Universitatea din București

Facultatea de Geografie

Căi și mijloace de evaluarea a ecopotențialității și ecodinamicii învelișului biotic a

municipiului Dorohoi, județul Botoșani

București, 2017
 Cuprins

1. Localizare arealului. Limite

1.1 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice ale României

1.2 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice europene (EEA)

1.3 Localizarea orizontului local în unitățile și subunitățile de relief ale României

2. Particularităţi ale potenţialului ecologic (modul în care s-a evaluat ecopotențialitatea
orizontului local analizat)
2.1 Potenţialul litologic şi hidrogeologic

2.2 Potenţialul morfologic

2.3 Potenţialul climatic (se anexeaza indicii si graficele realizate: Diagrama în scară dublă
Gaussen, Diagrama bilanțului hidric lunar, Histofenograma, Indicii ecometrici climatici)

2.4 Potenţialul hidrologic (rețeaua hidrografică principală)

2.5 Potenţialul edafic

3. Particularităţi ale exploatării biologice

3.1 Caracteristicile domeniului biogeografic (zona sau etajul de vegetatie)

3.2 Caracteristici ale grupărilor vegetale

3.3 Plante şi comunităţi de plante indicatoare de mediu

3.4 Modelul arhitectural al formaţiilor vegetale

3.5 Durata medie a sezonului de vegetaţie şi a fenofazelor acestuia (se anexează histofenograma)

3.6 Caracteristici ale spaţiilor verzi urbane (acolo unde este cazul)
3.7 Dinamica formaţiilor vegetale (urmărită prin prisma impactului activităţilor umane asupra
învelişului vegetal natural; tendinţe evolutive)

3.8 Distribuţia lumii animale în cadrul domeniului biogeografic. animale de interes cinegetic,
animale dăunătoare
4.Consideraţii privind protecţia şi conservarea vegetaţiei şi lumii animale în orizontul local
şi proximităţile acestuia
4.1 Specii floristice şi faunistice endemice, rare, ameninţate cu dispariţia

4.2 Arii protejate, arbori ocrotiţi

4.3 Sugestii privind protecţia şi conservarea ecofondului si genofondului

Concluzii
BIBLIOGRAFIE

Introducere

Oraşul Dorohoi este al doilea oraş ca mărime şi ca importanţă economică şi are o populatie de
18 423 de locuitori (la 1 iulie 1971); în trecut era un târg comercial cu câteva mori şi prese de ulei,
iar în prezent aici se găsesc cinci unităţi de producție industrială.
Lucrarea de față reprezintă o amplă evaluare a ecopotențialității și ecodinamicii
învelișului biotic a municipiului Dorohoi,

Pentru evaluarea pontențialului climatic, s-au realizat grafice, cu date ale

temperaturilor, precipitațiilor, evapotranspirației reale sau efective, si ale celei potențiale.
Am preluat informații din diferitele materiale atașate în bibliografie, dintre care cea mai
complexă lucrare, a fost Enciclopedia Geografica a Romaniei.
1. Localizarea arealului. Limite.

Orașul Dorohoi este localizat în nord-estul țării, la o distanță de 493 km de București. În cadrul
județului Botoșani, se regăsește în nord-vestul acestuia, iar din punct de vedere geografic,
Dorohoiul este așezat în vecinătatea zonei de contact dintre Podișul Sucevei (regiunea de dealuri
înalte Bour-Ibănești din partea stângă a Siretului) și Câmpia Moldovei, în Depresiunea Dorohoi,
pe cursul superior al râului Jijia, iar în aval de confluența acestuia cu pârâul Buhai.

fig.1 Localizarea arealului

1.1 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice ale României

Regiunea sarmatică sau moldo-podolică, ocupă Câmpia Moldovei și estul Podișului

Sucevei. Provincia are faună de silvostepă specifică Ucrainei de sud-vest.
În România, în cadrul etajului nemoral, sunt conturate destul de clar următoarele subetaje:
subetajul pădurilor amestecate de rășinoase și fag, subetajul făgetelor, subetajul gorunetelor.
 Subetajele făgetelor și gorunetelor au trăsături mai uniforme, sunt mai bine individualizate
din punct de vedere al vegetației.
Etajul nemoral, este caracterizat prin pădurile de foioase mezofile de tip central-europene
și cuprinde teritoriile muntoase situate la altitudini mai joase decât etajele anterioare și o mare
parte a dealurilor și podișurilor. Acest etaj cuprinde cea mai însemnată parte din suprafața
țării (circa 41%) și este răspândit în centrul și nordul țării.

