UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

FACULTATEA DE CHIMIE ȘI INGINERIE CHIMICĂ

INGINERIA MATERIALELOR ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

PROIECT
Poluarea atmosferei cu compuși ai sulfului
proveniți din arderea cărbunelui.
Tehnici de eliminare

Coordonatori: Student:
Prof. Dr. Ing. Cerasella Indolean Tătărău Andreea-
Georgiana

2022
 Cuprins

1. Introducere...........................................................................................................................3
2. Tema proiectului..................................................................................................................5
2.1. Importanța substanței..............................................................................................................5
2.2. Resurse...................................................................................................................................5
2.3. Caracterizare fizico-chimică...................................................................................................7
2.3.1. Proprietăți fizice.............................................................................................................7
2.3.2. Proprietăți chimice .........................................................................................................7
2.4. Efectele poluării atmosferei cu compuși ai sulfului proveniți din arderea cărbunelui.............8
2.4.1. Efecte nocive..................................................................................................................9
2.5. Norme de concentrație a sulfului în atmosferă........................................................................9
3. Tehnici de eliminare a compușilor ai sulfului...................................................................14
4. Concluzii............................................................................................................................14
5. Bibliografie........................................................................................................................14
 1. Introducere

Poluarea atmosferei este o problemă care ne amenință de ani de zile, deoarece se amplifică
tot mai mult din cauza dezvoltării industriale și ajunge să ne afecteze calitatea vieții prin
numeroase efecte vizibile. Schimbările climatice, calitatea aerului, în special în marile orașe,
și efectele directe asupra organismului uman, prin dezvoltarea tot mai multor probleme ale
sistemului respirator, sistemului nervos sau a altor organe vitale, cauzează milioane de decese
anual și conduce, încet, către deteriorarea ecosistemului din care facem parte [1].

Poluarea atmosferei se referă la eliberarea poluanților în aer, aceștia fiind dăunători atât
pentru sănătatea umană, cât și pentru planetă în general. Dioxidul de carbon și metanul care
contaminează aerul cauzează și creșterea temperaturii pe Pământ. De asemenea, smogul (un
amestec de ceață și particule solide care au rezultat în urma poluării industriale, mai ales în
condiții de umiditate crescută) este amplificat de creșterea temperaturilor [2].

Sursele de poluare pot fi clasificate după mai multe criterii: după proveniență (naturale sau
antropice), după natură poluantului (fonica, radioactiva, biologica etc.) [2]:

a) Surse naturale de poluare a atmosferei

Acestea se află, de obicei, la mare distanță de centrele populate, iar poluarea apare în mod
întâmplător. Printre sursele naturale se numără vulcanii, care produc pulberi solide, vapori și
gaze ori substanțe dăunătoare prin componența lor, ce include sulf. Agenții nocivi apar în
urma unei erupții, când lava vulcanică este pulverizată în aer.

Un alt fenomen natural poluant îl reprezintă furtunile de praf, care apar în urma uraganelor

ori a cicloanelor ce produc eroziunea solului. Pulberea rezultată cauzează poluare pe suprafețe
mari, din cauza circulației extinse a aerului. Ceața este un alt fenomen poluant, prezent adesea
în zonele apropiate de oceane și mări.  

b) Surse artificiale de poluare a atmosferei

Poluarea artificială sau antropică provine din numeroase surse și este extrem de
dăunătoare. Este cauzată de activitățile umane, precum:
 agricultura
 tratarea deșeurilor
 activitatea industrială și procesele care implică utilizarea solvenților
  folosirea combustibililor fosili pentru transport, gospodărie, industrie și pentru a
produce electricitate.

