Emanoil Bacaloglu (1830-1891) Fizician si matematician, participant la revolutia din 1848.

A fost profesor la Universitatea din Bucuresti si membru al Academiei Romane. A publicat primele lucrari stiintifice romanesti de matematice, fizica si chimie, punand bazele terminologiei noastre in aceste domenii. Este unul dintre principalii initiatori ai Societatii de stiinte fizice care a luat nastere in 1890. Janos Bolyai (1802-1860) Mare matematician maghiar din Transilvania. A urmat Academia de geniu de la Viena si inca din timpul studiilor a facut o serie de descoperiri insemnate. Lucrarea lui epocala prin care a creat, independent de matematicianul rus N. I. Lobacevski, geometria neeuclidiana este "Appendix" (1832), aparuta in limba latina ca o completare a manualului intitulat "Tentamen", scris de Bolyai Farkas, tatal sau. Bolyai a scris si un studiu cu privire la teoria numerelor complexe ("Responsio", 1837). Rezultatele pe care le-a obtinut reprezinta o aprofundare dialectica a problemelor matematicii. Lucrarile lui Bolyai au pus geometria pe baze noi, deschizandu-i largi perspective. Ele nu au fost insa intelese si apreciate de contemporanii sai. Traian Lalescu (1882-1929) Matematician romn; a fost profesor la Universitatea din Bucuresti si la politehnicile din Timisoara si Bucuresti. S-a ocupat in special de teoria ecuatiilor integrale si de aplicarea lor la rezolvarea unor probleme din teoria ecuatiilor diferentiale, aducnd contributii insemnate in acest domeniu. A publicat cel dinti tratat din lume asupra ecuatiilor integrale "Introducere la teoria ecuatiilor integrale" (1911). Are studii si in domeniul ecuatiilor functionale, al seriilor trigonometrice, fizicii matematice, geometriei, mecanicii, algebrei si istoriei matematicii. In sprijinul predarii matematicilor in invatamntul superior si mediu, Lalescu a publicat valoroase lucrari cu caracter didactic ("Calculul algebric", 1924; "Tratat de geometrie analitica", 1925). Grigore C. Moisil (1906-1973)

Fondator al scolii de algebra logicii si teoria algebrica a mecanismelor automate, precum si al studiilor de logica polivalenta si logica nuantata, care au stat la baza realizarii primelor calculatoare romnesti; contributii remarcabile la dezvoltarea informaticii in Romnia si la formarea primelor generatii de informaticieni (premiul Computer Pioneer Award al IEEE Computer Society). Matematician romn, profesor la Universitatea din Bucuresti, membru al Academiei Romne. Membru al Academiei de Stiinte din Bologna si al Institutului international de filosofie. A publicat lucrari in domeniile analizei matematice, algebrei, logicii matematice, geometriei, mecanicii. Deosebit de valoroase sunt contributiile aduse de Grigore Moisil in domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate. A elaborat metode noi de analiza si sinteza a automatelor finite, precum si o teorie structurala a acestora. A extins in spatiul cu mai multe dimensiuni derivata areolara a lui D. Pompeiu si a studiat functiile monogene de o variabila hipercomplexa, cu aplicatii la mecanica. A introdus algebre numite de el lukasiewicziene trivalente si polivalente si le-a intrebuintat in logica si in studiul circuitelor de comutatie. Moisil a adus o contributie insemnata la introducerea si folosirea primelor masini electronice de calcul in tara noastra. Lucrari:"La mecanique analytique des systemes continus" (1929), "Logique modale" (1942), "Introducere in algebra" (1954), "Teoria algebrica a mecanismelor automate" (1959), "Circuite cu tranzistori" (2 vol, 19611962). Dimitrie Pompeiu (1873-1954) Matematician romn. A fost profesor la universitatile din Iasi, Bucuresti si Cluj. Membru al Academiei Romne. A adus numeroase contributii in domeniul analizei matematice, teoriei functiilor de o variabila complexa, mecanicii rationale s.a. In teza sa de doctorat (Paris, 1905), ramasa celebra, a demonstrat printr-un exemplu existenta functiilor analitice continue pe multimea singularitatilor lor. A introdus in matematica notiunea de derivata areolara, care a fost mult studiata de elevii sai; de asemenea a introdus notiunea de distanta intre doua multimi si a construit functii reale, neconstante, a caror derivata se anuleaza in orice interval, denumite functii Pompeiu. Este creatorul scolii matematice de teoria ecuatiilor cu derivate partiale si de mecanica. Lucrari principale: "Asupra continuitatii functiilor de o variabila complexa" (1905). Gheorghe Titeica (1873-1939)