fig. 2 Regionarea biogeografică a României (R. Călinescu)

1.2 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice europene

(EEA)
Ca poziție pe glob, orașul Dorohoi este așezat la intersecția paralelei de 47 ° 68’ N cu
meridianul de 26 ° 23’ E.

Teritoriul Europei este împărțit în 11 regiuni biogeografice: alpină, anatoliană, arctică,

atlantică, pontică, boreală, continentală, macaroneziană, mediteraneană, panonică și stepică. Pe
teritoriul României se reunesc cinci regiuni biogeografice prezente în Europa:stepică, pontică,
panonică, continentală și alpină.

Provincia Sarmatică: ținutul de silvostepă al Depresiunii Jijia-Bahlui, ce se încadrează în

Subregiunea pontico-central-asiatică.
Dorohoi, situat în extremitatea nord-estică a României, este localizat în regiunile biogeografice
continentală și în cea pontică, în cadrul Europei.

fig. 3 Localizarea arealului analizat în cadrul Regiunilor biogeografice europene (EEA)

1.3 Localizarea orizontului local în unitățile și subunitățile de relief ale României

Depresiunea Botoșani-Dorohoi, sub aspect genetic este o subunitate tectono-erozivă, și este

localizată, în vestul câmpiei, la contactul cu dealurile de vest. Arealul analizat aparține zonei
pădurilor nemorale și cuprinde specii de foioase amestecate, din care au caracter predominant
Quercineele. Cele mai frumoase păduri în perioada de primăvară-început de vară sunt
 pădurile de stejărete, deoarece se întâlnesc la altitudini mici, de câmpie și pe dealuri puțin
înalte sau teșite.
În podișul Moldovei se întâlnesc amestecuri de gorunete cu fag, șleauri de deal, păduri de
amestec (fag, cu stejar, gorun și carpen, tei jugastru, arțar, corn,stejar pufos, stejar brumăriu).

fig. 4 Localizarea orizontului local în unitățile și subunitățile de relief ale României

2. Particularități ale potențialului ecologic

Diversificarea potențialului ecologic a arealului are un caracter slab, datorită uniformității

reliefului, fapt ce se resimte prin strânsă legătură cu componența covorului vegetal și a lumii
animale ce-l ocupă.
Nașterea și dezvoltarea orașului Dorohoi în locul descris nu a fost întâmplătoare, ea datorându-se
unor cauze de ordin natural și social-economice, existența unei porți geomorfologice, existența
unor vechi drumuri comerciale. Cauzele menționate anterior, se datorează existenței unei porți
geomorfologice, potențialul ecologic fiind ridicat, cu terenuri neinundabile, ce pot fi folosite atât
în scopuri economice, dar și pentru construcții rezidențiale. Regiunea se desfășoară pe un relief
colinar, fragmentat de către râul Jijia și de afluenții acesteia ( pârâiele Buhai, Morii și Lidarița-
Zahorna).

2.1 Potențialul litologic și hidrogeologic

Depozitele geologice din zona orașului Dorohoi se sprijină în fundament pe Platforma

Moldovenească, alcătuită din roci precambriene cristaline, cutate și apoi peneplenizate într-o
îndelungată perioadă de exondare, acoperite ulterior de depozite sedimentare, necutate, de vârstă
ordoviciană, siluriană, cenomaniană, tortoniană și bugloviană. La partea depozitelor bugloviene se
află depozite ale Sarmațiului inferior (etajul vohinian), ușor înclinate spre sud și sud-est (7-10
m/km).