După natura poluantului, poluarea poate fi:

a) Poluare fonică - poluare fizică a aerului care apare în urma emisiilor de sunete și
zgomote, produsă spre exemplu de mijloacele de transport terestru și aerian,
platformele industriale, șantierele de construcții, etc.
b) Poluare radioactivă – cauzată de emisia și propagarea undelor electromagnetice,
radiațiilor de proveniență naturală (radiații cosmice, roci sau ape radioactive) sau
artificială (minereuri radioactive, combustibili nucleari).
c) Poluarea biologică – se întâmplă în momentul în care sunt eliminate și răspândite
diverse microorganisme – bacterii, virusuri.
d) Poluarea chimică – se produce prin contaminarea aerului cu agenți poluanți chimici:
compuși volatili, oxizi de carbon, compuși ai sulfului, ai azotului și derivați ai
halogenilor.

- printre compușii organici volatili se numără benzina, benzenul, eterii de petrol,

acetona, cloroformul, esterii. Aceștia rezultă în urma prelucrării țițeiului, a produselor
petroliere ori din emisiile vehiculelor care funcționează cu motoare pe bază de
explozie.
- oxizii de carbon pot proveni din surse naturale, precum erupțiile vulcanice, incendiile,
descărcările electrice (în cazul monoxidului de carbon), din procesul de respirație a
plantelor (în cazul dioxidului de carbon) ori din surse antropice, precum procese
industriale și din procese de combustie.
- compușii sulfului apar în urma arderii combustibililor fosili și a unor procese din
industria metalurgiei, iar hidrogenul sulfurat poate avea atât proveniență naturală, cât
și artificială.
- compușii azotului apar în urma proceselor de ardere a combustibililor fosili, dar și prin
folosirea motoarelor cu explozie și favorizează apariția smogului. Unii compuși apar
din cauza radiației solare și sunt responsabili pentru apariția ozonului în troposferă.
- derivații halogenilor rezultă în urma activităților de natură industrială, fie din
electroliza clorurilor alcaline, fie prin lichefierea clorului, fie în urma producției de
celuloză, hârtie, solvenți organici și pesticide organoclorurate. Fluorul este des folosit
în industria aluminiului.
 2. Tema proiectului

Tema propusă pentru acest proiect este: „Poluarea atmosferei cu compuși ai sulfului
proveniți din arderea cărbunelui. Tehnici de eliminare”.

2.1. Importanța substanței

Sulful este cunoscut încă din cele mai vechi timpuri. Prin anii 5000 î. Hr. chinezii și
egiptenii utilizau sulful ca înălbitor de textile, ca substanță medicamentoasă și ca dezinfectant
(datorită obținerii de SO2.

Acesta este un element esențial în corpul organismelor vii, dar de cele mai multe ori este
întâlnit sub formă de compușiorganici cu sulf sau sulfuri metalice și foarte rar sub formă
elementară.

Majoritatea cantității de sulf obținut la nivel mondial este folosit la nivel industrial pentru
producția de acid sulfuric, unul dintre cei mai importanți compuși chimici utilizați. De
asemenea, oxizii sulfului (dioxid de sulf, trioxid de sulf, etc) sunt componenți ai ploii acide,
alcătuite în urma contactului acestora ca și produși secundari în industrie, cu apa din
atmosferă. În cantități mai mici, sulful este folosit în chibrituri, insecticide și fungicide. Mulți
compuși derivați ai acestuia sunt urât mirositori; de exemplu, mirosul de grepfrut sau cel
de usturoi este datorat prezenței de compuși organici cu sulf în compoziția plantei. Hidrogenul
sulfurat este compusul care are mirosul caracteristic de ouă clocite, dar este prezent și în alte
procese biologice. Sulful este, de asemenea, componentul de bază în cadrul procesului
de vulcanizare.

2.2. Resurse
Sulful poate fi obținut ori sub formă elementară, dintre care mai mult de 90% este folosit
pentru obținerea de acid sulfuric, ori este obținut din oxizii de sulf prin
prelucrarea minereurilor de sulf. O sursă importantă de sulf reprezintă mineralul numit pirită,
folosit în acest scop din timpuri străvechi. Sulful elementar este extras și comercializat la
nivel mondial. Cei mai mari producători de sulf la nivel mondial sunt Statele Unite ale
Americii, Canada, fostele state ale Uniunii Sovietice și Asia de Vest. Republica Populară
Chineză este cel mai mare importator de sulf, urmată de Maroc și de Statele Unite. Canada
este cel mai mare exportator, urmată de Rusia și de Arabia Saudită [3].