Matematician romn. A fost profesor la Universitatea si Scoala politehnica din Bucuresti; membru al Academiei Romne si al mai multor academii si societati stiintifice straine, doctor honoris causa al Universitatii din Varsovia. Prin lucrarile sale de geometrie diferentiala, Gheorghe Titeica s-a facut cunoscut lumii stiintifice internationale. In special s-a ocupat cu studiul retelelor din spatiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuatie a lui Laplace. A introdus o clasa de suprafete si o clasa de curbe care astazi ii poarta numele. Este unul din creatorii geometriei diferentiale centro-afine. A fost un mare popularizator al stiintelor. Impreuna cu I. Ionescu, A. Ioachimescu si V. Cristescu a fondat revista "Gazeta matematica", cu G. G. Longinescu publicatia "Natura" pentru raspndirea stiintelor, iar cu D. Pompeiu a editat revista "Mathematica". Lucrari: "Geometria diferentiala proiectiva a retelelor" (1924), "Introducere in geometria diferentiala proiectiva a curbelor" (1931). Ernest Abason (1897 - 1942) Matematician roman care a contribuit la dezvoltarea domeniului functiilor periodice, in matematica si electricitate. Profesor la Univestitatea Politehnica din Bucuresti, incepand din anul 1938 sef al catedrei de geometrie descriptiva si cinematica. Nicolae Abramescu (1884 - 1947) Studii: coala primar i liceul la Trgovite; Facultatea de tiine, Secia Matematici a Universitii din Bucureti, 1905. Activitate socio-profesional : Profesor suplinitor n nvmntul secundar, la Ploieti, 1904; Profesor suplinitor la Liceul August Treboniu Laurian din Botoani; Profesor titular de matematic la Liceul Vasile Alecsandri Galai, 1 oct. 1907 - 1 sep. 1919; Confereniar la Universitatea din Cluj, nov. 1919; Profesor agregat de geometrie analitic i profesor suplinitor de geometrie descriptiv la Cluj, feb. 1923; Profesor titular de geometrie descriptiv i infinetizimal, la Universitatea din Cluj, pn la 1 oct. 1938; Profesor de geometrie la Universitatea din Cluj, 1 oct. 1938 - 11 feb. 1947. Colaborri la publicaii:

Gazeta matematic, Revista matematic din Timioara, Buletinul cercului de studii al colii superioare P.T.T., tiin i progres, Bolletino di Matematica.

