Proiect Corina

CUPRINS
Introducere 5
Capitolul 1. Geologia structurii 7

1.1. Formatiunile geologice traversate 7
1.2. Proprietatile rocilor intalinte in foraj si gradientii de presiune,
fisurare si temperatura 9
1.3. Schema in plan de amplasare a sondei 12
1.4. Comanda geologo-tehnica 13
1.5. Dificultati intalnite in timpul forajului 14
Capitolul 2. Proiectarea programului de constructie al sondei 15

2.1. Metodica proiectarii programului de constructie al sondei 15
2.2. Programe de constructie folosite la sondele de reper 19
2.3. Proiectarea programului de constructie al sondei AX Boldesti 21
2.4. Comparatii si concluzii intre programul de constructie propus
si cele realizate 24
Capitolul 3. Proiectarea proprietatilor fluidului de foraj 26

3.1. Metodica proiectarii proprietatilor si tipurilor fluidelor de foraj 26
3.2. Fluide de foraj folosite la sondele de reper 34
3.3. Alegerea tipului si proprietatilor fluidelor de foraj pentru
sonda AX Boldesti 34
3.4. Comparatii si concluzii intre fluidele folosite la sondele
de reper si cele folosite la sonda AX Boldesti 38
Capitolul 4. Proiectarea parametrilor regimului de foraj 40

4.1. Metodica proiectarii parametrilor regimului de foraj 40
4.2. Parametrii regimului de foraj folositi la sondele de reper 47
4.3. Proiectarea parametrilor regimului de foraj folositi la sonda
AX Boldesti 48
4.4. Comparatii si concluzii intre regimul de foraj de la sonda
proiectata si cel de la sondele de reper 59
Capitolul 5. Proiectarea tubarii coloanelor 60

5.1. Metodica stabilirii profilului coloanelor de tubare 60
5.2. Profilele coloanelor de burlane folosite la sondele de reper 69
5.3. Proiectarea profilului coloanelor pentru sonda AX Boldesti 70
5.4. Comparatii si concluzii intre profilele coloanelor proiectate
si cele de la sondele de reper 82
3
Capitolul 6. Proiectarea cimentarii colonelor tubate 84
6.1. Metodica de proiectare a cimentarii 84
6.2. Analiza rezultatelor cimentarilor de la sondele de reper 94
6.3. Proiectarea cimentarii coloanelor la sonda AX Boldesti 95
6.4. Comparatii si concluzii intre cimentarea sondei AX Boldesti
si cimentarea sondelor de reper 105
Capitolul 7. Proiectarea metodicii de investigare a gaurii de sonda 107

7.1. Metode de investigare a sondelor forate 107
7.2. Metode de investigare ale sondelor de reper 113
7.3. Metode de investigare si masuratori speciale propuse pentru
7.4. Comparatii si concluzii intre metodele de investigare propuse
si cele folosite la sondele de reper 115
Capitolul 8. Proiectarea alegerii instalatiei si a garniturii de foraj 117

8.1. Metodica alegerii instalatiei si a garniturii de foraj 117
8.2. Tipurile si caracteristicile instalatiilor de foraj folosite la sondele
de reper 120
8.3. Proiectarea instalatiei si a garniturii de foraj pentru
8.4. Comparatii si concluzii intre instalatia de foraj folosita
la sonda proiectata si cele de la sondele de reper 125
Tema speciala
Accidente de foraj, prinderi in gaura de sonda 128
Bibliografie 135
4
INTRODUCERE
Tipul sondei
In proiect se prezinta programul de executie al sondei AX Boldesti.

Lucrarea are la baza informatiile privind forajul sondelor din cadrul lucrarii: Studiu de
exploatare a zacamintelor de la Boldesti-Sarmatian precum si dosarele sondelor de
corelare A1, A2, A3 Boldesti
Sonda este amplasata pe structura Boldesti, ce se incadreaza in zona mio-pliocena a
depresiunii din fata Carpatilor, fiind situata in extremitatea estica a aliniamentului
cutelor diapire subcarpatice caracterizat prin diapirism mai putin accentuat.
Obiectivul geologic al sondei AX Boldesti, in limitele adancimii proiectate de 2300 m,
este exploatarea rezervelor de hidrocarburi din Sarmatian intr-o zona mai putin drenata
a zacamantului, situata la aproximativ 40 m NE de sonda productiva A1 Boldesti, in
blocul I Sud.
CAPITOLUL 1
1.1.Caracteristici generale
Structura icleni este situat n zona mijlocie din sectorul vestic al Depresiunii Getice, pe
aliniamentul structural major: Biteni - icleni - Sadu - Licurici - Bustuchin.
Lucrrile de cercetare geologic prin foraje au pus n eviden acumulri de hidrocarburi la nivelul
colectoarelor din Helvcian. Sarmaian i Meoian n 1953, iar exploatarea acestora a nceput n anii
1953 (Sarmaian), 1954 (Helveian) i 1960 (Meoian); iar n 1956 (Meoian-gaze libere); n momentul
de fa. zcmintele aflndu-se ntr-un stadiu avansat de exploatare.
Depozitele sedimentare aparinnd helveianului, sarmaianului i meoianului se prezint sub
forma unui anticlinal uor asimetric onentat SNE-VSV, avnd zona axial cu o orientare n profunzime
de la nord la sud. Flancul nordic i cele dou pericline se afund n pante largi i destul de line spre
zona de sinclinal, n timp ce flancul nordic se prezint sub forma unor cderi n trepte spre sud destul
de pronunate.
Anticlinalul este secionat longitudinal n zona sa de maxim ridicare de un accident major cu
cdere de la nord spre sud, diviznd structura n doua sectoare: unul nordic denumit i flancul nordic i
altul sudic denumit i flancul sudic, mult diferite ca aspect general. La rndul lor, cele dou sectoare
sunt fragmentate de un sistem, versale n marea lor majoritate cu convergena ctre falia majora
compartimentnd astfel structura ntr-o serie de blocuri tectonice diferite ca form i mrime.
n acest sistem structural, sedimente helveiene i sarmaianul sunt dispuse n aceeai manier
complicat peste relieful accidenta al paleogenului, form ce se atenueaz gradat spre panta
superioar.
Peste acestea, seriile meoiene reprezint primele depozite de structur al ansamblului pltiocen
peste relieful destul de accidentat al miocenului mbrcnd i mulnd astfel acest relief lund aspectul
unor formaiuni ondulate cu ridicri i coborri axiale de mic amplitudine.
Din punct de vedere litologic, helveianul este alctuit dintr-o serie inferioar aglomcratic
nisipos-grosier i una superioar alctuit dintr-o serie de pachete de nisipuri cu intercalaii
5
subordonate de marne. Sarmaianul debuteaz printr-o serie marno-grezoas cu unele nisipuri
intercalate. Peste acestea se dezvolt o serie nisipoas, puternic dezvoltat n zona de ridicare. n
continuare se dezvolt o serie marno-grezoas nisipoas ce se termin la partea s uperioar cu un
orizont nisipos, destul de variabil ca dezvoltare. n continuare, meoianul se dezvolt ntr-un facies
predominant nisipos, pe ntreaga structur cu o tendin de momizare n partea s uperioar mai ales n
sectorul estic al structurii.
Din punct de vedere tectonic, structura icleni se prezint sub forma unui anticlinal uor
asimetric, orientat est-vest avnd zona axial cu o nclinare evident de la nord la sud. Flancul nordic
i cele dou pericline se afirm n pante largi i destul de line spre zonele de sinclinal, iar flancul sudic
se prezint sub forma unor cderi destul de abrupte.
Accidentele tectonice sunt mult mai numeroase i mai complicate la orizonturile helveiene
superior, sunt dominate de faliamajora F I, care secioneaz longitudinal anticlinalul n zona sa de
maxim ridicare a crui nclinare de la nord la sud o urmrete diviznd structura in doua mari
sectoare: flancul nordic i flancul sudic.
1.2. Cadrul geologic regional
Formaiunile geologice care iau parte la alctuirea Depresiunii Getice, identificate n deschideri
la zi, sau n sedimentul din anncime deschis prin numeroasele sonde care s-au spat n aceast zon.
aparin cristalinului, permianului. jurasicului, cretacicului, paleogenului, neogenului i cuaternarului.
Din corelarea datelor de cotare geologic, prospeciunea geofizic i a celor obinute prin
lucrrile de foraj, rezult c, din punct de vedere sedimentologic i tectonic, sedimentalul Depresiunii
Getice, identificate. al crui flanc nordic intens cutat, ce se reazm pe clina sudic a lanului Carpatic,
coboar destul de repede spre sud, redresndu-se apoi n zona accidentelor de la Ungureni i Scelu.
Dup aceea urmeaz o serie de cute anticlinale, dispuse n lungul unor linii structurale, majore,
orientate n general est-vest i a cror amplitudine descrete treptat de la nord la sud, astfel nct
flancul sudic ce se sprijin pe depozitele Platformei Moesice, pare a fi practic necutat.
Multitudinea formelor structurale i aranjamentul lor spaial, gradul ridicat de tectonizare al
formaiunilor, discontinuitile de ordin stratigrafie, ce poate fi reconstituit din cele mai vechi timpuri
i pn n perioada actual.
Istoria evolutic a Depresiunii Getice este legat la nceputurile sale de orogenez din faza
austric din mezocretacic, care determin crearea unei linii de ruptur a cristalinului pe marginea
sudic a lanului Carpatic, pe care o parte din zona cristalin, situat la sud, alunec i se scufund,
dnd natere la o zona depresionar, de proporii, denumit de L. Mrozee: Depresiunea Getic".
Imediat dup desvrirea scufundrii cristalinului constituind fundamentul Depresiunii Getice,
aceast mare unitate geologic, n ansamblul su, i ncepe evoluia proprie, dar n strns dependen
de evoluia Carpaiilor Meridionali.
1.3. Stratigrafia structurii icleni
Sondele spate pe structura icleni, au deschis seria depozitelor sedimentare pn la adncimea

de 6015 m, majoritatea sondelor avnd adncimi ce variaz ntre 1250 m i 2600 m. formaiunile
geologice ntlnite fiind: eocen, oligocen, helveian, sarmaian i pliocen.
Romanian-Dacianul a fost apreciat n zona de suprafa, pe intervalul 0-459 m, fiind alctuit din
nisipuri i pietriuri cu intercalaii de argile, marne nisipoase i crbuni, cvasiorizontale.
Ponianul a fost evaluat pe intervalul 459-885 m, fiind dezvoltat n facies predominant marnos,
avnd n componen marne i marne nisipoase cu rare i subiri intercalaii de nisipuri marnoase, mai
frecvente la partea superioar.
6
Meoianul a fost aproximat n baza depunerilor detritice pliocene, pe intervalul 885- 1228 m,
fiind reprezentat printr-o alternan de nisipuri, marne nisipoase i intercalaii de gresii calcaroase, n
continuitate de sedimentare, cu nclinri ale stratelor de pn la 5.
Sarmaianul a fost estimat pe intervalul 1228-1329 m, transgresiv i discordant pe un relief de
eroziune helveian, fiind dezvoltat n facies predominant marnos-nisipos cu intercalaii de gresii, i
predominant marnos cu 2-3 pachete nisipoase. nclinrile stratelor sunt de circa 5-20.
Helveianul a fost apreciat n partea finala a sondei proiectate, ncepnd de la 1329 m, fiind
reprezentat predominant prin nisipuri i gresii cu intercalaii de marne, mame nisipoase i grezoase, i
gresii calcaroase cu nclinri ale stratelor de circa 5-25.
De jos n sus au fost corelate urmtoarele complexe productive, notate astfel: VIII, VII, V-inferior, V-
superior, IV-inferior, IV-superior, III, II, I i de tranziie.
Helveianul VIII, depus peste seria helveianului inferior, este constituit predominant din
nisipuri i gresii de granulaie de la fin ia mijlocie, rareori grosier, ntre care se intercaleaz frecvent
marne, marne nisipoase sau grezoase i gresii calcaroase. Girosimea acestui complex este de regula n
jur de 100 m.
Helveianul VI este dispus peste He VII i este constituit predominant din nisipuri i gresii, cu un grad mai
mare sau mai mic de consolidare prin strate de marne. He VI are o groime de 130 m.
Helveianul V-inferior depus peste He VI constituie o unitate hidrodinamic, avnd o grosime ce
variaz ntre 40 i 60 m. Faciesul acestui complex productiv nu face excepie din faciesul de reguli a
celorlalte complexe, fiind prezente frecvente intercalaii de nisipuri, gresii i marne, care intercaleaz pe
cele mai de sus.
Helveianul V-superior, cu unaspect mai mult marnos, dup diagrafia electric, este depus peste
He V-infenor, constituit preponderent din bancuri de gresii, are o grosime de la 30 m la 40 m. Acest
complex productiv ct i cel de dedesupt, He V-superior, sunt singurele uniti hidrodinamice din He
de la icleni, care au i cupole de gaze.
Helveianul IV-superior, depus peste He IV-inferior, este constituit la partea superioar. n special
din marne grezoase cu intercalaii subiri de nisipuri i gresii mai mult sau mai puin consolidate, cu
intercalaii de la 3 la 5 m de marne. Grosimea total a acestui complex variaz de la 45 la 75 m.
Helveianul III, cu o grosime mai mare dect a complexelor inferioare, aproximativ 160-180 m. a
fost mprit n doua complexe: inferior i superior.
Helveianul II, depus probabil discordant peste He III, are cea mai mare grosime, de la 250 la
350 m. Complexul este alctiuit din nisipuri de granulaie de la fin la mijlocie, rareori grosier, cu un
grad mai mare sau mai mic de consolidare. Stratele i bancurile nisipoase sunt mai separate de strate
mamoase cu grosimi variabile de la 3 la 15 m.
Helveianul I, depus discordant, fie peste He II-superior sau peste He ll-mediu, acesta a fost
supus unei coroziuni mai accentuate n axul structurii care s-a atenuat pe flancuri i pericline.
Helveianul de tranziie, ultimul complex productiv, are aceleai caracteristici litofaciale ca i
complexul He I.
He I i He II produc iei i ap n raporturi destul de diferite. ntr-un astfel de zcmnt,
meninerea parial a presiunii a fost posibil datorit acvifierului care apare ca faz continu chiar i n
interiorul suprafeei productive.
Pe baza unui astfel de model gcologo-fizic, caracteristic pentru toate zcmintele din
Helveianul de la icleni, s-a realizat conturarea suprafeelor productive, lund n considerare
nregistrrile diagrafiei geologice de sond i rezultatele probelor de producie.
n marea majoritate a cazurilor, limitele dintre faze (ap, iei fi gaze) nu sunt tabulare, poziia
lor fiind determinata de proporiile litologice i fizice.
Din analiza detaliat a informaiilor disponibile s-au stabilit c limitele dintre faze nu sunt
tabulare, poziia lor fiind determinat n mod predominant de umectabilitate. Pe aceast baza s-au
conturat suprafee productive, lund n considerare nregistrrile diagrafiei geofizice de sond i
rezultatele probelor de producie.
Harta structural pe structura icleni

1.4. Tectonica structurii icleni
Din punct de vedere tectonic, structura icleni apare sub forma unui anticlinal orientat est-vest.
Cele dou pericline se afund n pante mai largi i line spre zonele de sinclinal, n timp de flancurile
nordic i sudic se prezint mai ales sub forma unor cderi destul de abrupte.
Accidentele tectonice, la orizonturile He-superior, secioneaz anticlinal, longitudinal n
zona sudic. Flancul sudic al structurii este posibil de a fi compartimentat printr-o serie de falii
longitudinale. nclinarea stratelor variaz ntre 5 i 60.
1.5. Dificulti n foraj
.
La forajul sondelor, la punerea in productie si apoi in exploatare au fost inregistrate
unele dificultati ca:
contaminarea fluidului de foraj cu marne, blocarea formatiunilor productive care
au necesitat apoi acidizari repetate cu 1015% HCl pentru punerea in productie;
mansonarea, prinderea sapei de foraj in Meotian si Sarmatian, strangeri de gaura
in Pontian;
daramari de gaura in Sarmatian;
tendinte naturale de deviere, la adancimi mici;
pierderi de fluid de foraj;
eventuale gazeificari in Pontian, Meotian si Sarmatian;
deteriorarea coloanelor in dreptul limitei Pontian/Meotian in decursul exploatarii,
ducand astfel la reducerea fondului de sonde active de extractie si injectie.
8
1.6 Gradienii de presiune si de fisurare
Analiza i interpretarea complex a informaiilor obinute de la sondele spate pe structur a

permis elaborarea profilelor gradienilor de presiune i fisurare, n funcie de adncime, pentru
succesiunea litostratigrafic estimat a fi ntlnit n sonda proectal.
Se poate remarca, la nivelul depozitelor pliocene i sarmaiene, o evoluie normal a gradienilor
de presiune, valorile notate fiind cuprinse n domeniul 1,00 - 1,08 at/10 m, iar la nivelul depozitelor
Helveiene nu s-a renunat la trasarea valorilor iniiale ale gradienilor de presiune, notndu-se
valorile actuale ale acestora i menionndu-se faptul c acestea sunt corecte numai la nivelul
colectoarelor cu hidrocarburi, mai puin la nivelul acviferului:
pentru He-tranziie: actual <=1,10 at/10 m, fa de iniial ~ 1,22 at/10 m;
pentru He-I: actual <= 1,10 at/10 m, fa de iniial ~ 1,23 at/10 m;
pentru He-II: actual <= 0,63 at/10 m, fa de iniial ~ 1,27-1,28 at/10 m;
pentru He-III: actual <= 0,94 at/10 m, fa de iniial ~ 1,30 at/10 m
pentru He-IV: actual <= 0,96 at/10 m, fa de iniial ~ 1,33 at/10 m;
pentru He-V: actual ~ 1,10 at/10 m, fa de iniial ~ 1,35-1,37 at/10 m;
pentru He-Vl: actual 1,39 at/10 m;
pentru He-VII: actual ~ 1,14 al/l0 m, fa de iniial ~ 1,39-1,40 at/10 m.
De asemenea, n interiorul separaiilor marnoase dintre complexele poros-permeabile cu

hidrocarburi exist posibilitatea interceptrii, n sonda proiectat, a unor strate cu dezvoltare
lentiliform, saturate cu fluide la presiuni iniiale.
n ceea ce privete gradienii de fisurare, calculele efectuate pe intervalul Pliocen- Sarmaian
indic o cretere normal a valorilor, de la circa 1,34 at/10 m (posibil mai sczute n pietriurile din
imediata apropiere a suprafeei terestre) la circa 1,82 at/10 m, iar n continuare.
9
Tema de proiectare cuprinde urmatoarele date de baza pentru proiectarea
sondei
Categoria sondei exploatare

Obiectiv geologic Sarmatian si Meotian
Adancimea proiectata: 1800 m
Limite geologice: Dacian/Pontian: 364 m
Pontian/Meotian: 983 m
Top Meotian II:1091 m
Top Meotian III:1166 m
Top Meotian inf.:1209 m
Meotian/Sarmatian: 1418 m
Sarmatian/Helvetian:1783m
Programul de constructie cuprinde:
Coloana de suprafata (de ancoraj) de 9 5/8 in tubata la 520 m, cimentata la zi
Coloana de exploatare de 7 in tubata la1 m, cimantata la 1460 m
10
11
12
CAPITOLUL 2
PROIECTAREA PROGRAMULUI
DE CONSTRUCTIE AL SONDEI AX BALTENI
Constructia sondei se realizeaza pe baza unui plan, numit program de constructie.

Acesta cuprinde, in primul rand, programul de tubare si anume: adancimea de
introducere a coloanelor de burlane cu care se consolideaza peretii gaurii de sonda,
diametrul si grosimea burlanelor, calitatea otelului si tipul imbinarilor dintre ele. La
acestea se adauga, uneori, programul de sape, programul de cimentare si echipamentul
de extractie la sondele de exploatare.
Constructia proiectata determina, de regula, echipamentul si sculele cu care se va
executa sonda: instalatia de foraj, diametrul si alcatuirea garniturilor de foraj folosite pe
diverse intervale. Schema de constructie determina, indirect, tipul si proprietatile
fluidelor folosite, uneori si tehnologia de foraj aplicata.
2.1. Metodica proiectarii programului de constructie al sondei [6]

Constructia unei sonde cuprinde mai multe coloane de tubare, care poarta diverse nume-
dupa scopul urmarit. Numarul lor este determinat de adancimea finala, de dificultatile
anticipate ori survenite in timpul forajului, scopul sondei, dar si de alti factori tehnici ori
tehnologici.
Obisnuit, la gura sondei se tubeaza si se betoneaza, intr-un beci sapat manual, un burlan
de ghidare, fabricat din tabla sudata, care nu este considerat o componenta a
programului de tubare.
Urmatoarea coloana de burlane-prima din programul de tubare daca nu exista un
conducator-este coloana de suprafata (de ancoraj). De obicei, ea are lungimea de cateva
sute de metri. Coloana de suprafata se cimenteaza pe toata lungimea, pana la zi.
Tubarea acestei coloane este obligatorie la toate sondele de petrol si gaze.
Coloana de exploatare (de productie) se tubeaza pana la baza ultimului orizont
productiv sau presupus productiv si face posibila extractia petrolului sau gazelor, prin
interiorul tubingului, in conditii de siguranta. Uneori, cand zona productiva este bine
consolidata, nu contine fluide nedorite si poate fi exploatata simultan, coloana de
exploatare se tubeaza doar pana deasupra zonei productive.
Daca intre siul coloanei de suprafata si adancimea de tubare a coloanei de exploatare
sunt traversate formatiuni care ingreuneaza ori chiar impiedica forajul, se tubeaza una
sau mai multe coloane intermediare. Sunt numite uneori coloane de protectie sau de
13
foraj. Asemenea coloane se introduc pentru a izola strate in care se pierde noroiul de
foraj, strate cu presiune ridicata, masive de sare, roci argiloase instabile, evitandu-se
anumite dificultati la continuarea forajului sub aceste zone.
Unele coloane intermediare si de exploatare nu sunt tubate pana la suprafata, ci numai
pana la siul coloanelor precedente, pe intervalul netubat. Asemenea coloane sunt numite
linere (coloane pierdute).
Adeseori, linerele se intregesc pana la suprafata, cu o coloana de intregire (de
prelungire), cu acelasi diametru sau cu diametru mai mare.
Programul de constructie al unei sonde este reprezentat grafic printr-o schema de
constructie. Pe ea sunt precizate, in primul rand, coloanele de burlane, cu lungimea si
diametrul lor, si intervalul ramas netubat, daca exista.
In acest capitol sunt prezentate cateva reguli pentru stabilirea adancimilor de tubare si
pentru alegerea diametrului coloanelor.
Numarul si adancimea de tubare a coloanelor
Pe tot parcursul traversarii unui anumit interval, in orice punct al lui-atata timp cat el
este liber, netubat, trebuie indeplinite conditiile:
pp pn pfis (2.1.)
unde: pp presiunea fluidelor din porii rocilor;
pn presiunea noroiului din sonda;
pfis presiunea de fisurare a rocilor
Daca prima conditie n-ar fi indeplinita, fluidele din pori ar patrunde in sonda si ar avea
loc o manifestare eruptiva; daca n-ar fi indeplinita a doua conditie, noroiul s-ar pierde in
strate.
Diametrul coloanelor
De regula se impune diametrul interior al coloanei de exploatare. Acesta determina
diametrul celorlalte coloane din programul de constructie al unei sonde si implicit,
diametrul sapelor folosite pentru fiecare coloana.
Coloana de exploatare se alege in functie de debitele maxime asteptate, metoda de
exploatare preconizata, diametrul echipamentelor de extractie si a celor de interventie
sau reparatie disponibile, eventualitatea adancirii sondei, modul de echiparte al zonei
productive. Ea trebuie sa asigure folosirea optima a energiei stratelor productive pentru
ridicarea fluidelor la suprafata si transportul lor pana la rezervoare, sa permita realizarea
regimului dorit de exploatare a zacamantului si a sondei.
La alcatuirea succesiunii sape-coloane sunt urmarite doua conditii.
Prima conditie impune ca in exteriorul coloanelor de burlane sa existe un joc suficient
de mare pentru introducerea lor fara dificultati si pentru realizarea unor cimentari
eficiente a spatiului inelar marimea acestui joc este determinata de rigiditatea
14
burlanelor, tipul imbinarilor, prezenta unor dispozitive cum sunt centrorii si
scarificatorii, lungimea si rectilinitatea intervalului deschis sub siul coloanei precedente,
existenta unor zone ce pot provoca dificultati de tubare, viteza de introducere. Burlanele
cu diametrul mai mare sunt mai rigide si se inscriu mai dificil de-a lungul sondei, de
accea necesita jocuri mai largi. Asemenea jocuri sunt necesare si cand intervalele
deschise sunt lungi, cu dese schimbari de directie, cu tendinte de strangere a peretilor
sau de fisurare a formatiunilor, ca urmare a suprapresiunilor create la introducerea si in
timpul circulatiei.
Burlanele cu diametrul mufei mai apropiat de cel al corpului, cele cu mufa din corp fara
praguri drepte si, bineinteles cele calibrate permit jocuri mai mici.
In concluzie, daca se impune jocul radial minim , in dreptul mufelor, diametrul sapelor
va fi:
Ds=Dm+2 (2.2.)
cu Dm diametrul exterior al mufelor (vezi fig. 2.2,a)
Jocurile uzuale variaza intre 7 si 70mm. Ele cresc cu diametrul coloanei si cu lungimea
intervalului deschis. Pot fi mai mici pentru burlane calibrate si mai mari in zone cu
tendinta severa de strangere a peretilor.
D
D
Di
Dm t t

Ds
Ds
a a
a) b)
Fig.2.2. Modul de stabilire a diametrului sapelor
(a) si a diametrului coloanelor de burlane (b)
Uneori se foloseste notiunea ratia de tubare, definita astfel:

D
R S (2.3.)
D S 2D S
Ea variaza in limite mai restranse: 0,050,10

A doua conditie implica posibilitatea de trecere a sapelor prin coloanele anterior tubate
(figura 2.2.,b)
15
Di=DS+2a (2.4.)
sau
DS>D (2.5.)
unde: Di reprezinta diametrul coloanei prin care trebuie sa treaca sapele;
a un joc ce ia in considerare tolerantele de la grosimea si diametrul nominal,
precum si ovalitatea burlanelor; se admite a=25 mm;
D diametrul de sablonare a burlanelor, stabilit prin normele de fabricare si care
tine seama de tolerantele maxime admise.
Intervale de cimentare
Prin cimentare se urmareste, in primul rand, izolarea tuturor stratelor purtatoare de
fluide, fluide care ar putea circula prin spatele coloanelor de burlane provocand
neplaceri. Se izoleaza stratele cu apa utilizabila, zonele unde noroiul se poate pierde,
masivele de sare, rocile argiloase sensibile la apa. Inelul de ciment mareste intr-o
oarecare masura, capacitatea portanta a coloanei, evita flambajul ei cand apar forte de
compresiune periculoase si o protejeaza de actiunea coroziva a apelor mineralizate.
Coloana de suprafata se cimenteaza pe toata inaltimea. In acest mod, se consolideaza
formatiunile de suprafata, impreuna cu masivul de roci din jur, un suport rezistent
pentru instalatia de prevenire a eruptiilor si pentru coloanele urmatoare.
Celelalte coloane se cimenteaza pana la cel putin 200 m, deasupra ultimului strat
permeabil. Se evita astfel circulatia fluidelor prin spatele coloanelor de burlane.
La sondele de gaze se recomanda ca toate coloanele sa fie cimentate pana la suprafata,
pentru a micsora posibilitatile de migrare a gazelor prin spatiul inelar si eventualele
scapari pe la imbinarile filetate.
La sondele de explorare, se obisnuieste ca oglinda cimentului sa depaseasca siul
coloanei precedente cu cel putin 100 m. Adeseori, pentru siguranta, coloanele se
cimenteaza pe toata inaltimea.
Lainerele se cimenteaza pe toata inaltimea, cu exceptia celor slituite, de productie, ori
care urmaresc o exploatare selectiva a stratelor.
Compozitia si proprietatile pastei si ale pietrei de ciment se stabilesc in concordanta cu
natura rocilor ce trebuie izolate, presiunea si natura fluidelor din pori, rezistenta la
fisurare a formatiunilor, temperatura geostatica si cea de circulatie, dar si cu mijloacele
tehnice si tehnologice disponibile.
2.2. Programe de constructie folosite la sondele de reper

Principalele sonde de corelare stratigrafica si de similitudine a conditiilor geologo-fizice
sunt A1 Boldesti (la nivelul Sarmatianului), A2 Boldesti (la nivelul Sarmatianului) si A3
Boldesti (la nivelul Meotianului).
2.2.1. Programul de constructie al sondei A1 Balteni
16
Tipul sondei: explorare
Pozitia pe structura: flancul sudic al anticlinalului Balteni
Obiectiv geologic: explorarea Sarmatianului
Adancimea finala: 2800 m
Program de constructie:
coloana de ancoraj 14 in tubata la 150m, cimentata la zi;
coloana intermediara 9 5/8 in tubata la 2150 m, cimentata pana la 200 m
deasupra limitei P/M;
coloana de exploatare 6 5/8 in liner tubat la 2800 m, cimentat pe toata
lungimea.
In continuare, in tabelul 2.1. sunt prezentate diametrele coloanelor si ale sapelor folosite
pentru constructia sondei A1 Boldesti.
Diametrele coloanelor si sapelor folosite la sonda A1 Balteni Tabelul 2.1.

Coloana Intervalul tubat Diametrul exterior al coloanelor Diametrul sapelor
- m in mm mm
De suprafata 0150 14 355,6 520
Intermediara 02150 9 5/8 244,5 350
De exploatare(liner) 21502800 6 5/8 168,3 214
Tipul sondei: injectie

Obiectivul sondei: injectie Sarmatian
Oglinda de ciment: 1550m
Program de constructie:
coloana de ancoraj 10 in tubata la 296 m, cimentata la zi;
coloana de exploatare 5 in tubata la 2309 m, cimentata pana la 98 m (carotaj
acustic de cimentare).
17
In continuare, in tabelul 2.2. vor fi prezentate diametrele coloanelor si ale sapelor
folosite pentru constructia sondei A2 Balteni.

- m in mm mm
De suprafata 0296 10 3/4 273,1 346,1
De exploatare 02309 5 139,7 244,5
Destinatia initiala a sondei: exploatare Meotian II

Pozitia pe structura: Blocul IS
Oglinda de ciment: 2014 m
Program de constructie
coloana de ancoraj 11 in tubata la 290 m, cimentata la zi;
coloana de exploatare 6 5/8 in tubata la 2131 m, cimentata pana la 200 m
(carotaj acustic de cimentare)
In continuare, in tabelul 2.3. vor fi przentate diametrele coloanelor si ale sapelor folosite
pentru constructia sondei A3 Boldesti.

- m in mm mm
De suprafata 0290 11 3/4 298,5 374,6
De exploatare 02131 6 5/8 168,3 244,5
2.3. Proiectarea programului de constructie al sondei AX Balteni

Programul de constructie al sondei AX Boldesti este urmatorul:
coloana de ancoraj 13 3/8 in tubata la 300 m, cimentata la zi;
coloana intermediara 9 5/8 in tubata la 1660 m, cimentata la zi;
coloana de exploatare 5 in tubata la 2300m, cimentata la 1460 m.
2.3.1. Proiectarea coloanei de exploatare
18
Pentru determinarea diametrelor coloanelor si al sapelor folosite pentru fiecare coloana
din programul de constructie al sondei AX Boldesti se impune diametrul interior al
coloanei de exploatare, de 5 in, care are urmatoarele caracteristici:
diametrul exterior: Dext=139,7 mm
diametrul mufei: Dm=153,7 mm
Conform relatiei (2.2.) se stabileste diametrul sapei pentru coloana de exploatare si
anume:
DS=153,7+215=183,7 mm
pentru care s-a ales un joc radial =15 mm
Din [6], se alege diametrul sapei pentru coloana de exploatare, si anume:
DS=212,7 mm=8 3/8 in
Din relatia (2.2.) rezulta jocul radial recalculat:
212,7 153,7
29,5 mm
2
Cu ajutorul relatiei (2.3.) se calculeaza ratia de tubare:
29,5
R 0,14
212,7
2.3.2. Proiectarea coloanei intermediare
Diametrul interior al coloanei intermediare se determina conform relatiei (2.4.):

Di=217,7+22=216,7 mm
pentru care se alege jocul dintre sapa si interiorul coloanei a=2 mm
Din [6], se alege diametrul interior al coloanei intermediare:
Di=216,8 mm
Prin urmare se alege coloana intermediara de 9 5/8 in, al carei diametru exterior este
Dext=244,5 mm.
Conform relatiei (2.2.) se stabileste diametrul sapei pentru coloana intermediara si
anume:
Ds=269,9+220=309,9 mm
pentru care se alege jocul radial =20 mm si diametrul exterior al mufei pentru coloana
de 9 5/8 in, Dm=269,9 mm
Din [6], se alege diametrul sapei pentru coloana intermediara, si anume:
Ds=311,2 mm=12 in
19
311,2 269,9
20,65 mm
2
Conform relatiei (2.3.) se calculeaza ratia de tubare:
20,65
R 0,07
311,2
2.3.3. Proiectarea coloanei de suprafata
Diametrul interior al coloanei de suprafata se determina conform relatiai (2.4.):

Di=311,2+22=315,2 mm
Pentru care se alege jocul dintre sapa si interiorul coloanei a=2 mm
Din [6], se alege diametrrul interior al coloanei de suprafata:
Di=316,6 mm
Prin urmare se alege coloana de suprafata de 13 3/8 in, al carei diametru exterior este
Dext=339,7 mm.
Conform relatiei (2.2.) se stabileste diametrul sapei pentru coloana de suprafata si
anume:
DS=365,1+235=435,1 mm
pentru care se alege jocul radial =35 mm si diametrul exterior al mufei pentru coloana
de 13 3/8 in, Dm=365,1 mm.
Din [6], se alege diametrul sapei pentru coloana de suprafata, si anume:
DS=444,5 mm=17 in
444,5 365,1
39,7 mm
2
Conform relatiei (2.3.) se calculeaza ratia de tubare pentru coloana de suprafata:
39,7
R 0,09
444,5
In continuare, in tabelul 2.4. sunt prezentati principalii parametri folositi pentru
programul de constructie al sondei AX Boldesti.
Jocurile radiale dintre sapa si coloana ale sondei AX Boldesti Tabelul 2.4.
Ratia
Interval Diametrul coloanelor Diametrul Diametrul Jocul
Coloana de
tubat mufei sapei radial
Exterior Interior tubare
- m in mm mm mm in mm mm -
De suprafata 0300 13 3/8 339,7 316,6 365,1 17 444,5 39,7 0,09
Intermediara 01660 9 5/8 244,5 216,8 269,9 12 311,2 20,65 0,07
De 02300 5 1/2 139,7 125,5 153,7 8 3/8 212,7 29,5 0,14
exploatare
20
2.4. Comparatie si concluzii intre programul de constructie
propus si cele realizate
In tabelul 2.5. este prezentat programul de constructie al sondei A X Boldesti cat si
programele de constructie ale sondelor A1, A2, A3 Boldesti.
Programul de constructie al sondei AX Boldesti si programele sondelor de reper

A1, A2, A3 Boldesti. Tabelul 2.5.
Tipul Adancimea Diametrul exterior Diametrul
Sonda Coloana Intervalul tubat
sondei finala al coloanei sapei
- - m - m in mm mm
SarmatianExpoatare SarmatianExpoatare
De suprafata 0300 13 3/8 339,7 444,5

Intermediara 01660 9 5/8 244,5 311,2
AX 2300 De exploatare 02300 5 1/2 139,7 212,7
De suprafata 0150 14 355,6 520
Intermediara 02150 9 5/8 244,5 350

A1 2800
De exploatare 21502800 6 5/8 168,3 214

(liner)
21
IIExpoatare Meotian SarmatianInjectie
De suprafata 0296 10 273,1 346,1
A2 2310
De exploatare 02309 5 1/2 139,7 244,5
De suprafata 0290 11 298,5 374,6
A3 2162
De exploatare 02131 6 5/8 168,3 244,5
Concluzii:
Sonda de exploatare AX Boldesti este alcatuita din trei coloane dupa cum reiese din
tabelul 2.5.
Coloana de ancoraj 13 3/8 in, 300 mm, cimentata la zi, are rolul de a izola
formatiunile slab consolidate si cu permeabilitatae mare de la suprafata si permite
montarea unui sistem de prevenire la gura sondei.
Coloana intermediara 9 5/8 in, 1600 m, cimentata la zi, are rolul de a izola
formatiunile din Dacian si Pontian, formatiuni care pot crea dificultati la continuarea
forajului pana la adancimea finala.
Coloana de exploatare 5 in, 2300 m, cimentata pe intervalul 23001460 m, are
rolul principal de a pune in valoare hidrocarburile cantonate in formatiunile traversate
de sonda.
Sonde de corelare A1 Boldesti, avand ca obiectiv explorarea Sarmatianului este
deasemeni alcatuita din 3 coloane, ultima coloana fiind de fapt un liner cimentat pe
toata inaltimea.
Celelalte doua sonde de corelare A2 si A3 Boldesti cu caracter de injectie Sarmatian si
respectiv exploatare Meotian II sunt alcatuite numai din doua coloane (vezi tabelul 2.5.)
22
CAPITOLUL 3
PROIECTAREA PROPRIETATILOR
FLUIDULUI DE FORAJ
La inceputurile forajului rotativ modern se pompa prin prajini apa pentru a spala
permanent talpa sondei si a evacua detritusul la suprafata.Cu particule fine de roca, mai
ales cu cele dispersabile in apa, se forma un noroi, de-a lungul spatiului inelar. S-a
constat ca acesta avea unele avantaje fata de apa curata: o capacitate mai buna de
evacuare, inclusiv pe aceea de a mentine detritusul in suspensie la intreruperea
circulatiei si, indeosebi, calitatea de a stabilza pereti gaurii de sonda in dreptul rocilor
neconsolidate. Treptat, exigentele impuse acestui fluid au crescut. El a inceput sa fie
preparat la suprafata din argile coloidale, studiat in laborator, testat la sonda, tratat si
curatat cu cat mai multa atentie. In scopul obtinerii unor performante superioare,
compozitia fluidelor de foraj s-a diversificat continuu. Astazi, multe dintre ele nu mai
sunt preparate din apa si argila.
23
3.1. Metodica proiectarii proprietatilor si tipurilor fluidelor de
foraj [4; 9]
3.1.1. Rolul fluidelor de foraj
Fluidului de foraj i se atribuie, in prezent, urmatoarele roluri principale:

