Istoria monedelor

in lume
Primele monede
Primele monede din lume au apărut în jurul
anului 600 î.Hr. și zornăiau în buzunarele
Lydienilor, un regat legat de Grecia antică și
situat în Turcia de astăzi. Acestea prezentau
capul stilizat al unui leu și erau confecționate
din electrum, un aliaj de aur și argint.
Aceste monede au fost realizate din electrum, un aliaj în
mod natural de aur și argint, dar de valoare metale
prețioase variabilă. Simbolul leului regal ștampilat pe
monedă, similar cu un sigiliu, era o declarație a valorii
conținutului. Acestea au precedat direct moneda antică
greacă, prin care Roma a născut toate monedele
occidentale și prin care seleucizii, partii și sasanienii au
născut toate monedele islamice. Monedele indiene au fost
în mare parte un produs al influențelor grecești, romane și
islamice. Monedele chinezești, deși probabil s-au
dezvoltat independent, au fost urmate de monedele în stil
occidental la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Leul lidian a fost bătut de Alyettes of Lydia, 610-560
î.Hr. Cu toate acestea, a trecut ceva timp până când
monedele antice au fost folosite pentru comerț. Chiar și
monedele electrum cu cea mai mică denumire, probabil
în valoare de aproximativ o zi de existență, ar fi fost
prea valoroase pentru cumpărarea unei pâini. Calul
Troian a devenit sinonim cu numele Agamemnon și
simbolismul calului a fost imprimat pe monedele de la
Cyme în Aeolia, probabil cu referire la puterea
descendența lor. Într-adevăr, fiica lui Agamemnon din
Cyme, Hermodike al II-lea, este creditată de inventarea
banilor inventați de Julius Pollux după ce s-a căsătorit cu
regele Midas - renumit pentru că a transformat tot ceea
ce atingea în aur.
Tehnologii de monetare
Monedele erau făcute mai întâi din resturi de metal.
Monedele antice erau produse printr-un proces de lovire
a unui ciocan poziționat deasupra nicovală . Bogata
iconografie a aversului primelor monede electrum
contrastează cu aspectul plictisitor al reversului lor, care
poartă de obicei doar semne de pumn. Forma și
numărul acestor pumni au variat în funcție de
denumirea și standardul lor de greutate.
Cele mai vechi monede au o „ incuză dură ”
în care ciocanul a fost bătut direct pe revers .
Tehnologia ulterioară a folosit un „pumn”,
adesea un „incuz pătrat”, pentru a îmbunătăți
obiectivul ciocanului - rezultând uneori într-
un model svastic . Pumniile s-au dezvoltat
pentru a purta marca minterului și, în cele din
urmă, pentru a avea propriul design - ducând
la monede cu două fețe.
Chinezii au produs în principal monede turnate, iar
aceasta s-a răspândit în Asia de Sud-Est și Japonia.
Relativ puține monede turnate non-chineze au fost
produse de guverne, totuși a fost o practică obișnuită
în rândul falsificatorilor . De la începutul secolului al
XVIII-lea și înainte, prese au fost folosite în vest,
începând cu prese cu șurub și progresând în secolul al
XIX-lea către prese cu abur. Prima dintre aceste tipare
a fost dezvoltată în Franța și Germania și s-a răspândit
rapid în Marea Britanie. Tehnicile moderne de batere
folosesc prese electrice și hidraulice.