Depozitele volhiniene au în zona orașului o grosime de circa 200 m, dovadă a sculptării naturale
produse de arterele hidrografice torențiale, ori produse de alunecările de strate. Aceste depozite
sunt compuse din argile, marne argiloase și nisipuri, completate în sectorul dealurilor înalte cu
orizonturi de gresie calcaroasă. Fosilele prezente în gresiile calcaroase lumasilice, întâlnite la zi pe
versanții nord-vestici ai dealurilor Tirinca, Țiganului, Pascari, atestă această vârstă a stratelor.

Pe culmile dealurilor (interfluvii) și în structura teraselor se află depozite de luturi leossoide, apoi
nisipuri cu granulație mare și pietrișuri, toate de vârstă cuaternară (Pleistocen și Holocen).
Depozitele leossoide s-au format, în special cele de pe interfluvii, prin procese de diageneză, adică
procese de transformare a unor argile nisipoase aparținând volhinianului.

Depresiunea Botoșani-Dorohoi, sub aspect genetic este o subunitate tectono-eroziva, și este

localizată, în vestul câmpiei, la contactul cu dealurile de vest. Această regiune este cea mai joasă
și are altitudini cuprinse între 130-180, iar pe alocuri depășește 200 m.
 Din punct de vedere seismic, orașul este liniștit. Cutremurele din anii 1940-1977 s-au resimțit
slab, având gradul de seismicitate de 2-3 pe scara Richter; n-au produs pagube materiale, dar nici
opriri ale activității economico-sociale. Apele subterane cuprind cantități importante de apă
potabilă. Straturile acvifere libere sunt situate mai ales în depozitele cuaternare și în pătura
superficială de la partea superioară a Sarmațianului inferior. Acestea se împart în trei raioane
hidrologice:

- Raionul platourilor interfluviale, ce reprezintă circa 40% din aria intravilanului. Limita
superioară a pânzei de apă subterană, se întâlnește la adâncimi cuprinse între 5-22 metri.
- Raionul versanților cuprinde aproximativ 15% din aria intravilanului. Adâncimea apei din
fântâni este cuprinsă între 3-6 m, cu fluctuații anuale de 1-2 m și temperaturi în jur de
12 °C.
- Raionul din partea joasă a orașului ocupă circa 45% din suprafața intravilanului. În acest
raion, limita superioară a pânzei de apă subterană se află la o adâncime mică, cu debit
bogat. Stratul acvifer este înclinat în lungul Jijiei, ca și spre axul acesteia, iar terasa
inferioară constituie un rezervor de apă al râului, iar adâncimile din fântâni sunt mici
(cuprinse între valori de 5-7 m).

fig. 5 Geologia județului Botoșani

 2.2 Potențialul morfologic

Teritoriul Municipiului Dorohoi, este cuprins în două mari unități ale Podișului Moldovei:
Podișul Sucevei ce ocupă aproximativ 21 % din întreaga arie a județului Botoșani, ce include lunca
Siretului, și Câmpia Moldovei ce se desfășoară pe circa 79% din teritoriul județului.

Relieful este reprezentat printr-un ansamblu de dealuri cu înălțimi de aproximativ 600

metri, iar înălțimea medie în jurul valorii de 400 metri. Apariția unor gresii oolitice (formațiuni
mai dure), a contribuit la menținerea unor dealuri înalte, cu valori ale înălțimii cuprinse între 450-
550 metri.

Câmpia Moldovei se împarte în Câmpia Jijiei Superioare și în Câmpia Jijiei Inferioare.

Câmpia Jijiei Superioare se desfășoară pe cea mai extinsă parte din județ, și are înălțimi de peste
200 metri, cu platouri interfluviale extinse și văi cu lunci înguste.

Câmpia Jijiei Inferioare se desfășoară numai în partea de nord a județului, are altitudini de sub 200
metri, cu interfluvii înguste și văi largi cu lunci înguste. La contactul cu Podișul Sucevei, se
formează ulucul depresionar Dorohoi-Botoșani-Cristești.