Hidrodinamic. Dupa iesirea din duzele sapei, fluidul curata particulele de roca
dislocata de pe talpa sondei si le transporta la suprafata, unde sunt indepartate.
Hidrostatic.Prin contrapresiunea creata asupra peretilor, el impiedica surparea rocilor
slab consolidate si patrunderea nedorita in sonda a fluidelor din formatiunile traversate.
De colmatare. Datorita diferentei de presiune sonda-strate, in dreptul rocilor
permeabile se depune prin filtrare o turta din particule solide, care consolideaza
pietrisurile, nisipurile si alte roci slab cimentate sau fisurate. Totodata, turta de
colmatare reduce frecarile dintr garnitura de foraj sau coloana de burlane si rocile din
pereti, diminueaza uzura prajinilor si a racordurilor.
De racire si lubrifiere. Fluidul de circulatie raceste si lubrifiaza elementele active al
einstrumentului de dislocare, prajinile, lagarele sapelor cu role si lagarele motoarelor de
fund.
Motrice. Cand se foreaza cu motoare de fund, hidraulice sau pneumatice, fluidul de
foraj constituie agentul de transmitere a energiei de la suprafata la motorul aflat
deasupra sapei.
Informativ. Urmarind fluidul de circulatie la iesirea din sonda si detritusul adus la
suprafata, se obtin informatii asupra rocilor interceptate si a fluidelor din porii lor.
3.1.2 Clasificarea fluidelor de foraj
Aparitia dinamica si continua a noilor tipuri de fluide reclama un mod de clasificare

coerent, dar suficient de elastic, pentru a permite si incadrarea acestora. In literatura de
specialitate, clasificarile existente au la baza diferite criterii:
Natura fazei continue (de dispersie): pe baza de apa, pe baza de produse petroliere,
gazoase;
Natura fazei dispersate: cu argila, fara argila, cu argila organofila, cu asfalt, cu
polimeri;
Gradul de mineralizare: nemineralizate (noroaie dulci), mineralizate (respectiv
scazuta, medie sau ridicata);
Natura mineralizarii: sarate (CuNaCl), cu var, cu gips, cu clorura de calciu, cu clorura
de potasiu, cu silicat de sodiu, etc.;
24
Marimea pH-ului: acide (sub 7), neutre (aproximativ 7), slab alcaline (78,5),
alcalinitate medie (811,5), alcalinitate ridicata (peste 11,5);
Densitate: neingreuiate (usoare) si ingreuiate;
Gradul de dispersie: pentru forajul propriu-zis, deschiderea stratelor productive, fluide
de packer, fluide pentru degajare, fluide de perforare, fluide de omorare.
3.1.3. Proprietatile fluidelor de foraj
Compozitia, calitatile sau carentele unui fluid de foraj sunt definite printr-o serie de
proprietati, unele dintre ele comune tuturor tipurilor de fluide, altele specifice doar
anumitor categorii.
Densitatea fluidelor de foraj
Aceasta proprietate reprezinta masa unitatii de volum. Densitatea fluidului de foraj se
alege astfel incat presiunea exercitata de coloana de fluid sa previna surparea rocilor
neconsolidate din pereti si afluxul nedorit al fluidelor din porii rocilor traversate de
sonda. Fluidele cu densitate ridicata diminueaza viteza de avansare a sapei, sunt scumpe
si dificil de mentinut pompabile si stabile
Vascozitatea aparenta si gelatia fluidelor de foraj
Vascozitatea aparenta a unui fluid reprezinta proprietatea lui de a opune rezistenta la
curgere. Cantitativ, vascozitatea, notata cu , este o masura a acestei rezistente si se
defineste ca raport intre tensiunea de forfecare si viteza de forfecare dv/dx si este
constanta pentru fluidele newtoniene.
Fluidele de foraj sunt sisteme eterogene care nu se supun legii de curgere newtoniene:
curgerea lor nu poate fi descrisa prin intermediul unui singur coeficient de vascozitate.
Proprietatile reologice ale fluidelor de foraj
Aceste proprietati caracterizeaza comportarea la curgere a fluidelor de foraj, inclusiv
rezistenta la deplasare a unor corpuri in masa fluidelor. Proprietatile reologice permit sa
se evalueze presiunea si energia de pompare a fluidelor de foraj, conditiile de spalare si
evacuare a detritusului, presiunile efective in dreptul unor strate instabile ori purtatoare
de fluide, pericolul de eroziune al peretilor.
Proprietatile tixotropice ale fluidelor de foraj
In general, prin tixotropie se intelege gelificarea unei solutii cand este lasata in repaus si
revenirea gelului in solutie prin agitare. Fenomenul este specific solutiilor coloidale, in
care particulele dispersate sunt ionizate.
Fluidele de foraj cu proprietati tixotropice sunt capabile sa mentina in suspensie
materialele inerte de ingreuiere si detritusul, insusire necesara mai ales atunci cand se
intrerupe circulatia.
25
Capacitatea de filtrare si colmatare
Datorita diferentei dintre presiunea fluidului din sonda si cea a fluidelor din porii
formatiunilor traversate, o parte din faza libera a noroiului patrunde in porii rocilor.
Simultan, pe peretii sondei se depun particule solide, sub forma unei turte de colmatare.
Cu cat permeabilitatea turtei este mai scazuta, cu atat grosimea turtei depuse si volumul
de filtrat sunt mai reduse. Turtele de colmatare sunt, in general, compresibile;
permeabilitatea lor scade odata cu presiunea. Viteza de filtrare creste cu temperatura,
deoarece scade vascozitatea fazei lichide.
Continutul de particule solide , apa si petrol
Pentru fluidele de foraj pe baza de apa si argila, faza continua este alcatuita din argile si
materiale de ingreuiere, iar faza lichida din apa si, eventual, motorina, in cazul in care
noroiul a fost emulsionat.
La fluidele pe baza de produse petroliere faza lichida este alcatuita din motorina si apa,
iar faza solida din materiale de ingreuiere si cele folosite pentru controlul proprietatilor
colmatate si structurale.
Continutul de nisip
Nisipul imprima fluidului de foraj proprietati abrazive si erozive, reducand durata de
lucru a echipamentului de foraj. In concentratii excesive, el creaza pericol de prindere a
garniturii la oprirea circulatiei. De aceea, pe cat posibil, el trebuie eliminat din noroi.
Continutul de gaze
Gazele patrund in noroi din stratele gazeifere traversate, iar aerul prin spumare in
timpul ingreuierii si al tratamentelor chimice
Capacitatea de schimb cationic
Proprietatile noroaielor de foraj si comportarea lor la contaminari sau tratamente sunt
determinate, in cea mai mare masura, de continutul de argile active, hidratabile si
dispersabile, de tipul bentonitelor.
Dintre diversele metode de masurare a capacitatii de schimb cationic, cea mai operativa
si mai utilizata este metoda albastrului de metilen.
Stabilitatea
Fluidele de foraj sunt sisteme de disperse, eterogene; lasate in repaus, in sonda sau in
habe, dar si in prezenta unor contaminanti, au tendinta sa-si separe fazele: particulele
solide se depun, faza lichida se separa la suprafata, emulsiile si spumele se sparg.
Indicele Ph
Aciditatea sau alcalinitatea unui fluid de foraj, in care se afla disociati diversi electroliti,
este exprimata de indicele pH logaritmul zecimal negativ al concentratiei momentane
de ioni de H+.
26
In general, fluidele de foraj sunt bazice: pH>7. Cele naturale, preparate din apa si argila,
netratate, au pH-ul cuprins intre 7 si 8, iar cele tratate au pH-ul intre 8 si 13. valoarea
optima a pH-ului depinde de tipul noroiului.
Continutul de cloruri
Un fluid de foraj poate contine clorura de sodiu, de potasiu, calciu si magneziu.
Intereseaza mai ales continutul de sare, deoarece ea constituie un contaminant frecvent
al noroaielor de foraj.
Alcalinitatea si continutul de var
Alcalinitatea unei solutii exprima excesul de anioni in raport cu cel de cationi. Deoarece
scara pH-ului este logaritmica, la valori mari alcalinitatea poate varia considerabil fara
ca pH-ul sa se modifice sensibil. In plus, la concentratii ridicate, o parte din substantele
bazice sunt nedisociate si nu influenteaza pH-ul. De aceea, pentru fluidele cu bazicitate
ridicata, cum sunt noroaiele cu var sau gips, alcalinitatea este o proprietate mai
relevanta decat pH-ul.
3.1.4. Tipul fluidelor de foraj
Fluide de foraj dispersate

Aceste fluide au la baza sistemul dispers apa-argila si indeplinesc cerintele de
stabilitate, colmatare si gelificare, necesare forajului, fiind constituite din materiale
ieftine si usor de procurat.
Ele sunt preparate la suprafata din argile bentonitice, adesea activate, cu bune proprietati
coloidale, dar inglobeaza si particule argiloase sau inerte din rocile traversate.
In dreptul stratelor consolidate sau insensibile la apa, la adancimi moderate, sistemul
apa-argila poate fi utilizat ca atare. Cand se traverseaza roci argiloase care se
disperseaza ori se umfla, roci solubile, strate productive sau cand argila de preparare nu
asigura proprietatile structurale dorite, sistemul trebuie ameliorat ori stabilizat. Se
introduc, in cantitati reduse, diversi aditivi cu rol de fluidizanti sau invascosanti,
reducatori de filtrare, stabilizatori ai proprietatilor la temperaturi ridicate ori la actiunea
contaminantilor, lubrifianti, antispumanti, agenti anticorozivi, etc. Fluidele naturale
devin tratate.
La concentratii de 60250 kg/m3, in functie de randamentul argilei, se prepara noroaie
cu proprietati structurale si de filtrare satisfacatoare, avand densitatea 1050
1150kg/m3. Daca se utilizeaza argile slab bentonitice, este nevoie de concentratii mai
ridicate si se ajunge la 12501350 kg/m 3 si chiar mai mult. Densitati mai mari se obtin
adaugand materiale inerte, cu densitate mare, fin macinate: noroaiele sunt ingreuiate.
Noroaiele naturale isi modifica rapid proprietatile in prezenta unor contaminanti cum
sunt: pachete groase de marne si argile hidratabile, saruri solubile, temperaturi mari,
gaze.
27
Pentru sistemul apa-argila aflat intr-un echilibru natural, domeniul optim al pH-ului, la
care si vascozitatea este minima, se situeaza intre 7,5 si 8,5. Pentru noroaiele naturale
pH-ul nu trebuie sa depaseasca valorile 910.
Volumul de noroi necesar forarii sondei pe fiecare interval in parte este dat de relatia:

Vn k D ic2 H1 D S2 H 2 H1 (3.1.)
4 4
unde: k reprezinta un coeficient ce tine seama de rezerva de noroi; se admite k=23;
Dic diametrul interior al coloanei;
H1 inaltimea coloanei anterior tubate;
H2 inaltimea coloanei urmatoare;
DS diametrul sapei
3.1.5. Aditivi si materiale folosite pentru prepararea si reglarea proprietatilor

fluidului de foraj
Exista, in prezent, sute de substante naturale ori sintetizate care se folosesc la prepararea
si reglarea proprietatilor fluidelor de foraj.
Argilele reprezinta materialul de baza folosit la prepararea majoritatii fluidelor de
foraj, dar nu toate corespund acestui scop. Amestecate cu apa, ele trebuie sa asigure un
sistem coloidal stabil, colmatant, cu viteza de filtrare scazuta, capabil sa mentina in
suspensie particulele inerte sau grosiere. Sunt acceptabile doar argilele puternic
dispersabile, hidrofile si cu o mare capacitate de schimb cationic insusire ce permite
reglarea proprietatilor coloidale si reologice ale sistemului apa-argila.
Argilele sunt roci sedimentare de alterare, cu proprietati de umectare, dispersare si
umflare in apa si cu insusiri plastice. Majoritatea mineralelor argiloase poseda o
structura stratificata.
Hexametafosfatul de sodiu (HMF) se utilizeaza pentru controlul vascozitatii fluidelor
de foraj si este fluidizantul cel mai folosit la noi in tara, sub forma unor solzi sticlosi,
transparenti si subtiri, de culoare alba sau verde, solubili in apa calda. La solubilizare
HMF nu trebuie sa se depaseasca 450C temperatura de incalzire, pentru a nu provoca
transformarea in ortofosfat inert, inca din faza de preparare si din acelasi motiv nu se
recomanda folosirea ca fluidizant a HMF in sonde mai adanci de 2000 m.
Ferocromlignosulfonatul (FCLS) este un produs fluidizant cu o eficienta buna in
noroaiele tratate, inhibitive, la temperaturi moderate, dar si temperaturi mari. Se obtine
din lesiile reziduale de la fabricarea celulozei si hartiei cu bisulfit de calciu sau amoniu.
Se livreaza sub forma de praf de culoare maro, are eficienta maxima la un pH intre
8,59,5, se utilizeaza in cantitati de 540 kg/m 3, atat in noroaie dulci, cat si in cele
mineralizate.
28
Eficienta marita a FCLS nu se explica doar prin mecanismul adsorbtiei sale la marginile
placutelor de bentonita. Cresterea efectului fluidizant se datoreaza actiunii cationilor
polivalenti asupra dublului strat electric si a potentialului electrocinetic.
Carboximetilceluloza de sodiu (CMC) este un antifiltrant ce se obtine prin tratarea
celulozei cu acid monocloracetic sau cu monocloracetat de sodiu, in prezenta
hidroxidului de sodiu. Rezulta un polimer anionic, semisintetic, sub forma de praf alb-
galbui, solubil in apa si ca produs secundar, clorura de sodiu. CMC-ul tehnic,
nepurificat, contine pana la 2530% clorura de sodiu, iar CMC-ul purificat are 96
99,5% substanta activa si aproximativ 0,54% clorura de sodiu.
Eficienta CMC-ului asupra filtrarii si vascozitatii este functie de gradul de polimerizare
si de gradul mediu de substituire a gruparilor OH - din molecula de glucoza anhidra. Cu
cat gradul de polimerizare este mai mare, cu atat produsul este mai activ ca antifiltrant,
iar vascozitatea fluidului creste mult.
Soda caustica (NaOH), este o substanta anorganica solida de culoare alba,
higroscopica, solubila in apa si in alcool, se topeste la 328 0C, are densitatea 2100
Kg/m3, in solutie apoasa are proprietatile unei baze tari, ataca pielea si este toxica. Se
foloseste pentru reglarea pH-ului, realizand domeniul optim de lucru pentru diversi
reactivi, diminueaza coroziunea, neutralizeaza intr-o oarecare masura hidrogenul
sulfurat, serveste la hidrolizarea unor polimeri.
In fluidele de foraj pe baza de apa si argila, la concentratii sub 0,5 Kg/m 3, soda caustica
are o actiune dispersanta asupra bentonitei, iar la concentratii mai mari produce un efect
de coagulare, respectiv, mareste viteza de filtrare si afecteaza stabilitatea fluidelor. Sode
caustica are si o actiune bactericida, iar concentratiile in care se utilizeaza sunt intre
0,55,0 Kg/m3.
Soda calcinata (Na2CO3) este un praf alb microcristalin, higroscopic, solubil in apa, cu
densitatea 2500 kg/m3. Se poate folosi pentru a precipita ionii de calciu si magneziu,
cand se traverseaza strate cu gips sau anhidrit, la frezarea dopurilor de ciment si cand se
utilizeaza apa de mare.
La concentratii mici, soda calcinata imbunatateste proprietatilor noroaielor pe baza de
apa-argila, avand un rol dispersant asupra bentonitei, iar la concentratii mari inhiba
umflarea marnelor si argilelor, creste usor pH-ul, vascozitatea si gelatia fluidelor.
Cantitatile uzuale sunt de 0,520 kg/m3.
3.1.6. Cantitati de materiale necesare prepararii fluidelor de foraj
Pentru stabilirea cantitatilor de materiale necesare prepararii fluidelor de foraj calculul

se va efectua detaliat pentru fiecare coloana in parte, astfel:
Pentru coloana de ancoraj vom avea un fluid de foraj natural preparat din apa si
bentonita pentru care vom scrie urmatorul sistem:
29
Va+Vbent=Vna (3.2.)
Vaa+Vbentbent=Vnana
in care: Va reprezinta volumul de apa necesar prepararii fluidului de foraj pentru coloana
de ancoraj;
Vbent volumul de bentonita necesar coloanei de ancoraj;
Vna volumul de noroi necesar pentru coloana de ancoraj;
a densitatea apei, a=1000 kg/m3
bent densitatea bentonitei; bent=2300 kg/m3
na densitatea noroiului pentru coloana de ancoraj
Din sistemul (3.2.) rezulta volumul de bentonita si volumul de apa necesar coloanei de
ancoraj:
na a
Vbent Vna (3.3.)
bant a
si
Va Vna Vbent (3.4.)
Cantitatea de bentonita necesara coloanei de ancoraj este data de relatia:
m bent Vbent bent (3.5.)
Pentru coloana intermediara se foloseste un fluid de foraj natural preparat din apa,
bentonita si barita.
Volumul de barita necesar ingreuierii fluidului folosit pentru coloana intermediara este
dat de relatia:
ni na
Vbarita Vn (3.6.)
barita na
in care: Vn reprezinta volumul de noroi necesar pentru coloana intermediara;
ni densitatea noroiului pentru coloana intermediara;
na densitatea noroiului pentru coloana de ancoraj;
barita densitatea baritei, barita=4200 kg/m3
Cantitatea de barita necesara prepararii fluidului de foraj este data de relatia:
mbarita=Vbaritabarita (3.7.)
Volumul de noroi initial se stabileste cu relatia:
Vni=Vn Vbarita (3.8.)
Volumul de bentonita necesar prepararii fluidului pentru coloana intermediara se
calculeaza cu relatia:
a
Vbent Vni na (3.9.)
bent a
Volumul de apa necesar prepararii fluidului de foraj este dat de relatia:
30
Va=Vn Vbent Vbarita (3.10.)
Pentru coloana de exploatare se foloseste un fluid de foraj dispersat preparat din apa,
bentonita si barita.
Volumul de barita necesar prepararii fluidului pentru coloana de exploatare este dat de
relatia:
ne
Vn ni
V
barita (3.11.)
barita ni
in care: Vn reprezinta volumul de noroi necesar pentru coloana de exploatare;
ne densitatea noroiului pentru coloana de exploatare;
ni densitatea noroiului pentru coloana de intermediara;
barita densitatea baritei.
Volumul de bentonita necesar pentru coloana de exploatare este dat de relatia:
ni a
V
bent
V
ni
bent a
(3.12.)
3.2. Fluide de foraj folosite la sondele de reper

3.2.1. Fluide de foraj folosite la sonda A1 Boldesti
In tabelul 3.1. sunt prezentate tipurile si proprietatile fluidelor de foraj folosite la sonda
A1 Boldesti
Tipurile si proprietatile fluidelor de foraj folosite la sonda A1 Boldesti Tabelul 3.1.

Intervalul Tipul noroiului Densitatea noroiului Filtratul
m - kg/m3 cm3
0150 natural 1200 necontrolabil
1502150 natural 1250 2214
21502800 tratat 15001600 12
A2 Boldesti.
Tipurile si proprietatile fluidelor de foraj folosite la sonda A2 Boldesti. Tabelul 3.2.

m - kg/m3 cm3
31
0296 natural 11501200 810
2962309 dispersat 11801200 46
A3 Boldesti.
Tipurile si proprietatile fluidelor de foraj folosite la sonda A3 Boldesti. Tabelul 3.3.

m - kg/m3 cm3
0290 natural 11801200 6
2902131 tratat 11801200 5
3.3. Alegerea tipului si proprietatile fluidelor de foraj pentru

sonda AX Boldesti
3.3.1.Tipul fluidelor de foraj
In tabelul 3.4. sunt prezentate tipurile, densitatile si volumele de noroi necesare pentru
fiecare interval forat.
Tipurile, densitatile si volumele de noroi folosite la sonda AX Boldesti Tabelul 3.4.
m - kg/m3 cm3
0300 natural 1150 120
3001660 natural 1200 290
16602300 dispersat 1250 110
3.3.2. Calculul volumului de noroi
Pentru determinarea volumului de noroi necesar forarii sondei AX Boldesti, calculul se

va face detaliat pentru fiecare interval.
Intervalul 0300 m
Volumul de noroi necesar forarii acestui interval se calculeaza cu relatia (3.1.):
n

2
V 2,5 444,5 10 3 300 116,38 m 3 120 m 3
4
pentru care s-a ales k=2,5
Intervalul 3001660 m
Din relatia (3.1.) se determina volumul de noroi necesar forarii acestui interval:
32
2 2
Vn 2,5 216,8 10 3 300 311,2 10 3 1660 300
4 4

Vn=286,29 m3290 m3
Volumul de noroi necesar forarii acestui interval se calculeaza cu relatia (3.1.):
2 2
Vn 2,5 125,5 10 3 1660 212,7 10 3 2300 1660
4 4

Vn=108,19 m3110 m3
3.3.3. Proprietatile fluidelor de foraj
In tabelul 3.5. sunt prezentate principalele proprietati ale fluidelor de foraj folosite la
sonda AX Boldesti.
Proprietatile fluidelor de foraj ale sondei AX Boldesti. Tabelul 3.5.

forfecareTensiunea dinamica de
Gelatia
Vascozitatea plastica
Densitatea fluidului
Vascozitatea Marsh
Turta de colmatare
Tipul fluidului
APIFiltratu
Intervalul
pH
10 10
m - kg/m3 cP cP Pa Pa Pa cm3/30 mm -
Natural
0300 1150 35 7 3 4 5 45 0,51 88,5

Natural
3001660 1200 40 11 5 6 8 23 12 8,59,5

dispersat
16602300 1250 45 15 7 8 9 23 22,5 910
33
3.3.4. Tratamente aplicate fluidelor de foraj
In tabelul 3.6. sunt prezentate materialele si aditivii folositi pentru prepararea si reglarea
proprietatilor fluidelor de foraj.
Aditivi si materiale folosite pentru prepararea si reglarea proprietatilor

fluidelor de foraj Tabelul 3.6.
Tipul Densitatea
Intervalul HMF FCLS NaOH Na2CO3 CMC
fluidului fluidului
m - kg/m3 kg/m3 kg/m3 kg/m3 kg/m3 kg/m3
0300 natural 1150 30 - 1 15 5
3001660 natural 1200 30 11 2 20 11
16602300 dispersat 1250 - 23 4 10 20
3.3.5. Calculul cantitatilor de materiale
Calculul cantitatilor de materiale se efectueaza pentru fiecare coloana astfel:

Coloana de ancoraj
Volumul de bentonita necesar prepararii fluidului pentru coloana de ancoraj se
calculeaza cu relatia (3.3.):
1150 1000
V 120 13,85 m 3 14 m 3
bent 2300 1000
Cu relatia (3.5.) se determina cantitatea de bentonita necesara pentru coloana de
ancoraj:
mbent=142300=32200 kg
Volumul de apa necesar fluidului pentru coloana de ancoraj este dat de relatia (3.4.):
Va=120 14=106 m3110 m3
Coloana intermediara
Volumul de barita necesar prapararii fluidului de foraj pentru coloana intermediara se
determina din relatia (3.6.):
1200 1150
V 290 4,75 m 3 5 m 3
barita 4200 1150
Conform relatiei (3.7.) se stabileste cantitatea de barita necesara pentru prepararea
acestui fluid:
mbarita=54200=21000 kg
Volumul de noroi initial este dat de relatia (3.8.):
Vni=290 5=285 m3
34
Cu ajutorul relatiei (3.9.) se determina volumul de bentonita necesar acestei coloane:
1150 1000
V 285 13,36 m 3 14 m 3
bent 4200 1000
Cantitatea de bentonita necesara pentru coloana intermediara este data de relatia (3.5.):
mbent=144200=58800 kg
Volumul de apa necesar prepararii fluidului de foraj este dat de relatia (3.10.):
Va=290 14 5=271 m3275 m3
Coloana de exploatare
Volumul de barita necesar acestei coloane se determina din relatia (3.11.):
1250 1200
V 110 1,83 m 3 2 m 3
barita 4200 1200
Din relatia (3.7.) rezulta cantitatea de barita:
mbarita=24200=8400 m3
Volumul de noroi initial se determina din relatia (3.8.):
Vni=110 2=108 m3
Cu relatia (3.12.) se stabileste volumul de bentonita necesar prepararii fluidului pentru
aceasta coloana:
1200 1000
V 108 16,62 m 3 17 m 3
bent 2300 1000
Cantitatea de bentonita necesara acestui fluid este data de relatia (3.5.):
mbent=172300=39100 kg
Volumul de apa rezulta din relatia (3.10.):
Va=110 17 2=91 m3
In cele ce urmeaza, in tabelul 3.7. sunt prezentate cantitatile totale de materiale folosite
pentru cele trei intervale.
Cantitatile totale de materiale folosite la sonda AX Boldesti Tabelul 3.7.
fluiduluiDensitatea
Volumul de noroi
Volumul de apa
Tipul fluidului
Intervalul
Bentonita
Barita
HMF FCLS NaOH Na2CO2 CMC
m - kg/m3 m3 m3 kg kg kg/m3 kg/m3 kg/m3 kg/m3 kg/m3

0300 natural 1150 120 110 32200 - 3600 - 120 1800 600
3001660 natural 1200 290 275 58800 21000 8700 3190 580 5800 3190
16602300 dispersat 1250 110 100 39100 8400 - 2530 440 1100 2200
TOTAL - - 520 485 130100 29400 12300 5720 1140 8700 5990
35
3.4. Comparatii si concluzii intre fluidele folosite la sondele de
reper si cele folosite la sonda AX Boldesti
In tabelul 3.8. sunt prezentate fluidele de foraj folosite la sonda AX Boldesti si fluidele
de foraj folosite la sondele de corelare A1, A2 si A3 Boldesti.
Tipurile si proprietatile fluidelor de foraj folosite la sonda AX Boldesti si cele
folosite la sondele A1, A2, A3 Boldesti Tabelul 3.8.
Sonda Intervalul Tipul noroiului Densitate noroiului Filtratul
- m - kg/m3 cm3
0300 natural 1150 45
AX 3001660 natural 1200 23
16602300 dispersat 1250 23
0150 natural 1200 necontrolabil
A1 1502150 natural 1250 2214
21502800 tratat 15001600 12
0296 natural 11501200 810
A2
2962309 dispersat 11801200 46
0290 natural 11801200 6
A3
2902131 tratat 11801200 5
Concluzii:
Din tabelul 3.8. reiese faptul ca atat sonda AX Boldesti cat si sondele de corelare A1,
A2 si A3 au ca fluid de deschidere un fluid natural ce se realizeaza pornind de la
bentonita prehidratata.
Pentru fluidul natural tratat duritatea totala se regleaza cu soda calcinata, iar reducerea
caracteristicilor reologico-coloidale se realizeaza prin dilutii si prin tratarea fluidului cu
HMF.
Controlul filtrarii se va asigura prin tratamente cu extract bazic si CMC, iar cel
reologic prin tratamente cu FCLS si HMF.
Filtratul scade considerabil odata cu cresterea adancimii si in special in timpul
traversarii stratelor productive pentru a reduce riscul contaminarii acestora.
Densitatile fluidelor de foraj sunt destul de variate si au valori cuprinse intre 1150 si
1600 kg/m3.
36
CAPITOLUL 4
PROIECTAREA PARAMETRILOR
REGIMULUI DE FORAJ
Eficienta forajului propriu-zis-procesul de adancire a gaurii de sonda-este determinata

de o multitudine de factori. Ei pot fi clasificati in trei categorii:
caracteristicile fizico-mecanice ale rocilor dislocate, in conditiile existente la talpa
sondei: rezistenta sau duritatea, proprietatile elasto-fragile sau plastice, abrazivitatea,
starea de tensiune triaxiala, presiunea fluidelor din pori;
caracteristicile fizice si geometrice ale sapei: tipul constructiv, diametrul, forma si
pozitia elementelor active, rezistenta lor mecanica, inclusiv cea la abraziune si eroziune,
37
constructia si rezistenta lagarelor-in cazul sapelor cu role-, gradul de lunecare al rolelor,
constructia si amplasarea sistemului de spalare;
factorii tehnologici: apasarea axiala, turatia sapei, debitul de circulatie, viteza jeturilor
si proprietatile fluidului de foraj.
Factorii din prima categorie sunt obiectivi naturali. Tipul si constructia sapei se alege in
concordanta cu aceste caracteristici ale mediului de dislocare, dar si cu metoda de foraj,
cu parametrii de lucru posibili si cu scopul urmarit, astfel incat eficienta procesului de
foraj sa fie maxima.
Factorii tehnologici reprezinta parametrii de functionare a sapei. Ei sunt programati si
controlati de operator. Daca este nevoie, pot fi modificati chiar in timpul forajului.
Prin regim de foraj, sau regim de lucru al sapei la talpa, se intelege ansamblul valorilor
acestor factori, la un moment dat. Se disting si un regim de carotaj mecanic, un regim de
largire sau de corectare a peretilor gaurii de sonda.
Parametrii regimului sunt grupati astfel:
parametrii mecanici: apasarea axiala si turatia sapei;
parametrii hidraulici: debitul de circulatie si viteza jeturilor;
proprietatile fluidului de foraj: densitate, continutul de particule solide, proprietatile
reologice, capacitatea de filtrare si colmatare, continutul de petrol.
4.1. Metodica proiectarii parametrilor regimului de foraj [7; 8]

La proiectarea regimului de foraj se urmareste realizarea indicatorilor calitativi doriti si
obtinerea unor indicatori tehnico-economici maximi. Operatia de proiectare este
complexa, datorita cunoasterii insuficiente a caracteristicilor rocilor ce urmeaza sa fie
traversate si a numarului mare de parametrii care trebuie programati si corelati. In plus,
intervin numeroase restrictii, imuse de conditiile si dificultatile geologice intalnite, de
rezistenta, capacitatea si comportarea echipamentului folosit.
Eficienta activitatii de foraj este evaluata cu ajutorul unor indicatori tehnico-economici,
calitativi sau cantitativi. Unii dintre ei servesc doar la aprecierea anumitor laturi ale
acestei activitati, de exemplu, a procesului de foraj propriu-zis sau a lucrarilor de
montare si demontare a instalatiei. Altii, mai complecsi, permit sa se evalueze modul de
executie a intregii sonde sau chiar activitatea intreprinderii de foraj.
Ca indicatori calitativi se urmaresc:
realizarea programului de investigare geologica si geofizica a formatiunilor traversate,
si de probare a celor presupuse productive;
asigurarea verticalitatii sau a traseului proiectat al sondei;
deschiderea stratelor productive fara a afecta caracteristicile si productivitatea lor;
atingerea obiectivului fara accidente sau complicatii.
38
Indicatorii cantitativi sunt: durata de lucru efectiv al sapei pe talpa, t s; avansarea
realizata de o sapa, hs; vitezele de foraj, diversele costuri si consumuri specifice
calculate pe metru forat; numarul de sonde forate intr-o anumita perioada; recuperajul in
cazul carotejului mecanic.
4.1.1. Proiectarea parametrilor mecanici
Deoarece apasarea pe sapa, Gs, si turatia, n, au efect contrar asupra vitezei mecanice si a
durabilitatii sapei, vom incerca sa gasim o pereche de valori optime pentru G s si n
printr-un criteriu de optimizare. O laraga aplicabilitate o are criteriul costului pe metru
forat, el fiind si cel mai complet.
Algoritmul de lucru este urmatorul:
Pentru determinarea constantelor presupunem cunoscute de la o sapa anterior urmarita,
valorile timpului de sapare, ts; avansarea sapei urmarite hsu; gradul final de uzura al
danturii, Dfu; gradul final de uzura al lagarelor, Lfu; apasarea pe sapa, Gsu si turatia, nu.
Astfel, constanta de forabilitate este data de relatia:
h I
1 1(Dfu )
C su (4.1.)
f t su G G n I
su ou u 2(Dfu)
in care: hsu reprezinta avansarea sapei urmarite;

tsu timpul de sapare;
Gsu apasarea pe sapa urmarita;
Gou apasarea minima pe sapa urmarita;
nu turatia sapei urmarite;
- exponent ce are valori cuprinse intre (0,41,0);
I1(Dfu); I2(Dfu) functie integrala ce tin seama de gradul final de uzura al danturii
C
I D 2 D2 (4.2.)
1(Dfu) fu 2 fu
I
2(Dfu)

C
C fu
C C
2 D 1
2

2 ln 1 C D
1 fu
(4.3.)
1 C
1
in care: C1 reprezinta constanta ce depinde de tipul sapei;

C2 constanta ce depinde de dantura sapei;
Dfu gradul final de uzura al danturii.
Constanta de abrazivitate se determina cu relatia:
G G su
Ca du I
t n a n 3 1(Dfu )
u
(4.4.)
su u
in care: Gdu reprezinta sarcina de distrugere a danturii sapei urmarite;

a constanta dependenta de abrazivitatea rocii si regimul aplicat.
39
Constanta lagarelor este data de relatia:
t
C su G su n u (4.5.)
l L
fu
in care: Lfu reprezinta gradul final de uzura al lagarelor;
- constanta ce depinde de constructia lagarelor
In mod practic, dintr-un tablou cu valorile posibile ale apasarii si turatiei se alege o
pereche (Gs, n). Presupunem ca lagarele limiteaza durata de lucru a sapei, Lf=1.
Se calculeaza timpul de lucru al sapei cu relatia:
C
t l L
L f (4.6.)
Gs n
Gradul final de uzura al danturii este:

1 n a n3
D 1 2 Ca C t 1 (4.7.)
f C 2 L G Gs
2 d
Daca Df1, presupunerea este corecta si cu valoarea lui Df se calculeaza avansarea

sapei, hs cu relatia:
C G s G o G Gs n
hs f d

I
(4.8.)
Ca n a n3 2(Df )
Daca Df >1, presupunerea este falsa, danturta va limita durata sapei, nu lagarele.
Acceptand, acum, Df=1, se calculeaza timpul de lucru al sapei daca aceasta se extrage
datorita uzurii danturii cu relatia:
G Gs
t d I
D
C n a n 3
1(Df ) (4.9.)
a
Viteza mecanica medie este data de relatia:

h
vm s (4.10.)
ts
Viteza operativa medie se stabileste conform relatiei:

hs
vo (4.11.)
ts t m
in care: ts reprezinta timpul de lucru efectiv pe talpa;
tm timpul de manevra
In final, se calculeaza costul metrului forat pe mars cu relatia:
cs c t s t m
c i (4.12.)
hs
in care: cs reprezinta costul unei sape;
40
ci costul pe unitatea de timp
Similar, modificand Gs si n, se repata calculele pana ce se obtine costul minim. Acestuia
ii corespunde apasarea optima, Gs0 si turatia optima no.
4.1.2. Proiectarea parametrilor hidraulici
La stabilirea parametrilor de curgere a fluidului de foraj intr-o sonda, se au in vedere

doua aspecte:
spalarea talpii si a sapei;
evacuarea detritusului de la talpa la suprafata
La inceputurile forajului hidraulic interesa doar evacuarea detritusului; de aceea,
debitele de circulatie erau relativ scazute. In prezent, se urmareste, in primul rand, o
buna spalare a talpii sondei, in scopul utilizarii depline a capacitatii de dislocare a sapei.
Debitul nu mai reprezinta un parametru sufucient pentru caracterizarea conditiilor de
spalare a talpii. Un rol important il joaca constructia sapei si mai ales forma, amplasarea
si dimensiunile canalelor de spalare. Eficienta curatirii talpii trebuie evaluata cu
indicatori mai complecsi, cum sunt: puterea hidraulica cheltuita in duzele sapei sau, mai
exact, la nivelul talpii, forta de impact a jeturilor, distributia presiunii si a curentilor de
lichid pe talpa.
In general, debitele necesare pentru spalarea perfecta a talpii sunt superioare celor de
evacuare a detritusului.
Criteriile cele mai folosite pentru optimizarea spalarii talpii, la sapele cu role, sunt:
criteriul presiunii la pompe: pentru o putere hidraulica necesara la sapa, exista o
combinatie debit-viteza jeturilor la care presiunea de pompare este minima;
criteriul puterii hidraulice la sapa: pentru anumite pompe existente in dotarea
instalatiei de foraj, exista un cuplu optim debit-viteza jeturilor caruia ii corespunde o
putere hidraulica maxima cheltuita in duzele sapei;
criteriul fortei de impact: pentru pompele instalate exista o combinatie optima debit-
viteza jeturilor, la care forta de impact pe talpa sondei este maxima.
In proiect, pentru determinarea parametrilor optimi ai regimului hidraulic vom folosi
criteriul presiunii la pompe. Acest criteriu isi propune ca in conditii de spalare
impuse, sa determine debitul de circulatie si diametrele duzelor sapei, astfel incat
pompele sa functioneze la o presiune minima. Parametrii determinati vor fi: puterea
hidraulica in duzele sapei si presiunea dinamica pe talpa sondei.
Ridicarea detritusului la suprafata este caracterizata de o viteza de ridicare, v r,
dependenta de viteza ascensionala si de o viteza de lunecare a particulelor de detritus in
noroi:
vr=vas u (4.13.)
41
vas=vr+u
Debitul de evacuare este dat de relatia:

Q ev v as A u v r A (4.14.)
si si
Se calculeaza puterea specifica la sapa cu relatia:
Pss 0,13 v1m
,3
(4.15.)
in care: vm reprezinta viteza mecanica de avansare, aleasa pentru o apasare pe sapa si o
turatie optima
Puterea hidraulica la sapa se calculeaza conform relatiei:

Ps Pss A t Pss Ds2 (4.16.)
4
in care: At reprezinta aria talpii sondei;
Ds diametrul sapei
Se determina viteza ascensionala minima cu relatia:
188
v as (4.17.)
n Ds
Debitul minim de evacuare a detritusului va fi:

Q v as Ds2 D 2p (4.18.)
ev,min 4
in care: Dp reprezinta diametrul exterior al prajinilor de foraj
Se determina debitul maxim:
Q max Q max pompe n pompe Q pompa (4.19.)
Debitul optim se calculeaza cu relatia:
Ps
Q op 3 (4.20.)
2 n
in care: n reprezinta densitatea noroiului

-coeficientul caderilor de presiune si are expresia:
= 1L+ 2 (4.21.)
unde: 1=( ip+ ep)+( ir+ er) (4.22.)
2=( ig+ eg)lg+ is (4.23.)
in care: ip reprezinta coeficientul caderilor de presiune in interiorul prajinilor de foraj;
ep-coeficientul caderilor de presiune in exteriorul prajinilor de foraj;
ir, er-coeficientii caderilor de presiune in interiorul si respectiv exteriorul
racordurilor;
ig, eg- coeficientii caderilor de presiune in interiorul si respectiv exteriorul
42
prajinilor grele;
lg-lungimea prajinilor grele;
is- coeficientul caderilor de presiune in instalatia de suprafata.
Se calculeaza coeficientii caderilor de presiune cu urmatoarele relatii:
8
ip
(4.24.)
ip d5
2
p
8
ig
(4.25.)
ig d5
2
g
8
ig
(4.26.)
ir d5
2
g
2
d2
p

ir
1,4 1 (4.27.)
d2
r

8 eg
eg
2 2
Ds D g

2 D D
s g (4.28.)
8 ep
ep
2 D s2 D 2

p D s D p (4.29.)
Valorile lui Reynolds si Bingham se calculeaza cu relatiile:

vD
Re ech
(4.30.)
pl
D
B 0 ech (4.31.)
i v
pl
in care: Dech reprezinta diametrul echivalent si este dat de relatiile:

in exteriorul prajinilor: Dech=dp; Dech=dg;
in interiorul prajinilor: Dech=Ds-Dp; Dech=Ds-Dg
Dupa calculul debitului optim se verifica daca:
Qop [Qev,min; Qmax,p]
Aria duzelor sapei este data de relatia:
1
A (4.32.)
d 2
in care: reprezinta un coeficient care tine seama de forma duzelor: =0,95

Se calculeaza diametrul duzelor sapei:
4A
d d (4.33.)
d 3
Se calculeaza viteza de jet:
43
Q op
v (4.34.)
jet A
d
Presiunea in orificiile sapei este data de relatia:

v2
1 jet
ps
2

2
n (4.35.)