În prezent, la nivel industrial, sulful se obține din petrol, gaze naturale și alți combustibili

fosili, din care este extras sub formă de hidrogen sulfurat. Compușii organici cu sulf, care
reprezintă impuritățile nedorite în petrol, pot fi prelucrați printr-o reacție de hidrodesulfurare,
în urma căreia se scindează legăturile C-S:

R-S-R + 2 H2 → 2 RH + H2S

Hidrogenul sulfurat obținut, care se găsește, de asemenea, și în gazele naturale, este

transformat în sulf elementar prin procesul Claus, un procedeu care implică oxidarea unei
părți din hidrogenul sulfurat la dioxid de sulf, urmând ca acesta să reacționeze cu cantitatea
rămasă pentru formarea sulfului:

3 O2 + 2 H2S → 2 SO2 + 2 H2O

SO2 + 2 H2S → 3 S + 2 H2O

Fiind un element reactiv, acesta are o varietate de compuși anorganici, cât și

câțiva compuși organici cu importanță biologică ridicată [3].

Compușii cu legături multiple de tipul carbon-sulf sunt rari, excepție făcând disulfura de

carbon, un lichid incolor volatil, asemănător din punct de vedere structural cu dioxidul de
carbon. Este folosit ca reactiv pentru fabricarea polimerului numit rayon și a altor compuși
organici cu sulf. Spre deosebire de monoxidul de carbon, monosulfura de carbon este stabilă
doar în formă de gaz foarte diluat, fiind răspândit între sisteme solare [3].

Radicali

Cei mai răspândiți radicali ai sulfului sunt sulfiții și sulfații. Prin adăugarea de apă la
fiecare, se formează acidul sulfuric H2SO4 (sau vitriol) și acidul sulfuros H2SO3.

Săruri

Principalele săruri ale sulfului sunt sulfurile și sulfații.

Acizi

Sulful are mulți oxoacizi, printre care cei mai importanți sunt acidul sulfuric, acidul
sulfuros, acidul tiosulfuric și acidul peroxomonosulfuric (acidul lui Caro).
 Compuși organici

Sulful este întâlnit și în unele clase de compuși organici, printre care se numără: tiolii (sau
mercaptanii), analogii cu sulf ai alcoolilor, tioeterii, sulfonele și acizii sulfonici.

2.3. Caracterizare fizico-chimică

2.3.1. Proprietăți fizice [3]

Sulful este o substanță solidă, de culoare galbenă, insolubilă în apă, dar solubilă în sulfura
de carbon, benzen, toluen sau petrol; acesta are densitate mai mare decât a apei, este rău
conducător termic și electric (adică este un izolator), este casant (de duritate mică), și se
prezintă sub două forme cristaline diferite (rombic, monoclinic). Ambele forme cristaline sunt
molecule octoatomice S8 cu conformație zigzagată. Tranziția între cele forme are loc la
95,50C.

La încălzire, sulful se topește ușor la 112-1190C și astfel devine vâscos, iar turnat în apă
rece se transformă într-o masă plastică de culoare brună.

Masă atomică : 32,066 uam 1 mol= 32, 006 g

2.3.2. Proprietăți chimice [4]

Sulful este un element reactiv și va reacționa la temperatură ridicată cu
majoritatea metalelor pentru a forma sulfuri, excepție fiind platina, iridiul și aurul cu care
acesta nu reacționează. Cu mercurul reacționează la temperatura camerei cu formare de
sulfură de mercur. Analog, poate reacționa și cu restul metalelor:

Hg + S → HgS

2 Al + 3 S → Al2S3

Cu semimetalele și nemetalele reacționează doar la temperaturi ridicate, iar singurele

elemente din această categorie care nu reacționează cu sulful sunt telurul, azotul molecular
și gazele nobile.

Prin tratarea sulfului cu hidrogen se obține hidrogen sulfurat, denumit și acid sulfhidric.