Botoșani face parte din grupa județelor cu însemnate suprafețe afectate de degradări produse de
mai mulți factori geomorfologici, din care predominante sunt spălarea în suprafață, ravenarea,
torențialitatea, alunecările de teren. Producerea acestora este determinată de un potențial
morfodinamic întâlnit terenurilor cu pante mai mari de 3 ° dar și de îndeplinirea anumitor condiții
climatice care să favorizeze atât producerea lor, dar și succesiunea în timp (climat de deal, cu
temperaturi pozitive, precipitații neînsemnate, dar cu ploi torențiale frecvente, perioade secetoase
pe timp îndelungat).

Factorul potențial cu o importanță foarte mare îl reprezintă declivitatea, la care se adaugă

prezența aliniamentelor de cuestă cu fronturile orientate către nord-vest, nivelele freatice locale
legate de alternanțele de roci permeabile și impermeabile și alti factori precum procentul
terenurilor împădurite, terenurile cu folsință agricola, etc.

De asemenea, despăduririle, practicarea aratului în lungul pantei, dar și pășunatul exagerat, au

influențat stimularea spălării în suprafață și la producerea unor alunecări de teren superficiale,
deflații și șiroiri, ce au loc cu precădere la jumătatea inferioară a versanților, în compoziția cărora
intră orizonturi de argilă la nivelul cărora se cantonează pânze de apă ce rețin umectarea
materialelor. Materialul rezultat prin aceste procese se acumulează pe podurile teraselor, în luncile
largi ale Jijiei, sau sunt preluate de principalele artere hidrografice, ce reprezintă cea mai mare
parte a debitului solid al acestora.

fig 6 Diviziunile de relief

2.3 Potențialul climatic

Datorită localizării sale în partea de nord-est a țării, municipiul este supus influențelor
climatice continentale ale Europei de Est, însă influențele climatice dinspre Europa Centrală, de
sud-vest și de sud, se resimt foarte puțin sau aproape deloc. Precipitațiile sunt, majoritatea,
determinate de masele de aer ce se desplasează dinspre nord-vestul și vestul Europei.

Diagrama în scară dublă Gaussen s-a realizat grafic pentru a arăta existența sau a pune în
evidență deficitul de umiditate. La stația Dorohoi, nu a avut loc deficitul de umiditate, deoarece
curba termică nu a depășit-o pe cea a precipitațiilor. Pe scara verticală s-au pus datele temperaturii,
și aceasta reprezinta 1 cm =5°C, iar pe cea de-a doua scară verticală s-au utilizat datele
precipitațiilor, cu scara de 1 cm=100 mm. Toate datele utilizate au fost la nivel lunar.

La diagrama bilanțului hidric lunar, s-au păstrat datele de la diagrama realizată anterior,
curba termică și curba ombrică, la care s-au adăugat datele evapotranspiratiei potențiale și ale celei
reale. Curba termică a fost marcată cu o linie roșie, cea a precipitațiilor cu albastru, curba
evapotranspirației reale cu galben, iar cea a evapotranspirației potențiale cu portocaliu.

Pentru realizarea diagramei hipsometrică și hipsoombrică s-au folosit date de la stația

Dorohoi pe lângă care, s-au folosit alte 3 stații: Gheorgheni, Piatra Neamț, Iași, pentru a se
evidenția diferența de altitudine. Pe axa verticală au fost puse valorile altitudinii, iar pe prima axă
orizontală, au fost folosite date ale temperaturii, iar pe cea de-a doua, date ale precipitațiilor. Prin
unirea punctelor de pe grafic, datele de la stațiile luate spre analizat, rezultă două curbe, una
hipsometrică, reprezentată printr-o linie rosie, și una hipsoombrică, cu linie albastră. Astfel,
curbele realizate reprezintă distribuția pe verticală a temperaturilor și precipitațiilor, ce pun în
evidență corelația dintre altitudine și temperatură și dintre altitudine și precipitații. Scara verticală
a fost realizată ca fiind 1 cm=1 °C la temperatură, si 1 cm= 100 mm la precipitații.

2.4 Potențialul hidrologic

Județul Botoșani este localizat între două mari colectoare principale, și anume, Siretul și
Prutul, ce îl delimitează la est și la vest.

