Înainte de apariția banilor, oamenii făceau comerț prin schimburi de bunuri.

Acest tip de plată era

cunoscut drept „troc”. Pieile de animale, sarea, grâul și chiar vitele erau primii „bani” ai oamenilor de
cândva, greu de transportat, dar și numărat. În căutarea unui sistem de plată mai confortabil, oamenii au
ajuns la ideea de a folosi lucruri mici pe post de bani, numiți „bani marfă”. Astfel, pentru plăți erau
utilizate pietre, fildeș, dinți de animale și cochilii de scoici. În zona noastră, cel mai des se întâlneau
vârfurile de săgeți. Ulterior, au început să fie confecționate primele monede.

O călătorie în lumea monedelor

Monedele din metale prețioase au început să fie bătute pentru prima oară în Cetatea Lidia, în anii 640
î.Hr., dintr-un aliaj special de aur și argint. Acestea aveau aceeași valoare ca și metalul prețios din care
erau produse, iar pentru garanția greutății erau marcate cu un sigiliu al regelui. Tot în colonia grecească a
apărut și primul bancher – Pithius. Fiecare imperiu avea propriile sale monetării și monede. Cele mai
cunoscute monede pe teritoriul Daciei antice au fost „drahma” de argint, kosonii de aur și denarii
republicani.

Și că tot vorbim despre monede, în unele regiuni existau monede de-a dreptul ciudate. O legendă
grecească spune că unul din cei Șapte Înțelepți ai Greciei antice, Solon, a bătut o monedă de
dimensiunile roții unui car, cu scopul de a dezvăța grecii să adune bani în exces. Monede gigante erau
folosit și pe insula Yap. Pentru a fi transportate, acestea aveau o gaură specială pe mijloc și erau prinse
pe o prăjină. Cea mai mare monedă descoperită pe aceste teritorii avea diametrul de 3 metri și greutatea
de până la 5 tone. Acestea erau păstrate în fața locuinței, fiind semn al averii.