Matematicieni

Români
CLASA A VII-A
Gheorghe Tițeica

 Porecla Georges Tzitzeica

 Cetățenie România
 Copii Radu Țițeica, Gabriela Țițeica, Șerban Țițeica
 Nascut 4/16 octombrie 1973 Turnu Severin, România
 Decedat 5 februarie 1939 (65 de ani)
 Ocupatie Matematician si Profesor universitar
 Domeniu Geometrie si geometrie diferentiala
 Cunoscut pentru Studiul retelelor din spatiul cu n dimensiuni
 Institutie Universitatea Politehnica din Bucuresti
Poze cu Gheorghe Țițeica
Biografie

 A urmat școala primară în orașul natal, iar liceul la Craiova, unde a început să se
remarce pentru interesul acordat matematicii. De asemenea, la examenul
de bacalaureat de la 1 septembrie 1892 s-a evidențiat prin răspunsurile date. A
intrat pe primul loc la Școala Normală Superioară din București și apoi a urmat
secția matematici la Facultatea de Științe de la Universitatea din București. Dintre
profesorii de acolo, cel mai mult l-a impresionat Spiru Haret, despre a cărui viață
și operă va scrie mai târziu.
 În 1895 obține licența în matematici și este numit profesor suplinitor la Seminarul
„Nifon”. În anul următor, după ce promovează examenul de capacitate pentru
profesorii universitari de matematică, pleacă la studii la Paris, fiind al patrulea
român la École Normale Supérieure.
Activitate Stintifica

 Fost student al profesorului francez Gaston Darboux, Gheorghe Țițeica s-a ocupat în special cu
studiul rețelelor din spațiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuație a lui Laplace. Este creator
al unor capitole din geometria diferențială proiectivă și afină, unde a introdus noi clase
de suprafețe, curbe și rețele care îi poartă numele. Prin numeroasele lucrări de matematică
elementară și de popularizare a științei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieți, a
contribuit la ridicarea nivelului învățământului matematic din România.
 Împreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu și V. Cristescu, a înființat revista Gazeta matematică,
iar cu G.G. Longinescu publicația Natura pentru răspândirea științelor. Cu D. Pompeiu a editat
revista Mathematica.
 Datorită lucrărilor sale de geometrie diferențială, publicate în diferite periodice de profil, devine
celebru în lumea științifică și este ales ca președinte al secției de geometrie la diferite congrese.
A fost ales membru corespondent sau membru al mai multor academii din mai multe țări. În
mai multe rânduri a fost ales președinte al Societatea de Științe Matematice și al Societății
Române de Științe. Astfel, la 15 mai 1913 devine membru titular al Academiei Române, în 1928
vicepreședinte, iar în anul următor secretar general al prestigiosului for științific.
Informatii suplimentare

 Gheorghe Ţiţeica este un monument, un întemeietor de şcoală matematică

românească. Istoria matematicii îi recunoaşte meritele în domeniul
geometriei proiective, al trigonometriei sferice, precum şi a altor discipline
care ţin de matematică. Vicepreşedinte al Academiei Române, secretar, al
aceleaşi instituţii, profesor al Universităţii Mariland din Statele Unite, o
personalitate de excepţie a matematicii româneşti şi universale. Gheorghe
Ţiţeica este unul dintre organizatorii unui congres de matematică,
desfăşurat în 1932 la Drobeta Turnu Severin.
 „Oraşul nostru a devenit în acel an, o adevărată capitală a
matematicii” – a precizat dr. Tudor Răţoi – directorul Arhivelor
Naţionale Mehedinţi.
Citate de Gheorghe Țițeica

 „Există printre matematicieni o convingere intimă și puternică, care

îi susține în cercetările lor abstracte, anume că niciuna dintre
problemele lor nu pot rămâne fără răspuns”