Principala rețea hidrografică o reprezintă râul Jijia, ce are ca afluenți pârâiele Buhai, Morii,
Lădarița-Zahorna, Tipișca-Bezercu și Putreda-Ghilauca.
 Jijia, izvorăște din dealurile Bălănești și Căsoaia trece pe lângă satele Hilișeu-Crișan,
Corjeuți, Hilișeu-Cloșca, și primește ca afluenți (pârâurile Tinca, pârâul lui Ivan, pârâului lui
Martin), trece prin zona mlăștinoasă a fostului Iezer și intră pe teritoriul Municipiului Dorohoi în
partea de nord-vest. Râul transportă o cantitate mică de apă, însă regimul său de scurgere are
caracter maxim în luna martie, ce se datoarează îndeosebi topirii zăpezilor, și un caracter asemenea
lunii martie, în lunile iunie-iulie, dar și octombrie și noiembrie, datorită precipitațiilor abundente
și a evapotranspirației scăzute, în lunile de toamnă.

Principalii afluenți de stanga si de dreapta ai râului Jijia, au caracter torențial al regimului

de scurgere.

Pe vremuri, lacurile și iazurile au fost numeroase, însă din cauza numeroaselor alunecări
de teren, și prin crearea unor conuri de dejecție, în special cel al pârâului Buhai, numărul acestora
s-a micșorat. În documentele Moldovei, din secolul al-XVI-lea, s-a menționat agrementul
Iezerului, iar pe la mijlocul secolului al-XIX-lea, suprafața acestuia era de 430 hectare, iar
adâncimea era de la 12-14 metri. În prezent însă, Iezerul este un șes, acoperit cu ierburi și este
folosit ca islaz și fâneață. Aici s-ar putea amenaja un lac de agrement, datorită faptului că în trecut,
lacul era bogat în pește.

2.5 Potențialul edafic

Solurile zonale corespunzătoare silvostepei din Câmpia Jijiei sunt în primul rând
cernoziomurile cambice, ce s-au format pe niște depozite argiloase și lutoase. Se întâlnesc și alte
tipuri de cernoziomuri, cernoziomuri prin vertisoluri ce apar în bazinul superior al Jijiei. Solurile
slab evaluate pe depozitele recente, cu aluviuni și soluri aluviale, apar în luncile Prutului, Siretului
și Jijiei.
 fig 7 Harta solurilor

De asemenea, subsolul este bogat în resurse, reprezentate prin nisipuri cuarțoase, de calitate
superioară, datorită purității foarte mare, unii geografi le clasifică a fii unice în țară, și sunt
exploatate la Miorcani, în comuna Rădăuți-Prut.
3. Particularități ale exploatării biologice

Potențialul ecologic al Municipiului Dorohoi, permite dezvoltarea unor asociații vegetale,

încadrate zonelor de vegetație de silvostepă și a zonelor pădurii de amestec.

3.1 Caracteristicile domeniului biogeografic

Pe teritoriul Municipiului Dorohoi, predomină zona de silvostepă și ocupă o mare parte din
arealul Depresiunii Jijiei.

Etajul de vegetație în care se încadrează arealul, este cel nemoral, mai exact în fâșia
nemorală a gorunetelor, ce este localizată la altitudinile cele mai joase, pe dealurile și podișurile
mai înalte. Această fâșie este ocupată predominant de gorunete, însă apare izolat în nordul
Moldovei, lângă arealul analizat.

3.2 Caracteristici ale grupărilor vegetale

Principala caracteristică a grupării vegetale din zona de câmpie, o reprezintă predominarea

avansată a plantelor xerofile, în care se disting 3 etaje de vegetație, în care cel mai înalt etaj este
dat de cel al tufărișurilor, caracteristice aici fiind plantele ce au rădăcini puternic înfipte în sol.

O caracteristică a faunei o reprezintă culoarea animalelor, în principal animale adaptate la alergat,

sărit și îngropat. Culoarea le ajută să se confunde ușor cu vegetația și solul.

