Sunteți pe pagina 1din 5

COLEGIUL NAȚIONAL „ECATERINA TEODOROIU”

TÂRGU-JIU, GORJ

BANII- O INVENȚIE A OMENIRII

COORDONATOR:
Cercel Otilia
Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu”
Str. 1 Decembrie 1918, Nr. 25
Tel. 0253.210235
Fax. 0253.210345
Site web: http://www.ecat.ro
Cod poștal:210209

Elevi:
Fratila Corina-Gabriela
corinafratila@gmail.com
Bercan Simona Mihaela
mihaela.bercan43@gmail.com
Enache Cristiana-Maria
enachecristiana59@gmail.com
Banii- o invenție a omenirii

Banii, pentru că despre ei este vorba, se numără printre cele mai de preț valori ale
oricărui om, practic ei ne dictează într-un fel viața. Natura banilor a evoluat de-a lungul
timpului: de la bani-marfă(sub forma de lingouri, brățări, inele), apoi au luat forma de
moneda, banii de hârtie, mai târziu banii au constat în bancnote( puteau fi schimbate
pentru o cantitate de aur sau de argint), bani de credit(semnifica valoarea bunurilor
materiale si a serviciilor ce pot fi procurate cu ajutorul lor), banii electronici(permit
persoanelor să investească in valute cu potențial de creștere si să cheltuiască bani într-
un mod mai convenabil.
Una dintre cele mai importante invenții ale omenirii, sau pentru unii chiar cea mai
importanta, se refera la bani. Aceștia au fost inventați pentru a înlocui trocul. Înainte
să fie inventați banii, comerțul se desfășura sub forma unor trocuri, adică schimburi de
mărfuri. În căutarea unui sistem de plată mai ușor și mai confortabil oamenii au ajuns
la ideea de a folosi lucruri mici pe post de bani, care erau denumiți „bani marfă”.
Sistemul de schimb de mărfuri își are originea încă din Epoca de Piatră, atunci când
oamenii au început să are ogoarele și să crească animale. Când aceștia au realizat că
produceau mai mult decât puteau consuma a luat naștere trocul. Pentru plăți erau
utilizate dinți și piei de animale, pietre, fildeș, cochilii de scoici, boabe de cafea, grâne
și chiar vite. În regiunea noastră, cele mai folosite mijloace de plată erau vârfurile de
săgeți, iar ulterior au început să fie confecționate primele monede. Primii bani au fost
folosiți de oameni în urmă cu vreo 4.000 mii de ani, la mijlocul mileniului al III-lea
î.Hr., când poporul mesopotamian a creat așa-numitul „shekel”, considerat ca fiind
prima formă cunoscută de monedă. În schimb, monedele din aur și din argint datează
din jurul anilor 650-600 î.Hr., pe vremea când monedele ștampilate erau utilizate
pentru plata armatelor. Moneda metalică a fost de la început o piesă rotundă de aur sau
argint, de o anumită greutate, puritate şi marcată cu valoarea și însemnele statului şi/sau
efigia suveranului emitent. Monedele metalice circulă și în prezent, sub denumiri
diferite de la țară la țară, fiind confecționate din diverse aliaje metalice.