Dizolvat în apă, acesta are o tărie acidă medie:

H2 + S → H2S

H2S → HS- + H+
 Prin reducerea sulfului elementar se obțin polisulfuri, care sunt compuse din catene de
atomi închise prin centre de S−:

2 Na + S8 → Na2S8

Această reacție pune în vedere o proprietate distinctivă a sulfului, și anume faptul că

acesta formează catene (mai mulți atomi se leagă între ei formând lanțuri). Protonarea acestor
anioni polisulfuri conduce la formarea de polisulfani, H 2Sx unde x = 2, 3 și 4. În cele din
urmă, reducerea totală conduce la formarea de sulfuri:

16 Na + S8 → 8 Na2S

Sulful arde cu o flacără albastră, în urma reacției obținându-se dioxidul de sulf sau

anhidrida acidului sulfuros, un gaz sufocant cu un miros foarte neplăcut. Dacă se continuă
oxidarea, se obține oxidul superior, trioxidul de sulf, care este anhidrida acidului sulfuric:

S + O2 → SO2

2 SO2 + O2 ↔ 2 SO3

2.4. Efectele poluării atmosferei cu compuși ai sulfului proveniți din

arderea cărbunelui
Centralele pe cărbune sunt o sursă importantă de energie electrică, care în anii 2020 au
reprezentat 38% din producția globală de energie electrică [5].

Cărbunele este o parte importantă a energiei primare în lume în prezent, iar mediul
înconjurător a fost serios poluat în timp ce cărbunele este folosit de ființele
umane. Printre sursele de energie primară dovedite, cărbunele este încă principala sursă de
energie și este de așteptat ca structura energetică pe bază de cărbune să nu se schimbe prea
mult în viitorul apropiat [6].

Poluanții produși de arderea cărbunelui includ în principal particulele condensabile, SOx ,

CO2 , NOx , CO, NO etc. Deșeurile solide precum cenușa zburătoare și zgura, care sunt greu
de manipulat, sunt, de asemenea, o mare preocupare pentru țări din întreaga lume în ultimii
ani [6].
 Fig.1. Poluarea aerului [7].

În cărbune, conținutul total de sulf nu este singurul factor important pentru industrie, dar
și formele de sulf și distribuțiile acestora trebuie luate în considerare înainte de a utiliza orice
cărbune pentru o anumită utilizare [8].

Poluanții sulfurici sunt unul dintre principalii poluanți ai aerului emis de centralele pe
cărbune. SO2 reprezintă mai mult de 98% din SOx , iar problemele de mediu cauzate de SO2 și
SO3 emise de aceste centrale au atras o atenție tot mai mare. SO 2 și SO3 sunt principalii
precursori ai particulelor primare condensabile în centralele de cărbune și suferă reacții fizice
și chimice în atmosferă pentru a genera particule secundare, care împreună cu particulele
primare devin sursa principală de particule condensabile [6].

În plus, unele studii au arătat că prezența SO 2 și SO3 în gazele de ardere afectează

adsorbția mercurului (Hg) de către cenușa zburătoare, care la rândul său afectează
îndepărtarea Hg de către dispozitivele de control al poluanților din aer [6].

O cantitate mare de cărbune utilizată și conținutul mai mare de sulf (S) în cărbune duc la o
cantitate mare de emisii de SO2 . SO2 este transformat în SO3 printr-o serie de reacții
fotochimice sub cataliza razelor ultraviolete și a prafului. SO3 reacţionează cu vaporii de apă
din aer pentru a forma acid sulfuric care cade odată cu ploaia. Concentrația mare de SO2 în
atmosferă și ploaia acidă au afectat grav sănătatea umană, au distrus ecosistemul și au cauzat
pierderi mari producției industriale și agricole [6].
 2.4.1. Efecte nocive
Dioxidul de sulf poate afecta atât sănătatea, cât și mediul.

