Hidroxiapatita-nanocompozit

Introducere

Biomaterialele sunt utilizate pentru restabilirea funcțiilor bolnave sau

degradate ale corpului pentru a atenua disconfortul si durerea.
Definitia data in anul 1986 de catre “European Society of
Biomaterials Consensus Conference” este atfel :”Biomaterialele sunt
materiale neviabile utilizate într-un dispozitiv medical pentru a
interacționa cu sistemul biologic” [1].
 Introducere

 Nanocompozitele sunt utilizate in special in

metodele bio-terapeutice datorita caracteristicilor
biofizice. Tipurile de nanocomposite sunt redate
in Fig 1[2].
 Biomaterialele inerte nanocomposite sunt utilizate
in reabilitare, metode de transport al
medicamentelor sau inlocuirea unor tesuturi
osoase [2].
Fig 1. Tipuri de nanocompozite
Introducere

 Hidroxiapatita (HA) (Ca10(PO4)6(OH)2 sub forma de nanocompozit este o

substanta biocompatibila cu importante utilizari in ingineria tesuturilor [2].
 Nano-hidroxiapatita este principalul constituent al dintilor si oaselor [2].
 Nano-hidroxiapatita sintetica (n-HA) prezinta citocompatibilitate si este deseori
utilizata pentru implanturi ortopedice si ortodontice si pentru transportul
medicamentelor la tesuturi.
 Clasificarea nano-hidroxiapatitei
Fig 2. Clasificarea n-HA [2].
 Biopolimeri bazati pe n-HA
- macromolecule naturale care cuprind acid
hyaluronic, chitosan, amidon, soia, matase collagen si
gelur [2]i.
 Polimeri sintetici
- utilizati pentru proprietatile mecanice mai bune
decat macromoleculele. Exemple: polietilena,
polipropilen, poliamida, politetrafluoroetlin [2].
 Polimeri hibrizi
- nanocompozitele bazate pe carbon impreuna cu n-
HA sunt utilizate pentru grefe osoase [2].
Aplicatii

1. Ingineria tesutului
Nano-hidroxiapatita poate copia topografia matricii extracelulare care cuprinde
celulele astfel rezultand o recuperare aproape perfecta a tesutului osos.
Nanoparticulele au o suprafata specifica mare care este in contrast cu
majoritatea materialelor de dimensiuni micro . Suprafata specifica aduce o osteo-
conductivitate mare de asemenea si o citocompatibilitate a biomaterialului utilizat .
Aplicatii

Fig 3. Regenerarea tesutului

unui os deteriorat [2].
 Aplicatii

2. . Transportul substantelor active din medicamente.

Hidroxiapatita este utilizata in prepararea medicamentelor pentru transportul optim al
substantelor active. Aceasta capabilitate este datorata proprietatilor de adsorbtie a unei varietati mari
de specii chimice si a biocompatibilitatii,
Eliberarea medicamentelor prin intermediul n-HA a fost demonstrat ca fiind un process foarte
rapid, datorita interactiunii slabe dintre medicamente si particulele de hidroxiapatita.
n-HA combinate cu un polimer va prelungi durata de difuzionare a substantei active pentru a fi
aplicabila pe o durata mai indelungata de timp [3].
Aplicatii

 n-Ha nu este toxica si nu are efecte adverse .

 Hidroxiapatita sub forma de nanocompozit , in momentul utilizarii pentru a
distribui medicamentul si alti agenti terapeutici, imbunataseste disponibilatatea,
raspunsul therapeutic, efiicienta ridicata si siguranta.
 n-Ha combinate cu un polimer este majoritar utilizata pentru tratamentul bolilor
osoase si infectiilor. Medicamentele pe baza de nanoparticule de hidroxiapatita
sunt foarte utilizate pentru substitutii osoase pentru distribuirea meicamentelor
contra cancerului osos.
Fig. 4. Aplicatii ale
hidroxiapatitei.
Metode de obtinere

 Metoda co-precipitarii
- bazata pe reactia de precipitare intre hidroxidul de calciu Ca(OH)2 si acidul fosforic H3PO4.
Solutia a fost sub agitare continua la temperature camerei, mentinandu-se pH-ul mai mare decat 10.5
cu aditia unei solutii de amoniu.
-Agitarea a fost mentinuta pentru 16 ore dupa aditia reactantilor.
-Precipitatul obtinut a fost pastrat la uscat timp de o saptamana [5].
Metode de obtinere