Afiliere: membru membru membru membru membru membru membru membru membru al Societii Romne de tiine; al Gazetei Matematice Bucureti; titular al Academiei de tiine din Romnia; al Societii de tiine din Cluj; al Societii de Matematic din Frana; al Circolo Matematico din Palermo; al Deutsche Mathematiker Vereiningung; referent al Mathematical Reviews; referent al Zentralblatt fur Mathematical. Valeriu Alaci (1884-1955) Valeriu Alaci (1884-1955), nscut la Cacica-Suceava, liceniat n matematici la Facultatea de tiine din Bucureti (1909), doctor n 1921. Din acelai an este profesor de analiz matematic. Titu Andreescu Din 1993 pn n 2006, Titu Andreescu a fost antrenorul lotului olimpic de matematic al Statelor Unite. Am fost la IMO 14 ani la rnd, pn n 2006, cnd mi-am ncheiat mandatul din Advisory Board, forul care guverneaz olimpiada internaional de matematic. Nu mai sunt antrenor principal. I-am predat tafeta adjunctului meu, Zuming Feng, un bun prieten i colaborator. Aici tafeta se pred mai uor i de bunvoie, nu ca n alte pri..., spune profesorul. Acum este adjunctul lotului, dar nu s-a oprit doar la elevii americani. El a lansat un proiect, numit AwesomeMath, unde pregtete viitorii olimpici de pretutindeni. Anul trecut au intrat n pregtire 135 de tineri, dintre care 8 sunt din Bucureti, iar anul acesta vor pleca la coala din SUA peste 30 de elevi din toat Romnia. nainte de 89, datorit rezultatelor deosebite obinute cu elevii romni la olimpiade, Titu Andreescu a lucrat pentru Ministerul Educaiei (n.r. - pe atunci al nvmntului), ns la un moment dat i s-au blocat crrile. Am fost cooptat n comitetul care l consilia pe ministrul nvmntului. Acest comitet consultativ avea un numr mic de membri, eu fiind cel mai tnr. La acea vreme mi s-au recunoscut meritele. La IMO '85 aveam i un elev, Rzvan Gelca, de la liceul meu, Loga, din Timioara, pe care l-am ndrumat ndeaproape. Ce credei c s-a ntmplat? n seara de dinaintea plecrii ctre Helsinki mi s-a spus c nu mi s-a eliberat paaportul. O posibil explicaie este locul naterii mamei, New York, povestete profesorul Andreescu. inta lui era s ajung liderul echipei Romniei, ns era imposibil, pentru c liderul, care era ntotdeauna el (i niciodat ea) a fost un cadru universitar din Bucureti. Iar eu nu eram nici cadru universitar i nici din Bucureti. Din pcate, aceast politic continu, iar Romnia a ajuns o mediocr echip n IMO: anul trecut pe locurile 17-18, la egalitate cu Peru!

Acesta este i motivul pentru care a plecat din Romnia. De ce USA? Ei bine, mama s-a nscut acolo. Bunicii emigraser la nceputul secolului trecut, iar n Primul Rzboi Mondial, bunica i mama s-au repatriat. Mama a trit n Romnia pn am emigrat mpreun (i pstrase cetenia american). Am ajuns pe pmntul fgduinei n 1990. S tii c pentru mine chiar a fost aa. La numai cteva luni predam la una dintre primele zece coli din America: Illinois Mathematics and Science Academy, care concentra elevi de liceu excepionali, povestete Titu Andreescu. La olimpiada internaional a obinut imediat rezultate bune. eful meu de la coal m recomandase - fr s-i fi cerut! - ca s antrenez echipa USA din 1993. Directorul de atunci al competiiilor americane de matematic l-a ascultat! (Aa ar trebui s se ntmple i n Romnia...) Primul ctigtor, Steve Wang, n 1994. Am obinut punctaj maxim, pe echipe, la IMO din Hong Kong. Dup succesele echipei USA, ziaritii americani m-au numit Bela Karoly al matematicii. i cnd avem echipa mai slab, fr experien, ne clasam pe locurile fruntae, spune profesorul. n comparaie cu elevii romni, Titu Andreescu crede c elevii americani nu sunt mai detepi, ci mai organizai. Romnii sunt poate mai creativi, dar americanii mai disciplinai i mai muncitori. S tii c olimpicii de matematic de aici sunt well-rounded, adic multilaterali. Sunt buni i la tiine, cnt - chiar foarte bine - la un instrument, chiar i scriu bine. Nu frumos, ci bine, precizeaz profesorul din SUA. Aurel Angelescu (1886-1938) Nscut la Ploieti n 15 aprilie 1886, unde urmeaz cursul primar i liceul. Profesorul N. Abramescu se luda cu faptul de a-l fi avut ca elev (n ultima clas de liceu). Este trimis la Paris (Sorbona), unde obine licena n matematici. Tot acolo i ia doctoratul (7 apr. 1916) cu teza : Sur les polynmes gnralisant les polynmes de Legendre et dHermite et sur le calcul approch des integrals multiples. Maestrul su preferat era Paul Appel. Revenit n ar este numit profesor agregat la Catedra de Teoria funciilor a Universitii din Cluj (1919). Aici se implic cu trup i suflet n munca de organizare a nvmntului matematic romnesc, fiind i unul dintre mentorii revistei Mathematica. ntre 1927-28 ocup funcia de decan al Facultii de tiine din Cluj, iar n 1930 este numit profesor titular de algebr superioar i teoria numerelor la Universitatea Bucureti (succedndu-l pe Traian Lalescu). Aici i gsete sfritul tragic (6 apr. 1938), la nici 52 de ani. Preocuprile sale privind Funciile generalizatoare ale claselor de polinoame, Ecuaiile difereniale liniare, Analiza funcional i Seriile trigonometrice s-au concretizat n cca 60 de lucrri din domeniul algebrei i teoriei funciilor. Menionm de asemenea i cursul Seciuni de calcul diferenial(1927). Theodor Anghelu (1882-1964)

