțurile și galeriile de la Cerro Rico seamănă a iad”9
Potosi a ajuns să fie unul dintre cele mai importante orașe din Imperiul Spaniol, având o
populație între 160.000 și 200.000 de locuitori în zilele cele mai roditoare ale orașuli, se spune că
intre 1556 și 1783 au fost extrase 45.000 de tone de argnit curat din „puțurile infernului” care pe cât
au fost ele de pline de argint pe atât au pline și de sânge.
În această perioadă convoaiele de nave transportau cam 170 de tone de argint pe an peste
Atlantic până în Sevilla însă lucrul pe care nu îl conștientiza nimeni la acea vreme era că extragerea
8
Niall Ferguson, Ascensiunea banilor o istorie financiara a lumii, Polirom, 2016, pagina 21
9
Niall Ferguson, Ascensiunea banilor o istorie financiara a lumii, Polirom, 2016, pagina 21
masivă de argint va duce la devalorizarea acestuia lucru care va duce la apariția unor probleme
economice masive așa cum scrie și Niall Ferguson în cartea sa „Ascensiunea banilor o istorie
financiara a lumii”: „Au scos din măruntaiele pămantului atât de mult pentrua-ți finanța războaiele
de cucerire, încât metalul propriu-zis s-a devalorizat dramatic – adică în ceea ce privețteputerea sa
de cumpărare vizavi de alte mărfuri. În timpul așa-numitei „revoluții a prețurilor”, care a afectat
Europa din anii 1540 până în anii 1640, prețul alimentelor – care nu mai cunoscuseră un trend
ascendent susținut de trei sute de ani – a crescut simțitor. În Anglia (țara pentru care avem cele mai
bune date cu privire la prețuri), în aceeași perioadă, costul vieții a crescut cu 7%; astăzi nu e o rată
ridicată a inflației(înmedie cu 2% pe an), dar dupa standardele medievale reprezenta o crstere
revoluționară a prețului pâinii. În Spania, abundența de argint a reprezentat „un blestem al
resurselor”, ca abundența de petrol pentru Arabia, Nigeria, Persia, Rusia și Venezuela în vremurile
noastre”10. Ceea ce nu au reușit să înteleagă spaniolii a fost că valoarea metalului prețios nu e
absolută. Valoarea banilor se stabilește in funcție de ceea ce este sispus să-ți ofere cineva pentru ei.
Creșterea volumului de bani nu face o socitate mai bogată, deși poate îmbogați guvernul ce are
monopolul asupra producției de bani. Dacă nu apar surprize , expansiunea monetară nu face decât să
crească prețurile.
Primele bancnote au apărut în China în jurul anului 118 î.Hr.și erau făcute din piele de
căprioară de aproximativ 0.09 metrii pătrați . de culoare albă și cu margini colorate. Bancnotele au
mai fost menționate în istoria Chinei abea 900 de ani mai târziu în timpul domniei lui Hien Tsung
(806-821) de data asta fiind de hârtie și au aparut din cauza unei lipse de cupru care l-a forțat pe
conducator să creeze acest înlocuitor temporar pentru banii tradiționali, experiment care a fost
repetat în jurul anului 910 și cu o regularitate mai mare de la 960 pană om 1020 moment în care
echivalentul tuturor bancnotelor era echivalent cu 2,830,000 uncii de argint, bani care în principal
erau folosiți ca să plătească tribut invadatorilor și pentru a susține importurile lucru care a dus la
foamete pe teritoriul Chinei așa cum scrie Glyn Davies în cartea sa „A history of money from
ancitent timesto the present day”: „ ”
.
.
.
.

10
Niall Ferguson, Ascensiunea banilor o istorie financiara a lumii, Polirom, 2016, pagina
24
 1.2. Cardul bancar

1.2.1. Apariția si istoria cardului banacar

1.2.2. Importanța și avantajele cardului bancar față de mijloacele traditionale de plata

CAPITOLUL II. TITLUL CAPITOLULUI

2.1. TITLUL SUBCAPITOLULUI

2.1.1. TITLUL SUBCAPITOLULUI

2.1.2. TITLUL SUBCAPITOLULUI

.
.
.
.
.
.
.
.
 .

2.2. TITLUL SUBCAPITOLULUI

2.2.1. TITLUL SUBCAPITOLULUI

2.2.2. TITLUL SUBCAPITOLULUI

CAPITOLUL III. TITLUL CAPITOLULUI

3.1. TITLUL SUBCAPITOLULUI

3.1.1. TITLUL SUBCAPITOLULUI

3.1.2. TITLUL SUBCAPITOLULUI

.
.
.
.
.
 .
.
.
.
.
3.2. TITLUL SUBCAPITOLULUI

3.2.1. TITLUL SUBCAPITOLULUI

3.2.2. TITLUL SUBCAPITOLULUI

CAPITOLUL III. TITLUL CAPITOLULUI

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE