Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

ZONA CUTELOR DIAPIRE

1. Delimitare

Această zonă, situată în faţa Carpaţilor Orientali şi cunoscută şi sub numele de

Zona Miopliocenă, este cuprinsă între Valea Slănicului de Buzău şi Valea Dîmboviţei şi
după datele obţinute prin foraje, ea încalecă de-a lungul faliei pericarpatice Platforma
Moesică, din faţă, datorită acţiunii de subîmpingere spre nord a acesteia. Această zonă se
reazemă cu flancul nordic pe Zona Flişului Paleogen şi cu flancul sudic pe Platforma
Moesică. Intre Valea Slănicului de Buzău şi Valea Cricovului Sărat, respectiv în partea
de est a zonei miopliocene, sunt cute-falii deversate spre sud sau chiar spre nord şi în axul
lor apar» lame de sare sau diapire, dar numai în zona de la vest de Cricovul Sărat se
întîlnesc cute diapire tipice.

Fig. 1 Localizarea zonei cutelor diapire

In sens strict, Zona Cutelor Diapire este cuprinsă între Valea Cricovul Sărat, în
est, Valea Dîmboviţei, în vest, cei doi pinteni, de Văleni şi Homorîciu, în nord, şi falia
pericarpatică, de pe direcţia Mizil, Gura Şuţii, Nord-Găieşti în sud. Diapirismul a fost
denumit, explicat şi definit pentru prima dată în ţara noastră de L. Mrazec (1915).
Această zonă este umplută cu depozite miocene şi pliocene ce au ca substrat depozite
paleogene (tab. 3.1). Ca urmare a subîmpingerii Platformei Moesice sub Zona Mio-
pliocenă, sondele din apropierea contactului Platformei Moesice cu Zona Mio-Pliocenă
au întâlnit şi depozite mai vechi, mezozoice şi paleozoice, de platformă.

1
 Geologia zăcămintelor de hidrocarburi
Profilul lito-stratigrafic din zona cutelor diapire
Etaj Scurtă caracterizare din punct de
Subetaj vedere litologic
Romanian Pietrișuri, nisipuri și gresii slab
(Levantin) cimentate cu intercalații de marne
Dacian Nisipuri, gresii slab cimentate cu
intercalații de marne cenușii-vineții,
albastrui, nisipoase, fin micacee, argile
slab nisipoase si orizonturi de lignit,
variabile ca număr si grosime. La
partea superioară sunt prezente
intercalații de nisipuri grosiere, iar la
partea inferioară predomină nisipuri
fine.
Marne argiloase, marne vineții-
Ponțian albăstrui, așchioase și uneori
intercalații de nisipuri.
Orizontul superior este format din
marne fin nisipoase, fin micacee,
Meoțian nisipuri și gresii calcaroase, fin
micacee, uneori gresii slab
conglomeratice. Orizontul inferior se
caracterizează prin marne cenușii-
albăstrui, marne cenușii nisipoase,
gresii calcaroase și gresii calcaroase
oolitice
2
Zona cutelor diapire
Tabelul 3.1
Observații
S-a dovedit, în general, productiv de petrol,
pe structurile unde a fost străbatut de sare
(Țintea-Băicoi, Moreni-Gura Ocniței,
Ochiuri), în timp ce pe structurile unde
sarea a rămas la nivele inferioare, sub
meoțian (Aricești, Mărgineni, Grăjdana,
Finta, Mănești-Vlădeni, Gheboaia s.a.) s-a
dovedit productiv de gaze, excepție facând
de la aceasta dacianul din blocul central al
structurii Bucșani unde produce petrol.
Pe unele structuri, unde dacianul a fost
găsit productiv, a fost separat, în baza,
complexul Drader, deasupra acestuia
complexul Moreni, iar restul complexelor
productive au fost cuprinse în așa-numitul
complex ,,Dacian nedivizat" (Țintea-
Băicoi). In dacianul structurii Moreni,
dovedit foarte bun productiv, s-au separat
de jos în sus următoarele complexe:
Drader, Moreni, Dacian Intermediar, Gross
și Dacian superior. Draderul de pe flancul
sudic al structurii Moreni a fost împărțit în
trei orizonturi.
Se cunosc intercalații de nisipuri pe linia
diapirismul revărsat și pe linia diapirismul
profund (criptodiapir), (Păcureți, Măgurele,
Plopeasa, Bărbuncești, Podenii Vechi).
Acest etaj geologic ca și de altfel dacianul
a format și formeaza un obiectiv important
în exploatare în această zonă. Meoțianul în
partea de est, la Berca, are o grosime de
circa 700 m și cuprinde două complexe MI
și MII, iar mai spre vest, la Boldești, ajunge
la circa 350 m grosime și cuprinde trei
complexe productive cunoscute de sus în
jos sub numele de: MI, M-intermediar și
MII. In continuare, spre vest, cele trei
complexe productive se întâlnesc pâna în
regiunea Văii Prahova, pentru ca la vest de
această vale, deși grosimea meoțianului
scade, ajungând la 150 m, se mai separă
încă un complex, respectiv se deosebesc
patru complexe: MI, MII, Mintermediar și MIII.
 Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Tabelul 3.1 (continuare)