Nscut la 28 aprilie 1882 n localitatea Adam (fostul jude Tutova), urmeaz coala primar i liceul la Brlad. ntre 1902-1905 urmeaz Facultatea de tiine a Universitii Bucureti (secia matematici), la absolvirea creia i ia licena i funcioneaz n nvmntul secundar (1905-1909). Din 1910 (pn n 1914) urmeaz matematicile la Sorbona (cu prof. E. Picard). Revenit n ar (din cauza izbucnirii rzboiului), se reangajeaz ca profesor de liceu (pn n 1919), apoi este numit confereniar la Facultatea de tiine a Universitii Bucureti (secia matematici). n 16 iunie 1922 i ia doctoratul n matematici, cu teza: O clas general de polinoame trigonometrice i aproximaiunea cu care ele reprezint o funciune continu iar din 1923 este numit profesor titular definitiv la Catedra de algebr superioar a Universitii clujene, unde funcioneaz pn la pensionare (1 sept. 1947). Pentru perioade scurte a fost decan al Facultii de tiine din Cluj (1930-31) precum i n refugiul facultii la Timioara. La sfritul anului 1950 este rechemat la Facultatea de Matematic i Fizic a Universitii V. Babe. Cu data de 1 oct. 1955 este numit profesor la Institutul Politehnic din Cluj, unde funcionez pn n luna august 1962. n semn de apreciere (tardiv) i se confer titlul de Om de tiin emerit (1 ian. 1963), ca un an mai trziu (30 mai 1964) s treac la cele venice. Excelent profesor, potolit dar devotat, prelegerile i conferinele sale erau deosebit de cutate. Theodor Anghelu are contribuii de seam n domeniul teoriei funciilor, al ecuaiilor difereniale i integrale, al ecuaiilor funcionale i algebrice. Un tip de ecuaii funcionale i poart numele: Ecuaii funcionale Anghelu. Emanoil Arghiriade(1903-1969) Matematician strlucit, membru al Academiei Romne (lucrri tiinifice: Sur les surfaces de Cech, Sur le contact dune surface et dune quadrique) Dan Barbilian (1895 - 1961) Ion Barbu este pseudonimul matematicianului Dan Barbilian (n. 18 martie 1895 la Cmpulung-Muscel, d. 11 august 1961 la Bucureti). Este pseudonimul sub care a devenit cunoscut ca unul dintre cei mai importani poei romni din secolul trecut, dac nu cumva cel mai mare, scrie Alexandru Ciornescu n volumul su publicat n 1981 la Twayne Publishers i tradus n limba romn n 1996). Dan Barbilian era fiul

