Cuprins

1. Introducere.....................................................................................................................................2
1.1. Caracteristicile biosticlei 45S5.........................................................................................2
2. Tehnici de sinteză.........................................................................................................................3
2.1. Avantaje/dezavantaje.........................................................................................................3
3. Caracterizare morfo-structurala..............................................................................................4
3.1. Descrierea teoretică a tehnicii alese..............................................................................4
3.2. Rezultate obţinute................................................................................................................4
4. Aplicații.............................................................................................................................................6
5. Date de piață, producători globali..........................................................................................7
6. Concluzii...........................................................................................................................................7
Bibliografie..............................................................................................................................................7
1. Introducere
Sticla bioactivă face parte dintr-un grup de biomateriale ceramice-sticlă reactive la
suprafață și includ sticla bioactivă originală, biosticla 45S5. Biocompatibilitatea și
bioactivitatea acestor sticle au determinat să fie utilizate ca dispozitive de implant în
corpul uman pentru a repara și înlocui oasele bolnave sau deteriorate. Majoritatea
sticlelor bioactive sunt sticle pe bază de silicați care sunt degradabile în fluidele
corporale și pot acționa ca un vehicul pentru furnizarea de ioni benefici pentru
vindecare. Sticla bioactivă se diferențiază de alte biomateriale sintetice de grefare
osoasă (ex. hidroxiapatită, fosfat de calciu bifazic, sulfat de calciu), prin aceea că
este singura cu proprietăți antiinfecțioase și angiogene.
Într-un sens general, un material bioactiv a fost definit ca un material care a fost
conceput pentru a induce o activitate biologică specifică. Într-un sens mai restrâns,
un material bioactiv a fost definit ca material care suferă reacții de suprafață
specifice, când este implantat în organism, ducând la formarea unui strat
asemănător cu hidroxiapatita, care este responsabil pentru formarea unei legături
ferme cu țesuturile dure și moi.

1.1. Caracteristicile biosticlei 45S5

Sticla bioactivă 45S5 este de culoare albă și este sub formă de pulbere, cu particule
cu o dimensiune medie mai mică de 20 de microni. Compoziția sa chimică în
greutate este: silice (SiO2) 43-47%, oxid de calciu (CaO) 22,5-26,5%, pentoxid de
fosfor (P2O5) 5-7% și oxid de sodiu (Na2O) 22,5-26,5%>.
Sticlele sunt solide amorfe necristaline care sunt de obicei compuse din materiale pe
bază de silice, împreună cu alți aditivi minori. Comparativ cu sticla folosită în mod
obișnuit la ferestre sau sticle, biosticla 45S5 conține mai puțină silice și cantități mai
 mari de calciu și fosfor. Numele 45S5 înseamnă sticlă cu 45 % procent de greutate
de SiO2 și raport molar de 5:1 de calciu la fosfor. Acest raport ridicat de calciu la
fosfor promovează formarea de cristale de apatită; ionii de calciu și silice pot acționa
ca nuclee de cristalizare. Compoziția specifică a biosticlei 45S5 este optimă în
aplicațiile biomedicale datorită compoziției sale similare cu cea a hidroxiapatitei,
componenta minerală a osului.

2. Tehnici de sinteză
Metoda sol-gel
Metoda prin topitură (această metodă include topirea unui amestec de oxizi
precum SiO2, Na2O, CaO și P2O5 la temperaturi ridicate, în general peste
1100-1300 °C)
Sinteza cu flacără și microunde (Sinteza cu ajutorul flăcării funcționează prin
coacerea pulberilor direct într-un reactor de flacără. Sinteza cu microunde
este o metodă rapidă și ieftină de sinteză a pulberii în care precursorii sunt
dizolvați în apă, transferați într-o baie cu ultrasunete și iradiați).