Profilul lito-stratigrafic din zona cutelor diapire
Etaj Scurtă caracterizare din punct de vedere Observații
Subetaj litologic
Pe unele structuri intercalațiile de marnă
separă complexul bazal în alte
complexe, acesta fiind cazul
complexului MIII în care s-au separat
complexele MIII-a și MIII-b
(Mărgineni) și MIII-c (Bucșani).
Grosimea meoțianului ajunge în
continuare, spre vest, la Teiș, la circa
Meoțian 100 m și numarul complexelor se
reduce la trei, deoarece MII este depus
sub un facies marnos, deși pe unele
diagrame ale carotajelor electrice
continua să fie marcat.
Marne vineții-verzui, în alternanță cu
nisipuri și gresii calcaroase, slab verzui,
Sarmațian deasupra cărora urmează marne
calcaroase verzui, calcare verzui, gresii
slab conglomeratice, nisipuri și calcare
oolitice cu intercalații de marne verzui și
șisturi calcaroase bituminoase.
Marne vineții, albăstrui, fin micacee, fin
nisipoase cu intercalații subțiri de argile și
Buglovian nisipuri, gresii calcaroase, slab cimentate,
bancuri de nisipuri și orizonturi de gips
fibros. Se întâlnesc și șisturi calcaroase
bituminoase, cu aspect disodiliform
Orizontul marnelor cu Spirialis. Orizontul
marnelor cu radiolari format din șisturi
argiloase foioase de tipul șisturilor
disodilice, cu intercalați marno-
calcaroase, uneori silicifiate, în care sunt
Tortonian radiolari. Orizontul “breciei sari”, format
din marne argiloase, de regulă
bituminoase și sărate. In acest orizont se
întâlnesc depozite de sare (sarea de
Slănic-Prahova, Telega, Cîmpina,
Predeal-Sărari). Orizontul tufurilor cu
globigerine, format din tufuri dacitice ce
au intercalații de marne albe tufacee cu un
conținut mare de globigerine.

3
 Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Tabelul 3.1 (continuare)

Profilul lito-stratigrafic din zona cutelor diapire
Etaj Scurtă caracterizare din punct de vedere litologic Observații
Subetaj
Marne cenușii micacee, nisipoase, cu intercalații
subțiri de marne roșii la partea superioară. Marne
roșii micacee, nisipoase în jumătatea inferioară. In
Helvețian afara de intercalații de nisipuri și gresii cenușii
micacee, mai sunt și intercalații de gipsuri, tufuri
dacitice și, uneori, șisturi marnoase, foioase, cu
aspect disodiliform și șisturi calcaroase bituminoase.
Burdigalian Alternanță de gresii grosiere cenușii și roșii-
cărămizii cu conglomerate. Bine reprezentată la
Brebu (conglomeratele de Brebu) și la Schiulești
lângă Vălenii de Munte.
Acvitanian Marne vineții, șisturi bituminoase foioase, cu aspect
disodiliform, de culoare neagră, cu intercalații de gips
și calcare șistoase-bituminoase, acoperite uneori cu
eflorecente de sulfați. Se întâlnesc manifestații saline
și uneori chiar depozite de sare. (Acest etaj este, după
unii geologi, considerat ca făcând parte din
paleogen).
Oligocen In acest etaj, de jos în sus, sunt întâlnite următoarele
orizonturi: menilite, șisturi disodilice, gresia de Kliwa
inferioară, stratele de Podul Morii, orizontul gresiei de
Kliwa superioară și, la partea superioară, un orizont de
menilite și diatomite.
Eocen Alternanță de gresii și marne

Condiţii de formare a zăcămintelor de hidrocarburi

Rocile-mamă din Zona Cutelor Diapire sunt reprezentate prin şisturile menilitice
şi disodilice oligocene, şisturile argiloase din stratele de Podul Morii, şisturile
bituminoase cu aspect disodiliform din acvitanian, şisturile calcaroase bituminoase din
helveţian, şisturile cu radiolari din tortonion, şisturile calcaroase bituminoase din
buglovian şi sarmaţian.
De asemenea, sunt considerate roci-mamă, pe unele structuri, rocile pelitice din
meoţian, ponţian, dacian şi levantin.
Rocile rezervor sunt de tip granular, respectiv sunt reprezentate prin nisipuri,
nisipuri marnoase şi gresii. In sarmaţianul structurii Boldeşti sunt roci rezervor şi
microconglomeratele.