Presiunea in sistemul de circulatie este:
2
p c n Q opt (4.36.)
Presiunea de pompare este:
p p ps p c (4.37.)
4.2. Parametrii regimului de foraj folositi la sondele de reper
Tipurile si parametrii regimului de foraj se prezinta sub forma unui tabel pentru fiecare
sonda de corelare si pentru fiecare coloana in parte.
4.2.1. Parametrii regimului de foraj folositi la sonda A1 Boldesti

In tabelul 4.1. sunt prezentati parametrii regimului de foraj de la sonda A1 Boldesti.
Parametrii regimului de foraj de la sonda A1 Boldesti Tabelul 4.1.
Presiunea la pompe
Sape Parametrii mecanici Parametrii hidraulici
Intervalul de adancime
Debit de fluid
sapaCaderea de presiune la
Viteza de jet
specificaPuterea hidraulica
Descrierea litologica
Metoda de foraj
Apasarea pe sapa
Turatia la masa
Diametru
Bucati
Duze
Tip
m - - - mm - mm kN rot/min l/sec m/s bar CP/in2 bar

0150
Dacian
S-j
Rv 1 520 16x16x16 5070 7060 50 83 46 1,290 83

150400
Dacian
S-j
Rv 2 350 12x12x12 100120 8070 30 88 55 1,871 80

4001000
Dacian
Pontian
S-j
Rv 4 350 12x12x12 120140 8070 30 88 55 1,871 89
44
10001215
S-j
Md 4 350 18x18x18 2030 - 32 42 12 0,448 84
12152150
S-j
Rv 4 350 12x12x12 120140 8070 30 88 55 1,871 93
Meotian
Sarmatian
21502800
SM-j
Rv 12 214 9x9x10 80100 8070 20 97 61 2,881 97
Notatii: Rv reprezinta foraj rotativ vertical;

Md foraj directional cu turbina.
4.2.2. Parametrii regimului de foraj folositi la sonda A3 Boldesti
In tabelul 4.2. sunt prezentati parametrii regimului de foraj de la sonda A2 Boldesti
Parametrii regimului de foraj pentru sonda A2 Boldesti Tabelul 4.2.
Presiunea la pompe
Sape Parametrii mecanici Parametrii hidraulici
Intervalul de adancime
Viteza de jet
Debit de fluid
sapaCaderea de presiune la
specificaPuterea hidraulica
Descrierea litologica
Metoda de foraj
Apasarea pe sapa
Turatia la masa
Diametru
Bucati
Duze
Tip
m - - - mm - mm kN rot/min l/sec m/s bar CP/in2 bar

0296
Dacian
S-j
Rv 1 346,1 19x19x19 6080 7080 55 65 28 0,863 84

2961300
Dacian
Pontian
S-j
Rv 8 244,5 12x12x12 100120 7080 32 64 65 2,361 111

13001410
Pontian
S-j
Md 3 244,5 12x12x12 2040 - 32 - - - -
45
14102309
Meotian
Sarmatian
60
S-j
Rv 11 244,5 12x12x12 100120 7080 32 94 65 2,361
65
Notatii: Rv reprezinta foraj rotativ vertical;

Md foraj directional cu turbina.
4.3. Proiectarea parametrilor regimului de foraj folositi la sonda AX

Boldesti
4.3.1. Proiectarea parametrilor mecanici
Pentru determinarea parametrilor mecanici ai regimului de foraj dispunem de
urmatoarele date:
Date de la sapa urmarita:
Apasarea pe sapa: Gsu=200 kN;
Timpul de sapare: tsu=32h;
Turatia sapei: nu=120 rot/min;
Avansarea sapei: hsu=130m;
5
Gradul final de uzura al danturii: D fu 8 ;
7
Gradul final de uzura al lagarelor: L fu 8 ;
Apasarea minima pe sapa: G0u=30 kN;
Sarcina de distrugere a danturii sapei: Gdu=350 kN
Date de la sapa optimizata:
Apasarea minima pe sapa: G0=G0u=30 kN;
Sarcina de distrugere a danturii sapei: Gd=350 kN;
Constanta ce depinde de tipul sapei: c1=4;
Constanta ce depinde de dantura sapei: c2=6;
Exponentul: =0,8;
Constanta ce depinde de constructia lagarelor: =1,5;
Constanta dependenta de abrazavitatea rocii: a=4,34810-5;
Costul unei sape: cs=6106 lei;
Costul pe unitatea de timp: ci=1,5106 lei/h;
Timpul de manevra: tm=8h.
Algoritmul de calcul este urmatorul:
Se determina valorile functiilor integrale cu relatiile (4.2.) si (4.3.) astfel:
5 6 5 2
I 1,797
1(Dfu ) 8 2 8
46
6 5 46 5
I ln 1 4 0,781
2(Dfu ) 4 8 4 2 8
Conform relatiei (4.1.) se determina constanta de forabilitate:
130 1 1,797
C 1,194 10 3
f 32 200 30 120 0,8 0,781
Constanta de abrazivitate se determina din relatia (4.4.):

350 200
Ca 1,797 0,043
32 120 4,348 10 5 1203

Constanta lagarelor este data de relatia (4.5.):

32
C 2001,5 120 1,241 10 7
l 7
8
Pentru perechea de valori: n=30 rot/min; Gs=60 kN, presupunem Lf=1
Se calculeaza timpul de lucru al sapei cu relatia (4.6.):
1,241 10 7
t 1 890,069 h
L
601,5 30
Cu ajutorul relatiei (4.7.) se determina gradul final de uzura al danturii astfel:

1 30 4,348 10 5 303
D 1 2 0,043 6 890,069 1
f 6 350 60

D 1,016
f
Presupunerea Lf=1 este falsa: dantura limiteaza durata sapei
Cu Df=1, din relatia (4.9.), durata de lucru a sapei este:
350 60
t 4 865,361 h
D
0,043 30 4,348 10 5 303

6
in care: I1(Df 1) 1 2 12 4
Avansarea sapei se calculeaza cu relatia (4.8):

1,194 10 3 60 30 350 60 30 0,8
hs 1,299 152,957 m
0,043 30 4,348 10 5 303
6 46
in care: I 2(Df 1) 4 1 2 ln 1 4 1 1,299
4
Cu ajutorul relatiei (4.10.) se determina viteza mecanica medie:

152,957
vm 0,177 m / h
865,361
47
Viteza operativa medie se determina din relatia (4.11.):
152,957
vo 0,175 m / h
865,361 8
Costul unui metru forat este dat de relatia (4.12.):

6 10 6 1,5 10 6 865,361 8
c 8,604 10 6 lei / m
152,957
Pentru perechea de valori: n=30 rot/min; Gs=100 kN, presupunem Lf=1.

Se calculeaza timpul de lucru al sapei cu relatia (4.6.):
1,241 10 7
t 1 413,667 h
L
1001,5 30
Gradul final de uzura al danturii este dat de relatia (4.7.):

1 30 4,348 10 5 303
D 1 2 0,043 6 413,667 1 0,709
f 6 350 60

Presupunerea Lf=1 este corecta: lagarele limiteaza durata sapei.

Se calculeaza avansarea sapei cu relatia (4.8.) astfel:
1,194 10 3 100 30 350 60 30 0,8
hs 0,895 211,983 m
0,043 30 4,348 10 5 303
6 46
in care: I 2 4 0,709 2 ln1 4 0,709 0,895
4
Viteza mecanica medie este data de relatia (4.10.):
211,983
vm 0,512 m / h
413,667
Din (4.11.) rezulta viteza operativa medie:

211,983
vo 0,503 m / h
413,667 8
Costul unui metru forat este dat de relatia (4.12.):

6 10 6 1,5 10 6 413,667 8
c 3,012 10 6 lei / m
211,983
Similar se calculeaza performantele posibile ale sapei si pentru celelalte apasari si turatii
prezentate in tabelele 4.3, 4.4 si 4.5.
Viteza mecanica medie, m/h Tabelul 4.3.

n
30 90 150 210 270 330
Gs
48
60 0,177 0,426 0,641 0,838 1,025 1,204
100 0,512 1,122 1,495 1,956 2,392 2,808
160 1,104 2,431 3,197 3,633 4,442 5,216
190 1,397 3,081 4,059 4,599 5,467 6,419
240 1,818 4,015 5,279 5,977 7,176 8,425
280 2,009 4,424 5,796 6,987 8,542 10,029
Viteza operativa medie, m/h Tabelul 4.4.

n
30 90 150 210 270 330
Gs
60 0,175 0,411 0,589 0,709 0,769 0,771
100 0,503 1,061 1,356 1,616 1,724 1,701
160 1,062 2,175 2,674 2,844 2,943 2,809
190 1,329 2,675 3,239 3,395 3,406 3,182
240 1,696 3,302 3,883 3,976 3,816 3,398
280 1,842 3,478 3,989 3,986 3,585 3,016
Costul unui metru forat, 106 lei/m Tabelul 4.5.

n
30 90 150 210 270 330
Gs
60 8,604 3,715 2,651 2,277 2,196 25,295
100 3,012 1,453 1,157 1,009 0,991 1,056
160 1,438 0,726 0,607 0,585 0,596 0,657
190 1,155 0,598 0,509 0,499 0,523 0,590
240 0,914 0,495 0,437 0,440 0,485 0,573
280 0,848 0,477 0,435 0,457 0,539 0,671
Costul minim al unui metru forat este c=435000 lei/m corespunzator perechii de valori
optime: Gs=280 kN si n=150 rot/min.
4.3.2. Proiectarea parametrilor hidraulici
Instalatia F-200 DH este echipata cu doua pompe 2PN-700, care asigura un debit
maxim de 44,5 l/s pentru un diametru al camasilor pompei de 8 in (203,2 mm), si o
presiune de 84 bar, frecventa curselor duble pe minut fiind de 65 cd la o putere de
antrenare a pompei de 700 CP (515 kW).
Algoritmul de calcul se exemplifica numai pentru un singur interval de egala
forabilitate, corespunzator coloanei de exploatare, 16602300 m, cu urmatoarele date:
Adancimea sondei: H=2300 m;
Diametrul exterior al coloanei de exploatare: De=5 in=139,7 mm;
Diametrul sapei: Ds=212,7 mm;
Diametrul exterior al prajinilor de foraj: Dp=5 in=139,7 mm;
Diametrul interior al prajinilor de foraj:dp=121,4 mm;
49
Diametrul exterior al prajinilor grele: Dg=6 in=152,4 mm;
Diametrul interior al prajinilor grele: dg=57,2 mm;
Diametrul exterior al racordurilor: Dr=177,8 mm;
Diametrul interior al racordurilor: dr=101,6 mm;
Densitatea fluidului de foraj: n=1250 kg/m3;
Vascozitatea plastica a noroiului: pl=1510-3 Ns/m2;
Tensiunea dinamica de forfecare: 0=7 N/m2.
Calculul coeficientilor caderilor de presiune
Pentru calculul coeficientilor caderilor de presiune se admite un debit orientativ
necesar spalarii talpii, constant pe tot intervalul:
Q 0,6 0,035 0,021 m 3 / s
in care: Qsp=0,6 m/s

At 0,2127 2 0,035 m 2
4
Caderea de presiune in interiorul prajinilor de foraj se determina cu ajutorul relatiilor
(4.24.), (4.30.), (4.31.), astfel:
0,021
v 1,814 m / s
ip
0,1214 2
4
1250 1,814 0,1214
Re 18352
ip 15 10 3
7 0,1214
Bi 31,23
ip 1,814 15 10 3
f Re , Bi
0,022
ip ip ip
8 0,022
676 m 5
ip 0,12145
2
Caderile de presiune in interiorul racordurilor se determina cu relatiile (4.26.), (4.27.):

2
0,1214 2
1,4 1 0,256
ir 2
0,1016
8 0,256
339 m 5
ir 2
0,0572 5
Caderea de presiune in exteriorul prajinilor de foraj este data de relatiile (4.29.),

(4.30.), (4.31.):
0,021
v ep 0,876 m / s
2 2
0,2127 0,1214
4
50
1250 0,876 0,2127 0,1214
Re ep 6665
15 10 3
7 0,2127 0,1214
Bi ep 48,63
0,876 15 10 3

ep f Re ep , Bi ep 0,034
8 0,034
ep 14,67 m 5
2 2 2
0,2127 0,1397 0,2127 0,1397

Caderea de presiune in exteriorul racordurilor este data de relatiile urmatoare:

2
0,2127 2 0,1214 2
er 1,4 1 0,022
0, 2127 2 0,1016 2

8 0,022
er 0,585 m 5
2 2 2
0,2127 0,1214

Conform relatiei (4.22.) se determina coeficientul caderilor de presiune, 1:

1=676+14,67+339+0,585=1030,3 m-5
Caderea de presiune in interiorul prajinilor grele se determina din relatiile (4.25.),
(4.30.), (4.31.) astfel:
0,021
v 8,17 m / s
ig
0,0572 2
4
1250 8 0,0572
Re 38954
ig 15 10 3
7 0,0572
Bi 3,267
ig 8,17 15 10 3
f Re , Bi
0,0213
ig ig ig
8 0,0213
28196 m 5
ig 0,05725
2
Caderea de presiune in exteriorul prajinilor grele este determinata conform relatiilor

(4.28.), (4.30.), (4.31.):
0,021
v eg 1,21 m / s
2 2
0,2127 0,1524
4
1250 1,21 0,2127 0,1524

Re eg 6080
15 10 3
51
7 0,2127 0,1524
Bi eg 23,256
1,21 15 10 3

eg f Re eg , Bi eg 0,035
8 0,035
eg 21,37 m 5
2 2 2
0,2127 0,1524 0,2127 0,1524

Conform relatiei (4.23.) se calculeaza coeficientul caderilor de presiune, 2:

2=(28196+21,37)250+2,5105=73,04105 m-4
Coeficientul se determina conform relatiei (4.21.):
=1030,31410+73,04105=87,56105 m-4
Domeniul de lucru pentru debit

Presupunem ca debitul maxim este determinat de capacitatea celor doua pompe
conform relatiei (4.19.):
Qmax=244,5=89 l/s
Din [8] pentru n=1250 kg/m3, stabilim viteza ascensionala minima:
vas=0,64 m/s
Debitul minim se determina conform relatiei (4.18.):

Q 0,64 0,2127 2 0,1397 2 0,01293 m3 / s
min 4
Q 12,93 l / s
min
Din [8] citim Pss=0,5 kW/cm2. Puterea hidraulica necesara la sapa este data de relatia
(4.16.):

Ps 0,5 21,27 2 177,6 kW
4
Debitul optim se calculeaza cu relatia (4.20.) astfel:
177,6 103
Q op 3 0,02009 m 3 / s 20,09 l / s
2 87,56 105 1250
Valoarea debitului optim este cuprinsa intre Qmin si Qmax.
Qep(12,93; 89) l/s

Aria duzelor sapei se determina conform relatiei (4.32.):
1
A 1,779 10 4 m 2 177,9 mm 2
d
2 0,95 87,56 105
Diametrul duzelor este dat de relatia (4.33.):
52
4 177,9
d 8,69 mm
d 3
Se aleg trei duze de 9 mm: 9x9x9.
Se calculeaza aria totala a duzelor:

A 3 9 2 190,9 mm 2
d 4
Viteza jeturilor este data de relatia (4.34.):
20,09 103
v 105,24 m / s
jet 190,9
Caderea de presiune in duze este data de relatia (4.35.):

105,24 2 1250
ps 76,7 10 5 N / m 2 76,7 bar
2
0,95 2
Din (4.36.) rezulta caderea de presiune in restul sistemului de circulatie:
2
p c 87,56 10 5 1250 20,09 10 3 44,2 10 5 N / m 2 44,2 bar

Presiunea de pompare se stabileste din relatia (4.37.):

p p 76,7 44,2 120,9 bar
Din [8], mai exact din caracteristicile pompei 2PN-700, observam ca aceasta presiune
este realizabila cu camasi de 6 1/2in sau mai mici, debitul maxim, 28,3 l/s, fiind
superior celui necesar de 20,09 l/s.
Similar se stabilesc parametrii hidraulici si la celelalte adancimi. Schimbarea duzelor se
efectueaza in momentul extragerii sapei uzate la o adancime apropiata de cea calculata.
Adancimile de schimbare a duzelor sunt date de relatiile:
177,6 103 73,04 105
H 250
1 2 1250 893 1030,3 10 9 1030,3
H 674 m 1660 m
1
177,6 103 73,04 105

H 250
2 2 1030,3 1250 12,933 10 9 1030,3
H 2519 m 2300 m
2
Asadar, pe tot intervalul intre 1660 si 2300 m, debitul va fi dat de relatia:
Q Q op Q max
min
Algoritmul de calcul se repeta pentru mai multe valori ale adancimii si datele obtinute
se trec in tabelul 4.6.
53
54
Parametrii hidraulici determinati la anumite adancimi cu ajutorul criteriului presiunii la pompe Tabelul 4.6.
Caderea de
Diametrul Densitatea Diametrul Aria Viteza presiune Presiunea Numar Diametrul Frecventa
Adancimea Debitul
sapei fluidului duzelor duzelor de jet la pompa pompe camasii pompei
pc ps
3 2
m mm kg/m l/s mm mm m/s bar bar bar - in cd/min
1600
212,7 1250 20,09 9x9x9 190,9 105,24 44,2 76,7 120,9 2 6 55
1700
212,7 1250 19,89 9x9x9 190,9 94,36 44,7 75,1 119,8 2 6 50
1800
212,7 1250 19,71 9x9x9 190,9 85,27 44,9 72,3 117,2 2 6 48
1900
212,7 1250 19,49 8x9x9 177,5 89,89 45,2 83,9 129,1 2 6 53
2000
212,7 1250 19,23 8x9x9 177,5 82,13 45,6 81,4 127,0 2 6 52
2100
212,7 1250 19,12 8x8x9 164,1 84,63 46,0 82,6 128,6 2 6 51
2200
212,7 1250 19,00 8x8x9 164,1 81,27 46,2 80,1 126,3 2 5 58
2300
212,7 1250 18,82 8x8x8 150,8 83,65 46,8 83,8 130,6 2 5 56
55
4.4. Comparatii si concluzii intre regimul de foraj de la sonda
proiectata si cel de la sondele de reper
Regimul de foraj folosit la sonda propusa este diferit de regimurile de foraj utilizate la
sondele de reper. Diferenta consta in modul de calcul, care la sonda propusa este pur
teoretic, iar la sondele de corelare se tine seama si de conditiile de santier.
Atat regimul mecanic cat si regimul hidraulic sunt diferite de cele de la sondele de
corelare, la aceste diferente avand o oarecare importanta si instalatiile de foraj, care la
sondele de corelare sunt de capacitate mai mica decat instalatia utilizata la sonda
propusa.
56
CAPITOLUL 5
PROIECTAREA TUBARII COLOANELOR
O sonda se proiecteaza astfel ca, la un cost minim, sa prezinte siguranta atat in timpul
forajului, pana la atingerea obiectivului, cat si in perioada preconizata de exploatare.
Aceasta siguranta este determinata de rezistenta coloanelor de tubare si de adancimea la
care ele sunt tubate. Dimensionarea lor corecta presupune anticiparea tuturor situatiilor
ce pot interveni si stabilirea celor mai severe solicitari posibile.
5.1. Metodica stabilirii profilului coloanelor de tubare [6]