O altă caracteristică a grupărilor vegetale o constituie adaptarea acestora la condițiile terenurilor

agricole (în special pe terenurile care sunt ocupate de plante cu importanță agricolă, cum ar fi
porumbul, grâul, etc).
3.3 Plante şi comunităţi de plante indicatoare de mediu

Pentru monitorizarea dinamicii gradului de poluare într-un anumit areal se pot utiliza unele specii
de plante și de animale, care pot indica efectele produse de activitățile umane, în special degradări
ale habitatelor.

Pe solul tipic arealului și anume cernoziomul, iar comunitățile de plante care se adaptează foarte
bine și dau rezultate, sunt culturile de cereale, nutrețurile, viticultura, dar și pomicultura (cireș,
măr, migdal).

3.4 Modelul arhitectural al formaţiilor vegetale

Stratul arborilor – conține 4 specii (2 paltini de munte, 3 fagi, 2 frasin, 3 tei), cu o dominanță pe
strat de 78%;

Stratul arborescent – conține 2 specii (6 fagi, 4 paltini de munte ), cu o dominanţă pe strat de 46%;

Stratul arbustiv – conține 3 specii (2 exemplare cununiţă, 5 exemplare tulichină, 3 păducel), cu o

dominanţă de 16%;
Stratul subarbustiv – conține 1 specie (10 exemplare păducel), cu o dominanţă pe strat de 14%;
Litiera este discontinuă.

3.5 Durata medie a sezonului de vegetație și a fenofazelor acestuia

Conform histotenogramei realizate, pe baza datelor de la stația Dorohoi, rezultă că durata

medie a sezonului de vegetație a plantelor este de 220 de zile, iar durata reală (efectivă) este de
156 zile. Acesta începe pe data de 28 martie, urmând ca până în data de 21 aprilie, să aibă loc
perioada de înmugurire și înfrunzire, în perioada cuprinsă între 21 aprilie și 18 mai, are loc faza de
înfrunzire și înflorire. Din data de 14 septembrie, până pe data de 8 octombrie, are loc pierderea
parțială a aparatului foliar, urmând ca pierderea totală a aparatului foliar să aibă loc între 8
octombrie și 3 noiembrie. Toate aceste faze, au atins pragurile de 5, 10 și 15 grade.
 3.6 Caracteristici ale spațiilor verzi urbane

Deșii municipiul nu are o extindere foarte mare, recent, au avut loc schimbări majore la
nivelul spațiilor verzi, urmând a fi schimbate multe dintre locurile orașului, precum spațiul în care
asfaltul era deteriorat, în care a fost realizat un spatiu verde, prin plantare de arbori, arbuști, flori,
precum trandafiri, etc.

Municipiul are câteva parcuri, printre care se află și unul dintre cele mai vechi parcuri din
Dorohoi, și anume Parcul Grădina de vară, care are o vechime de peste un secol. Parcul este
întreținut și nou reamenajat, și are spații de joacă pentru copii.

Amplasat pe bulevardul Victoriei, parcul Cholet, este cunoscut pentru oferirea vizitatorilor
a unor spații pentru jocuri și mișcare în aer liber, incluzând și o sală de fitness, oferindu-le multor
locuitori și vizitatori o alternativă de petrecere a timpului liber.

fig. 8 Amenajarea spațiilor verzi

 3.7 Dinamica formaţiilor vegetale

Principalele formațiuni vegetale, care se întâlnesc în arealul analizat, sunt formațiunea plantelor
lemnoase, formațiunea plantelor ierboase și formațiunea mixtă.

Prima categorie este formată din etajul pădurii de foioase, reprezentant fiind subetajul fagului, ce
are o răspândire variată, cu precădere pe dealurile înalte din partea de vest și nord-vest și de
subetajul stejarului, întâlnit chiar și la altitudini de 200-300 metri.

Cuprinsă între aceste două subetaje este formațiunea lemnoasă compusă din amestecul fagului cu
gorunul. Formațiunea plantelor ierboase, este întâlnită în Câmpia Moldovei, datorită climei
continentale, caracteristică stepei și silvostepei și este întreruptă de rare și izolate porțiuni de păduri
de stejar în amestec de tei și ulmi.