4
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Rocile protectoare. Rocile pelitice care au avut rolul de roci-mamă de

hidrocarburi, după ce au îndeplinit acest rol, s-au tasat şi au devenit roci protectoare.
Admiţîndu-se prezenţa rocilor generatoare de hidrocarburi în toate etajele
geologice în care sunt zăcăminte, respectiv admiţîndu-se că petrolul este în zăcămînt
primar şi acesta s-a format în urma migraţiei laterale a hidrocarburilor, nu este nici o
legătură între sare şi formarea zăcămintelor. Sarea fiind impermeabilă, nu sunt argumente
pentru a se considera că hidrocarburile au migrat pe verticală, pe lîngă pereţii sării, dintr-
o formaţiune geologică mai veche în una mai nouă, ca, de exemplu, din oligocen în
meoţian sau dacian.
Legătura dintre zăcămintele de hidrocarburi şi diapirismul sării este de natură
mecanică; sîmburii de sare au contribuit la formarea capcanelor fie prin formarea cutelor
anticlinale, mai mult sau mai puţin compartimentate, fie prin formarea ecranelor pe
flancurile cutelor anticlinale străpunse de sare.
Tipul zăcămintelor. Zăcămintele din pliocen sunt stratiforme boltite,
compartimentate sau ecranate tectonic; zăcămintele din oligocen, helveţian, buglovian şi
sarmaţian sunt de tip stratiform, ecranate stratigrafie. In această zonă, în urma
prospecţiunilor geologice, geofizice şi în special al rezultatelor obţinute prin foraje, au
fost puse în evidenţă o serie de structuri diapire dispuse linear, în culise, care formează
zone structurale majore, paralele cu lanţul carpatic şi de care sunt legate zone de
acumulare pentru petrol şi gaze.
Dacă în partea de nord a zonei, structurile sunt complicate, cu sîmburi de sare şi,
deseori, în formă de cute diapire revărsate, în spre sud structurile au sîmburi de sare ieşiţi
până sub depozitele cuaternare, cute diapire exagerate, pentru ca, mai spre sud,
structurile să aibă o formă, în general, domală, cu sarea rămasă sub nivelul meoţianului
sau ceva mai jos, cute diapire atenuate, iar la sud de acestea, respectiv în spre platformă,
sarea să fie situată la adîncimi mult mai mari decît la nivelul meoţianului, cute diapire
profunde sau criptodiapire.
După gradul de influenţă a mişcărilor tangenţiale care au acţionat de la nord spre
sud şi după adîncimea la care se găseşte sarea, cutele diapire au fost grupate pe patru
aliniamente, ce formează, după cum s-a menţionat, patru zone structurale majore,
separate de sinclinale largi şi adânci (fig. 3.1).

5
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Fig. 3.1. Structuri petro gazeifere din zona Miopliocenă

1 – Cărbunești, 2 – Surani, 3 – Predeal-Sărari, 4 – Opăriți, 5 – Copăceni, 6 – Cîmpina-Runcu, 7 – Buștenari, 8 – Vârful Drăganesei, 9 – Colibași, 10 –
Ocnița, 11 – Valea Reșca, 12 – Glodeni, 13 – Doicești-Șotânga, 14 – Dolani, 15 – Apostolache, 16 – Păcureți, 17 – Măgurele, 18 – Țintea, 19 – Băicoi,
20 – Florești, 21 – Călinești, 22 – Siliștea-Măgureni, 23 – Filipești, 24 – Moreni, 25 – Gura Ocniței, 26 – Răzvad, 27 – Viforâta, 28 – Ochiuri, 29 –
Teiș, 30 – Dragomirești, 31 – Drăgăești (Depresiunea Getică), 32 – Ludești (Depresiunea Getică), 33 – Podenii Vechi, 34 – Boldești, 35 – Aricești, 36
– Mărgineni, 37 – Bucșani, 38 – Brătești, 39 – Șuța Seacă (Depresiunea Getică), 40 – Cobia (Depresiunea Getică), 41 – Arbănaşi, 42 – Beciu, 43 –
Pîcle, 44 – Plopeasa, 45 – Berca, 46 – Bărbunceşti, 47 – Grăjdana, 48 – Sărata Monteoru, 49 – Malu Roşu, 50 – Ceptura, 51 – Tătaru, 52 – Chiţorani,
53 – Vlădeni-Măneşti, 54 – Brazi, 55 – Mărceşti-Gheboaia, 56 – Finta, 57 – Gura Suţii (Depresiunea Getică), 58 – Bilciureşti (Platforma Moesică).