a) Calea polimerică tradițională bazată pe hidroliza TEOS

Pentru sinteza polimerică s-a preparat o soluție de acid azotic și apă într-un pahar sub
agitare și precursorii aferenti au fost adăugați la intervale de 30 de minute. Solul a fost
păstrat timp de zece zile la temperatura camerei pentru gelificare. Apoi, gelul format a
fost învechit la 70 °C pentru 48 ore și uscat la 120 °C timp de 24 ore. Procesul a durat
13 zile. După uscare, s-a obținut xerogelul care a fost măcinat umed (în alcool
izopropilic) folosind perle de alumină. După măcinare, pudra a fost uscata timp de 24 de
ore și apoi cernută în sita de 200 pentru deaglomerare, rezultand o pudra de xerogel.
La final, probele de xerogel au fost calcinate la 600, 850 și 1000 °C.
b) Calea coloidală utilizând H4SiO4 (acid silicic) ca precursor de silice
În sinteza coloidală, H4SiO4 (acidul silicic) a fost obținut printr-un schimb de ioni reacția
dintre o soluție de metasilicat de sodiu (Na2SiO3) și rășină cationică activată anterior.
Pentru sinteza compoziției biosticlei 45S5, precursorii au fost adăugați într-un pahar
conţinând 0,5 mol/L H4SiO4 sub agitare constantă. Solul obtinut a fost adăugat în vase
Petri și introdus imediat într-un cuptor la 100 °C timp de 24 de ore. Xerogelul obţinut a
fost apoi măcinat, cernut şi calcinat la 600, 850 și 1000 °C.
2.1. Avantaje/dezavantaje

Înlocuirea TEOS-ului cu H4SiO4 ca precursor al SiO2 a permis o reducere de 92%

în total a timpului de sinteză de la 13 zile la 1 zi. Xerogelul sintetizat prezentat
morfologie, faze cristaline și grupe funcționale asemănătoare celor sintetizate
tradițional.
 Precursorii coloidali au fost mai omogeni decât precursorii polimerici la toate
temperaturile de calcinare
Prin metoda tradițională s-au obținut particule de xerogel cu dimensiuni mai mici
decât cele obținute prin metoda coloidală.

3. Caracterizare morfo-structurala
SEM (Morfologia și compoziția au fost studiate folosind un microscop electronic
de baleiaj)
XRD (Pentru a dezvălui starea de cristalinitate a pulberii, analiză prin
difractometrie cu raze X)
FT-IR

3.1. Descrierea teoretică a tehnicii alese

SEM:
Pe suprafaţa probei se proiectează un fasicicul de electroni care parcurge toată
suprafața de analizat (suprafața probei este “măturată” de e-)
Oferă informații despre morfologia, compoziția chimică, structura cristalină a
probei
Rezoluția este cu un ordin de mărime mai mică decât la TEM dar se pot vizualiza
probe mai mari, sunt de dimensiuni mai mici și mai puțin costisitoare
Imagine 3D cu fundalul negru
XRD:
tehnică non-distructivă utilizată pentru a studia structura, compoziția și
proprietățile fizice ale materialelor
analiza calitativă (analiza de fază) se poate face datorită comparării
difractogramei obținută din specimen cu un număr foarte mare de modele
incluse în anumite baze de date
una dintre cele mai puternice metode de identificare și caracterizare a unor noi
materiale din domeniul chimiei materialelor

3.2. Rezultate obţinute

Probele obținute prin cele 2 tehnici au avut o gamă de dimensiuni care a variat de la
câțiva microni până la câteva zeci (5–50 μm).
Nu au existat diferențe semnificative între dimensiunile particulelor obținute prin cele 2
metode, precum și distribuția mărimii particulelor a fost foarte asemanatore. De
asemenea, nu au existat modificări semnificative ale mediei dimensiunile particulelor
după calcinarea xerogelurilor la cele două temperaturi, 850 °C și 1000 °C.

