Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cauciucul a fost introdus în Europa in 1736, de Ch. M. Condamine, păstrându-i numele indigen sud-
american al arborelui de cauciuc. Astăzi cauciucul a devenit un material indispensabil pentru tehnica
și pentru viată, și mai ales pentru industria de automobile care consumă cea mai mare parte din
producție. Acesta este de 2 tipuri (natural și sintetic).
Țară Tone/an
Thailanda 3030
Indonezia 1792
Malaysia 1000
India 694 mii
China 550 mii
Vietnam 391 mii
Coasta de Fildeș 123 mii
Proprietăți: proprietatea principală a cauciucului este elasticitatea, adică alungirea sub acțiunea unei
forțe de întindere și revenirea la formă inițială după îndepărtarea acțiunii. Polimerii de acest fel se
numesc elastomeri. Elasticitatea cauciucului de datorează faptului macromoleculele sale sunt
înlocuite neregulat, iar prin aplicarea unei forte de întindere ele se alungesc reversibil. Elasticitatea
cauciucului brut variază cu temperatura si este optima in intervalul 0-30 C .Prin încălzire peste
aceasta temperatura devin lipicios si plastic, iar prin răcire la temperatura aerului lichid devine casant
ca sticla.
Structura: din punct de vedere chimic, cauciucul natural are o structura poliizopernica. Încălzit la
aproximativ 300 C, in absenta aerului, formează izopren, dovedindu-se astfel ca este un polimer
natural al izoprenului.
1
Din cauza prezentei care unei duble legături in fiecare unitate structurala, cauciucul se oxidează
prezentând fenomenul “îmbătrânirii”(crapă si se degradează).
Pentru a fi utilizat, cauciucul brut, un polimer plastic, este transformat intra-un polimer elastic printr-
un proces de tratare numit vulcanizare. Aceasta consta in încălzirea la aproximativ 140 C a
cauciucului amestecat cu mici cantități de sulf(1-4%) si alte ingrediente(peroxizi, oxizi de zinc, negru
de fum etc.), formând-se punti ( legaturic-c) transversale intre lanțurile macromoleculare filiforme.
Astfel, lanțurile macromoleculare nu mai pot aluneca unele fata de altele; astfel se mărește
rezistenta mecanica a cauciucului.
Cauciucul sintetic. Sinteza cauciucului natural a preocupat pe mai mulți chimiști in secolul trecut.
Nevoile din ce in ce mai mari de cauciuc au stimulat cercetările, intre cele doua războaie mondiale
obținându-se unii compuși macromoleculari care puteau înlocui cauciucul natural.
Denumirea de cauciuc sintetic este data elastomerilor, cu proprietati asemănătoare cu cele ale
cauciucului natural, obținuți sintetic prin polimerizarea unor monomeri sau polimerizare a doua sau
mai multe specii de monomeri (copolimerizare).Orice producție de cauciuc sintetic comporta doua
etape: obținerea monomerului si polimerizarea.
Principalele materii prime pentru fabricarea cauciucului sintetic sunt de origine petrochimică.
Monomerii folosiți la obținerea diferiților elastomeri sunt polimerizați, obținându-se un latex sintetic
care este prelucrat ca cel natural.
Astăzi, se produc foarte multe tipuri de cauciuc sintetic, dintre cele mai importante sunt prezentate
in tabelul de mai jos:
CH2=CH-CH=CH2 CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2
H2C=C-CH=CH2 -CH2-C=CH-CH2-CH2-C=CH=CH-
CH2=CH-CH=CH2 -HC-CH2-CH2-CH=CH-CH2-
butadiena CN
CH2=CH-CN
2
acrilonitril
Cei mai folosiți elastomeri sintetici sunt copolimerii a doua olefine(compuși care prezinta legături
multiple) diferite. De exemplu, cel mai important cauciuc sintetic fabricat in Romania este cauciucul
butadienstirenic, obținut prin copolimerizarea butadienei cu a-metilstiren.
Proprietăți ale cauciucului vulcanizat: Cauciucul vulcanizat este elastic, nu se imoase la cald și își
păstrează elasticitatea la rece, își mărește rezistența mecanică, devine insolubil în unii solvenți ai
cauciucului, își îmbunătățește stabilitatea chimică și rezistența la îmbătrânire. Dacă se tratează cu o
cantitate mai mare de sulf(circa 35%)se obține un produs dur, neelastic, cu rezistenta mecanică
ridicată, electroizolant, numit ebonita, folosita in special in electrotehnică.
Vulcanizarea este un proces chimic care presupune transformarea cauciucului natural sau a
polimerilor corespunzători prin adiția de sulf, pentru a se obține produși mult mai rezistenți și mai
elastici. Cantitatea de sulf adăugată este în proporție de 1,8 - 2,5%, iar procesul are loc sub influența
factorilor timp, temperatură (120-160°C) și presiune. Aditivii modifică polimerul, în sensul că
formează așa-zise punți de sulf între lanțurile de polimeri individuale. Materialele vulcanizate sunt
mai puțin lipicioase și au proprietăți mecanice și de rezistență chimică superioare.
Cauciucul natural si cel sintetic se folosesc pe scară largă pentru obținerea de produse diferite ca:
anvelope, curele și benzi de transmisie, garnituri, tuburi, echipamente electroizolante și de protecție,
echipamente de laborator și echipamente sanitare, obiecte de uz casnic.
Prelucrarea latexului
Mult timp latexul a fost prelucrat în același mod (prima dată încălzirea laptelui obținut din arbore la
foc, apoi afumat, dacă fumul e destul de gros se zvântă. Astăzi, majoritatea cantității de cauciuc
natural nu mai provine din jungla Braziliană ci din plantații intensive din alte țări.
Știați că...
Nume Bucur Teodora Prima utilizare a cauciucului a fost la guma de șters. Radiera a fost
inventată în anul 1770, când chimistul englez Joseph Priestley (1733-
Clasa a X-a A 1804) a relatat observația mecanicului Edward Nairne că granulele de
cauciuc sunt mai bune decât firimiturile de pâine la ștersul urmei lăsate
de creion. De atunci, au început să se vândă bucăți de cauciuc drept
radiere.