Prezentare 02

GEOLOGIA ROMÂNIEI

2019-2020
STRUCTURA GEOLOGICĂ

A TERITORIULUI ROMÂNIEI
 Enciclopedia geologică. Elsevier
Sursa: http://en.wikipedia.org/
HARTA

STRUCTURALĂ

EUROPEI
 Enciclopedia geologică. Elsevier
Sursa: http://en.wikipedia.org/

HARTA

STRUCTURALĂ

EUROPEI
 DISTRIBUŢIA

MORFOSTRUCTURILOR GEOLOGICE

PE TERITORIUL ROMÂNIEI

1. PLATFORME

2. OROGENE
MORFOSTRUCTURILE DE PLATFORMĂ

1. PLATFORMA MOLDOVENEASCĂ

2. PLATFORMA SCITICĂ
2.1. SECTORUL BÂRLAD
2.2. SECTORUL DELTEI DUNĂRII

3. PLATFORMA MOESICĂ
3.1. COMPARTIMENTUL VALAH
3.2. COMPARTIMENTUL SUD-DOBROGEAN
3.3. COMPARTIMENTUL CENTRAL-DOBROGEAN
MORFOSTRUCTURILE DE PLATFORMĂ

(prelucrat după Ionesi, 1994)

POZIȚIA PLATFORMEI SCITICE ÎN RAPORT CU PLATFORMA EST-EUROPEANĂ
ȘI OROGENELE ALPINE

(prelucrat după Antoneta Seghedi, 2008)

MORFOSTRUCTURILE DE OROGEN

1. OROGENUL NORD-DOBROGEAN

2. OROGENUL CARPATIC
 MORFOSTRUCTURILE DE OROGEN

I. CONSIDERAŢII GENERALE
II. OROGENUL NORD-DOBROGEAN
II.1. PÂNZA DE MĂCIN
II.2. PÂNZA DE NICULIŢEL
II.3. PÂNZA DE TULCEA
II.4. BAZINUL BABADAG (CUVERTURA POSTECTONICĂ)
II.5. PROMONTORIUL NORD-DOBROGEAN
II.6. CORESPONDENŢE FIZICO-GEOGRAFICE
 1. OROGENUL NORD-DOBROGEAN

Macheta Mării Negre – Staţiunea ”Ioan Borcea”, Agigea

(prelucrat după Ionesi, 1994)
III. OROGENUL CARPATIC
III.1. EVOLUŢIA GEOTECTONICĂ A DOMENIULUI CARPATIC
III.2. OROGENUL CARPAŢILOR ORIENTALI
III.2.1. DOMENIUL CRISTALINO-MESOZOIC
III.2.2. DOMENIUL FLIŞULUI
III.2.3. DOMENIUL DE MOLASĂ
III.2.3. VULCANITELE NEOGENE
III.2.4. DEPRESIUNILE INTERNE
III.3. OROGENUL CARPAŢILOR MERIDIONALI
III.3.1. DOMENIUL CRISTALINO-MESOZOIC
III.3.2. DOMENIUL FLIŞULUI
III.3.3. DOMENIUL DE MOLASĂ
III.3.4. DEPRESIUNILE INTERNE
III.4. OROGENUL MUNŢILOR APUSENI
III.4.1. APUSENII SIALICI (NORDICI)
III.4.2. APUSENII SIMATICI (SUDICI)
III.4.3. DEPRESIUNILE INTERNE
III.5. DEPRESIUNILE MOLASICE INTRACARPATICE
III.5.1. DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI
III.5.2. DEPRESIUNEA CAREI-TIMIŞOARA
IV. CORELAREA UNITĂŢILOR CARPATICE CU UNITĂŢILE
MORFOSTUCTURALE ALE ALPILOR ŞI BALCANILOR
BIBLIOGRAFIE
 OROGENUL
CARPATIC

(prelucrat
după Săndulescu, 1984)
UNITĂȚILE
MORFOSTRUCTURALE
ALE TERITORIULUI
ROMÂNIEI

