GRANITUL

Granitul (latină granum = granulat) este o rocă acidă, de culoare deschisă, din cauza
predominării mineralelor leucocrate. foarte frecvent are culoare roz, datorită prezenţei
feldspatului potasic. în compoziţia mineralogică participă: 28-31% cuarţ, 23-36% ortoză
saumicroclin, la care se adaugă, în proporţie mai mică, albit, biotit, hornblendă şi augit.
Deoarece procesul de răcire a magmei are loc la adâncimi relativi mari, răcirea magmei
se produce lent, cristalizarea mineralelor producându-se în funcție de punctul lor de topire, de
aceea mineralele de culoare închisă cu punct de topire ridicat care au de obicei și o densitate mai
mare blendă, piroxen se solidifică la început,urmate apoi de feldspat și cuarț. Din această cauză
în camera sau cuibul de granit mineralele cu densitate mai mică ca feldspat și cuarț se găsesc mai
aproape de suprafață. Influența temperaturii ridicate a magmei influențează rocile vecine care își
modifică culoarea, (frecvent albăstruie) structura formându-se minerale noi la contactul magmei
cu rocile învecinate, aceste proces de transformare determină formarea de fapt a rocilor
metamorfice. Prin mișcări tectonice ulterioare formării granitului, sau prin procesele de eroziune
și transport a apei, vântului, sunt îndepărtate straturile care acopereau granitul, acesta apărând la
suprafață, fiind supus la rândul lui intemperiilor, razelor solare ce duce la o schimbare a culorii
sale într-o nuanță gălbuie, mineralele mai puțin dure fiind erodate.
Aspectul granitului este diferit. În masa lui se pot vedea cristale de minerale de mărime de câțiva
milimetri, culoarea granitului variază de la cenușiu deschis până la albăstrui, roșu, galben.

Proprietăți
Unul dintre cele mai de bază materiale de constructii este granitul. Proprietățile acestei
pietre au fost studiate de mult timp de oameni. Acest lucru a dus la faptul că a fost utilizat pe
scară largă în construcții în trecut și este încă folosit și astăzi. Un număr mare de monumente și
structuri din antichitate au supraviețuit în epoca noastră datorită faptului că au fost făcute din
granit. Compoziția sa unică, structura granulară frumoasă și proprietățile sale utile fac ca această
piatră să fie un material de construcții foarte popular.
Fiind o rocă dură, granitul condiţionează un relief cu forme pronunţate, ce le domină pe
cele din jur, cu văi înguste şi pereţi abrupţi, cu caracter de defilee. Dezagregarea prin îngheţ şi
dezgheţ duce la separarea mineralelor componente, care formează la suprafaţa masivului o
acumulare de material detritic numit grus sau arenă.

1
 Granitul se întrebuinţează ca piatră de construcţii având rezistenţă ridicată la
rupere,compresiune, şoc, uzură etc. În ţara noastră se întâlneşte la Pricopan, Greci, M-ţii
Măcinului, Ogradena, Poiana Mărului, precum şi în M-ţii Parâng, Retezat şi Vâlcan.
Granitul este piatra semnatară a continentelor. Mai mult decât atât, granitul este roca
semnăturii planetei Pământului în sine. Celelalte planete stâncoase - Mercur , Venus și Marte -
sunt acoperite cu bazalt , la fel ca podeaua oceanică a Pământului. Dar numai Pământul are acest
tip de rocă frumoasă și interesantă din abundență.
Trei lucruri disting granitul.
În primul rând, granitul este format din granule mari minerale (denumirea în latină
pentru granit este "granum" sau "grain") care se potrivesc strâns împreună.
Este fanerit , adică boabele individuale sunt suficient de mari pentru a se distinge cu ochiul
uman.
Aphanitele și phaneritele sunt două forme diferite de roci. Printre diferitele tipuri de roci găsite
în diferite părți ale lumii, există multe care sunt similare unul cu altul, dar au mici diferențe. Nu sunt
întotdeauna aceste diferențe ușor de detectat, unele roci nu prezintă nici o diferență în aspect. Cu toate
acestea, ele au primit nume separate și se încadrează în categorii diferite din anumite motive.
Roci aphanitice sau roci fanerite, reprezintă al 2-lea tip de roci care nu par diferite de rocile
phanerite. Diferentele le putem vedea in foto.11.
-aphanitele au cristale care sunt foarte fin granulate;
-pietrele aphanitice au o granulație sub 1 milimetru;
-pietrele fanerite au granule grosiere, iar granulația este de obicei între 1 milimetru și 10
milimetri;
-intervalele de dimensiune a granulelor și de răcire sunt corelate; în cazul in care magma
încetinește într-o perioadă mai lungă de timp, cristalele care se formează sunt mai mari,
deoarece necesită timp pentru a forma și pot obține o dimensiune considerabilă (fanerite);
- când magma se răcește rapid, cristalele care se formează foarte repede și deci sunt foarte
mici texturate(aphanite).

2
 Foto11. Diferente între aphanit și phanerit
Sursa:http://www.differencebetween.net/miscellaneous/geography-miscellaneous/difference-between-
aphanitic-and-phaneritic/

Granitul este igneos (se solidifică din magma ) și plutonic (a făcut-o într-un corp mare
sau pluton ). Aranjamentul aleatoriu al granulelor în granit - lipsa de material - este o dovadă a
originii sale plutonice . Alte roci igneice, plutonice, cum ar fi granodioritul, monozonitul,
tonalitul și dioritul cuarțului, au asemănări asemănătoare.

