Istoria banilor

Îndrumător
Lector univ. dr. Luiza Cristina Gavrilescu

Student
Marcu Iulia-Emanuela
CUPRINS
1.Banul, mijloc de plată
2.De la troc la lira sterlină
3.Diversificarea monedei in Evul Mediu
4.Primele monede de aur
5.Apariția banilor de hârtie
6.Banii la români
7.Nasterea monedei EURO
8.Criptomoneda
9.Bibliografie
• 1.Banul-Mijloc de plată
• Banii ca mijloc de plată, erau utilizați din timpurile
străvechi a civilizației umane. La început, au fost utilizați
în comerț ca mijloc de plată, sub formă de monede, iar
ulterior au apărut bancnotele (note/chitanțe de bancă) și
mijloacele electronice de plată (monedă criptică).
• Orice poate fi folosit ca ban dacă se îndeplinesc
următoarele condiții :mediu de schimb, unitate de
contabilitate, să fie portabil, să fie durabil, să fie divizibil,
să fie fungibil, să-și pastreze valoarea (adică puterea de
cumpărare). Moneda îndeplinește numai primele 6
condiții. De-a lungul mileniilor aurul și argintul au jucat
rolul de „ban”.
• Adevărata avere a unui individ sunt timpul și libertatea
sa, banii sunt doar un mijloc prin care se
„păstrează/înmagazinează” energia economică, până în
momentul când se dorește a fi folosită (adică tranzacții).
2.De la troc la lira sterlină

• Banii au apărut din nevoia de a înlocui trocul, un

sistem greoi folosit pentru primele schimburi
comerciale dintre oameni. Sarea, condimentele,
vitele, grânele sau ceaiul au fost primii “bani” ai
lumii. În Epoca de piatră când oamenii au
început să are ogoarele, să crească animale și să
adune recoltele și-au dat seama că produceau
mai mult decât consumau. Așa a apărut trocul.
Bunurile în plus erau schimbate cu bunuri care
lipseau din gospodărie.
• Trocul avea însă o serie de neajunsuri intrucât
trebuia să găsești cumpărătorul care avea nevoie
de bunul pe care doreai să îl schimbi. Era dificil
să stabilești valoarea unor bunuri și să găsești
eventualele compensații dacă acestea erau mai
“scumpe” decât altele. Totodată unele bunuri
erau perisabile, sau greu de transportat.
• Între anii 3000 şi 2000 înainte de Hristos, în
Mesopotamia, s-au pus bazele sistemului bancar
de astăzi, templele şi palatele dovedindu-se
locuri sigure pentru depozitarea bunurilor,
produse agricole şi materiale preţioase. Câteva
sute de ani mai târziu, în Babilon, Codul lui
Hamurapi legifera activităţile bancare.
• Ceva mai la est, în
China, cu circa 1200 de
ani înainte de Hristos,
pentru schimburile
comerciale erau folosite
cochilii de scoici; în
timp, scoiclte s-au
dovedit extrem de
rezistente pe pieţele
monetare, în unele
zone din Africa fiind
folosite până la
jumătatea secolului XX.
• Monedele de piatră de pe insula
Yap din arhipelagul Carolinelor,
Pacific: acestea erau găurite la
mijloc şi puteau fi transportate -
înşirate pe o prăjină - de doi
oameni. Cercetătorii nu
precizează cum erau cărate
monedele cu valoare maximă,
care aveau 3,5 metri în diametru
şi cântăreau până la cinci tone.
Un amănunt: insula Yap nu are
cariere de piatră, materia primă
pentru bani fiind adusă aici cu
plutele, de la distanţe
impresionante. Banii erau ţinuţi
în faţa casei, ca semn al averii. Un
purcel costa o monedă de
jumătate de metru, iar o nevastă -
una de 1,3 metri.
• Alte forme neobişnuite
de bani sunt colţii de
câine, folosiţi în
insulele Solomon din
Pacific; brăţările,
folosite în Coasta de
Fildeş; clopoţeii de
bronz (Zimbabwe) sau
cuţitele (China).
• Cetăţile greceşti Atena şi Corint au început să
bată monedă proprie în 575-570 î.Hr., iar un
sfert de veac mai târziu, legendarul rege Cressus
s-a apucat să producă, în Lidia, monede de aur şi
argint. Capturat de persani, Cressus a deschis
drum primilor bani spre Persia.
• Alexandru cel Mare poate trece drept unul dintre
primii mari cheltuitori ai lumii: întreţinerea
uriaşei sale armate costa o jumătate de tonă de
argint pe zi. Dar cuceririle şi prăzile sale bogate
au stimulat schimburile comerciale; drept
urmare, Alexandru a simplificat cursul de
schimb, fixând o rată de schimb de 10 monezi de
argint pentru una de aur.
• În toată această perioadă, la greci, cele mai
folosite unităţi monetare
erau halcousul (confecţionat din aramă, el
echivala cu o treime de obol), obolul (o şesime
de drahmă), drahma (din argint), staterul (din
aur, echivalent cu patru drahme) şi talantul (600
de drahme). Romanii foloseau libra şi uncia,
ambele din aramă, denarii din argint şi aureus-ii
din aur.
3.Diversificarea monedei în Evul Mediu