Expunerea pe termen scurt  la SO2 poate dăuna sistemului respirator uman și poate
îngreuna respirația. Persoanele cu astm bronșic, în special copiii, sunt sensibile la aceste
efecte ale SO2 [9].
Alți oxizi de sulf pot reacționa cu alți compuși din atmosferă pentru a forma particule
mici. Aceste particule contribuie la poluarea cu particule. Particulele mici pot pătrunde adânc
în plămâni și, în cantitate suficientă, pot contribui la probleme de sănătate [9].
La concentrații mari, SOx gazos poate dăuna copacilor și plantelor prin deteriorarea
frunzișului și scăderea creșterii.  

SO2 și alți oxizi de sulf pot contribui la ploile acide care pot dăuna ecosistemelor
sensibile. 

2.5. Norme de concentrație a sulfului în atmosferă

Pentru a controla și observa poluarea atmosferei cu compușii derivați ai sulfului, este
necesară considerarea unor norme de protecția aerului ce conțin standardele naționale de
calitate a acestuia.

Conform E. P. A., reducerea emisiilor de SO2 și alți oxizi de sulf este îndeplinită conform
standardelor naționale. De-a lungul timpului, au fost decise următoarele standarde [9]:

Regula/Decizia Primar Timp

Indicator (1) Nivel (2) Formă
finală secundar mediu
1971 24 de ore 0,14 ppm A nu se depăși mai mult de o dată pe an
Primar
Anual 0,03 ppm Media aritmetică anuală
SO2
36 FR 8186 3 ore 0,5 ppm A nu se depăși mai mult de o dată pe an
30 apr 1971 Secundar
Anual (3) 0,02 ppm Media aritmetică anuală
1973
Standard secundar de SO2 de 3 ore păstrat, fără revizuire; standardul anual
Secundar
38 FR 25678 secundar de SO2 revocat.
14 septembrie 1973
1996
Primar Standardele SO 2 primare existente păstrate, fără revizuire.
61 FR 25566
22 mai 1996
2010 SO 2 1 oră 75 ppb Percentila 99, în medie pe 3 ani (5)
Primar
75 FR 35520 Standardele primare anuale și de 24 de ore SO2 revocate.
22 iunie 2010 (4)
Regula/Decizia Primar Timp
Indicator (1) Nivel (2) Formă
finală secundar mediu
2012
Secundar Standardul secundar existent de SO2 (media de 3 ore) păstrat, fără revizuire.
77 FR 20218
3 aprilie 2012
2019
Primar Standardul SO2 primar existent păstrat, fără revizuire.
84 FR 9866 18
martie 2019
Tab.1. Istoricul standardelor naționale de calitate a aerului ambiental pentru SO2 [9].

Fiecare normă de calitate are concentrații maxime admisibile pentru fiecare poluant al
mediului înconjurător. Spre exemplu, poluanții cu compuși ai sulfului au următoarele
concentrașii admisibile:

Concentrația
Cod maximă admisibilă Clasa Influența negativă asupra sănătății umane și
Nr. Parametrul mg/mc de
poluant mediului înconjurător
pericol
CMA md CMA mm
-fum sau funingine,
-unele particule sunt evacuate prin coşurile
Suspensii fabricilor sub formă de fum negru,
1. 01 0,15 0,5 3
solide
-majoritatea conţin dioxid de sulf şi oxizi
de azot, transformîndu-se apoi în nitriţi şi
sulfaţi.
-gaz acid şi incolor,
Dioxid de -declanşează accese de astm, iar în
2. 02 0,05 0,5 3
sulf atmosferă, reacţionează, formând particule
fine de acizi.
Sulfați
3. 03 0,1 0,3 3 -
solubili
-gaz incolor cu miros specific,
Hidrogen
4. 08 - 0,008 2 -irită ochii sau poate determina
sulfurat
disconfortul la miros.

Tab.2. Concentațiile maxime admisibile (CMA) pentru compușii sulfului investigați, clasa
de pericol și influența lor negativă asupra sănătății umane și mediul înconjurător.