Pentru a stabili profilul unei coloane de tubare, in stare sa reziste tuturor solicitarilor la
care ea va fi supusa in sonda, trebuie cunoscuta rezistenta burlanelor disponibile la
aceste solicitari.
Coloanele de burlane sunt solicitate la tractiune si compresiune, la presiune interioara si
presiune exterioara, uneori si la incovoiere, in sonde curbate si atunci cand coloanele
sunt flambate. Prezenta si marimea acestor solicitari difera de la o situatie la alta. Ele nu
sunt uniforme de-a lungul sodei, dar au in general un caracter static, exceptand socurile
care apar la oprirea brusca in timpul introducerii, la obturarea circuitului hidraulic si
mai ales cele provocate de garnitura de prajini la continuarea forajului. Pentru ca
solicitarile nu sunt uniforme, profilul cel mai economic al unei coloane va fi, probabil,
variabil de-a lungul ei, cu grosimi, oteluri sau imbinari diferite.
Unele dintre solicitari se modifica in timp, datorita unor fenomene cum sunt:
deformarea rocilor vascoplastice din jurul coloanelor, curgerea nisipului prin
perforaturi, depletarea si compactizarea zacamantului exploatat, fluajul materialului din
burlane, variatiile de temperatura si presiune.
In portiunile comprimate din zonele necimentate sau cimentate nesatisfacator, in dreptul
zacamintelor care compactizeaza, coloanele de burlane pot flamba.
Uzura provocata de actiunea racordurilor si a prajinilor in timpul lucrului, coroziunea
cauzata de fluidele agresive micsoreaza grosimea burlanelor si, ca rezultat, rezistenta lor
la solicitarile amintite.
Unele dintre situatiile enumerate mai sus sunt comune pentru toate tipurile de coloane:
de suprafata, intermediare, de exploatare, linere; altele se intalnesc doar la anumite
coloane.
Constructia burlanelor
Peretii gaurilor de sonda se consolideaza cu burlane din otel imbinate intre ele; acestea
formeaza asa numitele coloane de burlane. Cu totul sporadic, in sonde care vor exploata
fluide corozive, se folosesc si burlane din mase plastice sau din fibre de sticla.
57
Burlanele utilizate in mod obisnuit pentru tubarea sondelor de petrol si gaze au
lungimea de 612 m, diametrul nominal (cel exterior) de 4 20 in (114508 mm)
si grosimea peretelui de 515 mm, rareori mai mare. Grosimile diferite se obtin prin
modificarea diametrului interior, cel exterior ramanand constant.
Burlanele pentru tubarea sondelor se fabrica prin laminare sau prin sudura
longitudinala.
Tipuri de oteluri
Standardele existente in industria de petrol si gaze reglementeaza caracteristicile fizico-
mecanice si modelele de incercare ale otelurilor din care sunt uzinate burlanele de
tubare, incadrandu-le in niste clase de rezistenta. Compozitia otelurilor, modul lor de
elaborare si tratamentele termice corespunzatoare acestor clase sunt lasate intr-o
oarecare masura la latitudinea fabricantilor; sunt limitate doar continuturile de sulf si de
fosfor, iar pentru cele destinate mediilor corozive sunt precizate si anumite limite pentru
compozitia otelurilor, precum si tratamentele termice necesare.
Conform specificatiilor API, clasele de rezistenta sunt simbolizate printr-o litera si un
numar ce reprezinta limita minima de curgere a otelului, exprimata in mii de psi. Clasele
H-40, J-55, K-55, N-80 si P-140 sunt destinate sondelor obisnuite, iar clasele L-80, C-
90, C-95, T-95, Q-125 sunt recomandabile si pentru sonde ce exploateaza fluide
corozive. Clasele J-55 si K-55 au aceeasi limita minima de curgere, dar poseda
rezistenta minima de rupere diferita.
Pentru clasele de rezistenta H-40, J-55, K-55 si N-80 se folosesc oteluri carbon-mangan,
eventual si cu molibden pentru N-80. In Romania, otelurile recomandabile pentru aceste
clase sunt: 35Mn14 si 43MoMn16.
Pentru clasele de rezistenta superioare, N-80, P-110, Q-125, V-150, se utilizeaza oteluri
slab aliate, cu mangan, molibden, crom, vanadiu si nichel. In Romania, otelurile
recomandate sunt: 44VMoMnCrO7 si 35VmoMn14.
Se folosesc, de asemenea, oteluri inoxidabile, prelucrate prin deformare la rece si inalt
aliate cu crom, crom si nichel, molibden, zirconiu, precum si aliaje de titan sau de
aluminiu. In Romania se recomanda otelurile 34MoCr11 si 42MoCr11 pentru clasa
C-95.
Imbinarile burlanelor
Burlanele de tubare se imbina intre ele prin insurubare sau, mult mai rar prin sudura.
Imbinarile filetate pot fi grupate in doua mari categorii:
cu mufa separata: burlanele se termina la ambele capete cu cu cep filetat, mufa fiind
insurubata in fabrica la unul dintre ele;
cu mufa din corp (integrale): burlanele se termina la un capat cu mufa filetata, iar la
celalalt cu cep filetat.
58
Burlanele cu mufa separata au de regula aceeasi grosime pe toata lungimea, inclusiv la
capete, ele fiind si cel mai usor de fabricat. Mufa poate fi simpla sau cu umeri de
reazam, eventual si cu suprafete conice de etansare; prima varianta, comuna, este cea
mai raspandita, fiind mai ieftina si mai putin sensibila la avarii.
Burlanele cu mufa din corp pot fi: calibrate, cu capete ingrosate, cu capete deformate.
Burlanele cu imbinari calibrate la exterior sunt recomandate atunci cand ratiile de tubare
sunt mici. Deoarece imbinarile respective au rezistenta la tractiune scazuta asemenea
burlane se tubeaza doar pe intervale scurte, mai ales sub forma de lainere. Se folo9sesc
si la intregirea lainerelor, la mansonarea coloanelor sparte. Nu sunt recomandate in
sonde deviate ori cu solicitari ciclice, pentru ca au rezistenta la compresiune scazuta.
Burlanele cu capete ingrosate au rezistenta la tractiune ridicata, apropiata sau chiar mai
mare decat cea a corpului, si de obicei poseda suprafete suplimentare de etansare
frontale sau conice. Mufele lor au diametrul exterior mai mic decat il au mufele
separate, la acelasi diametru nominal al burlanului. In plus, prin variatia treptata a
diametrului exterior, de la corp la mufa, se evita razuirea peretilor si sprijinirea pe
pragurile gaurii de sonda. Ambele caracteristici favorizeaza tubarea cu jocuri relativ
mici, adeseori sub forma de lainere. In general, asemenea burlane se folosesc in sonde
adanci, cu presiuni mari, in sonde cu gaze si condensat.
Burlanele cu capete deformate, la rece sau la cald, sunt cele mai raspandite burlane
integrale.La o rezistenta apropiata de cea a corpului, imbinarile au diametrul exterior
mai mic decat burlanele cu capete ingrosate. In general, ele au rezistente la
compresiune, incovoiere si torsiune scazute.
Dupa profilul filetului se disting:
imbinari cu filet triunghiular;
imbinari cu filet trapezoidal.
Filetul triunghiular se intalneste doar la imbinari cu mufa separata. El este insa cel mai
raspandit, atat la burlane, cat si la tubing, deoarece se fabrica relativ usor si nu necesita
o precizie deosebita. Se foloseste atunci cand nu sunt conditii deosebite de presiune,
etanseitate, tractiune, ratii de tubare. Filetul triunghiular utilizat la burlane este conic si
cu pasul relativ mic. Unghiul la varf are 60 0, bisectoarea fiind perpendiculara pe axa
burlanului. Fundul si varful sunt rotunjite, de aceea filetul triunghiular este numit,
impropriu, inclusiv in standarde, rotund.
Filetele trapezoidale se intalnesc atat la imbinari cu mufa separata,cat si la cele cu mufa
din corp si sunt mult mai diversificate ca profil decat cel triunghiular. Pentru a putea fi
insurubate, intre fundul si creasta spirelor, precum si pe flancurile nepurtatoare de
sarcina, exista un oarecare joc. Fundul si creasta spirelor pot fi paralele cu generatoarea
conului sau cu axa tevii.
59
In Romania sunt standardizate si se construiesc cele trei tipuri de imbinari recomandate
de normele API: imbinarea normala, imbinarea cu filet Buttress si imbinarea Extreme
Line.
Imbinarea normala, cu mufa separata si filet triunghiular rotund se construieste in
doua variante: cu filet scurt S si cu filet lung L; a doua varianta are rezistenta la
tractiune mai mare.
Imbinarea normala are eficienta la tractiune scazuta, 4575%, valori mai ridicate la
burlanele cu diametrul mai mic si grosimea mai mare. In afara unor burlane cu grosime
mare, din oteluri superioare, rezistenta imbinarilor la presiune interioara depaseste
rezistenta la corp. La presiune exterioara, practic toate imbinarile au rezistenta egala sau
mai mare ca cea a corpului.
Imbinarea normala se foloseste si la imbinarile burlanelor din mase plastice sau din
fibre de sticla.
Imbinarea cu filet Buttress are mufa separata si filetul trapezoidal asimetric. La
burlanele de 4 13 3/8 in, crestele si fundurile spirelor sunt paralele cu linia mediana
a filetului, la cele mai mari de 16 in inclusiv sunt paralele cu axa burlanului.
O caracteristica a imbinarii cu filet Buttress o constituie faptul ca cepul filetat are
aceeasi conicitate pe toata lungimea. Aceste burlane sunt folosite in sonde adanci la
partea superioara a coloanelor, acolo unde sarcina de tractiune este maxima.
In general, imbinarile cu filet Buttress sunt coniderate mai putin etanse decat cele cu
filet triunghiular, deoarece sectiunea transversala a canalului elicoidal din spatele
flancurilor neincarcate este de doua, trei ori mai mare si lungimea filetului angajat este
mai mica, desi mufa este ceva mai lunga.
Imbinarea Extreme Line face parte din categoria celor cu mufa din corp, cu capete
ingrosate la cald, mai mult spre exterior si mai putin spre interior. Este o imbinare cu
umeri care evita strangerea excesiva si permite sa se transmita momente de torsiune
daca este nevoie.
Imbinarea Extreme Line este foarte etansa, fiind prevazuta cu o etansare suplimentara la
varful cepului si pe umerii frontali. Filetul are profilul trapezoidal simetric, cu ambele
flancuri inclinate cu 60. Crestele si fundurile spirelor sunt paralele cu linia mediana a
filetului.
Dimensionarea coloanelor de burlane

Dupa ce se determina diametrul si adancimea de tubare a coloanelor din programul de
constructie al unei sonde, se stabileste profilul lor: grosimea peretelui, calitatea otelului
si tipul imbinarilor dintre burlane.
Fiecare coloana trebuie sa reziste pe toata lungimea, din momentul introducerii in sonda
pana la sfarsitul exploatarii acesteia, tuturor solicitarilor la care ea va fi supusa.
60
Deoarece solicitarile sunt variabile de-a lungul coloanelor si profilul lor va fi de regula
variabil, ca grosime, otel sau imbinare.
In principiu, daca distributia solicitarilor anticipate este cunoscuta, profilul coloanelor
se poate stabili, pe cale analitica, grafica sau combinata, alegand dintre burlanele
disponibile pe cale corespunzatoare. Daca exista mai multe posibilitati de alcatuire a
unei coloane, se alege varianta cea mai economica sau profilul cel mai usor.
5.1.1. Proiectarea tubarii coloanei de suprafata
Dimensionarea coloanei de suprafata incepe de jos in sus, cu burlanele cele mai slabe
disponibile, iar algoritmul de proiectare este prezentat in cele ce urmeaza.
Presiunea fluidelor din pori la adancimea maxima deschisa sub siul coloanei de
suprafata se considera egala cu presiunea coloanei de noroi:
Pp=n2gH2 (5.1.)
in care: n2 reprezinta densitatea noroiului cu care s-a forat intervalul urmator;
g acceleratia gravitationala;
H2 adancimea de tubare a coloanei intermediare
Presiunea de fisurare a formatiunilor de la siul coloanei de suprafata este:
Pfis=(ecv,fis.1+100)gH1 (5.2.)
in care: ecv,fis.1 reprezinta densitatea echivalenta corespunzatoare gradientilor de
fisurare la siul coloanei;
H1 adancimea de tubare a coloanei de suprafata
Presiunea gazelor la siul coloanei este:
Ps=pp g1 g(H2 H1) (5.3.)
in care: g1 reprezinta densirtatea medie a gazelor
Diferenta de presiune interioara la siul coloanei este:
pis=pfis agH1 (5.4.)
in care: a reprezinta densitatea apei mineralizate
Presiunea interioara la suprafata va fi:
Pc=pfis g1gH1 (5.5.)
Pentru dimensionarea la presiune exterioara, se admite coloana complet goala, iar in
exteriorul ei se considera noroiul din momentul tubarii. Astfel, diferenta de presiune
exterioara maxima la siu este:
pe,s=n1gH1 (5.6.)
Greutatea coloanei in aer va fi:
61
G=q1gH1 (5.7.)
in care: q1 reprezinta masa unitara burlanelor coloanei de suprafata
Daca se considera coloana scufundata in noroi, forta de tractiune maxima este la
suprafata:

Fax G 1 n1 (5.8.)

o
in care: 0 reprezinta densitatea otelului, 0=7850 kg/m3
Presiunea exterioara admisibila corecta va fi:
2
1 Fax 3 Fax
p cor p ea 1 (5.9.)
2 A Rc 4 A Rc
b b

in care: pea reprezinta presiunea exterioara admisibila;
Ab aria sectiunii transversale a burlanelor;
Rc limita de curgere a materialului.
5.1.2.Proiectarea tubarii coloanei intermediare

Algoritmul de proiectare al coloanei intermediare este urmatorul:
Presiunea maxima a fluidelor din porii formatiunilor deschise inainte de tubarea
coloanei de exploatare se considera egala cu presiunea coloanei de noroi la adancimea
respectiva:
pp g H (5.10.)
n3 3
in care: n3 reprezinta densitatea noroiului pentru urmatorul interval;

H3 adancimea de tubare a coloanei de exploatare.
Presiunea de fisurare a formatiunilor de sub siul coloanei intermediare, este:
fis=(ecv,fis.2+100)gH2 (5.11.)
in care: ecv,fis.2 reprezinta densitatea echivalenta corespunzatoare gradientilor de
fisurare la siul coloanei intermediare
Presiunea gazelor la siul coloanei intermediare este:
Ps=pp g2g(H3 H2) (5.12.)
in care: g2 reprezinta densitatea medie a gazelor
Diferenta de presiune interioara la siul coloanei va fi:
pi,s=ps a gH2 (5.13.)
La suprafata, presiunea din interiorul coloanei va fi:
Pc=ps g2 gH2 (5.14.)
Inaltimea coloanei de noroi in timpul evacuarii unui aflux de gaze este data de relatia:
62
p s p max
g2
Hn H
2 (5.15.)
g n3 g2
n 3 g 2
in care: pmax reprezinta presiunea maxima de la gura sondei
Diferenta de presiune interioara la baza coloanei de noroi va fi:
p pc H n g a g H n
i,n n3 (5.16.)
Lungimea tronsonului inferior al coloanei intermediare este:
p p
ia i,s
l
1
g a (5.17.)
g 2
in care: pia reprezinta presiunea interioara admisibila a burlanelor
Lungimea tronsonului superior va fi:
L2=H2 l1 (5.18.)
Pentru dimensionarea la turtire, in spatele coloanei se considera noroiul din momentul
tubarii si se calculeaza nivelul de golire cu relatia:
a
H g n3 H (5.19.)
3
n3
Diferenta de presiune exterioara la adancimea de golire este:
pe,n=n2gHg (5.20.)
Diferenta de presiune exterioara la siul coloanei intermediare va fi:
pe,s=n2gH2 n3g(H2 Hg) (5.21.)
Greutatea tronsonului inferior este:
G=l1q1g (5.22.)
in care: q1 reprezinta masa unitara a tronsonului inferior
Adancimea la care are loc trecerea de la compresiune la tractiune, provocata de
flotabilitate este:

H H 1 n2 (5.23.)
0 2
0
Forta de tractiune la capatul de sus al tronsonului inferior se calculeaza cu formula:

Fax l q g 1 n 2 g l A (5.24.)
1 1 o n2 2 1

in care: A1 reprezinta aria sectiunii transversale pentru tronsonul inferior
In prezenta acestei forte de tractiune, presiunea exterioara admisibila corectata va fi:
2
Fax
Fax
1 3
p cor p ea 1
(5.25)
2 A Rp 4 A Rp

1 0,2 1 0,2

63
Greutatea totala a celor doua tronsoane este:
G=l1 q1 g+ l2 q2 g (5.26.)
in care: q1, q2 reprezinta masa unitara a tronsonului inferior, respectiv superior
5.1.3. Proiectarea tubarii coloanei de exploatare
Dimensionarea la presiune interioara:

Presiunea maxima a fluidelor din porii formatiunilor exploatate este:
Pp=n3gH3 (5.27.)
Presiunea interioara la capul coloanei va fi:
Pc=pp g3gH3 (5.28.)
Diferenta de presiune interioara la siu este:
pi,s=pp a gH3 (5.29.)
Diferenta de presiune interioara cu tubingul fixat la capatul inferior, daca tubingul
este etans, va fi:
p '
i,s n2
a g H
3
(5.30.)
Daca tubingul nu este etans la partea superioara, diferenta de presiune interioara
deasupra packerului este:
p '' p c p (5.31.)
i,s i,s
Dimensionarea la presiune exterioara:

Pentru dimensionarea la presiune exterioara, coloana se considera complet goala.
Astfel, presiunea exterioara la siu va fi:
p e,s g H (5.32.)
n3 3
Adancimea maxima de tubare a burlanelor din tronsonul al doilea este:

p
H ea 2
ad 2 g (5.33.)
n3
Adancimea la care are loc trecerea de la compresiune la tractiune, provocata de

flotabilitate va fi:

H H 1 n3 (5.34.)
0 3
0
Lungimea burlanelor din primul tronson este:
64
l H H
1 3 ad 2 (5.35.)
Diferenta de presiune interioara la adancimea maxima de tubare a burlanelor din
tronsonul al doilea va fi:
p p c a
gH (5.36.)
i g3 ad 2
Greutatea in aer a primului tronson este:

G q g H H
1 3 ad 2
(5.37.)
Adancimea maxima de tubare a burlanelor din tronsonul al treilea va fi:
p
H ea3
ad3 g (5.38.)
n3
Lungimea tronsonului al doilea este:
l H H l (5.39.)
2 3 ad3 1
Forta de tractiune la adancimea maxima de tubare a burlanelor din tronsonul al treilea

va fi:

1 1 2 2

Fax g q l q l 1 n3 g H
o n3
A
ad3 3 (5.40.)

in care: A3 reprezinta aria sectiunii transversale a burlanelor din tronsonul al treilea
Presiunea exterioara admisibila corectata pentru burlanele din tronsonul al treilea este:
2
Fax Fax
1 3
p cor p
ea 3 2 A Rp
1
4 A Rp

(5.41.)
3 0,2 3 0,2

Adancimea de tubare a burlanelor din tronsonul al trilea se recalculeaza cu formula:

p cor
H (5.42.)
ad3,rec. g
n3
In continuare se vor recalcula: forta de tractiune, presiunea exterioara admisibila
corectata, iar dupa mai multe iteratii se accepta o valuare rotunjita pentru Had3.
La aceasta adancime, diferenta de presiune interioara va fi:
p p c a
g H (5.43)
i g3 ad3
Greutatea in aer a celor doua tronsoane este:

G g l q l q
1 1 2 2
(5.44.)
Lungimea tronsonului al doilea va fi:
l H l H (5.45)
2 3 1 ad3
Tronsonul al treilea are lungimea de:
65
l H l l (5.46.)
3 3 1 2
Masa totala a coloanei va fi:

m l q l q l q (5.47.)
1 1 2 2 3 3
Greutatea coloanei in aer este:

G mg (5.48.)
Greutatea coloanei in noroi va fi:

G ' G 1 n3 (5.49.)