În lunci și șesuri, plantele xerofile sunt prodominante, și se întâlnesc păpura, rogozul, pipirigul,
stuful, însă se pot întâlni pe alocuri și plante lemnoase precum plopul și salcia.

3.8 Distribuţia lumii animale în cadrul domeniului biogeografic. Animale de

interes cinegetic. Animale dăunătoare.

Fauna este distribuită în funcție de etajele de vegetație, astfel încât, în zona de câmpie se regăsesc
rozătoarele, precum popândăul, cățelul pământului, șoarecele de câmp, șobolanul de câmp,
iepurele de câmp, mustelide, ca dihorul, nevăstuica, iar dintre carnivore vulpea.
Tot în zona de câmpie, din categoria păsărilor se regăsesc graurul, pitpalacul, ciocârlia de câmp,
dumbrăveanca, porumbacul, fazanul, iar în iazuri, lișitele, rața sălbatică, etc.
În zonele împădurite, fauna se caracterizează prin căprioară, mistreț, vulpe, pisică sălbatică,
iepure, lup, iar ca păsări, se întâlnesc mierla, gaița, pițigoiul, ciocănitoarea.
Fauna apelor este formată din numeroase specii de pești, din care, cei mai întâlniți sunt cleanul,
bibanul, crapul, mreana. Animalele dăunatoare prezente în areal sunt popândăul și hârciogul, ce
afectează terenurile agricole, șoarecii de câmp, șobolanul de câmp și iepurele de câmp.
Animalele de interes cinegetic apar rar pe teritoriul municipiului, însă acestea apar deseori în
păduri și sunt întâlnite veverița, căprioara, mistrețul și vulpea. Acestea migrează către câmpie
deoarece aici fauna este bogată în animale mici, ce constituie o prada ușoară pentru animalele
sălbatice.

fig. 9 Distribuția lumii animale

4. Consideraţii privind protecţia şi conservarea vegetaţiei şi lumii animale în

orizontul local şi proximităţile acestuia

În ceea ce privește protecția și conservarea vegetației, în orizontul municipiului, sunt existente

trei rezervații naturale, precum arinișul de la Horlăceni, făgetul secular Stuhoasa și turbăria de la
Dersca-Lozna, toate aparținând Ocolului Silvic Dorohoi.
Prima, arinișul de la Horlăceni, este o rezervație extinsă pe o arie de 5 hectare, se întinde pe
Câmpia Jijiei, fiind localizată în localitatea Horlăceni, și aparține Ocolului Silvic Dorohoi. Aceasta
protejează prin lege arinul negru (Alnus glutinosa), sau aninul, ce este un arbore cu frunze
căzătoare, iar ca o caracteristică predominantă este că acesta, toamna are o culoare negricioasă.
Făgetul secular Stuhoasa, este o rezervație forestieră ce are o întindere amplă, pe
aproximativ 60 de hectare, și conține specii de fagi, seculari. Specia poartă denumirea știintifică
de fagus sylvatica, și este caracterizată de exemplare ce ating înălțimi mari, de peste 30 de metri
și o vârstă ce poate atinge 300 de ani. Habitatul mai are în componență și stejari bătrâni, frasin,
carpen, plop, mesteacăn, paltin și arțar. În acest habitat, se întâlnesc și animale precum veverița,
căprioara, vulpi și mistreți.
Rezervația pune la dispoziția vizitatorilor un traseu amenajat, și are o diferență de nivel până în
100 de metri, marcat cu linie albastră, astfel încât poate fi accesibil și persoanelor fără experiență
în drumeții. Traseul se face prin pădure și este ferit de exploatările forestiere, ceea ce face ca zona
să fie una conservată și sigura pentru turiști.
Turbăria de la Dersca-Lozna, este o arie naturală ce este situată în extremitatea nord și
nord-vestică a județului Botoșani, la o distanță de aproximativ 12 kilometri față de Dorohoi.
Rezervația se suprapune sitului Natura 2000- Turbăria de la Dersca și se întinde pe circa 10
kilometri.
Aria se caracterizează prin existența mlaștinilor turboase, turbării și comunități de lizieră, cu
ierburi xerofile, merișor (Vaccinum oxytcoctus), pâlcuri cu stuf, salcie, răchită, etc.