Banii erau folosiți în comerț ca mijloc de plată sub formă de monede ce au reprezentat
un reper în istoria banilor ce le-a permis oamenilor sa plătească în funcție de număr
(număr de monede) mai degrabă decât de greutate. Utilizarea banilor din metal era
problematică întrucât uneori era nevoie de un volum mare de monede și favoriza într-
un fel mediu pentru hoți, în timpul transportării. Drept soluție, au apărut primii bani
din hârtie/ bancnotele, numiți inițial „hârtii de valoare”
Fondatorii primelor bancnote sunt considerați chinezii, tot ei au inventat și hârtia.
Pe urma, negustorii italieni, in secolul al XI-lea, au început sa utilizeze hârtii de
valoare, care erau utilizate numai de către negustori. Moneda de hârtie a permis
comerțul internațional datorita greutății sale reduse si dimensiunilor relativ mici.
Băncile au început să cumpere valute străine, ceea ce a determinat apariția primei piețe
valutare din lume. Schimbările sau confruntările politice din țara respectivă afectau și
afectează valoarea monedei, dar și abilitatea țării de a face comerț pe piața
internațională.
Crearea monedei de hârtie a dus in cele din urma la războaie valutare, lucru ce se
întâmpla și în prezent pe piața valutară. Un război valutar înseamnă ca mai multe
națiuni sunt implicate în devalorizarea monedelor altor națiuni. Războaiele valutare pot
avea consecințe negative pentru țările implicate, inclusiv volatilitatea valutara.
Bancnotele-hârtii de valoare ce confirmau un depozit în aur sau argint astfel bancherii
sau aurarii, păstrau monedele în locuri sigure și eliberau niște chitanțe, unde indicau
suma totală de bani. Cu timpul, hârtiile eliberate au început să fie folosite ca
mijloace de plată, iar utilizarea lor a dat naștere bancnotelor de astăzi.
Cea mai mare bancnotă din hârtie este de dimensiunea unei foi A4 și valorează
100.000 de peso filipinezi, iar cea mai mică bancnotă din lume au emis-o cei din
Marocco, având dimensiunea unui timbru pentru scrisori.
Apariția monedei electronice, a impulsionat economia și a desființat obstacole.
Transferurile electronice de bani dintr-un cont în altul, între persoane fizice și/sau
juridice, sunt în prezent la un nivel fără precedent. Circa 80% dintre plăți la nivel global
sunt făcute prin intermediul banilor electronici și al dispozitivelor care intermediază
aceste operații. Banii electronici au aceeași valoare cu banii reali și respectă
particularitățile monedei fiecărei țări în parte. Avantajul major este acela că pot fi
stocați pe un suport electronic, iar plățile pentru bunuri sau servicii se fac instantaneu,
prin utilizarea unui POS (fix sau mobil). Cardul electronic și POS-ul (punctul de
vânzare” și este dispozitivul electronic care permite citirea cardurilor, facilitează plata
și elimină nevoia de numerar) sunt elementele esențiale care fac posibilă utilizarea
banilor electronici.
Da, ne-am lămurit banii au apărut ca o necesitate, în procesul schimbului de mărfuri.
Pe măsura amplificării actelor de schimb, ei au mijlocit relațiile dintre oameni, au
ușurat funcționarea economiei și au impulsionat dezvoltarea societății. Pin intermediul
banilor se măsoară activitatea economică ( cheltuielile, rezultatele, fluxurile și
stocurile) pentru fiecare agent economic, dar și la nivelul economiei naționale. Unitatea
etalon folosită este unitatea monetară proprie fiecărei țări.
Leul devine oficial monedă a românilor pe 16 septembrie 1835 când domnul Țării
Românești, Alexandru Ghica, instituie ca monedă a țării, leul, unitate teoretică de cont,
echivalentul a 60 de parale.
Strămoșul leului este considerat talerul olandez, care avea gravat un cap de leu, de
la care îi vine și denumirea. Talerii au fost folosiți ca mijloc de plată pe teritoriul
Moldovei și Țării Românești în secolul XVII şi chiar după ce talerul fusese scos din
uz, el încă reprezenta o unitate de calcul imaginară sub numele de “leu”, la care se
raportau toate prețurile în anii ce au urmat.
La 22 aprilie 1867 leul devine monedă națională, o monedă bimetalică cu etalonul la 5
grame de argint sau 0,3226 grame de aur şi având 100 de diviziuni, numite bani. Un
leu echivala cu un franc francez. Monedele de 5, 10 şi 20 de lei erau din aur, iar cele
de 1 şi 2 lei, precum şi cele de 50 de bani erau din argint. Până la înființarea Monetăriei
statului (1870), primele monede au fost bătute la Birmingham
Valoarea unității monetare a unei țări depinde de: starea generală a economiei acelei
țări și de încrederea agenților economici în moneda națională.
Putem concluziona că secretul nu stă în arta de a face bani, ci în felul în care știi să-i
gestionezi. Gestionarea eficientă a banilor depinde de mod de viață pe care trebuie să-
integrezi în gândirea ta. ,, Muncește de parcă nu ai avea nevoie de bani. Iubește ca și
cum n-ai suferit niciodată. Dansează de parcă nimeni nu te privește”.( Satchel Paige)

S-ar putea să vă placă și