6
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Aliniamente structurale (zone de acumulare)

Primul aliniament este format din structuri în care sarea este la suprafaţă
(Ocniţa), din structuri de tipul cutelor-falii, cu depozitele miocene ale flancului nordic
mai ridicate şi mai erodate, încălecate peste cele pliocene din flancul sudic, precum şi din
structuri legate de monoclinale şi mai puţin de cute aniclinale. Acestui aliniament îi
corespunde zona de acumulare a cutelor diapire revărsate şi cuprinde structurile:
Apostolache, Matiţa, Podenii-Noi, Păcureţi, Măgurele, Runcu-Sud, Cîmpina, Gura-
Drăgănesei, Vîrful Drăgănesei, Vîlcăneşti, Scăioşi, Colibaşi, Ocniţa, Reşca-Doiceşti-
Şotînga-Glodeni-Aninoasa.
Structura Păcureţi (fig. 3.2) este o cută anticlinală faliată cu zăcăminte de petrol
în meoţian şi ponţian, în general însă, cu debite mici.
Structura Măgurele (fig.3.3) este un monoclin faliat, cu zăcăminte în dacian,
ponţian şi meoţian. In ultimii ani, rezultate mai bune de producţie s-au obţinut în sectorul
Mălăieşti al acestei structuri (fig. 3.4).

Fig.3.2. Secţiune geologică prin Fig.3.3. Secţiune geologică prin structura

structura Păcureţi. Măgurele.

Structura Cîmpina (fig. 3.5) se prezintă sub forma unui monoclin faliat cu
zăcăminte de petrol în oligocen, helveţian şi meoţian.
Structura Gura Drăgănesei (fig. 3.6) este reprezentată tot printr-un monoclin
faliat, foarte înclinat, cu zăcăminte de petrol în oligocen, helveţian şi meoţian.
Structura Vîrful Drăgănesei (fig. 3.7) este tot un monoclin, în al cărui meoţian
este cantonat un mic zăcămînt de petrol.
Structura Scăioşi (fig. 3.8) este legată de o cută falie cu un zăcămînt de mică
importanţă în meoţian.

7
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Fig.3.4. Secţiune geologică prin struc- Fig. 3.5. Secţiune geologică prin structura
tura Măgurele, sectorul Mălăieşti. Câmpina.

Fig. 3.6. Secţiune geologică prin Fig. 3.8. Secţiune geologică prin structura
structura Vîrful Drăgănesei. Scăioşi.

Structura Colibaşi (fig. 3.9) este un monoclin faliat cu zăcăminte de petrol în

meoţianul flancului sudic şi în meoţianul flancului nordic, de mică adâncime.
Structura Ocniţa (fig. 3.10) este o structură tipică, legată de dispirismul revărsat.
Sarea în ridicare a adus la suprafaţă depozite mioplocene întîl-nite pe flancul de sud al
structurii.
Structura Aninoasa (fig. 3.11) se prezintă ca o slabă boltire, pe fondul unui
sinclinal prins între cuta de la Teiş-Viforâta, la sud, şi cuta de la Şotânga, la nord. în
meoţian este cantonat un zăcămînt de petrol.

8
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Fig. 3.7. Secţiune geologică prin structura Gura Drăgănesei.

Fig. 3.9. Secţiune geologică prin Fig. 3.10. Secţiune geologică prin structura
structura Colibaşi Gura Ocniţei

Fig. 3.11. Secţiune geologică prin structura Şotâng – Aninoasa - Teiş

9
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Cel de-al doilea aliniament, situat la sud de primul, este aliniamentul unde pe
unele structuri sarea este sub cuaternar şi el corespunde zonei de acumulare a cutelor
diapire exagerate.
Din această zonă de acumulare fac parte structurile: Ţintea, Băicoi, Floreşti,
Călineşti, Filipeşti-Siliştea Dealului-Filipeştii de Pădure, Moreni, Gura Ocniţei, Răzvad,
Ochiuri, Teiş-Viforâta, Dragomireşti.
Structurile Ţintea-Băicoi (fig. 3.12, 3.13, 3.14, 3.15). Pe aceste structuri
zăcăminte de petrol au fost puse în evidenţă în meoţian şi dacian. Sarmaţianul s-a
dovedit, de asemenea, productiv de petrol, pe o zonă mai restrînsă, la Ţintea.