• Evul Mediu a fost o perioadă în care moneda s-a

diversificat, fiecare regat folosind propriul sistem
monetar. Monedele bizantine şi-au păstrat puterea
de circulaţie - în special cele bătute pe timpul
domniei lui Constatin cel Mare: milliarense, siliqua
şi solidus -, la mijlocul secolului al IX-lea apărând,
pe lângă monedele plane, şi unele concave
(skeyphate). Lumea medievală a folosit drept etalon,
pe rând, dinarul, grosul şi talerul, iar statele
germane au adoptat pfeningul, care în Anglia a
devenit penny.
• . Împăratul bizantin Alexis I Comnenul, în cadrul
marii reforme monetare din anii 1092 - 1093, a emis
perperul. Moneda a fost bătută până la finele
domniei lui Andronic al III-lea, în 1328.
• În secolul XII, statele germanice au emis piese noi,
aşa-numitele bactreate - bani de tinichea, foarte
subţiri, care foşneau. În secolul XIII, în Anglia a
apărut sterlingul, o monedă din argint, în Austria -
creiţarul (cu o cruce, kreutz, pe revers) iar la
Florenţa - florinul, realizat din aur. Cruciadele şi
sumele importante de bani necesare finanţării
acestora au constituit un stimul puternic pentru
sistemul bancar european.
4.Primele monede de aur

• Primele monede din aur au apărut în cetatea din

Lidia, o colonie grecească din Asia Mică, în
prezent teritoriu turcesc, momentul fiind marcat
de istoricul Herodot. Locuitorii Lidiei au bătut
primele monede din electrum sau aur alb, un
aliaj din aur din râurile actualei Anatolii și din
argint, în proporții egale. Tot aici a apîrut primul
bancher, Pithius și tot aici au fost bătute de
regele Cressus primele monede de aur.
5. Apariția primilor bani de hârtie