judectorului Constantin Barbillian (care i-a latinizat numele iniial Barbu) i Smaranda, nscut oiculescu. Matematicianul Talentul su matematic se manifest nc din timpul liceului, elevul Barbilian public remarcabile contribuii n revista Gazeta matematic. Tot n acest timp, Barbilian i dezvolt i pasiunea pentru poezie. ntre anii 1914-1921 studiaz matematica la Facultatea de tiine din Bucureti, studiile fiindu-i ntrerupte de perioada n care i satisface serviciul militar n timpul Primului Rzboi Mondial. Cariera matematic continu cu susinerea tezei de doctorat n 1929. Mai trziu particip la diferite conferine internaionale de matematic. n 1942 este numit profesor titular de algebr la Facultatea de tiine din Bucureti. Public diferite articole n reviste matematice. De deosebit importan sunt dou dintre contribuiile lui: o scurt lucrare de dou pagini aprut n Casopis Matematiky a Fysiky (19341935), unde definete o procedur de metrizare care va fi numit de Leopold Blumenthal spaii Barbilian, i dou lucrri n Jber. Deutsch. Math. Verein., aprute n 1940 i respectiv n 1941, intitulate Zur Axiomatik der Projectiven ebenen Ringgeometrien, i care au inspirat o direcie de cercetare n geometria inelelor, direcie asociat azi n literatura de specialitate cu numele su, al lui Hjelmslev i al lui Klingenberg. Teoria spaiilor Barbilian a fost amplu dezvoltat n patru lucrri: Asupra unui principiu de metrizare, Stud.Cercet. Mat. 10 (1959), 68-116, Fundamentele metricilor abstracte ale lui Poincar i Carathodory ca aplicaie a unui principiu general de metrizare (lucrare prezentat la Institutul de matematic n data de 4 iunie 1959), aprut n Studii i cercetri matematice, vol. 10 (1959), 273-306; Jmetricile naturale finsleriene, aprut n aceeai revist n vol. 11 (1960), 7-44; Jmetricile naturale finsleriene i funcia de reprezentare a lui Riemann,lucrare scris mpreun cu Nicolae Radu i aprut postum, publicat tot n Studii i cercetri matematice, vol. 12 (1962), 21-36. Ultima lucrare a fost depus la redacie de Nicolae Radu pe 20 octombrie 1961; Barbilian se stinsese pe 11 august, n acelai an. Originalitatea ideii matematice a lui Barbilian const n reexaminarea modelului Poincar al geometriei neeuclidiene a lui Lobacevski. Acest model genereaz n mod natural o distan care poate fi reprezentat ca oscilaie logaritmic. Contribuia lui Dan Barbilian a fost de a analiza ct de general e aceast procedur de a construi o distan i de a stabili o teorie a spaiilor metrice dotate cu aceast distan. n lucrarea din 1934, a definit o metric n interiorul unei regiuni planare oarecare, generaliznd astfel ideea modelului Poincar, care este definit doar n interiorul discului unitate. Cu acea metric, interiorul mulimii devenea un model de geometrie neeuclidian. Aceste rezultate au fost citate i folosite de-a lungul anilor de muli matematicieni, ntre care (menionai n ordinea cronologic a contribuiilor) Leopold M. Blumenthal, P. J. Kelly, Wladimir G. Boskoff, Alan E. Beardon, F. W.

Gehring, K. Hag, Peter A. Hasto, Zair Ibragimov, H. Linden, P. Sousa, S. Ponnusamy, S. A. Sahoo, M. G. Ciuc, Bogdan Suceav. Gheorghe Clugreanu (1902-1976) Gheorghe Clugreanu s-a nscut la Iai, n ziua de 16 iulie 1902, a urmat coala primar la Bucureti ntre anii 1909 i 1913, apoi liceul Gh. Lazr din Bucureti, n perioada 1913-1921. ntre anii 1921 i 1924 a frecventat cursurile Seciei de matematic i fizic a Facultii de tiine de la Universitatea Regele Ferdinand I din Cluj (n prezent Universitatea Babe-Bolyai). Tatl su, eminent naturalist, ntr-o perioad a fost rectorul acestei universiti. n 1926 a plecat la Paris, ca bursier al statului, unde a avut posibilitatea s urmreasc cursurile unora dintre cei mai mari matematicieni ai epocii. n acelai an a primit certificatul de licen n tiine la Universitatea din Paris, iar n 1928 a obinut titlul de dorctor n tiine matematice dup ce a susinut cu mult succes teza Sur les fonctions polygnes dune variable complexe. Dup rentoarcerea n ar, ntreaga sa activitate este legat de universitatea clujean, Astfel, aici el a funcionat ca asistent (1930-1934), confereniar (1934-1942) i, din 1942, profesor titular. n anul 1963 a devenit membru titular al Academiei Romne. G. Clugreanu i-a pus cu deosebit druire talentul i puterea se munc n slujba dezvoltrii nvmntului i tiinei din ara noastr. Prin activitatea sa intens, susinut de calitile remarcabile de dascl i savant, el a devenit unul dintre cei mai preuii profesori ai universitii clujene. n calitate de decan al Facultii de matematic i fizic (1953-1957) i ca ef al Catedrei de teoria funciilor, G. Clugreanu i-a adus o contribuie important la organizarea nvmntului matematic. Opera tiinific a lui Gheorghe Clugreanu este axat pe studiul unor probleme fundamentale de teoria funciilor de o variabil complex, geometrie, algebr i topologie. Primele sale lucrri, inclusiv teza de doctorat, sunt contribuii originale valoroase n teoria funciilor de o variabil complex i l pun n poziia de demn continuator al lui D. Pompeiu. Alte rezultate remarcabile sunt n domeniul funciilor meromorfe i al celor univalente, G. Clugreanu putnd fi considerat iniiatorul colii clujene de teoria geometric a funciilor univalente. Descoperirea invarianilor de prelungire analitic constituie una dintre contribuiile cele mai importante ale lui G. Clugreanu n teoria funciilor analitice, iar teoria nodurilor este acel capitol al topologiei care l-a atras n mod deosebit. Opera sa matematic rmne un model de construcie spiritual elevat i unitar. Unele dintre rezultatele sale s-au dovedit a fi importante nu numai pentru lumea