Unde:

CMAmd – Concentraţia Maximă Admisibilă (media diurnă)

CMAmm – Concentraţia Maximă Admisibilă (maxima momentană înregistrată timp de 20

minute)
 Conform informațiilor din proiect, cel mai răspândit compus poluant al sulfului este SO 2 și
concentrația acestuia este măsurată prin fluorescența în ultraviolet (metodă prevăzută în
standardul SR EN 14212). Prin legea nr. 104 din 15 iunie 2011 concentrațiile dioxidului de
sulf trebuie sa urmărească următoarele limite [10]:

LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011

Dioxidul de sulf - SO2

Prag 500 ug/m3 - măsurat timp de 3 ore consecutiv, în puncte reprezentative pentru calitatea
de aerului pentru o suprafată de cel putin 100 km2 sau pentru o întreaga zonă sau
alerta aglomerare, oricare dintre acestea este mai mică.

Valori 350 ug/m3 - valoarea limită orară pentru protecția sănătații umane
limita 125 ug/m3 - valoarea limită zilnică pentru protecția sănătații umane

Nivel 20 ug/m3 - nivel critic pentru protecția vegetației, an calendarisitic și iarnă (1 octombrie -
critic 31 martie)

Tab.3. Legea nr. 104 din 15 iunie 2011 [10].

Fiecare poluant este monitorizat și are un sistem codificat al concentrațiilor numit indice
specific.

Fig.2. Indice specific [10].

Indicele general se stabilește pentru fiecare dintre stațiile automate din cadrul Rețelei
Naționale de Monitorizare a Calității Aerului, ca fiind cel mai mare dintre indicii specifici
corespunzători poluanților monitorizați.

Indicele general și indicii specifici sunt reprezentați prin numere întregi cuprinse între 1 si
6, fiecare număr corespunzând unei culori.

Indicii specifici și indicele general ai stației sunt actualizați orar și sunt urmăriți frecvent.
 Fig.3. Monitorizarea concentrațiilor poluanților în România [10].

Indicele specific corespunzător dioxidului de sulf se stabilește prin încadrarea valorii

medii orare a concentrațiilor în unul dintre domeniile de concentrații înscrise în tabelul
următor [10]:

Fig.4. Indicele specific al dioxidului de sulf.

 3. Tehnici de eliminare a compușilor ai sulfului

Poluanți sulfurici generați în centralele electrice pe cărbune au primit din ce în ce mai

multă atenție datorită efectelor lor negative asupra funcționării centralei electrice și asupra
mediului. Pentru a reduce poluanții atmosferici, inclusiv substanța sulf (S) din gazele de
ardere, tehnologia de control al emisiilor ultra-scăzute a fost exploatată pentru a capta în
colaborare acești poluanți prin utilizarea dispozitivelor de control al poluanților din aer, în
timp ce S este prezent în diferite apariții în cărbune și diverse specii chimice în gazele de
ardere la trecerea prin dispozitivelor de control al poluanților [6]. 

În ultimii ani, centralele electrice au fost echipate cu aceste dispozitive, cum ar fi

precipitator electrostatic și prin desulfurarea umedă a gazelor de ardere pentru a îndeplini
cerințele din ce în ce mai stricte privind emisiile de poluanți și pentru a obține emisii ultra-
scăzute.

Aceste dispozitive nu numai că pot elimina eficient poluanții convenționali, cum ar fi

particulele și SO2, dar afectează și concentrația și distribuția poluanților sulfurici în centralele
electrice. Multe probleme cauzate de poluanții sulfurici care intră și ies din cazanele pe
cărbune au dus la necesitatea controlului eficient al poluanților sulfurici, cu toate acestea,
costul suplimentar al dispozitivului de tratare a poluanților sulfurici va reduce profitul, care
depinde în mare măsură de concentrația și distribuția a poluanților sulfurici din gazele de
ardere. Mai mult, corelația dintre diferitele echipamente ale dispozitivelor este foarte
puternică, iar diverse țări și regiuni au acordat din ce în ce mai multă atenție eliminării
sinergice a diverșilor poluanți [6].
 Fig.5. Două tipuri de tehnologii de control al emisiilor ultra-scăzute