 Hibridizare in situ
- utilizata in cazul in care n-HA este combinata cu subtante organice cum ar fi chitosen.
- metoda consta in prepararea si tratarea compusului organic. Solutia apoasa de chitosan este
agitate magnetic timo de 24 ore pana cand se obtine o suspensie buna. In chitosan se adauga sub
agitare continua de 2500 rpm Ca(NO3)2 *4 H2O in picaturi la temperatura camerei, dar si
(NH4)2HPO4. Agitarea continua pentru alte 24 ore pentru a obtine o suspensie omogena. Pe
parcursul sintezei pH-ul este mentinut la o valoare constanta de 11 cu ajutorul unei solutii de NaOH.
-precipitatul gelatinos este separate prin centrifugare la 3000 rpm timo de 30 minute, iar substanta
este uscata la -50◦C timp de 48 ore pentru a se obtine pudra.
Metode de obtinere

 Metoda hidrotermala.
- Nanoparticulele de hidroxiapatita se pot prepara prin metoda hidrotermana cu un raport de 1.67:1
intre Ca si precursori pe baza de fosfati.
- pH-ul solutiei trebuie sa fie puternic basic (11) , pentru aceasta se foloseste o solutie de
amoniu(25%). Solutia de fosfat a fost adaugata in picaturi peste solutia de calciu sub agitare continua intr-
un vas hidrotermal.
- solutia a fost trata termic la 250◦C pentru 3 ore la o presiune constanta de 3.25 MPa, mentinandu-
se agitaria continua la 300 rpm.
- dupa terminarea reactiei, amestecul a fost spalat de 3 ori cu apa deionizata. Pudra a fost uscata in
etuva la 80◦ timp de 24 de ore. Proba a fost supusa calcinarii la 700◦C timp de 3 ore [6].
Metode de obtinere-Metoda Hidrotermala

Fig 5. Reprezentarea
schematica a aparatului
utilizat in metoda
hidrotermala [4]
Metode de obtinere

Fig 6. Schema de operatii

pentru obtinere n-
HA/Al2O3
 Metode de obtinere

Prepararea n-HA-Al2O3 a fost preparat utilizand 2 metode de obtinere cum ar fi co-precipitarea si

metoda hidrotermala. Initial hidroxiapatita si nanoparticulele de alumina au fost sintetizata prin ambele
metode.
Prepararea n-HA a fost descrisa anterior. Precipitarea nanoparticulelor de alumina a fost obtinuta din
nitrat de aluminiu 0.05M solutie bazica cu un pH =11, precipitatul fiind transferat in vasul hidrotermal
si tratat la 100◦C timp de o ora. Dupa terminarea reactiei, reactorul a fost racit la 50◦C cu o viteza de
2◦C/min. In acelasi timp au fost preparate solutiile de nitrat de calciu 0.1M si diamoniu hydrogenfosfat
0.06M , stoechiometric cu 1.67:1 Ca/P.
Cand reactiile hidrotermale sunt complete, precursorul de hidroxiapatita a fost transferat in vasul
hidrotermal ce contine alumina.
pH-ul solutiiei este mentinut constant . Reactiia ce contine alumina si solutiile de calciu si fosfat au
fost tratate hidrotermal la 200-250◦ timp de 5 ore,urmat de o racire la temperature camerei [4].
Metode de obtinere

 Sinteza n-Ha
- acidul ortofosforic 0.6 M a fost adaugat peste hidroxid de calciu 1M agitat continuu pentru 2 ore la
temperature camerei. pH-ul solutiiei fiind mentinut basic cu o valoare de 11. Proba a fost spalata cu apa
deionizata si uscata repetat la temperatura de 80 °C .
o Sinteza n-HA cu alcool polivinilic
2.5 grame de alcool polivinilic a fost dizolvat in 50 ml de apa. Nanoparticulele de hidroxiapatita au
fost adaugate oeste solutia de alcool polivinilic sub agitare continua timo de 2 ore. Precipitatul a fost
centriugat si uscat la temperatura camerei.
o Sinteza n-Ha-alcool polivinilic-alginate de Na- amoxicilina nanocompozit
Se dizolva 2.5 grame de alginate de Na in 50 ml de apa. Nanoparticulele de hidroxiapatita acoperite cu
alcool polivinlic sunt adaugate iar mai apoi 2.5 grame de amoxicilina si agitate timp de 2 ore la
temperatura camerei [3].
Caracterizarea compusului