0
In concluzie, partea inferioara a unei coloane este dimensionata la turtire, iar partea
superioara la spargere, daca sunt asteptate presiuni interioare mari, sau la tractiune, la
presiuni interioare mici. Profilul unei coloane astfel dimensionate se poate verifica, in
sectiunile considerate critice, si in alte situatii anticipate.
5.2. Profilele coloanelor de burlane folosite la sondele de reper

5.2.1. Profilul coloanelor de burlane la sonda A1 Boldesti
In tabelul 5.1. este prezentat profilul coloanelor de burlane folosit la sonda A1 Boldesti.
Profilul coloanelor de burlane al sondei A1 Boldesti Tabelul 5.1.

Intervalul tubat Grosimea de Gradul otelului Tipul
Diametrul exterior al coloanei
perete imbinarii
in mm m mm - -
14 355,6 0150 11 D
0200 12 D G
2001000 8,9 D O
9 5/8 244,5
10001500 11,05 D S
15002150 12 D T
6 5/8 168,3 21502800 10,6 D
5.2.2. Profilul coloanelor de burlane al sondei A2 Boldesti
In tabelul 5.2. este prezentat profilul coloanelor de burlane folosit pentru sonda A2
Boldesti.

Diametrul exterior Grosimea Gradul Tipul Greutatea
Intervalul tubat
al coloanei de perete otelului imbinarii tronsonului
in mm m mm - - kg
66
10 3/4 273,1 0296 8,89 J-55 MS 18088
037,13 10,54 J-55 ML 1068
37,131128,91 6,98 J-55 ML 25416
5 139,7
1128,912290,24 7,72 J-55 ML 29625
2290,242309 7,72 J-55 ML 458
5.2.3. Profilul coloanelor de burlane al sondei A3 Boldesti
In tabelul 5.3. este prezentat profilul coloanelor de burlane folosit pentru sonda A3
Boldesti.

Diametrul exterior Grosimea Gradul Tipul Greutatea
Intervalul tubat
al coloanei de perete otelului imbinarii tronsonului
in mm m mm - - kg
11 3/4 298,5 0296 9,52 J-55 ML 19795
046,65 8,94 J-55 ML 1465
6 5/8 168,3 46,651688,41 7,32 J-55 ML 48957
1688,412131 8,94 J-55 ML 15816
5.3. Proiectarea profilului coloanelor pentru sonda AX Boldesti

Programul de tubare al sondei AX Boldesti este alcatuit din: o coloana de suprafata de 13
3/8 in, tubata la 300m; o coloana intermediara de 9 5/8 in, tubata la 1660 m si o coloana
de exploatare de 5 in fixata la 2300 m. Densitatile noroiului pe intervalele inchise cu
cele trei coloane sunt 1150, 1200 si respectiv 1205 kg/m3.
5.3.1. Proiectarea profilului coloanei de suprafata
Pentru stabilirea profilului coloanei de suprafata se cunosc urmatoarele date:

Diametrul exterior al coloanei: De=13 3/8 in=339,7 mm;
Adancimea de tubare: H1=300 m;
Adancimea de tubare a urmatoarelor coloane: H2=1660 mm;
Densitatea noroiului cu care s-a forat intervalul 0300 m: n1=1150 kg/m3;
Densitatile echivalente corespunzatoare gradientilor de fisurare la siul primelor doua
coloane sunt: ecv,fis.1=1330 kg/m3 si ecv,fis.2=1720 kg/m3
Presiunea fluidelor din pori la adancimea maxima deschisa sub siul coloanei de 13 3/8
in, la 1660 m, se calculeaza cu formula (5.1.):
p p 1200 9,81 1660 195,4 105 Pa 195,4 bar
Din relatia (5.2.) rezulta presiunea de fisurare a formatiunilor de la siul coloanei de3
13 3/8 in, cu o siguranta echivalenta de 100 kg/m3:
67
Pfis=(1330+100) 9,81300=42,1105 Pa=42,1 bar
Daca se considera coloana plina cu gaze, patrunse in sonda da la 1660 m, densitatea
lor medie este g1=160 kg/m3. Astfel, cu relatia (5.3.) se stabileste presiunea gazelor la
siul coloanei:
Pfis=195,4 105 1609,81(1660300)=174,1 105 Pa=174,1 bar
Aceasta valoare este mai mare decat presiunea de fisurare, 42,1 bar, presiunea maxima
posibila la siul coloanei de 13 3/8 in. In spatele coloanei se considera apa mineralizata
cu densitatea a=1050 kg/m3.
Diferenta de presiune interioara la siul coloanei este data de relatia (5.4.):
pi,s=42,1 105 10509,81300=11,2105 Pa=11,2 bar
La suprafata, presiunea interioara se calculeaza cu formula (5.5.):
Pc=42,1105 1609,81300=37,4105 Pa=37,4 bar
Prin urmare, se pot alege burlanele cele mai subtiri, dintre cele disponibile, si anume de
9,65 mm, presiunea interioara admisibila a acestor burlane de 150,6 bar fiind mai mare
de 37,4 bar.
Pentru dimensionarea la presiune exterioara se stabileste conform relatiei (5.6.)
diferenta de presiune exterioara maxima la siu:
pe,s=1150 9,81 300=33,8 105 Pa=33,8 bar
Burlanele alese, de 9,65 mm, J-55, au presiunea exterioara admisibila p ea=74,2 bar, mai
mare de 33,8 bar.
Greutatea coloanei in aer este data de relatia (5.7.):
G= 81,19,81300 = 238677 N ~ 239 kN
Valoarea este mai mica decat cea admisibila: 1306 kN.
Daca se considera coloana scufundata in noroi, forta de tractiune maxima la suprafata
se determina cu relatia (5.8.):
1150
Fax 239 1 204 kN
7850
In prezenta acesteia, presiunea exterioara admisibila, cu Rc=Rp0,2=379 N/mm2 se
calculeaza cu formula (5.9.):
2
1 204 103 3 204 103
p cor 74,2 105 1
2 10006 379 4 10006 379

5
Pcor=72,110 Pa=72,1 bar
Aceasta valoare este superioara diferentei de presiune exterioara pe,=33,8 bar .
68
Epurele diferentelor de presiune interioara pentru coloana de suprafata sunt ilustrate
in figura 5.1.
pc=37,4 bar
13 3/8 in
=1150 kg/m3
1
300 m
ps=174,1 bar
pi
=1200 kg/m3
2
1660 m
pp=195,4 bar
pc=37,4 bar pc=37,4 bar
9,65 m
J-55
pi
pe pi
30,9 bar pfis=42,1 bar pi,s=11,2 bar
Fig.5.1. Epurele diferentelor de presiune

interioara pentru coloana de suprafata
In concluzie, coloana de suprafata de 13 3/8 in va fi alcatuita in intregime din burlane de

9,65mm, otel J-55, imbinate cu filet triunghiular rotunjit scurt.
5.3.2 Proiectarea profilului coloanei intermediare
Pentru stabilirea profilului coloanei intermediare se cunosc urmatoarele date:

Diametrul exterior al coloanei: De= 95/8 in= 244,5 mm;
69
Adancimea de tubare a urmatoarei coloane:H3=2300 m;
Densitatea noroiului cu care s-a forat intervalul 16602300: n3=1250 kg/m3.
Densitatile echivalente corespunzatoare gradientilor de fisurare la siul coloanelor de
9 5/8 in si 5 in sunt urmatoarele: ecv, fis 2=1720 kg/m3 si ecv, fis 3=1880 kg/m3.
Presiunea maxima a fluidelor din porii formatiunilor deschise inainte de tubarea
coloanei urmatoare, de exploatare, se considera egala cu presiunea coloanei de noroi la
adancimea respectiva si se determina cu ajutorul relatiei (5.10.):
pp= 12509,812300= 282,0105 Pa=282,0 bar
Cu ajutorul relatiei (5.11.) se determina presiunea de fisurare a formatiunilor de sub
siul coloanei intermediare, cu o siguranta echivalenta de 100 kg/m3:
pfis= (1720+100)9,811660= 296,4105 Pa=296,4 bar
Daca se considera coloana intermediara plina cu gaze, patrunse in sonda de la 2300m,
densitatea lor medie este de aproximativ g2=200 kg/m3. Astfel, din relatia (5.12) se
calculeaza presiunea acestor gazelor la siul coloanei intermediare:
p= 282,0105 -200 9,81(2300-1660)= 269,4105 Pa=269,4 bar
Deoarece p< pfis, in cele ce urmeaza se va folosi presiunea cu valoarea cea mai mica,
adica p.
In exteriorul coloanei se considera apa mineralalizata cu densitatea =1050 kg/m3.
Diferenta de presiune interioara la siul coloanei rezulta din relatia(5.13):
pi,=269,4105-1050 9,811660=98,4 105 Pa=98,4 bar
La suprafata, presiunea din interiorul coloanei se stabileste conform relatiei (5.14.):
pc=269,4105-200 9,811660= 236,8105 Pa=236,8 bar
Daca se limiteaza presiunea maxima de la gura sondei la p max =210 bar, inaltimea
coloanei de noroi in timpul evacuarii unui aflux de gaze se determina din conditia ca la
siu presiunea sa nu depaseasca rezistenta de fisurare a rocilor, cu relatia(5.15):
Hn
269,4 210 105 1660 200 260 m
9,811250 200 1250 200
Conform relatiei (5.16.) se determina diferenta de presiune interioara, la baza coloanei
de noroi:
pi,n=236,8105+260 9,811250-10509,81260
pi,n= 241,9105 Pa=241,9 bar
La siul coloanei, diferenta de presiune ramane aceeasi, pi,=98,4 bar.Epura diferentei de
presiune in acest caz este reprezentata in figura 5.2. Pe aceeasi figura sunt trasate cu
linii intrerupte, presiunile interioare admisibile pentru burlanele de: 8,94 mm J-55-
70
pia=194,2 bar; 10,03 mm J-55 - pia=217,8 bar; 11,05 mm N-80 - 349,1 bar. Este nevoie
doar de ultimele doua grosimi, profilul necesar este desenat pe aceeasi figura.
Astfel, din relatia (5.17.) rezulta lungimea tronsonului inferior, de 10,03 mm J-55:
l
217,8 98,4105 1431,9 m 1432 m
1 9,811050 200
Lungimea celui de-al doilea tronson, cel de 11,05 mm N-80, se determina din relatia
(5.18.), astfel:
l2=1660 1432=228 m
Diferenta de presiune interioara [bar] Diferenta de presiune interioara [bar]

0 100 200 300 0 100 200 300 400
pc=236,8 bar pmax=210 bar
260
pi,n=241,9 bar
500 500
Adancimea, m
Adancimea, m
349,1 bar
11,05 mm
N-80
1000 1000
217,8 bar
10,03 mm J-55
1500 1500 194,2 bar

8,94 mm J-55
1660 1660
pi,s=98,4 bar pi,s=98,4 bar
Fig.5.2. Epurele diferentelor de presiune interioara

pentru calculul coloanei intermediare
Pentru dimensionarea la turtire, in spatele coloanei se considera noroiul din momentul

tubarii cu densitatea n2=1200 kg/m3. Se calculeaza nivelul de golire cu relatia (5.19.):
1250 1050
Hg 2300 368 m 370 m
1250
Din relatia (5.20.) rezulta diferenta de presiune exterioara la adancimea de golire, Hg, cu
noroi de 1200 kg/m3 in spatiul inelar si de 1250 kg/m3 in interiorul coloanei:
pe,n=12009,81370=43,6105 Pa=43,6 bar
71
Diferenta de presiune la siul coloanei intermediare este data de relatia (5.21.):
pe,s=12009,811660-12509,81(1660-370)=37,2105 Pa=37,2 bar
Variatia diferentei de presiune exterioara este prezentata in figura 5.3. Presiunile
exterioare admisibile ale burlanelor de 10,03 mm J-55 (168,8 bar), cat si 11,05 mm
N-80 (250,2 bar) sunt mai mari decat diferenta de presiune exterioara maxima 43,6 bar.
Diferenta de presiune exterioara [bar]

0 100 200 300
pc=236,8 bar
pe
370 250,2 bar

11,05mm N-80
500 pe,n=43,6 bar
Adancimea, m
1000
168,8 bar
10,03mm J-55
1500
1660
pe,s=37,2 bar
Fig.5.3. Epura diferentei de presiune exterioara

pentru calculul coloanei intermediare
Greutatea tronsonului inferior, de 10,03 mm J-55 se calculeaza cu relatia (5.22.),

astfel:
G=143259,639,81=836272 N836 kN
Valoarea calculata este mai mica decat forta admisibila de tractiune pentru aceste
burlane, 1322 kN.
Trecerea de la compresiune la tractiune provocata de flotabilitate, se calculeaza cu
relatia (5.23.) si are loc la adancimea:
1200
H 1660 1 1406 m
0 7850
72
La capatul de sus al tronsonului inferior, de 10,03 mm J-55, forta de tractiune se
calculeaza cu formula (5.24.):
1200
Fax 1432 59,53 9,81 1 1200 9,81 228 0,007388
7850
Fax 688605 N 689 kN
In prezenta acestei forte de tractiune, din relatia (5.25.) se stabileste presiunea exterioara
admisibila a burlanelor de 10,03 mm J-55, cu Rp0,2=379 N/mm2:
2
1 689 103 3 689 103
p cor 168,8 1
2 73,88 10 2 379 4 73,88 10 2 379

pcor=144,2 bar
Aceasta presiune admisibila corectata este mai mare decat diferenta de presiune la
adancimea l2=228 m, adica p=12009,81228=26,8105 Pa=26,8 bar
Prin urmare nu este nevoie sa se corecteze lungimea tronsonului de 10,03 mm J-55.
Greutatea totala a celor doua tronsoane se determina conform relatiei (5.26.):
G=143259,539,81+22864,739,81=981052 N 981 kN
Aceasta valoare este mai mica decat forta admisibila de tractiune pentru burlanele de
11,05 mm N-80, 2097 kN.
In concluzie, coloana intermediara de 9 5/8 in va fi alcatuita din 1432 m burlane de
10,03 mm J-55 la partea inferioara si 228 m burlane de 11,05 mm H-80 la partea
superioara.
Dimensionarea a fost determinata de solicitarea la presiune interioara.
5.3.3. Proiectarea profilului coloana de exploatare
Pentru stabilirea profiluilui coloanei de exploatare se cunosc urmatoarele date:

Diametrul exterior al coloanei: De=5 in=139,7 mm;
Densitatea echivalenta corespunzatoare gradientilor de fisurare la siul coloanei de 5
este urmatoarea: ecv,fis3=1880 kg/m3.
Dimensionarea la presiune interioara
Presiunea maxima a fluidelor din porii formatiunilor exploatate prin coloana de 5
se considera egala cu presiunea coloanei de noroi la adancimea de 2300 m si se
determina cu ajutorul relatiei (5.27.):
Pp=12509,812300=282,0105 Pa=282,0 bar
73
Daca se considera coloana plina cu gaze, cu densitatea medie de aproximativ g3=200
kg/m3, presiunea interioara la suprafata, la capul coloanei, este data de relatia (5.28.):
Pc=282,0105-2009,812300=236,9105 Pa=236,9 bar
Considerand in exteriorul coloanei de burlane apa mineralizata cu densitatea a=1050
kg/m3, diferenta de presiune interioara la siu se calculeaza conform relatiei (5.29.):
pi,s=282,0105-10509,812300=45,1105 Pa=45,1 bar
Cu tubingul fixat la capatul inferior, intr-un packer, si cu un fluid intre tubing si coloana
cu densitatea n2=1200 kg/m3, la capatul de sus presiunea interioara va fi zero, daca
tubingul este etans, iar la capatul inferior, considerat la siul coloanei, va fi data de relatia
(5.30.):
p ' 1200 1050 9,81 2300 33,8 105 Pa 33,8 bar
i,s
Daca tubingul nu este etans la partea superioara, intre el si coloana se vor acumula gaze
cu presiunea maxima, cand sonda este inchisa, de 236,9 bar. Deasupra packerului,
diferenta de presiune interioara se determina cu relatia (5.31.):
p " 236,9 33,8 270,7 bar

i,s
Valoarea calculata este destul de mare. Daca se monteaza
Diferentaladecoloana o supapa
presiune interioara [bar]care sa se
deschida la 200 bar, de exemplu, atunci deasupra0 packerului
100 diferenta
200 de presiune
300 400 scade
la:
pc=236,9 bar
p=200+33,8=233,8 bar
In cele ce urmeaza, se considera situatia coloanei pline cu gaze. Epura diferentei de
presiune interioara este prezentata in figura 5.4. Sunt desenate cu linii punctate
500
presiunile interioare admisibile ale burlanelor de 7,72 mm J-55 cu pia=293,5 bar;
6,98mm J-55 cu pia=265,3 bar; 6,20 mm J-55 cu pia=235,2 bar si 6,20 mm H-40 cu
pia=171,2 bar.
7,72 mm J-55
1000 293,5 bar
Adancimea, m
6,98 mm J-55
1500 265,3 bar
6,20 mm J-55
235,2 bar
2000
6,20 mm H-40
171,2 bar
2300
74 pi,s=45,1 bar
Fig.5.4. Epura diferentei de presiune interioara
pentru calculul coloanei de exploatare
Dimensionarea la presiune exterioara Diferenta de presiune interioara [bar]
0 100 200 300 400
Pentru dimensionarea la presiune exterioara, coloana se considera complet goala, cu
noroi de 1250 kg/m3 in spatele ei. Presiunea exterioara la siu este data de relatia (5.23.):
pe bar
Pe,s=12509,812300=282,0105 Pa=282,0
Epura presiunii exterioare este prezentata500
in figura 5.5. 6,20 mm J-55
204,8 bar
Primul tronson de la siul coloanei trebuie sa reziste la presiunea exterioara din aceasta
zona: pe,s=282,0 bar.
Dintre burlanele disponibile se vor alege cele de 7,72 mm J-55, cu presiunea exterioara
1000
Adancimea, m
6,98 mm J-55
admisibila pea1=322,4 bar. 265,2 bar
1500
2000
2300
pe,s=282,0 bar
75
Fig.5.5. Epura presiunii exterioare pentru
calculul coloanei de exploatare
Din figura 5.5. se observa ca de la o anumita inaltime este posibila tubarea unor
burlane mai subtiri si mai ieftine, de 6,98 mm J-55, cu p ea2=265,2 bar, pia2=265,3 bar si
Fad2=551 kN. Conform relatiei (5.33) se stabileste adancimea de trecere care constituie
adancimea maxima de tubare a burlanelor de 6,98 mm J-55, din tronsonul al doilea:
265,2 105
H 2163 m
ad 9,81 1250
Din relatia (5.34.) rezulta adancimea la care are loc trecerea de la compresiune la
tractiune, provocata de flotabilitate:
1250
H 2300 1 1934 m
0 7850
Deoarece H0<Had2 inseamna ca burlanele din primul tronson, de 7,72 mm J-55, nu sunt
solicitate la tractiune; ele sunt solicitate la compresiune pe lungimea data de relatia
(5.35.):
l1=2300-2163=137 m
La adancimea de 2163 m, diferenta de presiune interioara se stabileste conform
relatiei (5.36.):
pi=236,9105-(1050-200)9,812163=56,5105 Pa=56,5 bar
76
Valoarea este mai mica de 265,3 bar, care este presiunea interioara admisibila a
burlanelor de 6,98 mm J-55.
Greutatea tronsonului de 7,72 mm J-55, in aer este data de relatia (5.37.):
G=25,309,81(2300-2163)=34002 N34 kN
Aceasta valoare este mai mica de 551 kN-forta admisibila de tractiune pentru burlanele
de 6,98 mm J-55.
Asadar, tronsonul 1 de 7,72 mm J-55 se tubeaza pe intervalul 23002163 m si are
lungimea:
l1=137 m
Intereseaza, acum, posibilitatea de trecere la burlane de 6,20 mm J-55, mai ieftine decat
cele de 6,98 mm J-55. Ele au: pea3=204,8 bar, pia3=235,2 bar si A3=26 cm2.
Cu relatia (5.38.) se determina adancimea de tubare, posibila in ceea ce priveste
solicitarea la presiune exterioara a burlanelor de 6,20 mm J-55:
204,8 105
H 1670 m
ad3 1250 9,81
Lungimea tronsonului al doilea, de 6,98 mm J-55 este data de relatia (5.39.):

l2=2300-1670-137=493 m
Conform relatiei (5.40) se stabileste forta de tractiune la adancimea de 1670 m:
1250
Fax 9,81 25,30 137 23,07 493 1 1250 9,81 1670 0,0026
7850
Fax=69152 N
Presiunea exterioara admisibila corectata pentru burlanele de 6,20 mm J-55, la
adancimea Had3=1670 m, este data de relatia (5.41.):
2
1 69152 3 69152
p cor 204,8 1
2 26 10 4 379 10 6 4 26 10 4 379 10 6

p cor 197,2 bar
Se recalculeaza adancimea de tubare a burlanelor de 6,20 mm J-55 cu relatia (5.42.):

197,2 105
H 1608 m
ad3rec 1250 9,81
Forta de tractiune la aceasta adancime este:

1250
Fax rec 9,81 25,30 137 23,07 555 1 1250 9,811608 0,0026
7850
Fax rec 82926 N
Cu aceasta forta se recalculeaza: pcor=195,6 bar si Had3rec=1595 m.

