Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tulpina inului pentru fibre, cu un conţinut total de fibre de 22 – 23 % este mai înaltă şi se ramifică
puţin la vârf.
Tulpina inului pentru ulei în aceleaşi condiţii de cultură este mai scundă şi se ramifică puternic,
conţinând circa 12 % fibre filabile.
În secţiunea transversală a tulpinii alcătuită din epidermă, scoarţă, cilindrul central, fibrele sunt
localizate în scoarţă (sub epidermă) sub formă de fascicule alcătuite din fibre elementare, unite între
ele prin substanţe de cimentare ca: lignina, substanţele pectice, hemiceluloze etc.
Fibrele liberiene sunt pluricelulare şi toate celulele au aceeaşi structură. Deosebirile dintre ele se
referă la forma exterioară, la dimensiuni, la proporţia dintre componenţii chimici şi la unele detalii
structurale. Fasciculul de fibre de in ce conţine 10 – 40 fibre elementare are o lungime de 12-18 cm.
Masa specifică a fibrelor de in este de 1,43 – 1,50 g/cm3. Lungimea medie a fibrei elementare este
cuprinsă între 20 şi 30 mm. Lungimea şi grosimea celulelor de in variază în limite largi, atât de la un
soi de plantă la altul, cât şi în cuprinsul aceluiaşi soi, astfel:
Fineţea fibrelor tehnice după extragere din tulpini variază între Nm 150 şi Nm 300.
Lungimea maximă a fibrelor tehnice este de circa de 700 mm, fiind egală cu lungimea porţiunii utile a
tulpinii de in.
Grosimea fibrelor tehnice de in este determinată de grosimea fasciculelor de celule din ţesutul
anatomic al tulpinii.
Culoarea fibrelor de in
Fibrele de in au culoare gălbuie, cenuşie sau cafenie. Culoarea şi mai ales uniformitatea culorii este
un criteriu important de clasificare a fibrelor liberiene. Culorile deschise: argintie, galben-deschis, gri-
deschis sunt specifice fibrelor de calitate superioară, iar cele închise : cenuşie, plumburie – fibrelor de
calitate inferioară.
Luciul
Fibrele de in şi cânepă fac parte din categoria fibrelor cu luciu slab. Luciul se datorează prezenţei pe
fibre a acidului pectic şi a substanţelor ceroase. Cerurile au o contribuţie însemnată în producerea
luciului la fibrele de in. În cazul fibrelor de cânepă, acidul pectic are un rol mai mare în acest sens
decât cel pe care îl au cerurile. Fibrele lucioase sunt mai flexibile.
Higroscopicitatea
Fibrele de in primesc şi cedează cu uşurinţă vaporii de apă. Această însuşire numită higroscopicitate
asigură produselor din in un confort deosebit.
Masa specifică reală a fibrelor de in este de 1,43 – 1,5 g/cm3. De ea depinde într-o oarecare măsură
conductibilitatea termică a fibrelor.
Rezistenţa specifică a fibrei de in este cuprinsă între 6 şi 35 cN/tex. Alungirea la rupere este 2-3 %.
Proprietăţi termice
Faţă de acidul sulfuric inul este mai puţin sensibil decât bumbacul. Acizii minerali diluaţi (5 %) la rece,
nu degradează fibrele de in. Folosit în concentraţii mari de aproximativ 70 %, acidul sulfuric
degradează puternic inul, producând hidroliza celulozei.