UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE “GRIGORE T.

POPA”
FACULTATEA DE BIOINGINERIE MEDICALA
DISCIPLINA BIOMATERIALE I

INTERACȚIUNEA FIBRELOR CELULOZICE CU ACIZI ȘI BAZE

Scopul lucrării

Scopul lucrării constă în evidențierea unor factori care favorizează degradarea fibrelor
celulozice. În cadrul lucrării de laborator se va studia acțiunea acizilor și bazelor asupra
fibrelor celulozice și se va analiza influența timpului de contact a fibrelor cu agentul
degradativ asupra integrității și ordonării structurii fibrilare.

Considerații teoretice

Interacțiunea cu acizii și bazele a fibrelor celulozice prezintă interes atât din punct de
vedere al prelucrării acestora ca suporturi în care fibrele celulozice au rol de materiale de
umplere sau ranforsare în diverse compoziții cu alți polimeri sau sisteme anorganice, în
direcția formării unor dispozitive speciale precum: materiale de acoperire pentru leziuni
cutanate, sisteme de eliberare a medicamentelor etc.
Celuloza (formula generală: (C6H10O5)n) este o polizaharidă din care sunt constituiți
pereții celulelor vegetale, are catenele compuse dintr-un șir de unități structurale
anhidroglucozidice, rotite una față de alta cu 180o. Perioadele din catene cuprind prin urmare
câte două unități structurale și se numesc celobioze. În Fig. 1 este prezentată structura
celulozei.
În domeniul biomedical, celuloza este folosită în special la obţinerea de pansamente
pentru tratamentul leziunilor cutanate superficiale (Fig.2), reducând durerea şi grăbind
procesul de vindecare. În cazul leziunilor cutanate profunde, pansamentele pe bază de
celuloză stimulează formarea ţesutului de granulaţie şi procesul de epitelizare.

1
 Fig.1. Structura celulozei

Pansamentele pe bază de celuloză modificată (carboxi-metil celuloză, nitrat de

celuloză, acetat de celuloză, xantat de celuloză) pot încorpora diverse molecule bioactive
precum: enzime, hormoni, factori de creştere, antioxidanţi, vitamine sau substanțe cu
activitate antimicrobiană. Un tip de celuloză folosit frecvent în ultimii ani la preparea de
pansamente şi substituienți cutanaţi este celuloză microbiană biosintetizată de Acetobacter
xylinum (Acetobacteraceae), denumită şi celuloză bacteriană. Celuloza bacteriană este un
biopolimer cu proprietăţi mecanice şi fizico-chimice remarcabile. Este biocompatibilă,
biodegradabilă, prezintă hidrofilie ridicată, acțiune antimicrobiană și hipoalergenică,
caracteristici care o recomandă în obţinerea de materiale cu aplicaţii medicale.

Fig.2. Produse biomedicale pe bază de celuloză

Catenele macromoleculare ale celulozei sunt neuniforme ca grad de polimerizare,

asimetrie și cu sensibilitate la acțiunea factorilor externi. Dintre factorii externi cu care pot
interacționa fibrele celulozice un rol deosebit revine acizilor și bazelor.

2
 Acțiunea acizilor
Toți acizii minerali concentrați distrug fibrele celulozice cu atât mai mult cu cât
durata și temperatura la care se realizează contactul sunt mai mari. Ei transformă celuloza în
hidroceluloze lipsite de rezistență și, la limită o transformă în glucoză:
(C6H10O5)n C6H12O6 + H2O  n C6H12O6
Dintre acizii minerali concentrați, acidul clorhidric produce acțiunea hidrolizantă cea
mai puternică, iar acidul fosforic acțiunea cea mai slabă. Acizii organici, cu excepția acidului
oxalic, au influență distructivă redusă. Sărurile acide afectează fibra celulozică obținându-se
de asemenea hidratceluloze.
Acțiunea bazelor
Prin tratarea celulozei cu soluții de NaOH se obține un alcoolat nestabil, numit
alcaliceluloză:
C6H7O2(OH)3 + NaOH  C6H7O2(OH)2ONa + H2O
Alcaliceluloză
Prin simpla spălare cu apă, alcaliceluloza hidrolizează, trecând la celuloza regenerată,
numită și hidrat celuloză:

C6H7O2(OH)2ONa 
  C6H7(OH)3 + NaOH
2 H O

Hidratceluloza se deosebește de celuloza nativă prin reactivitate, capacitate de

umflare mărită, grad de polimerizare și domeniul cristalin mai redus. Acțiunea hidrolitică a
acizilor și bazelor se amplifică în prezența oxigenului.

Materiale și aparatură
Materiale Aparatură
- fibră celulozică 1. pahare Berzelius de 100ml
- soluție 20% NaOH 2. pensetă
- soluție 20% HCl 3. baie termostatată
- reactiv Fehling 4. etuvă
5. microscop
6. pH - metru

3
 Modul de lucru

În două pahare Berzelius de 100 ml se introduc 50 ml soluție HCl de concentrație 20

%, respectiv 50 ml soluție NaOH de concentrație 20 %. Se termostatează cele două pahare
într-o baie de apă, la temperatura de 50oC. Când temperatura a atins valoarea stabilită, în cele
două pahare de introduc câte 2 g de fibră celulozică. La intervale de timp stabilite (20 min.,
40 min., 60min., 90 min., 120 min.) din fibră se extrage o probă și se spală bine cu apă
distilată (până când apa de spălare nu mai are reacție acidă sau bazică). Fibrele extrase și
spălate se usucă la etuvă, timp de 30 min, la temperatura de 50oC și se vizualizează la
microscop.

BIBLIOGRAFIE

1. N.Asandei, Grigoriu A.- Chimia și structura fibrelor, Ed.Academiei., Buc.,1983

2. Medusheva, E., Filatov, V., Ryl’tsev, V., Kazakova, N., Filatov, N., Kulagina, A.,
Avagyan, A. (2007). New medical materials with an integral lasting effect based on fibre-
forming polymers. Fibre Chem, 39(4), 268-271.
3. Petersen, N., Gatenholm, P. (2011). Bacterial cellulose-based materials and medical
devices: current state and perspectives. Applied Microbiology Biotechnology, 91(5), 1277-
1286.
4. Fu, L., Zhang, J., Yang, G. (2013). Present status and applications of bacterial cellulose-
based materials for skin tissue repair. Carbohydrate Polymers, 92(2), 1432-1442.

CHESTIONAR

1. Care sunt aplicațiile celulozei în domeniul biomedical ?

2. Cum acționează acizii și bazele asupra fibrei de celuloză?