Aparitia monedei. Scurt istoric.

Înainte de apariția banilor, oamenii făceau comerț prin schimburi de bunuri. Acest tip de plată era
cunoscut drept „troc”. Pieile de animale, sarea, grâul și chiar vitele erau primii „bani” ai oamenilor de
cândva, greu de transportat, dar și numărat. În căutarea unui sistem de plată mai confortabil, oamenii
au ajuns la ideea de a folosi lucruri mici pe post de bani, numiți „bani marfă”. Astfel, pentru plăți erau
utilizate pietre, fildeș, dinți de animale și cochilii de scoici. În zona noastră, cel mai des se întâlneau
vârfurile de săgeți. Ulterior, au început să fie confecționate primele monede.

Monedele din metale prețioase au început să fie bătute pentru prima oară în Cetatea Lidia, în anii 640
î.Hr., dintr-un aliaj special de aur și argint. Acestea aveau aceeași valoare ca și metalul prețios din care
erau produse, iar pentru garanția greutății erau marcate cu un sigiliu al regelui. Tot în colonia grecească
a apărut și primul bancher – Pithius. Fiecare imperiu avea propriile sale monetării și monede. Cele mai
cunoscute monede pe teritoriul Daciei antice au fost „drahma” de argint, kosonii de aur și denarii
republicani.

Și că tot vorbim despre monede, în unele regiuni existau monede de-a dreptul ciudate. O legendă
grecească spune că unul din cei Șapte Înțelepți ai Greciei antice, Solon, a bătut o monedă de
dimensiunile roții unui car, cu scopul de a dezvăța grecii să adune bani în exces. Monede gigante erau
folosit și pe insula Yap. Pentru a fi transportate, acestea aveau o gaură specială pe mijloc și erau prinse
pe o prăjină. Cea mai mare monedă descoperită pe aceste teritorii avea diametrul de 3 metri și
greutatea de până la 5 tone. Acestea erau păstrate în fața locuinței, fiind semn al averii.

Când și unde au apărut pentru prima oară bancnotele?

Sistemul monetar a fost unul din cele mai de succes mijloace de plată. Totuși, utilizarea banilor din metal
era problematică în cazul bunurilor costisitoare, pentru care era nevoie de un volum mare de monede.
Ba mai mult, acestea erau și o țintă bună pentru hoți, în timpul transportării. Drept soluție, au apărut
primii bani din hârtie, numiți inițial „hârtii de valoare” sau „bani reprezentativi”. Fondatorii primelor
bancnote sunt considerați chinezii, tot ei au inventat și hârtia.

Primele bancnote funcționau în modul următor: bancherii sau aurarii, păstrau monedele în locuri sigure
și eliberau niște chitanțe, unde indicau suma totală de bani. Cu timpul, hârtiile eliberate au început să fie
folosite ca mijloace de plată, iar utilizarea lor a dat naștere bancnotelor pe care le știm astăzi. Apropo,
știai că cea mai mare bancnotă din hârtie este de dimensiunea unei foi A4 și valorează 100.000 de peso
filipinezi? Iar cea mai mică bancnotă din lume au emis-o cei din Marocco, având dimensiunea unui
timbru pentru scrisori.

Leii moldovenești pe care îi avem astăzi, au fost introduși în circulația abia în anul 1993, fiind emiși sub
formă de bancnote și monede metalice. Strămoșul leului este considerat talerul olandez, care avea
gravat un cap de leu, de la care îi vine și denumirea. Talerii au fost folosiți ca mijloc de plată pe teritoriul
Moldovei și Țării Românești în secolul XVII.

„Nu e de ajuns să ai bani, trebuie să ştii să-i cheltuieşti”

De-a lungul timpului, banii au trecut prin mai multe forme și etape de dezvoltare, ceea ce a făcut
omenirea să înțeleagă pe deplin valoarea și importanța lor. De la scoici, pietre și boabe de cafea, până la
bani electronici și carduri bancare, am avut de parcurs mii de ani și cine știe ce ne mai așteaptă. Un lucru
rămâne cert indiferent de perioadă – arta de a-i gestiona. Nu e o artă să faci bani, dar e o artă să știi să-i
administrezi corect.