CORESPONDENȚE
FIZICO-GEOGRAFICE
EVOLUȚIA GEOTECTONICĂ ȘI PALEOGEOGRAFICĂ
A MORFOSTRUCTURILE DE PLATFORMĂ
ALE TERITORIULUI ROMÂNIEI
ȘI
DELIMITAREA ACESTORA
 1. FORMAREA SOCLURILOR ÎN DOMENIUL DE PLATFORMĂ
Morfostructurile care alcătuiesc vorladul carpatic aparțin platformelor prealpine, cu excepția
terenurilor cuprinse între faliile Adjud – Oancea – Sfântul Gheorghe (ASGh) și Peceneaga–
Camena (PC) care intră în alcătuirea Platformei alpine Covurlui (PAC) (cu soclul alcătuit din
pânzele de Măcin și Niculițel ale Orogenului alpin Nord-Dobrogean - OND, și cuvertura
badenian-romaniană scitică). Terenurile platformice care aflorează în vorladul est-carpatic până
la Nistru aparțin platformelor Europei Orientale și scitice, a căror evoluție paleogeografică este
legată de cratonul baltic și terenurile peribaltice (lineamentul structural Tornquist-Teysseire).
Spre deosebire de acestea, evoluția prealpină a blocului moesic este gondwaniană (provine cel
mai probabil din terenuri peri-gondwaniene) (Torsvik și Cocks, 2017).
Cratonul Baltica a evoluat în Precambrian-Paleozoic integrat suscesiv în nucleele
megastructurilor continentale Nuna (cca. 1,8 Ga), Rodinia (725-700 Ma), Laurussia (cca. 420
Ma), Pangea (310-250 Ma) și Laurasia (post-Triasic, ulterior ”consumării” Paleotethysului și
deschiderii Atlanticului central). După ”spargerea” Rodinei, Baltica a evoluat ca un paleocontinent
separat de celelalte blocuri continentale prin bazine marin-oceanice (Iapetus, Ran, Rheic, Ægir,
Paleotethys), până în momentul agregării continentelor LAURUSSIA (în Silurianul târziu) și,
ulterior, LAURASIA (care împreună cu Gondwana au format la sfârșitul Paleozoicului
megastructură continentală PANGEA).
Cratonul Baltica era separat la începutul Paleozoicului de către bazinele marin-oceanice
Iapetus/Ran/Ægir de terenurile cratonice laurențiene/gondwaniene/siberiene. Fudamentul
bazinului marin care separa Baltica de Gondwana, era reprezentat de o structură faliată care
afecta o scoarța de vârstă precambriană - paleozoic inferioară. Pe acest fundament, începând
din Cambrian-Ordovician, s-a instalat Marea Tornquist. Fundamentul și sedimentele acumulate în
bazinul paleozoic au fost tectonizat și adăugate cratonului baltic în orogenezele
baikaliană/caledonică. Cel mai probabil, acest orogen baikalian/caledonian reprezintă
fundamentul Platformei scitice.
(din Torsvik și Cocks, 2017)
(din Torsvik și Cocks, 2017)
(din Torsvik și Cocks, 2017)
(din Torsvik și Cocks, 2017)
 2. FORMAREA CUVERTURILOR SEDIMENTARE ALE PLATFORMELOR
Cuverturile sedimentare se formează în bazinele de sedimentare care se instalează pe fundamentele
platformelor, după cratonizarea acestora (trecerea la un regim de instabilitate la un regim de stabilitate
geotectonică. Instalarea bazinelor este controlată în principal de factorii geotectonici (subsidențe) și
paleoclimatici, care determină fluctuații ale nivelului eustatic. În jocul transgresiunilor/regresiunilor
marine se formează cuverturile sedimentare / paleoreliefuri, în cicluri succesive.
3. Limitele unităților morfostructurale geologice
Limitele unităților morfostructurale geologice sunt
fără excepție tectonice/morfotectonice (falii,
sisteme de falii etc.) și nu limite geomorfologice
care separă unități fizico-geografice (aliniamente
de văi-pasuri-depresiuni-etc.). În cazul
platformelor elementele tectonice care le
delimitează sunt de fundament și nu de
cuvertură.

Platformele din vorladul est-carpatic ale teritoriul

României (după Săndulescu, Visarion, 1981)
1. Platforma Europei Orientale (Moldovenească; a –
blocul Rădăuți-Pașcani, b – aria podolo-moldavă =
fundament balto-podolic); 2. Platformele scitică și a
Europei Centrale; 3. Prelungirea Depresiunii Miechov pe
sub Orogenul Carpatic; 4. Platforma Moesică; 5.
Orogenul Nord-Dobrogean; 6. Fracturi majore; 7. Falii; 8.
Front de șariaj; Fracturi: (1) Falia Ustilug-Rogatin-Siret;
(2) Falia Rava Ruska - Solca; (3) Falia Krakovețk –
Câmpulung Moldovenesc – Bicaz; (4) Falia Bistriței (=
Falia Plopana-Fălciu-Baimaclia); (5) Falia Vaslui; (6)
Falia Trotușului (Falia Adjud – Oancea – Sf. Gheorghe);
(din Săndulescu, 1984) (7) Falia Peceneaga-Camena.