Fig. 3.12. Secţiune geologică prin Fig. 3.13. Secţiune geologică prin
structura Ţintea (meoţian). structura Băicoi (meoţian)

Fig. 3.14. Secţiune geologică prin Fig. 3.15. Secţiune geologică

structura Băicoi structura Băicoi-Vest (dacian)

10
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Structura Floreşti (fig. 3.16). Pe această structură s-a dovedit productiv numai
meoţianul în care sunt cantonate zăcăminte de petrol şi gaze pe flancul sudic.

Fig. 3.16. Secţiune geologică prin structura Floreşti.

Structura Filipeşti-Siliştea Dealului - Filipeştii de Pădure (fig. 3.17). în sectorul

Filipeştii de Pădure s-au pus în evidenţă zăcăminte de petrol în helveţian, meoţian şi
dacian, iar în sectorul Filipeşti-Siliştea, numai în meoţian.
Structura Moreni (fig. 3.18). Pe această structură sunt zăcăminte de petrol în
helveţian, meoţian, dacian şi levantin.

Fig. 3.17. Secţiune geologică prin Fig. 3.18. Secţiune geologică prin
structurile Filipeşti Siliştea Filipeştii de structura Moreni.
Pădure.

Structura Gura-Ocniţei (fig. 3.19), ca şi structurile Băicoi, Moreni, Ochiuri, este

un alt exemplu de diapirism exagerat, cu zăcăminte de petrol cantonate în aceleaşi etaje
geologice ca şi la Moreni.

11
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Fig. 3.19. Secţiune geologică prin structura Gura Ocniţei

Structura Răzvad (fig. 3.20) cuprinsă între falia Valea Morţii în est, şi falia
Mahalaua, în vest, are zăcăminte de petrol în meoţian şi de mai mică importanţă în
dacian. De asemenea, în zonele de periclin s-a dovedit productiv de petrol şi helveţianul.

Fig. 3.20. Secţiune geologică prin structura Fig.3. 21. Secţiune geologică prin structura
Răzvad. Ochiuri.

Structura Ochiuri (fig. 3.21) este o cută anticlinală străpunsă de sare, până la
suprafaţă, cu zăcăminte de petrol în helveţian, meoţian, dacian şi levantin.
Structura Teiş-Viforîta cuprinsă între falia Teiş şi falia Mahalaua, este o cută
anticlinală cu flancul nordic mai scufundat şi cel sudic dezvoltat şi compartimentat;
zăcăminte de petrol sunt cantonate în helveţian şi meoţian, iar de gaze, în dacian.

Aliniamentul al treilea, mai la sud, este aliniamentul pe care în unele structuri

sarea este sub nivelul meoţianului şi el corespunde zonei de acumulare a cutelor diapire
atenuate. Din această zonă fac parte structurile: Ariceşti, Mărgineni, Bucşani şi Brăteşti.
Structura Ariceşti (fig. 3.22) este un brahianticlinal faliat cu zăcăminte de petrol
în buglovian, de petrol şi gaze în meoţian şi de gaze în dacian şi levantin.
Structura Mărgineni (fig. 3.23) este un anticlinal faliat, cu flancul sudic mai
scufundat, cu zăcăminte de hidrocarburi cantonate în buglovian (petrol), în meoţian
(petrol şi gaze) şi în dacian (gaze).

12
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Fig. 3.22. Secţiune geologică prin Fig. 3.23. Secţiune geologică prin
structura Ariceşti. structura Mărgineni.

Structura Bucşani (fig. 3.24) este un brachianticlinal faliat, cu zăcăminte de petrol

şi gaze în meoţian şi dacian.
Structura Brăteşti (fig. 3.25) se prezintă ca o slabă boltire, faliată, cu mici
acumulări de gaze în dacian. Forajul de mare adîncime a întîlnit depozitele de platformă.

Fig. 3.24. Secţiune geologică prin structura Bucşani.

