Harta hipsometrică și harta

geodeclivității a Masivului
Postăvaru
• Fig 1. Harta hipsometrica a Masivului Postăvaru
 Este o harta morfometrica ce reprezinta altitudinea reliefului prin trepte hipsometrice
sau trepte de altitudine.

 Harta este utila pt etajarea proceselor geomorfologice, pt diverse analize tematice, pt

planificarea teritoriului sau planificare turistica.

 În ceea ce privește arealul de studiu, acesta se situează în zona montană unde

altitudinile sunt destul de ridicate, altitudinea maxima atingând (conform calculelor
realizate (conform hărții topografice 1:25000). Altitudinea influențează foarte mult
regimul climatic și implicit și pe cel hidrologic.

 Analizând harta hipsometrică se pot observa și unele forme de relief, precum

dispunerea văilor pe de o parte și a interfluviilor pe de o altă parte. Totodată
amplitudinea acestora, și câțiva martori de eroziunea în zonele unde există o treaptă
hipsometrică mai înaltă cu suprafețe foarte reduse înconjurată de o altă treaptă
hipsometrică mai joasă dar cu o suprafață mult mai mare.
• Metodologie
 Astfel în privința hărții hipsometrice care evidențiează Masivul Postăvaru în cea mai mare parte,
aceasta a fost realizată în programul ArcGis 10.3 pe baza interpolării curbelor de nivel de pe harta
topografică 1:50.000
 Pentru a realiza harta hipsometrică am folosit curbele de nivel vectorizate şi am utilizat funcţia topo
to raster din Spatial Analyst Tools , urmată de Interpolation prin care s-a creat modelul numeric
altimetric al terenului în urma interpolării curbelor de nivel. Pentru a reclasifica hipsometria se dă
dublu click pe layer – Symbology – Classified.
 Astfel s-au ales 5 intervale cu echidistanța de 200 de m, repartiția treptelor hipsometrice fiind
următoarea:
 • Între 592-800 m , această treaptă hipsometrică ocupă aproximativ 40% din total, aici formele de
relief se întâlnesc pe sectoare din văile principale precum (Valea Cheii, Valea Timișului,Valea Schei,
Valea Cetății), coreponzând în cea mai mare parte cu albiile râurilor.
 Între 800-1000 m, fiind reprezentat printr-o culoare mai deschisă ( verde deschis) este treapta
hipsometrică care ocupă o pondere puțin mai mică decât prima, în cadrul căreia altitudinea maxima
ajunge undeva la 955 m, în Vârful Tâmpa din partea central-sud-vestică, a culmii principale.
 • Între 1000 – 1200 m, corespunde părții mediane a crestei calcaroase care este de vârstă jurasică
dar și părților cele mai înalte a zonei cristaline mai precis corespunde cu platouri întinse, larg
ondulateale acestora ocupând 20 % din suprafața arealului.
 Între 1200-1400 reprezintă treapta hipometrică în cadrul căreia se întâlnesc majoritatea proceselor
geomorfologice atât gravitaționale cât și chimice astfel aici au loc procese de dizolvare, eroziune în
suprafață.

 Între 1600-1800 maxim este ocupată de ponderea cea mai mica din cadrul hărtii, fiind caracteritică
părții cea mai înalte a crestei calcaroase, în cadrul căreia se produc cele mai multe procese
gravitaționale rapide, bruște precum alunecări de teren, prăbușiri și avalanșe.
• Fig 2. Harta geodeclivității a Masivului Postăvaru
• Harta pantelor

 DECLIVITÁTE, declivități, s. f. 1. Unghi format de o dreaptă înclinată cu planul orizontal. 2. Înclinare

a unui teren, a unei șosele sau a unei căi ferate față de planul orizontal. – Din fr. déclivité, lat. declivitas,
-atis.

 Panta poate fi exprimată atât ca gradient, cât şi ca valoare de pantă în procente (%), promile (‰) sau
grade (°). Pentru a exprima valoarea de pantă în procente sau promile, se efectuează înmulţirea
gradientului cu 100, respectiv 1000. Panta este cunoscută şi ca declivitate sau înclinare a suprafeţei
terestre.

 În definirea valorilor acestui indicator geomorfometric, dimensiunea unei celule deține un rol foarte
important întrucât cu cât celula este mai mică, cu atât valorile pantelor sunt mai ridicate și viceversa.

 Astfel, în GIS, rasterul pantelor poate avea o legendă exprimată în diferite unități de măsură (grade,
procente, înclinarea suprafeţei topografice (m/km), etc.).
 Metodologie

 Ca metodă de realizare s-a folosit aproximativ aceași metodă ca și în cazul hărții hipsometrice adică (Spatial Analyst
Tools → Surface → Slope). După care se alege 5 intervale, având caracteristici morfometrice asemenătoare , acestea
fiind utilizate pentru determinarea unor tipuri și forme de relief, astfel distingându-se următoarele valori ale
geodeclivității. Intervalele de clasificare sunt următoarele:

 - Între 0 °- 5 °
 - Între 5 °-10 °
 - Între 10 °-20 °
 - 20 °
 - Între 30 °-60 °

 În conformitate cu treptele hipsometrice, de la văile limitrofe până la baza abrupturilor, pantele au valori ce cresc treptat,
dar se și mențin.

 La 60 ° m altitudine, pantele sunt abrupte, cu valori mai mari, de peste 30-60 °, mai accentuate pe versantul nordic și
mai punțin înclinate pe cel sudic. În zonele unde calcarele apar la zi, pantele pot ajunge să atingă și 90 °.

 În lungul crestei, valorile pantelor sunt în partea centrală sub 15 °, crescând treptat spre margine.