Analiza literaturii de specialitate [11] cu privire la problema utilizării biomasei în

inginerie energetică arată că pentru multe țări în care există păduri, deșeurile de gater sunt
cele mai promițătoare pentru co-combustia lor în amestec cu cărbune . Prin urmare, studiile
experimentale ale tehnologiei de piroliză la temperatură înaltă a combustibililor amestecați
din cărbune și praf de lemn în condiții corespunzătoare arderii combustibilului solid în
cuptoarele cazanelor de producție mare și mică de energie sunt relevante.
Deșeurile de gater sunt cea mai promițătoare opțiune pentru a fi utilizate cu
cărbune. Studiile arată că descompunerea termică a amestecurilor constând din două grade
de lignit și rumeguș de pin (de mai mult de două ori pentru amestecul cu o concentrație de
lemn de 25%) reduce în mod semnificativ proporția de oxizi de sulf în produșii gazoși de
piroliză la temperatură înaltă a unor astfel de amestecuri [11].
 4. Concluzii

Poluarea atmosferei ne amenință de ani de zile, deoarece se amplifică de zi cu zi, cauza

principală fiind dezvoltarea industrială și ne afecteze calitatea vieții prin numeroase efecte
vizibile.

Cărbunele este o parte importantă a energiei primare în lume în prezent, iar mediul
înconjurător a fost serios poluat în timp ce cărbunele este folosit de ființele
umane. Printre sursele de energie primară dovedite, cărbunele este încă principala sursă de
energie și reprezintă 38% din producția globală de energie electrică.

Poluanții produși de arderea cărbunelui includ în principal particulele condensabile, SOx ,

CO2 , NOx , CO, NO. Poluanții sulfurici sunt unul dintre principalii poluanți ai aerului emis de
centralele pe cărbune. SO2 reprezintă mai mult de 98% din SOx.

În proiect s-au identificat 2 tehnici de eliminare a acestor compuși: cu ajutorul unor

dispozitive de control al emisiilor ultr-scăzute și cu ajutorul utilizării deșeurilor de gater.
 5. Bibliografie

1.https://ecosynergy.ro/poluarea-aerului-si-cauzele-acestui-fenomen-afla-cum-le-poti-
reduce-la-minimum-din-perspectiva-afacerii-tale/?
gclid=Cj0KCQiAnsqdBhCGARIsAAyjYjRbcYzcwIKLKC7ngJAwCzmuxxwTKDu6cW2QD
dAqWl1D9KelkYcQBEAaAigREALw_wcB (blog)

2.https://stratos.ro/poluarea-atmosferei-surse-metode-de-protectie-si-solutii-pentru-
cetateni-si-companii/ (blog)

3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sulf

4. Handbook of Preparative Inorganic Chemistry, 2nd ed. Edited by G. Brauer, Academic

Press, 1963, NY. Vol. 1. p. 421.

5. Yue Zou, Xiaowei Liu, Kui Wu, Yunfei Zhai, Yuyang Li, Role of sulphur and chlorine
in condensable particulate matter formation during coal combustion, Journal of Hazardous
Materials, Vol 443, Part B, 5 Feb 2023.

6. Zhiyong Zhou, Jianyi Lu, Qian Feng, Merge Liu, Review on occurrence, speciation,
transition and fate of sulfur in typical ultra-low emission coal-fired power plants, Journal of
Energy Institute, Vol 100, Feb 2022, pag. 259-276.

7. Curs – Procese de depoluare a mediului.

8. P. Gopinathan, Ashok K. Singh, Pradeep K. Singh, Madhu Jha, Sulphur in Jharia and
Raniganj coalfield- Chemical fractionation and its environmental implications, Environmental
Research, Vol 204, Part D, Mar 2022.

9. E.P.A. – United States Environmental Protection Agency

10. Calitate Aer – Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului

11. S. A. Iankovski, G. V. Kuznetsov, A. A. Tolokolnikov, I. V. Cherednik, A. A. Ivanov,

Experimental study of the processes of reducing the formation of sulfur oxides during the co-
combustion of particles of metalignitous coal and wood processing waste, Fuel 291 (2021).