• În jurul anului 900, în China au apărut banii de

hârtie, iar în 960, emisiunile de bancnote au devenit
regulate. Rezultatul nu este greu de ghicit: inflaţie,
cămătărie, dar şi primul tratat despre monetărie, al
împăratului Hung Tsun (1149).
• Banii de hârtie au fost folosiţi şi de Imperiul
Mongol, care, după 1230, includea şi China, În
următoarea sută de ani, hârtia a devenit ban în
India, Japonia şi Persia. După anul 1400, putem
vorbi deja de hiperinflaţie - o bancnotă cu valoarea
nominală de 1.000 de monede ajunge să valoreze
doar trei.
Primii bani din hartie
• Anul 1440 a însemnat inventarea tiparului, fapt
datorat lui Gutenberg. Pentru a putea fi folosită
la producerea banilor, tiparniţa a fost
modificată, printre alţii şi de Leonardo da Vinci,
cu 200 de ani înainte de apariţia primelor
bancnote în lumea occidentală.
• În Anglia, regina Elisabeta I a început, la 1560,
reforma monetară menită să cureţe sistemul de
numeroasele tipuri de monede care circulau atunci.
Acţiunea s-a derulat sub supravegherea lui Thomas
Gresham, care a devenit celebru atât printr-o lege
("Moneda rea alungă din circulaţie moneda bună"),
câr şi prin faptul că a întemeiat bursa londoneză -
Royal Exchange.
Au apărut tot mai multe bănci (Amsterdam, Bank of
Middleburg, Hamburg Girobank, Bank of
Nuremberg), dar şi companii importante - London
East India, Dutch East India, Dutch West India,
perioada fiind, în general, una de efervescenţă şi
permiţând aurarilor britanici să evolueze în
bancheri.
6.Banii la români
• Primele monede au apărut pe teritoriul României la malul Mării Negre, în
cetăţile greceşti. Au circulat atunci drahme de bronz ori argint, stateri de
aur şi tetradrahme de argint. Geto-dacii au imitat monedele greceşti, dar
tehnicile de batere a acestora erau primitive.
• În secolul II după Hristos, cucerirea romană a făcut din denar moneda
oficială, ulterior trecându-se la monedele bizantine, care au susţinut
schimburile comerciale până în secolul al XIV-lea. După anul 1000, au
început să apară şi monede locale - dinari, ducaţi, taleri de argint şi şilingi
de bronz în Ţara Românească, groşi, dinari, taleri de argint şi şilingi de
bronz în Moldova, ducaţi de aur, taleri, dinari de argint şi şalăi de aramă în
Transilvania. În Ţările Române au circulat şi monede străine: dinarul de
argint, asprul de argint, grosul de argint, ducatul de aur, florinul de aur,
dinarul unguresc de argint, altîn-zlotul turcesc de aur, leul olandez de
argint, ducatul olandez de aur, talerii olandezi de argint, testonul de argint,
piastrul turcesc de argint, mahmudeaua de aur, icosarul de aur, ducatul
unguresc de aur, ducatul austriac de aur.
•
• Leul a devenit monedă naţională odată cu
adoptarea, în 1867, a Legii pentru înfiinţarea unui
sistem monetar şi pentru fabricarea monedei
naţionale, guvernul român din vremea respectivă
comandând baterea monedelor, în valoare totală de
4 milioane de lei, la fabricile Watt & Co. şi Heaton
din Birmingham. În lege se preciza că unitatea
monetară, leul, se compune din cinci grame argint,
din care 835/1.000 argint fin, iar restul aliaj.
Monedele emise până în 1877 au avut valori de 1, 2,
5 şi 10 bani (fabricate din aramă), 50 de bani
(argint), 1 şi 2 lei (argint) şi 20 de lei (aur). Între anii
1877 şi 1900, statul român a pus în circulaţie atât
monede de aramă, argint şi aur, cât şi de nichel.
• Printre bancnotele emise de BNR s-au numărat
cele de 20 de lei şi de 1.000 de lei în 1881;
acestora le-au urmat banii de cupru, argint,
nichel, cupru-nichel, moneda de aur de 100 de
lei, bancnotele de 20, 100 şi 1.000 de lei, între
1904 şi 1906; 2 lei de argint şi 50 de bani de
argint în 1910; 25 şi 50 de bani de hârtie în 1917;
bancnote de 1, 2 şi 5 lei în 1917.
• După primul Război Mondial, în România
circulau în paralel mai multe monede, iar în
vederea unificării monetare, prin înlocuirea
acestora cu leii emişi de BNR s-a decis
retragerea din circulaţie a coroanelor şi a
rublelor.
7.Nașterea monedei EURO

• Moneda europeană a fost lansată la începutul anului

1999, dar a fost pusă în circulaţie la începutul anului
2002. Producerea bancnotelor a început în iulie
1999, procesul implicând 15 imprimerii, aflate pe
teritoriile tuturor celor 12 state afiliate atunci la
zona euro: Belgia, Germania, Grecia, Spania, Franţa,
Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria,
Portugalia şi Finlanda.
Imprimeriile au tipărit 14,89 miliarde de bancnote şi
au bătut 52 de miliarde de monede, folosind
250.000 de tone de metal.
8.Criptomonedă
• Criptomonedă sau este un tip de monedă digitală, virtuală,
o monedă surogat, nebancară, folosită ca mijloc de plată,
(ex: Bitcoin, Ethereum, Bitcoin Cash, Ripple, Litecoin, Dogecoin,
Anacoin)
• Denumirea de criptomonedă indică faptul că acest mijloc de plată
utilizează criptografia și este descentralizat pentru a controla
tranzacțiile și preveni dubla cheltuială, o problemă curentă pentru
valutele digitale.
• Deseori se face greșeala ca moneda virtuală (criptomoneda) să fie
considerată o monedă electronică. Conform legii, aceasta nu este o
monedă electronică. Astfel, în România, art. 4 lit. f din Legea
127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică,
definește moneda electronică ca fiind „o valoare monetară stocată
electronic, inclusiv magnetic, reprezentând o creanță asupra
emitentului, emisă la primirea fondurilor în scopul efectuării de
operațiuni de plată și care este acceptată de o persoană, alta decât
emitentul de monedă electronică”.
9.Bibliografie
•
• 1. Jean Fevier „Istoria banilor. Apariția omului de afaceri în Evul
Mediu” , Editura Artemis
• 2. https://www.descopera.ro/cultura/8901194-o-istorie-a-banilor-
de-la-coltii-de-caine-la-conturile-virtuale
• 3. https://evz.ro/istoria-banilor-de-la-troc-la-euro-923873.html
• 4. http://www.mixdecultura.ro/2015/05/o-scurta-istorie-a-banilor/
• 5. http://www.topoptiunibinare.com/blog/cum-au-aparut-banii-
istoria-banilor/
• 6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Ban_(mijloc_de_plat%C4%83)
• 7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Criptomoned%C4%83