Fig. 3.25. Secţiune geologică prin structura Brăteşti

13
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Aliniamentul al patrulea, cel mai sudic, este format din structuri cu sarea rămasă
la adîncimi mai mari şi el corespunde zonei de acumulare a diapirismului profund
(criptodiapir).
Din această zonă, de la est la vest, fac parte structurile: Arbănaşi, Pîcle, Beciu,
Berea, Plopeasa, Bărbunceşti, Grăjdana, Sărata Monteoru, Tătaru, Malu Roşu, Ceptura-
Urlaţi, Chiţorani, Boldeşti, Podenii Vechi, Măneşti-Vlădeni, Brazi, Gheboaia-Finta-
Bilciureşti.
Structura Pîcle (fig. 3.26) este o cută anticlinală pe care, de-a lungul unei falii
longitudinale, flancul estic încalecă peste cel vestic, cu zăcăminte de petrol şi gaze în
meoţian.
Structura Berca (fig. 3.27) este o cută anticlinală foarte compartimentată cu
zăcăminte de petrol şi gaze în meoţian.
Structura Bărbunceşti (fig. 3.28) se prezintă sub forma unei boltiri cu zăcăminte
de petrol şi gaze în meoţian şi de gaze în ponţian.

Fig. 3.26. Secţiune geologică prin Fig. 3.27. Secţiune geologică prin
structura Pîcle structura Berca Vest.

14
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Fig. 3.29. Secţiune geologică prin Fig. 3.28. Secţiune geologică prin
structura Grăjdana. structura Bărbunceşti.

Structura Grăjdana (fig. 3.29) este o cută antielinală foarte compartimentată, cu

zăcăminte de petrol şi gaze în meoţian şi de gaze, în dacian.
Structura Tătaru (fig. 3.30) este o cută faliată, cu zăcăminte de petrol în meoţian,
în general, cu rezultate modeste, limitată la periclinul vestic al structurii.
Structura Malu-Roşu (fig. 3.31) reprezintă extinderea estică a structurii Ceptura-
Urlaţi unde ponţianul conţine gaze şi petrol.
Structura Ceptura-Urlaţi (fig. 3.32) este un anticlinal asimetric, foarte
compartimentat, cu zăcăminte de petrol şi gaze în meoţian.

Fig. 3.30. Secţiune geologică prin structura Tătaru

15
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Fig. 3.31. Secţiune geologică prin Fig. 3.32. Secţiune geologică prin
structura Malu Roşu. structura Urlaţi-Ceptura

Structura Chiţorani (fig. 3.33) reprezintă extinderea vestică a structurii Ceptura-

Urlaţi cu zăcăminte de petrol şi gaze în meoţian.
Structura Boldeşti (fig. 3.34) este o cută antielinală faliată, cu flancul nordic mai
căzut şi uşor încălecat de flancul sudic; zăcămintele sunt cantonate în sarmaţian şi
meoţian (petrol) şi în dacian şi levantin (gaze).

Fig. 3.34. Secţiune geologică prin Fig. 3.33. Secţiune geologică prin
structura Boldeşti. structura Chiţorani.

Structura Podenii Vechi (fig. 3.35) are un stil tectonic asemănător cu al structurii
Boldeşti; în meoţian sunt zăcăminte de petrol şi gaze, iar în ponţian, de gaze.
Structura Finta (fig. 3.36) se prezintă sub forma unei slabe boltiri cu zăcăminte de
gaze în dacian şi meoţian. Forajul de mare adîncime executat la Finta a întîlnit depozite
de platformă, rămînînd cu talpa în carbonifer.
Structura Gheboaia (fig. 3.37) prezintă acelaşi stil tectonic ca şi structura Finta şi
are zăcăminte de gaze în dacian şi meoţian.
Din cele prezentate rezultă că, în Zona Cutelor Diapire, în afară de structuri legate
de diapirismul sării, sunt şi cute anticlinale faliate (Păcureţi, Filipeşti, Arbănaşi, Berea,
Ceptura-Urlaţi, Chiţorani, Boldeşti, Podenii-Vechi, Mărgineni, Măneşti, Vlădeni ş.a.),
monocline (Cîmpina, Gura-Drăgănesei, Vîrful Drăgănesei ş.a.), cute-falii (Apostolache,

16
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Scăioşi ş.a.). De asemenea, se întîlnesc slabe boltiri pe fondul unor sinelinale, cum este
cazul structurilor Grăjdana şi Aninoasa, care se prezintă ca o slabă boltire în cadrul unui
sinclinal cuprins între cuta Teiş-Viforâta în sud şi cuta Valea Roşca-Doiceşti-Şotânga, în
nord.

Fig.3.35. Secţiune geologică prin Fig.3.36. Secţiune geologică prin

structura Podenii Vechi. structura Finta.

Fig. 3.37. Secţiune geologică prin structurile Gheboaia-Finta-Bilciuresti.