4.1 Specii floristice şi faunistice endemice, rare, ameninţate cu dispariţia

Fauna și flora din județul Botoșani au avut tot mai mult de suferit din cauza activităților
umane, astfel încât, acestea au fost amenințate cu dispariția.
Cea mai amenințată specie, este morunul, cel mai mare pește de apă dulce din Europa.
După anul 1960, au fost interzise în țară pescuitul și exploatarea comercială a acestui pește,
deoarece au mai rămas circa câteva sute de mii de exemplare aparținând acestei specii. Tot după
anul 1960, a fost semnalată existența a doar câteva exemplare de antilope saiga, în Moldova, iar
în prezent acestea se află într-o rezervație naturală în Lunca Prutului din județul Botoșani.
 4.2 Arii protejate, arbori ocrotiţi

Ariile protejate menționate mai sus, au în componența lor arbori ocrtotiți, precum fagii
seculari, arinul negru, etc.
Recent, județul Botoșani, mai are încă două arii naturale, și anume Dorohoi-Șaua Bucecei și
Rogojești-Bucecea. În aceste zone, se pot continua activitățile umane, însă vor fi supravegheate
activitățile care generează poluarea, degradarea biotopurilor sau a speciilor de păsări, pentru care
au fost create aceste arii.

4.3 Sugestii privind protecţia şi conservarea ecofondului și genofondului

Protecția naturii are ca scop prioritar păstrarea nedegradată a ecosistemelor naturale

(ecofondului) şi a fondului genetic (genofondului) la nivel global și regional, în vederea asigurării
echilibrului între componenetele naturale ale mediului, pe de o parte și între acestea și societatea
umană, pe de altă parte.
Impactul omului cu mediul înconjurător se referă de cele mai multe ori la poluare. Activitatea
acetuia are deobicei efecte devastatoare, prin introducerea de elemente biologic-floristice, ce duc
la schimbarea echilibrului ecologic, modifică structura lanțului trofic, iar prin construcții și lucrări
hidrotehnice, modifică sau distruge biomuri sau ecosisteme.

Concluzii

Acest studiu reprezintă o evaluare a ecopotențialității și ecodinamicii învelișului biotic a

municipiului Dorohoi, din județul Botoșani, și prezintă o mare parte a gradului de poluare al
arealului, formațiunile existente, durata sezonului de vegetație, în urma realizării histofenogramei.

În tot județul, sunt numeroase arii protejate, însă în municipiul Dorohoi, 3 sunt foarte importante,
iar într-una, care repreznintă o rezervație forestieră, și în care a fost creat un traseu accesibl pentru
toți turiștii, indiferent de gradul de pregătire al traseelor.
 Bibliografie

 Tufescu, V., 1933, Captări actuale între afluenţii Prutului şi ai Siretului în judeţul
Dorohoi, B.S.R.R.G., LI.
 Posea G.,2005, Geomorfologia Romaniei, ed. Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti.
 Calinescu R., 1969, Biogeografia Romaniei, ed. Stiintifica, Bucuresti.
 Enciclopedia Geografica a Romaniei, ed stiintifica si enciclopedica, Bucuresti,
1982.
 *** Judetele Patriei, Botosani, Monografie, ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1980.
 Posea G., 2006, Geografia Fizica a Romaniei, partea a II-a, ed. Fundatiei Romania
de Maine, Bucuresti.
 Costache N., 1996, Regionarea Biogeografica a Roamaniei, ed. Universitatii din
Bucuresti.
 https://www.primariadorohoi.ro/index.php?option=com_content&view=article&i
d=43&Itemid=670
 Tufescu V., 1977, Judetul Botosani, ed. Academiei Republicii Socialiste Romania,
Bucuresti.
 http://turism-dorohoi.ro/?s=parcuri
 Parvu C., Godeanu S., Stroe L., 1985, Calauza in lumea plantelor si animalelor, ed.
Ceres, Bucuresti.