matematic, ci i pentru cercetri n biologia molecular sau mecanica fluidelor. Prin tot ce a nfptuit G. Clugreanu se nscrie n galeria celor mai distini reprezentani ai colii romneti de matematic. Nicolae Cioranescu (1903-1957) Fecior de invatatori, Nicolae Cioranescu s-a nascut in Bucuresti la 28 martie 1903. Vrednicul institutor, tatal matematicianului, a fost intemeietorul primei scoli de surdomuti din Romania. Viitorul matematician a urmat scoala primara in satul Moroeni. Clasa a I-a de liceu a urmat-o la liceul Manastirea Dealu, clasele II VII la Mihai Viteazu iar clasa a VII-a la liceul Spiru Haret din Bucuresti. Dupa bacalaureat s-a inscris la Universitatea din Bucuresti unde si-a luat licenta in matematici in anul 1925 si licenta in stiinte fizicochimice in acelasi an. In urma staruintelor lui Gh. Titeica pleaca la Paris si-si ia din nou licenta in stiinte la Sorbona, cu certificate privind calculul diferential si integral, analiza superioara si mecanica rationala. In ianuarie 1929 trece si doctoratul in matematici tot la Sorbona. Se intoarce in tara si este numit conferentiar la matematici generale pentru anul preparator, la scoala Politehnica din Bucuresti unde este titularizat definitiv la 1 mai 1933 si a predat aici pana in 1941. Prin iesirea la pensie a lui D.Pompeiu, N. Ciorranescu este trecut profesor suplinitor la catedra de geometrie analitica, pana in 1943 cand a trecut la catedra de analiza. In 1944 al gasim functionand ca rector al Politehnicii Bucuresti. In viata de toate zilele Cioranescu a combatut nepregatirea, impostura, perfidia, uscaciunea sufleteasca. Spontan in creatia matematica, a fost tot atat de spontan si in zvarlirea glumei, careia nu i se putea imputa insa nici cea mai mica urma de rautate. A fost un matematician cu multa fantezie stralucitoare si cu umor sanatos, plin de verva muscatoare, care la conferintele profesorilor Politehnicii, nu numai ca descretea fruntile dar se si radea din toata inima. A scris lucrari de popularizare a stiintei, printre care Astronomia pentru toti, care este un exemplu tipic. A fost membru la Gazeta matematica si la Societatea romana de stiinte, sectia de matematici si membru al Academiei de stiinte din Romania. A decedat la 2 aprilie 1957. Opera sa matematica cuprinde peste 120 de memorii, lucrari didactice, monografii si diverse in publicatii straine si din tara. Mihnea Coloiu(1954) Mihnea Coloiu s-a nscut n anul 1954 la Bucureti. A absolvit Facultatea de Matematic n anul 1979 i a obinut titlul de doctor n matematic n anul 1985 cu teza intitulat: "Convexitate n analiza convex".Domeniul su de cercetare privete pseudoconvexitatea analitic, domeniu care are legturi cu topologia algebric, geometria algebric, teoria singularitilor.