Structura Matiţa, de asemenea, se prezintă ca un sinclinal tectonizat, care se ridică

şi se îngustează de la vest la est. în ceea ce priveşte repartizarea în suprafaţă a
zăcămintelor de hidrocarburi se constată: pe aliniamentul de nord, al diapirisrnului
revărsat (Cîmpina, Gura Drăgănesei, Colibaşi, Glodeni) sunt numai zăcăminte de petrol,
pe aliniamentul dia-pirismului exagerat (Ţintea-Băicoi, Moreni, Gura-Ocniţei) sunt
zăcăminte de petrol cu cap de gaze, iar pe al treilea aliniament, al diapirismului atenuat
(Ariceşti, Mărgineni, Bucşani) au fost puse în evidenţă zăcăminte de petrol de dimensiuni
reduse şi cu cupole mari de gaze, precum şi strate cu gaze.
Pe ultimul aliniament, al diapirismului profund, s-au pus în evidenţă, în general,
zăcăminte de gaze (Măneşti, Vlădeni, Brazi, Frasin, Finta, Gheboaia).
În partea de nord a Zonei Miopliocene, în apropierea contactului acesteia cu
Pintenul de Văleni, mai este un aliniament de structuri care în general, se caracterizează
prin cute anticlinale faliate, ce au flancul sudic înclinat şi încălecat şi au ca obiectiv
principal de exploatare oligocenul Pintenului de Văleni.

17
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Structura Cărbuneşti-Surani (fig. 3.38) este la nivelul oligocenului o cută

anticlinală faliată, deasupra căreia miopliocenul formează un sinclinal faliat şi flancat de
sare. Zăcămintele sunt cantonate în oligocen, helveţian şi meoţian.

Fig. 3.38. Secţiune geologică prin structura Cărbuneşti-Sud-Surani.

Structura Predeal-Sărari (fig. 3.39) este o cută falie cu zăcăminte în orizonturile

Kliwa superioară şi Podul Morii.
Structura Copăceni (fig. 3.40) este tot o cută falie cu zăcăminte în oligocenul
flancului nordic şi în oligocenul şi meoţianul flancului sudic încălecat.
Structura Opăriţi (fig. 3.41). Pe această cută anticlinală faliată sunt zăcăminte în
orizonturile Kliwa inferioară, Podul Morii şi Kliwa superioară.
Structura Buştenari-Runcu. Se exploatează meoţianul, helveţianul şi oligocenul
(fig. 3.42). Această cută anticlinală este străpunsă de sare şi se consideră că Runcu Sud
face parte din zona cutelor diapire.

Fig. 3.39. Secţiune geologică prin Fig. 3.40. Secţiune geologică prin
structura Predeal Sărari. structura Copăceni.

18
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Fig. 3.41. Secţiune geologică prin structura Opăriţi.

Fig. 3.42. Secţiune geologică prin structurile Buştenari-Runcu.

Dificultăţi în foraj

În levantin şi dacian, pe unele structuri, au loc pierderi ale fluidului de foraj în

partea superioară a acestor etaje. Pentru prevenirea şi remedierea acestor dificultăţi se
utilizează un fluid de foraj uşor, cu filtrat redus, în dreptul zonelor exploatabile.
În ponţian au loc strângeri de gaură, tendinţe de manşonare sau prindere a
garniturii de foraj. Pentru combaterea se utilizează, în general, fluide de foraj tratate în
mod special, pentru evitarea umflării marnelor. Tot în ponţian, pe unele structuri, se
menţionează gazeificări ale fluidului de foraj şi se întîlnesc, ca de exemplu, pe structura
Măgurele, gradienţi mari de presiune şi temperatură. Pentru remedierea acestor dificultăţi
se recomandă îngreuierea fluidelor de foraj sau folosirea fluidelor tip „inhibitiv cu humat
de calciu", cu greutăţi specifice mari, şi stabile la temperaturi ridicate, precum şi folosirea
unor burlane supradimensionate în grosime. De asemenea, în ponţian, se întîlnesc şi
tendinţe naturale de deviere a găurii de sondă, pentru combaterea cărora se folosesc
ansambluri de fund cu stabilizatori.