 „Matematică este un mod de exprimare a legilor naturale, este cel

mai simplu și cel mai potrivit chip de a înfățișa o lege generală sau
curgerea unui fenomen, este cea mai perfectă limbă în care se
poate povesti un fenomen natural”
Grigore Constantin Moisil
 Cetatenie Romania
 Casatorit cu Viorica Moisil
 Nascut 10 ianuarie 1906 Tulcea, Romania
 Decedat 21 mai 1973 Otwana, Canada (67 de ani)
 Parinti Constatntin Moisil
 Ocupatie matematician, diplomat, informatician
 Domeniu logica matematician
 Institutie Universitatea din Bucuresti, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, din
Iași
 Premii Computer Pioneer Award (1996)
Premiul de stat al Republicii Populare Române (1962)
Poze cu Grigore C. Moisil
Studii
 Urmează școala primară la București, iar studii liceale la Vaslui (Liceul Teoretic Mihail
Kogălniceanu) și București (liceul Spiru Haret) între anii 1916-1922.
 În anul 1923 intră ca student la Facultatea de Matematică la Universitatea din București. Părinții
săi sunt însa de părere ca o persoană cu aptitudinile lui matematice trebuie neapărat să devină
inginer. În anul 1924 intră ca student la Politehnică, secția construcții, desi o chemare mai
puternică îl menține legat de Facultatea de Matematică, unde îi are ca profesori pe Dimitrie
Pompeiu, mentorul său, Gheorghe Țițeica, Traian Lalescu, Anton Davidoglu. Așa se face că
Grigore C. Moisil a fost în același timp student al Politehnicii și al Universității din București.
Interesul pentru matematică devine prioritar astfel că în anul 1929 părăsește Politehnica, deși
trecuse deja toate examenele din primii trei ani și se afla student în anul IV. Dar în același an își
susține teza de doctorat în matematică Mecanica analitică a sistemelor continue, în fața unei
comisii conduse de Gheorghe Țițeica și având ca membri pe Dimitrie Pompeiu și pe Anton
Davidoglu. Această teză este publicată, tot în 1929, la editura Gauthier-Villars din Paris și va fi
apreciată de savanții Vito Volterra, Tullio Levi-Civita, Paul Lévy.
 În 1930 pleacă la Paris, unde studiază la Sorbona cu mari matematicieni și participă intens la
viața științifică cu note remarcate de profesori. În anul 1931 susține examenul de docență, cu
lucrarea.
Decoratii

 titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la
constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și
culturii”
 medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la
constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și
culturii”
Informații suplimentare

 Viaţa profesorului Grigore C. Moisil (1906–1973), între pereţii Facultăţii şi în

afara sălilor de curs, are, oricât de banal ar părea, un singur fir
roşu:matematica. Despre pasiunea sa nebună, nebună de tot şi despre umorul
său care tinde la infinit vorbesc nepoata lui Grigore Moisil, istoricul Zoe Petre, şi
fostul său student, academicianul Mircea Maliţa, împreună cu care a pus bazele
şcolii de informatică românească.
Puțină istorie

 23 aprilie 1973. Profesorul Grigore Moisil pleacă însoţit de soţia lui, Viorica
Moisil, într-o călătorie de o lună şi jumătate în Canada şi Statele Unite ale
Americii pentru a ţine un şir de conferinţe. Este invitat, ca în alte dăţi, la
universităţi de renume pentru a vorbi despre subiectul său preferat:logică
matematică. Curg zilele, întâlnirile cu oameni de ştiinţă. America, deşi departe de
casă, devine familiară. 21 mai 1973. Pe la 7 seara, se întinde pe pat pentru a se
odihni, după o expoziţie de artă eschimosă la Ottawa. Un pic ameţit, se aşază
într-un fotoliu lângă geam, aşa cum îi plăcea, şi îi spune soţiei sale:„Nu se
compensează plămânul...“.
Puțină istorie

 Lasă capul pe spate, cum mai făcea, însă de data aceasta pentru totdeauna.
Grigore Moisil moare la 67 de ani. Prieteni pe toate continentele Acesta este
momentul decesului lui Grigore Moisil. Departe, undeva, într-un colţ de lume
străin. Şi totuşi, în mod inevitabil, vestea se întinde pe toate continentele:ajunge
la colegii din Japonia, la profesorii din Paris şi la familia de acasă, din Bucureşti.
Însă, în ciuda unei morţi subite, familia, prietenii abia dacă vorbesc despre acest
episod. Povestesc, mai degrabă, despre dorinţa nebună de a pleca în străinătate
pentru a participa la conferinţe, în ciuda recomandărilor din partea medicilor,
despre relaţiile profesionale închegate cu membrii Centrului de Calcul din
Canada.
Citate de Grigore C. Moisil