Printre rezultatele sale cele mai importante amintesc urmtoarele: - Rezolvarea conjecturii lui W. Barth (Nagoya Math.J. 145 (1997, 99-123) problem deschis din anul 1970. - Caracterizarea spaiilor 1-convexe cu ajutorul funciilor de exhaustiune strict plurisubarmonice avnd i valoarea minus infinit (Math. Ann., 1985). - Contraexemplu la problema hiperinterseciei (Ann. Math., 1977). - Contraexemplu la principiul Oka-Grauert pe spaii 1-convexe (Math., Ann., 1998). - Studiul omologiei spaiilor Stein, omologiei relative a perechilor Runge (J. Reine Ang. Math., 1986). - Rezultate privind tipul de convexitate al complementarelor de mulimi analitice n spaii Stein. n anul 1979 Mihnea Coloiu a fost ncadrat cercettor tiinific la Institutul de Matematic al Academiei Romne, n prezent fiind (din anul 1993) cercettor tiinific principal gr.I. Din anul 1992 este eful colectivului de analiz complex i teoria potenialului la acelai institut. A fost invitat la diverse universiti din strintate: Wuppertal, Roma (La Sapienza), Berlin (Humboldt), Lille, Parma. ntre anii 1992 i 2003 s-a deplasat de mai multe ori n cadrul bursei Humboldt i a bursei DFG la universitile din Wuppertal i Berlin. n anul 2005 a avut bursa Max Plank Inst. For Mathmatics (Bonn). n anul 1987 a primit premiul Simion Stoilow al Academiei Romne. Mihnea Coloiu a dezvoltat teoria pseudoconvexitii n Romnia, iar lucrrile sale sunt citate de numeroi matematicieni romni i strini. Anton Davidoglu (18761958) Anton Davidoglu (n. 30 iunie 1876 d. 27 mai 1958, Bucureti), matematician. A fost iniiatorul cercetrilor romneti n domeniul ecuaiilor difereniale ordinare sau cu derivate pariale. A contribuit i la dezvoltarea analizei matematice i a ecuaiilor difereniale. Contribuiile sale sunt menionate n lucrrile unor prestigioi matematicieni, precum Emile Picard, G. Mignoli, J. Mikusinski. Licena n matematici a primit-o de la coala normal superioar din Paris n anul 1897, iar lucrarea susinut la absolvire s-a numit Sur l'equation des vibrations transversales des verges elastique (Sorbona, 1900). Lucrarea a fost citat de A. H. Love n lucrarea Mathematical theory of Elasticity (Cambridge, 1934). n anul 1902 a fost profesor agregat, iar ntre anii 1905-1941, profesor titular la catedra de calcul diferenial i integral a Facultii de tiine din cadrul Universitii din Bucureti. n anul 1913 a fost rector al Academiei de nalte studii comerciale i industrie din Bucureti. Lucrri:

Curs de analiza infinitezimal (1931) Curs de teoria asigurrilor (1935) Articole: Sur les zeros des integrales reeles des equations lineaires du troisieme ordre (1900) Sur le nombre de racines communes a plusieurs equations (1901) Sur une equation des mouvements turbulents (1935) Constantin Drmb (1907-1997) Constantin Drmb (n. 19 iulie 1907, Borani, Coofneti - d. 10 februarie 1997, Bucureti) matematician, astronom, membru corespondent al Academiei Romne (1963), membru al Academiei Romne (1990). A studiat singularitile reale i imaginare ale celor 3 corpuri, rotaia Pmntului, timpul astronomic. Nscut ntr-o familie de nvtori, Constantin a fost fiul cel mai mare din cei ase frai ai familiei Drmb. ntre anii 1914-1918 urmeaz coala primar n comuna natal, iar apoi urmeaz cursurile Liceului Vasile Alecsandri din Galai, pe care l absolv n anul 1926. ntre 1926-1929 urmeaz cursurile Facultii de tiine din cadrul Universitii Bucureti, secia de matematic. Aici va avea ca dascli personaliti marcante ale tiinei romneti, precum: Gheorghe ieica, David Emanuel, Traian Lalescu, Nicolae Coculescu (a fost unul din mentorii lui Constantin Drmb, acordndu-i acestuia tot sprijinul i ncrederea sa). ncepnd cu 1 martie 1928 activeaz ca observator-calculator n cadrul Observatorului Astronomic din Bucureti, fondat i condus de profesorul su Nicolae Coculescu, iar mai apoi dup terminarea studiilor (1929) ca astronom adjunct. n aceast perioad a participat la diverse lucrri cu ajutorul lunetei meridiane i ecuatoriale, sub conducerea profesorului Gheorghe Demetrescu. Dup civa ani de la angajarea n cadrul Observatorului pleac n Frana pentru a urma un doctorat n astronomie, n cadrul Facultii de tiine din Paris. ntre anii 1934 - 1936 Constantin Drmb pregtete mpreun cu Jean Chazy (1882 - 1955) teza de doctorat cu titlul Sur les singularits relles et imaginaires dans le problmes de trois corps, iar n 5 martie 1940 o susine n faa comisiei formate din Ernest Esclangon, Jean Chazy i Armand Lambert. La 1 noiembrie, dup ce a susinut teza de doctorat, este avansat ca astronom titular. Se rentoarce n ar i continu studiile de mecanic cereasc, astronomie i matematic, activnd ca profesor, la Universitatea din Bucureti i Institutul de Petrol, Gaze i Geologie, Institutul Politehnic Bucureti (1943 - 1948), Institutul de geologie i tehinic minier din Bucureti (1949 - 1952). n cadrul Universitii Bucureti a parcurs toate gradele didactice, ajungnd pn la cel de ef al catedrei de mecanic i astronomie, din cadrul departamentului de astronomie. n anul 1958 public un curs pentru studenii si ntitulat Lecii de ecuaii difereniale.