Formarea granitului
Procesul de formare al granitului începe în mijlocul Pământului, deoarece acesta se
formează din lavă care se răcește și devine densă. În această etapă a procesului, granitul devine
atât de tare încât depășește chiar și duritatea diamantului.
Odată ce lava se ridică la suprafață, începe procesul de răcire. Roca dezvoltă cristale
mari, care sunt foarte puternice și foarte grele. În funcție de locul de provenință al lavei, granitul
capătă o culoarea specifică, dar și anumite proprietăți. De exemplu, unele tipuri de granit sunt
mai rezistente față de celelalte.

3
Tot originea lavei este cea care stabilești nu doar culoare pietrei, ci și modelul care o acoperă.
Compoziția chimică finală, textura și mineralogia granitului sunt adesea diferite față de cele
inițiale, deoarece se modifică pe parcurs.
Lava eruptă peste tot pe Pământ, dar lava cu aceeași compoziție ca granitul ( riolitul )
doar erupe pe continente. Aceasta înseamnă că granitul trebuie să se formeze prin topirea rocilor
continentale. Acest lucru se întâmplă din două motive: adăugarea căldurii și adăugarea de
substanțe volatile (apă sau dioxid de carbon sau ambele)
Procesele de tectonică a plăcilor , în principal subducția , pot provoca
magmelor bazaltice să se ridice sub continente. În plus față de căldură, aceste magme eliberează
CO2 și apă, care ajută rocile de tot felul să se topească la temperaturi mai scăzute. Se crede că,
cantități mari de magmă bazaltică pot fi tencuite în fundul unui continent într-un proces numit
subplată. Odată cu eliberarea lentă a căldurii și a fluidelor de pe acest bazalt, o mare cantitate de
crustă continentală s-ar putea transforma în granit în același timp. Două dintre cele mai
cunoscute exemple de granitoide mari, expuse, sunt Half Dome(foto.12) și Stone Mountain
(Foto.13)

Foto 12. Half Dome – Yosemite Park California

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Half_Dome#

4
 Foto 13. Stone Mountain– Atlanta
Sursa: https://www.georgiaencyclopedia.org/articles/geography-environment/stone-mountain/

Granitul în natură şi utilizarea lui

Această roca este în mod obișnuit gasită la o adâncime mare, dar uneori ajunge şi la
suprafață. Depozitele de granit se găsesc pe toate continentele și aproape în toate țările, dar mai
ales în Siberia, Karelia, Finlanda, India și Brazilia. Granitul se întrebuintează ca piatră de
construcții având rezistență ridicată la rupere, compresiune, joc, uzură etc. În țara noastră se
întalnește la Pricopan - M-ții Măcinului (Foto 14), Ogradena, Poiana Mărului, precum și în M-ții
Parâng (Foto 15), Greci (Foto 16), Retezat și Vâlcan.

5
 Foto 14.Monolit de granit – Culmea Pricopanului – M-ţii Măcin
Sursa: https://cartitaplimbareata.ro/index.php/11541/toamna-in-macin-plimbare-de-weekend-pe-culmea-
pricopanului/

Foto 15. Munţii Parâng

Sursa: https://alpinet.org/main/articole/blog_ro_id_3111_userid_0.html

6
 Foto 16. Cariera de granit de la Greci- Tulcea
Sursa: https://mapio.net/pic/p-52177862/

Foto 17. Pietrari italieni, locuitori ai satului Greci- Tulcea

Sursa: www.calatoriicuizistoric.ro

7
 Extracția granitului este destul de scumpă, deoarece se află sub forma unor straturi uriașe,
care se extind adesea pe câțiva kilometri. Compoziția acesteia, granitul,se referă la roci
polinomale formate din mai multe substanțe. Cel mai mult în compoziția sa are feldspat, care
determină culoarea sa. Aproape un sfert este ocupat de cuarț, care este includerea de granule
translucide albastru. Granitul conține alte minerale (de exemplu,până la 10% pot fi turmalină,
până la 20% mica), precum și incluziuni de fier, mangan, monazit sau ilmenit. Proprietațile de
bază ale granitului ne permit să admirăm acum structurile arhitecturale făcute din antichitate.

Cele mai importante caracteristici ale granitului sunt:

- durabilitatea - gradele fine de granit prezintă primele semne de abraziune abia după 500 de
ani, de aceea uneori se numește o piatră veșnică;
- forța - granitul este considerat cel mai durabil după substanța cu diamant. Este rezistent la
compresiune și frecare. Acest lucru se datorează proprietăților cuarțului, care face parte din
compoziția sa. Densitatea granitului este foarte mare - aproape trei tone pe metru cub;
- rezistența la intemperii - granitul poate rezista la temperaturi de la minus 60 la plus 50 grade
Celsius. Acest lucru este foarte important într-un climat rece. Studiile au arătat că produsele din
granit nu își pierd proprietățile după înghețarea și dezghețarea de 300 de ori;
- rezistent la apă- datorită acestei proprietăți a granitului este rezistent la îngheț - dezgheț, prin
urmare, este ideal pentru terasamente;
-ecologic - granitul nu este deloc radioactiv și prin urmare, este sigur pentru orice lucrare de
construcție;
- rezistența la foc- acest material începe să se topească numai la 700-800 grade Celsius
Pe baza a ce mineralele sunt incluse în compozitia granitului, merită atenție
componentele colorate, întunecate. Aceste roci sunt împărțite în mai multe grupe: alaskit,
leucogranit, biotit, piroxen, alcalin și altele.
Există diferite tipuri de granit:

- granit porfiric, care conține impregnări alungite ale mineralelor (Foto 18)

8
 Foto 18. Granit porfiric
Sursa: https://www.ub.edu/portal/web/ciencies-terra/granit-porfiric

-pegmatoid - diferă în granularitatea uniformă a cuarțului și feldspatului(foto.19); -gneiss-like

- este o piatră uniformă cu granulație fină

9
Foto 19. Granit pegmatoid

10