 „Nimic nu costa mai mult decât neștiința”

 „Numai prostia poate sa n-aibă intermitențe”
 „Legile țării nu interzic nimănui să fie imbecil”
 „Ce este un pesimist?
Un optimist bine informat”
 „Dușmanii se recrutează dintre prieteni”
Spiru Haret

 Cetățenie România
 Naționalitate România
 Născut 15 februarie 1851 Iași, Principatul Moldovei
 Decedat 17 decembrie 1912 (61 de ani) București, România
 Înmormântat Cimitirul Bellu
 Etnie armean
 Ocupație astronom, pedagog, matematician
Biografie
 A învățat la Dorohoi, Iași, apoi, în septembrie 1862 a intrat ca bursier la Colegiul Sfântul
Sava din București, unde a petrecut cinci ani din șapte ca intern.
 La Sorbona a studiat matematica și fizica. Tot la Paris, a obținut un doctorat în matematică,
susținându-și teza Sur l'invariabilité des Grandes axes des orbites planétaires, în fața
examinatorilor, printre care Victor Puiseux. Teza sa a fost publicată în vol. XVIII al Annales de
l'Observatoire de Paris. Spiru Haret a fost primul român care a obținut un doctorat la Paris.
 Ca profesor, Spiru Haret a predat la Universitatea din București, la Facultatea de Științe, Secția
fizico-matematici, mecanica rațională, din 1878 până în 1910. La Școala de poduri și șosele Haret
a fost numit profesor la anul preparator , predând trigonometria, geometria
analitică, geometria elementară plană și în spațiu și geometria descriptivă, până în 1885.
Din 1885 și până în 1910 Haret nu a mai predat la Școala de poduri și șosele decât geometria
analitică.
 Haret a predat, de asemenea, mecanica rațională la Școala de ofițeri de artilerie și geniu, din
1881 (data înființării secției de artilerie și geniu) până în 1890.
 Profesează până în 1910, când se pensionează, ba chiar și după aceea, până la moarte, ținând
prelegeri de popularizare la Universitatea populară. În 1910 publică Mecanica socială, la Paris și
București, utilizând pentru prima oară, matematica în explicarea și înțelegerea fenomenelor
sociale.
 Din 1879 se face cunoscut drept „om al școlii”, urmând o viață de inspector și de om politic,
Poze cu Spiru Haret
Ultimii ani de viata

 Tot pentru învăţători, a înfiinţat „Biblioteca pedagogică”, în cadrul căreia se

tipăreau traduceri din literatura pedagogică, prin Casa Şcoalelor. Prin circularele
sale repetate, a determinat sporirea localurilor de şcoală: între 1897 - 1910 s-au
ridicat în toată ţara 2.343 de şcoli, dintre care 1.980 cât timp Haret a fost
ministru. Pentru că bugetul statului şi al comunelor nu îngăduia gratuitatea unor
cărţi necesare şcolilor, a dispus ca editarea lor să fie făcută de minister, pentru a
le ieftini. De asemenea, Spiru Haret este cel care a înfiinţat grădiniţele de copii
din România. El a încurajat concursurile de cărţi didactice, susţinând reviste ca
„Şcoala română”, „Convorbiri didactice”, a creat şcoli de adulţi şi cantine pentru
copiii săraci, fiind şi promotorul turismului şcolar. În 1904 a înfiinţat Şcoala
Superioară de Arhitectură şi Comisia Monumentelor Istorice.
 În 1910 Spiru Haret se retrage atât din activitatea didactică, cât şi din cea
politică. În acelaşi an publică la Bucureşti şi Paris lucrarea intitulată „Mecanica
socială”, utilizând pentru prima oară matematica în explicarea şi înţelegerea
fenomenelor sociale. Spiru Haret a încetat din viaţă pe 17 decembrie 1912, la
vârsta de 61 de ani.
Citate de Spiru Haret

 „ Reacțiunea nu dezarmează în nici o împrejurare, ea exploatează până și

durerile patriei”
 „Anunț sprijini lupta pentru luminarea poporului, a lucra contra existenței țării,
este tot una”
Va multumim pentru atentia acordata!

Nițu Maria;
Chișcari Iustin;
Oprea Rafael;
Popescu Alexandru;
Luca Antony;
Taudor Alexandra;
Mitran Patricia;