n anul 1951 Observatorul Astronomic trece n subordinea Academiei Romne, iar Constantin Drmb este numit eful seciei de Astronomie. n aceast calitate, ntre anii 1953 - 1957 a coordonat colaborarea internaional a observatorului pentru obinerea unui sistem de referin prin intermediul stelelor slabe. Tototdat a organizat serviciul orar al Obseravtorului, coordonnd i colaborarea cu serviciul Internaional al Orei din Paris. n anul 1958 public la Editura Tehnic principala sa lucrare Elemente de mecanic cereasc. n aceast lucrare Constantin Drmb a abordat i una din principalele subiecte de actualitate n acele timpuri, sateliii artificiali. Problematica lansrii sateliilor artificiali, axa de rotaie terestr, poziiile polului de inerie terestru sunt aspecte studiate de Constantin Drmb, majoritatea tezelor de doctorate conduse de acesta fiind orintate pe aceste subiecte. n anul 1963 este numit directorul Observatorului, ocupnd aceast funcie pn n anul 1977, an n care se pensioneaz i prsete conducerea Observatorului. n 10 februarie 1997 se stinge din via, fiind nmormntat la cimitirul Bellu.

David Emmanuel (1854-1941) David Emmanuel (n. 31 ianuarie 1854, Bucureti - d. 4 februarie 1941, Bucureti) a fost matematician evreu romn. Este considerat drept ntemeietor al colii matematice moderne n ara noastr. A fost membru al Academiei Romne. n anul 1879 i ia doctoratul la Sorbona cu teza "Etude des intgrales abliennes de troisime espace", devenind astfel al doilea romn doctor n matematici la Sorbona (primul fiind Spiru Haret). A fost preedintele primului congres de matematic desfaurat la noi n ar. Sedina de deschidere a Congresului a avut loc n Aula Magna a Universitii din Cluj, la data de 9 mai 1929. Biroul Congresului l-a avut ca preedinte de onoare pe profesorul David Emmanuel, preedini: Gh. ieica, D. Pompeiu i I. Ionescu, iar secretar general, P. Sergescu. Lucrrile s-au desfurat pe patru seciuni: Algebr i Analiz (prezidat de S. Stoilow i Const. Popoviciu), Geometrie (prezidat de S. Sanielevici), Matematici aplicate (prezidat de Em. Filipescu, Th. Anghelut i A. Maior), Istoria i didactica matematicii (prezidat de G. Bratu, G. Iuga i O. Onicescu). n 1882, David Emmanuel a devenit profesor de algebr superioar i de teoria funciilor la facultatea de tiina a Universitii din Bucureti. Aici, n 1888, a inut primele cursuri de teoria grupurilor i de teoria lui Galois. Printre studenii si se numr Gheorghe ieica, Traian Lalescu i Simion Stoilow.

David Emmanuel a avut un rol important n introducerea n Romnia a studiului matematicilor moderne i n abordarea riguroas a acestora.