Fig. 6 prezintă micrografii SEM ale pulberilor înainte și după testul de bioactivitate. După
calcinare la 850 și 1000 °C, BGPol și, respectiv, BG-Col au prezentat particule cu
morfologie asemănătoare acului, probabil silicat de sodiu-calciu. După testul SBF (Fig.
E−1), acele au dispărut, acoperite complet de stratul de HCA (hidroxiapatita carbonată)
mineralizat. Aceasta confirmă mineralizarea de suprafață observată în analizele FT-IR și
DRX și bioactivitatea bună a probelor. Identificarea acelor ca silicat de sodiu-calciu este
de asemenea coroborat prin analiza XRD.
Fig. 3 prezintă modelele XRD ale metodei polimerice și a celei coloidale calcinate la
850°C și 1000 °C după testul de bioactivitate in vitro. S-a observat cristalizarea
hidroxiapatitei carbogazoase în ambele pulberi și CaCO3 în BG-Col, la ambele
temperaturi.
Modelele de raze X și spectrele FT-IR ale probelor BG-Pol și BG-Col sunt prezentat în
Fig. 2, înainte (xerogel) și după calcinare la 600, 850 și 1000 °C. Modelele de raze X ale
BG-Col și BG-Pol au fost similare după sinteza acestora si caracteristica sticlei ceramice
derivata din biosticlă 45S5 după calcinare.

4. Aplicații
 Ortopedie
 Stomatologie
 Cosmetice si Produse Cosmeceutice
 Eliberarea de medicamente
Prima utilizare chirurgicală cu succes a biosticlei 45S5 a fost în înlocuirea oscioarelor din
urechea medie, ca tratament al pierderii auzului conductiv. Avantajul 45S5 este că nu
are tendința de a forma țesut fibros. Alte utilizări sunt în conuri pentru implantare în
maxilar după o extracție a dintelui. Materialele compozite din biosticlă 45S5 și osul
propriu al pacientului pot fi utilizate pentru reconstrucția osoasă.
 5. Date de piață, producători globali
Piața globală a sticlei bioactive poate fi împărțită în mai multe regiuni: AMERICA DE
NORD, EUROPA, ASIA PACIFIC, AMERICA LATINĂ, ORIENTUL MIJLOCIU ȘI AFRICA.
Producători cheie pe piața:
 BIOMET 3i (Zimmer Biomet)
 Stryker
 BonAlive Biomaterials
 NovaBone
 SCHOTT
 Mo-Sci Corporation
 Synergy Biomedical
 Dingsheng Biology

6. Concluzii
Biosticla este un biomaterial care suferă reacții de suprafață specifice, când este
implantat în organism, având proprietăți angiogene și antiinfecțioase. Se poate sintetiza
prin metoda sol-gel de 2 tipuri: polimerică/tradițională și coloidală. Metoda coloidală are
un timp mult mai scurt de sinteză. Este produsă pe aproape tot globul.

Bibliografie
1. Boccaccini, Aldo R., Delia S. Brauer, and Leena Hupa, eds. Bioactive glasses:
fundamentals, technology and applications. Royal Society of Chemistry, 2016.
2. Rahaman, Mohamed N., et al. "Bioactive glass in tissue engineering." Acta
biomaterialia 7.6 (2011): 2355-2373.
3. Gocha, April, and Lisa McDonald. "BETTER BODIES WITH BIOMATERIALS: How ceramic and
glass."
4. Chen, Qizhi Z., Ian D. Thompson, and Aldo R. Boccaccini. "45S5 Bioglass®-derived
glass–ceramic scaffolds for bone tissue engineering." Biomaterials 27.11 (2006): 2414-
2425.
5. Chakraborty, Pritam Kishore, Jaideep Adhikari, and Prosenjit Saha. "Variation of the
properties of sol–gel synthesized bioactive glass 45S5 in organic and inorganic acid
catalysts." Materials Advances 2.1 (2021): 413-425.
6. Spirandeli, Bruno Roberto, et al. "Evaluation of colloidal and polymeric routes in sol-gel
synthesis of a bioactive glass-ceramic derived from 45S5 bioglass." Ceramics
International 46.12 (2020): 20264-20271.
7. Rezabeigi, Ehsan, Paula M. Wood-Adams, and Robin AL Drew. "Synthesis of 45S5
Bioglass® via a straightforward organic, nitrate-free sol–gel process." Materials Science
and Engineering: C 40 (2014): 248-252.
8. https://www.technavio.com/report/global-bioactive-glass-market
9. https://www.transparencymarketresearch.com/bioactive-glass-market.html
10. https://creativecommons.org