 Proprietatile antibacteriene ale nanocompozitului obtinut

Activitatea antibacteriana a fost analizata impotriva bacteriei Bacillus subtilis si Kebsiella
pneumoniae utilizand o metode de difuzie. Nanocompozitul a fost luat in diferite concentratii
50,100,200 si 500  µg. Probele au fost incupate timo de 24 ore la 37 °C, in vitro.
Bacteriile utilizate sunt importante deoarece pot cauza infectii ale oaselor. Zona de inhibare
impotriva celor 2 infectii creste odata cu cresterea patogenilor dar si concentratia. Aceste zone de
inhibare arata o foarte buna activitate antimicrobiana pentru nanocompozitele dopate cu amoxicilina.
Nanoparticulele de hidroxiapatita prezinta si ele effect antimicrobian. Zona de inhibitie este aproape
egala ca si zona standard a amoxicilinei la concentrate minime si este mai mare decat cea standard
pentru concentratii mari. Acest lucru se datoreaza eliberarii substantei active din nanocompozit [3].
Caracterizarea compusului

 Este foarte dificil sa se trateze infectii osoase in special cere care sunt associate cu implanturi.
Antibioticele cum ar fi amoxicilina au nevoie de o durata mai mare de tratare.
Caracterizarea compusului

Fig 7. Zonele
de inhibare [3]
Fig 8 Activitatea antimicrobiana a probelor[3]
Caracterizarea compusului

 Particulele de n-HA cat si polimer-HA nanocompozit au fost caracterizare prin

diferite tehnici.

 Difractia de raze X (XRD) a nanoparticulelor de hidroxiapatita demonstreaza

formarea de nanoparticule pure de hidroxiapatita, sub forma cristalina.
Rezultatele XRD confirma faptul ca nanoparticulele sunt sustenabile pentru
transportul substantei active din medicamente datorita dimensiunilor nanometrice
[3].
Caracterizarea compusului

Fig 9. Difractia de raze X a

nanoparticulelor de
hidroxiapatita
Caracterizarea compusului

 Imaginea nanoparticulelor de hidroxiapatita a fost analizata cu ajutorul metodei

de microscopiei de transmisie de electroni (TEM) care prezinta aceeasi concluzie
ca si rezultatele XRD. Dimensiunea particulelor este uniforma, fiind agglomerate.
Lungimea particulei este de aproximativ 60 nm si cu un diametru de 15-25 nm
[3].
Fig 10. TEM pentru n-HA
Concluzii

 Nanocompozitul format din hidroxiapatita si polimer a fost sintetizat pentru

sustinerea difuziei amoxicilinei in tesut. Alcoolul polivinilic si alginatul de Na
sunt acoperite strat cu strat de nanoparticule de hidroxiapatita. Metoda
aplicarii strat oeste strat , in acest caz a polimerilor duce la o sustenabilitate
a disfuziei amoxicilinei. Eliberarea substantei active din medicament a fost
observata in cazul nanocompozitului sintetizat timp de o perioada de 30 de
zile. Nanocompozitul dopat cu amoxicilina a demonstrate o activitate
antibacteriana mai mare decat cea standar a amoxicilinei. Acest lucru
demonstreaza utilizarea nanocompozitelor in domeniul transportului de
substante active in organism pentru infectii ale sistemului osos [3].
 Bibliografie

 1. “Biomaterials-lecture notes”-A.J.A Winnubst/ The Netherlands, February 2001

 2. “Biomecanical Applications of Hydroxyapatite Nanocomposites”-M. Rajan, M, Sumathra/India, 2019
 3. “Sustained release of amoxicillin from hydroxyapatite nanocomposite for bone infections”-
A. P. S. Prasanna,· G. Devanand Venkatasubbu/2018
 4.”Synthesis and characterization of hydroxyapatite/alumina ceramic nanocomposites for biomedical
applications”-S VIGNESH RAJ, M RAJKUMAR/2017
 5.” Development of nano-sized hydroxyapatite reinforced composites for tissue engineering scaffolds”-
Jie Huang Æ Yu Wan Lin Æ Xiao Wei Fu /2007
 6.”Bone regeneration based on nano-hydroxyapatite and hydroxyapatite/chitosan nanocomposites: an in
vitro and in vivo comparative study”-S. Tavakol M. R. Nikpour A. Amani/2012