19
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

În meoţian se menţionează pierderi ale fluidelor de foraj, mai ales în cazul

zăcămintelor de mică adîncime, depletate, precum şi în unele zone noi (de exemplu
structura Brăteşti). Pentru combaterea acestor dificultăţi se utilizează fluide de foraj
uşoare, cu filtrate reduse, sau emulsie inversă, precum şi materiale de blocare.
Variaţiile dese de facies, în special tendinţele de marnizare întîlnite în meoţian, ca
şi înclinările mari ale stratelor, conduc la strîngeri de gaură.
Datorită faptului că zăcămintele de ţiţei şi gaze din pliocen sunt, în general, în
faza de exploatare avansată, iar traversarea miocenului impune folosirea fluidelor de foraj
grele, pe multe structuri pliocenul este închis cu o coloană intermediară.
În sarmaţian s-au întîlnit gradienţi de presiune diferiţi (Bucşani), frecvente
manifestări de ape sărate şi gazeificări. Este necesară folosirea fluidelor de foraj cu
greutate specifică ridicată şi tratate pentru evitarea blocării stratelor productive. Tot în
sarmaţian au loc strîngeri de gaură în zonele de marnizare datorită variaţiilor de facies.
În tortonianul cu sare se produc strîngeri de gaură, dărîmări ale pereţilor găurii de
sondă şi contaminarea fluidului de foraj, ceea ce impune folosirea de fluide de foraj
suprasaturate, cu greutăţi specifice ridicate, eventual emulsie inversă.
În helveţian se întîlnesc frecvente variaţii ale gradientului de presiune şi
temperatură şi se recomandă folosirea unor fluide de foraj cu greutăţi specifice mari sau
tratate în vederea evitării blocării stratelor productive. Datorită variaţiilor de facies
(marnizărilor), au loc strîngeri de gaură şi tendinţe de prindere a garniturii de foraj. Pe
unele structuri, tot în helveţian, se produc pierderi ale fluidelor de foraj.
În oligocen, la adîncimi mici şi medii, se produc strîngeri de gaură în funcţie de
înclinările stratelor şi se utilizează un fluid de foraj tratat, cu filtrat redus sau fluide de
foraj tip emulsie inversă. La adâncimi mari apar dificultăţi datorită gradienţilor mari de
presiune şi de temperatură şi aceasta impune folosirea de fluide tip emulsie inversă, cu
greutăţi specifice mari.
în oligocen se mai întîlnesc şi manifestări de ape sărate, precum şi uşoare gazeificări.

Dificultăţi în exploatare

În helveţian şi dacian, în zăcămintele depletate şi cu ţiţei asfaltos, exploatarea se

face prin combustie sau injecţie cu abur.
În cazul viiturilor de nisip şi a inundărilor premature, care duc la defectarea
coloanei de exploatare, se aplică consolidări, se folosesc filtre de nisip, coloane de
exploatare şliţuite. în timpul exploatării, poate avea loc turtirea coloanelor în dreptul
ponţianului şi pentru prevenirea acestor dificultăţi se indică folosirea unor coloane cu
grosimi mari de perete, cimentate pe toată lungimea lor.
În ponţianul productiv, poate avea loc blocarea stratelor productive, ceea ce
impune executarea de acidizări, fisurări şi uneori reperforări.,
Pe unele structuri, în meoţian, apar dificultăţi legate de viituri de nisip, ce pot fi prevenite
prin consolidarea stratelor, folosirea de filtre sau de noi coloane de exploatare. în cazul
blocării stratelor se aplică acidizări sau se fac reperforări.
Sarmaţianul prezintă dificultăţi în exploatare cauzate de permeabilităţi ridicate,
conţinut mare de CO3Ca şi inundări premature şi în aceste cazuri se aplică tratamente şi
acidizări.
Helveţianul cu înclinări mari, cu viituri de nisip şi zone de marnizare, obligă la
tratamente şi acidizări în vederea deblocării stratelor.

20
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Perspective de noi zăcăminte

Cu posibilităţi de a se descoperi noi zăcăminte de petrol este considerată de prim

interes, pentru oligocen, zona Moreni-Piscuri ca şi extinderea ei spre est şi spre sud, pe
cel de-al treilea aliniament structural din Zona Cutelor Diapire. De asemenea, prezintă
interes de a fi investigată, în continuare, capacitatea petro-gazeiferă a depozitelor
miocene, pe o serie de structuri vechi.
În tabelul 3.2 se dau structurile şi formaţiunile geologice productive din Zona
Cutelor Diapire, iar în tabelul 15 structurile şi formaţiunile geologice productive de la
contactul Zonei Miopliocene cu Pintenul de Văleni.

Tabelul 3.2
Structurile şi formaţiunile geologice productive din zona cutelor diapire

1. Zona de acumulare de pe aliniamentul cutelor diapire revărsate

21
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

2. Zona de acumulare de pe aliniamentul cutelor diapire exagerate

3. Zona de acumulare de pe aliniamentul cutelor diapire atenuate

4. Zona de acumulare de pe aliniamentul cutelor diapire profunde (criptodiapire)

22
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Zona cutelor diapire

Tabelul 3.3
Structurile şi formaţiunile geologice productive de la contactul
Zonei Miopliocene cu Pintenul de Văleni

23