Dupa inca o iteratie se gaseste: Faxrec=85814 N; pcor=195,3 bar si Had3rec=1593 m
77
Se accepta o valoare rotunjita Had3=1593 m.
La adancimea de 1590 m, diferenta de presiune interioara este data de relatia (5.43.):
pi=236,9 105-(1050-200) 9,81 1590=104,3 bar
Aceasta valoare este mai mica de 235,2 bar, care este presiunea interioara admisibila a
burlanelor de 6,20 mm J-55.
Greutatea in aer a celor doua tronsoane, primul de 7,72 mm J-55 cu lungimea de 137
m si ala doilea de 6,98 mm J-55 cu lungimea de 2300-137-1590=573 m este data de
relatia (5.44.):
G=9,81(137 25,30+573 23,07)=163682 N164 kN
Aceasta valoare este mai mica de 551 kN-forta admisibila de tractiune pentru burlanele
de 6,98 mm J-55.
Asadar, tronsonul al doilea de 6,98 mm J-55 se tubeaza pe intervalul 21631590 m si
are lungimea data de relatia (5.45.):
l2=2300-137-1590=573 m
Din relatia (5.46.) rezulta lungimea tronsonului al treilea alcatuit din burlane de 6,20
mm J-55:
l3=2300-137-573=1590 m
Profilul coloanei de exploatare proiectate este ilustrat in figura 5.6.
1590 m
6,20 mm J-55
573 m
6,98 mm J-55
137 m
7,72 mm J-55
Cu relatia (5.47) se determina masacoloanei

Fig.5.6. Profilul totala a de
coloanei:
exploatare
m=137 25,30+573 23,07+1590 20,83=49805 kg

Greutatea coloanei in aer este data de relatia (5.48.):
G=498059,81=488586 N488 kN
Greutatea coloanei in noroi rezulta din relatia (5.49.):
1250
G ' 488586 1 410786 N 411 kN
7850
78
In concluzie, coloana de exploatare de 5 in va fi alcatuita din 137 m burlane de 7,72
mm J-55 la partea inferioara; 573 m burlane de 6,98 mm J-55 si 1590 m burlane de 6,20
mm J-55 la partea superioara.
5.4. Comparatii si concluzii intre profilele coloanelor proiectate

si cele de la sondele de reper
In tabelul 5.4. sunt prezentate profilele coloanelor proiectate ale sondei AX Boldesti cat
si profilele coloanelor de burlane ale sondelor de reper A1, A2, A3 Boldesti.
Profilele coloanelor de burlane ale sondelor AX, A1, A2 si A3 Boldesti Tabelul 5.4.
Diametrul exterior Grosimea de Gradul Tipul imbinarii
Sonda Intervalul tubat
al coloanei perete otelului
- in mm mm - -
13 3/8 339,7 0300 9,65 J-55 MS
0228 11,05 N-80 ML
9 5/8 244,5
2281660 10,03 J-55 ML
AX 01590 6,20 J-55 ML
5 1/2 139,7 15902163 6,98 J-55 ML
21632300 7,72 J-55 ML
14 355,6 0150 11 D
G
0200 12 D
O
A1 9 5/8 244,5
2001000 8,9 D
S
10001500 11,05 D
T
15002150 12 D
10 3/4 273,1 0296 8,89 J-55 MS
037,13 10,54 J-55 ML
A2 5 1/2 139,7
37,131128,91 6,98 J-55 ML
1128,912290,24 7,72 J-55 ML
2290,242309 7,72 J-55 ML
11 3/4 298,5 0290 9,52 J-55 ML
046,65 8,94 J-55 ML
A3 6 5/8 168,3 46.651688,41 7,32 J-55 ML
1688,412131 8,94 J-55 ML
Concluzii:
Coloanele de burlane ale sondei AX Boldesti sunt solicitate la tractiune si

compresiune, la presiune interioara si la presiune exterioara.
Solicitarea principala la introducerea coloanei in sonda o constituie tractiunea creata
de greutatea proprie a burlanelor.
Profilul cel mai economic al unei coloane este variabil de-a lungul ei, avand grosimi,
oteluri si imbinari diferite dupa cum reiese si din tabelul 5.4.
79
La sondele AX, A2 si A3 Boldesti predomina otelurile din clasa de rezistenta J-55.
Pentru sonda A1 Boldesti s-au folosit burlane de tip Gost cu gradul D, fiind singurele
disponibile la momentul construirii acesteia.
Imbinarile folosite pentru aceste burlane sunt normale, cu mufa separata si filet
triunghiular rotund scurt sau lung.
CAPITOLUL 6
PROIECTAREA CIMENTARII
COLOANELOR TUBATE
80
Cercetarile efectuate de-a lungul timpului in legatura cu cimentarea coloanelor unei
sonde de petrol sau gaze au pus in evidenta atat factorii de natura tehnologica, care pot
conduce la reusita unei cimentari primare, cat si proprietatile materialului liant, de ale
carui caracteristici fizico-chimice dar mai ales combinatii cu alti aditivi, depinde ca
cimentarea sa corespunda celor mai multe cerinte de calitate.
In practica cimentarii sondelor, liantul mineral cu cea mai larga utilizare este cimentul
Portland. In santierele din Romania se intrebuinteaza doua tipuri de astfel de ciment: S 1,
in sonde cu adancimi de pana la 1850 m, si S2-RS, in sonde pana la 24502500 m.
Acest ultim tip, printr-o aditivare corespunzatoare, poate fi folosit si la adancimi mai
mari, el permitand obtinerea unei mari diversitati de paste de ciment.
O cimentare se considera reusita atunci cand pasta de ciment inlocuieste complet fluidul
de foraj din spatiul inelar si formeaza, dupa prizare si intarire, un inel de ciment
uniform, rezistent, impermeabil, cu o buna aderenta la coloana si la rocile din peretii
sondei.
6.1. Metodica de proiectare a cimentarii [4; 6; 9]

Prin cimentari de sonda se intelege o categorie foarte larga de materiale liante, fin
macinate, care pompate sub forma unor suspensii stabile in sonde, se intaresc si capata
proprietatile fizico-mecanice dorite: rezistenta mecanica si anticoroziva, aderenta la
burlane si roci, impermeabilitate, rezilienta.
Suspensiile respective, numite in continuare paste de ciment, trebuie sa aiba o densitate
determinata, potrivit conditiilo din sonda, sa ramana pompabile si strabile o perioada
suficienta de timp, necesara plasarii lor in zona ce intereseaza. Dupa lasarea in repaus,
ele trebuie sa se intareasca cat mai repede, pentru a putea continua lucrarile in sonda.
Datorita conditiilor foarte diverse de mediu,presiune, temperatura, tehnologie de
cimentare, exploatare, dar si din motive economice,s-a elaborat o mare varietate de
cimentari si paste, de la cele preparate doar cu ciment obisnuit (portland), pana la
amestecuri liante fara ciment sau transformarea fluidului de foraj in compozitie de
consolidare si izolare.
Cimentarea reprezinta, de fapt, operatia de plasare a unei paste liante, uzual preparata
din ciment cu apa, in spatiul inelar al coloanelor de burlane. Scopul urmarit prin
cimentare este multiplu:
Prin cimentarea spatiului inelar,burlanele sunt solidarizate de peretii gaurii de
sonda.Ca urmare, coloanele tubate sunt capabile sa preia sarcinile axiale create de
greutatea proprie, de greutatea lainerelor si a coloanelor agatate de ele, de presiunea
exercitata in prevenitoare sau in capul de eruptie, daca sonda este inchisa sub presiune,
de variatiile de presiune si temperatura. Se mareste, intr-o oarecare masura, capacitatea
portanta a coloanelor la presiune exterioara sau interioara. Se evita desurubarea
burlanelor si se amortizeaza socurile cand in interiorul lor se roteste garnitura de foraj.
81
Prin etansarea spatiului inelar, burlanele sunt protejate in exterior de actiunea agresiva
a apelor subterane mineralizate.
Aceste deziderate sunt indeplinite in totalitate numai daca noroiul aflat in spatiul inelar
ce urmeaza sa fie cimentat este complet inlocuit si se formeaza un inel de ciment
uniform, rezistent si impermeabil, aderent atat la burlane, cat si la rocile din jur.
Altminteri ,cimentarea este mai mult sau mai putin reusita.
In sonde se efectueaza cimentari si in alte scopuri: combaterea pierderilor de noroi in
stratele fisurate sau cu porozitate mare, repararea unei cimentari nereusite sau coloane
sparte, impiedicarea apei si a gazelor sa patrunda in sonda impreuna cu petrolul,
abandonarea unei portiuni sau a intregii sonde, formarea unui dop de sprijin
,impermeabilizarea si consolidarea rocilor din jur.
Cimentarile efectuate imediat dupa introducerea coloanelor de burlane, uneori si cele
efectuate in gaura netubata pentru a combate pierderile de noroi sau manifestarile
eruptive, se numesc cimentari primare. Cimentarile de remediere, cele pentru retragerea
de la un strat epuizat sau inundat, de izolare a unui strat cu gaze sunt considerate
cimentari secundare. Acestea din urma sunt executate de obicei in cursul exploatarii
sondei.
La noi, asa cum s-a mentionat, se utilizeaza in practica doar paste de ciment preparate
cu ciment portland, cu si fara adaosuri minerale, de aceea , vor fi prezentate cerintele
formulate prafului de ciment portland si comportarea acestuia in timpul formarii pietrei
de ciment, precum si proprietatile impuse in faza initiala de preparare pentru pasta de
ciment.
Cimentul portland este un amestec fin macinat de materilae cu o compozitie chimico-
mineralogica bine stabilita. Materiile prime, respectiv calcarul si argila , sunt concasate,
amestecate, macinate sub 100 m si calcinate in cuptoare rotative inclinate, dupa un
anumit regim, pana la temperatura de vitrifiere de 14001500 0C. In acest amestec ,
calcarul este donatorul de oxid de calciu, iar argila cedeaza oxid de siliciu, aluminiu si
fier. Se formeaza astfel o serie de minerale artificiale, rar intilnite in natura care au
activitate chimica ridicata si capacitate lianta in amestec cu apa. Produsul rezultat in
urma arderii se numeste clincher si dupa racire este remacinat impreuna cu un procent
de 37 % gips, adaugat pentru reglarea prizarii. Se obtine astfel praful de ciment
portland .
Se poate concluziona ca , proprietatile cimentului portland sun determinate in cea mai
mare parte de mineralele importante care se formeaza in urma clincherizarii. Un ciment
bun trebuie sa contina suma mineralelor silicioase in proportie de 7580 % , iar pe cea
a mineralelor aluminoase de 2025 % .
Astfel cimentul tip S1 are o rezistenta redusa la coroziunea sulfatica, poseda o viteza
mare de hidratare si prizare si o rezistenta initiala marita. Se foloseste, datirita acestui
mod de comportare, la cimentarea intervalelor cu temperaturi mici si moderate.
82
Cel de-al doilea tip de ciment, S2- RS , are o priza mai lenta, rezistenta initiala mai
scazuta, o buna rezistenta la coroziunea sulfatica, de aceea poate fi folosit pentru
cimentari de coloane introduse la adancimi mai mari de 2000 m.
Este evident ca, cimentul se hidrateaza mai repede atunci cand suprafata specifica a
cimentului portland este mai mare, iar pasta obtinuta este mai stabila.
6.1.1. Proprietatile pastei de ciment
Densitatea
Din simplul amestec apa-ciment rezulta paste de ciment stabile ce densitatea intre
17501950 kg/m3, corespunzatoare unui factor apa-ciment cuprins intre 0,580,40,
considerandu-se densitarea cimentului praf 31003150 kg/m3. La densitati mai scazute,
pastele sunt instabile, iar la densitati mai mari devin prea vascoase. Acest someniu poate
fi largit, daca se folosesc diverse adaosuri, in mod practic, densitatea pastelor liante
fiind intre 11002500 kg/m3.
Pentru a realiza o buna dezlocuire a noroiului se recomanda ca pasta sa aiba densitatea
cu 100 pana la 300 kg/m3 mai mare decat a noroiului.
Stabilitatea
Amestecurile liante dispersate, eterogene, au diferente de densitate intre fazele
componente si deci tendinta de separare a acestora: particulele solide coboara iar apa se
ridica. Aceasta instabilitate este accentuata la amestecurile cu un factor apa-ciment
mare, cand cimentul este macinat grosier sau cand sunt prezente particule solide inerte.
Separarea fazelor depinde de asemenea de hidrofilitatea particulelor solide, de prezenta
in amestec a unor adaosuri care imbunatateste stabilitatea sau o pot inrautati.
Capacitatea de filtrare
Pierderea unei cantitati de apa libera din pasta de ciment, printr-un perete permeabil, ca
urmare a diferentei de presiune, se numeste filtrare.
Viteza de filtrare creste cu permeabilitatea mediului filtrant, cu diferenta de presiune, cu
factorul apa-solide si, in prima faza de hidratare, si cu temperatura. Pe masura ce
hidratarea cimentului avanseaza si apar hidroprodusii de reactie, viteza de filtrare se
reduce.
In prezenta turtei de colmatare a noroiului, viteza de filtrare a pastei este relativ redusa,
fiind limitata de permeabilitatea si grosimea acesteia.
Proprietatile reologice
Amestecurile apa-ciment si cele cu adaosuri de barita, nisip, cenusa se comporta, din
punct de vedere reologic, cel putin in faza initiala a prepararii, dupa modelul Bingham.
Pastele tratate cu reactivi chimici sau polimeri se inscriu in modelul Ostwald-de Waele.
83
Valorile parametrilor reologici depind de compozitia chimico-mineralogica, finetea de
macinare si chiar timpul de depozitare a cimentului, de temperatura si presiune, natura
si concentratia reactivilor si altor adaosuri, durata si gradul de agitare, modul de
preparare.
Caracteristica pastelor liante o constituie modificarea proprietatilor reologice in timp, ca
rezultat al reactiilor fizico-chimice ce se petrec in sistem.
In concluzie, pana la inceputul prizarii, valorile parametrilor reologici cresc usor, dupa
care cresterea este rapida si amestecul devine nepompabil.
Timpul de pompabilitate
Timpul de pompabilitate este determinat de viteza de hidratare a mineralelor din ciment,
scade cu finetea de macinare si creste cu marirea factorului apa-ciment. Variatiile de
presiune sau intreruperea agitarii, mai ales spre sfarsitul perioadei de testare, pot reduce
timpul de pompabilitate.
Reglarea timpului de pompabilitate se face cu ajutorul acceleratorilor sau intarzierilor
de priza.
Timpii de prizare
Determinarea timpilor de prizare se face in conditii statice si la o temperatura de
600C20C. Prima perioada, in care pasta se comporta ca un fluid tixotrop, valoarea tariei
de gel nu se modifica simtitor. In a doua perioada, cand pasta isi pierde fluiditatea si
incepe sa se comporte ca un corp solid, rezistenta de gel creste foarte mult.
Prima perioada, pana la aparitia primelor structuri de cristalizare, care nu se mai pot
distruge, se defineste in mod conventional timp de inceput de priza, iar a adoua
perioada, cand intreaga proba se transforma in piatra de ciment, se numeste timp de
sfarsit de priza.
6.1.2. Proprietatile pietrei de ciment
Rezistenta mecanica
Dupa plasarea pastei de ciment in spatiul inelar, are loc transformarea acesteia in piatra
de ciment, prizarea avand loc in conditiile unei compresiuni triaxiale, la temperatura si
presiunea din sonda. Dupa 1224 ore, rezistenta pietrei ajunge la valori satisfacatoare
pentru majoritatea solicitarilor la care va fi supusa.
Deoarece sploicitarile din sonda nu reclama valori prea mari ale rezistentei mecanice, s-
au folosit de multe ori, cu rezultate bune, cimentari cu adaosuri ieftine si usoare, dar nu
in zona siului sau a perforaturilor.
Rezistenta mecanica a pietrei de ciment depinde in mare masura de compozitia chimico-
mineralogica a cimentului, de natura si concentratia adaosurilor si a reactivilor chimici,
de finetea de macinare a cimentului, de presiune, factorul apa-ciment.
84
Permeabilitatea
Principalul obiectiv urmarit prin cimentare este etansarea spatiului inelar cimentat; acest
lucru este posibil, numai daca permeabilitatea pietrei de ciment este foarte mica,
eventual nula.
Permeabilitatea pietrei creste cu factorul apa-ciment, dar se reduce in timp, cel putin in
prima perioada si la temperaturi moderate. Pana la 70800C, permeabilitatea scade,
dar, la temperaturi mai mari valorile ei cresc semnificativ.
Constanta volumului pietrei de ciment
Volumul aparent al pietrei de ciment nu ramane constant. Daca se produce o micsorare
de volum exista riscul slabirii aderentei pietrei de ciment la teren si coloana sau aparitiei
de fisuri in masa pietrei, izolarea spatiului inelar fiind compromisa. Daca se produce o
marire de volum, care insa, nu are loc cu aparitia de fisurare in masa pietrei de ciment,
etansarea se poate imbunatati.
Din punct de vedere al volumului pietrei de ciment, se poate concluziona ca, mentinerea
constanta sau o usoara marire de volum este o cerinta tehnica necesara pentru piatra de
ciment si reusita cimentarii.
Rezistenta la coroziune
Daca la inceput, cei mai multi dintre agentii agresivi accelereaza intarirea, maresc
rezistenta mecanica si chiar micsoreaza permeabilitatea, in timp, au loc procese
complexe de dizolvare si spalare a constituentilor lianti; permeabilitatea pietrei creste,
iar rezistenta mecanica scade treptat, ajungandu-se chiar la distrugerea completa a
pietrei de ciment.
Viteza cu care se produce coroziunea pietrei de ciment depinde de tipul cimentului,
gradul de intarire din momentul contactului cu agentii agresivi, natura, concentratia si
simultaneitatea in actiune a acestora, temperatura, presiune, pH, permeabilitatea si
grosimea inelului de ciment si starea de solicitare mecanica.
Aderenta la roca si coloana de burlane
In timpul prizarii si intaririi pastei de ciment se formeaza legaturi intercristaline intre
ciment-roca si ciment-metal. Daca aceasta aderenta nu este etansa, prin inerspatiile
respective pot circula fluide sau gaze. Aceasta aderenta se poate evalua prin doua
metode: mecanic si hidraulic.
Aderenta mecanica se coreleaza cu rezistenta pietrei de ciment, este influentata de
aceeasi factori, dar depinde si de starea de rugozitate a suprafetelor in contact, prezenta
mufelor, marimea sarcinilor normale pe suprafete.
Aderenta hidraulica, masurata cu apa sau azot, nu se coreleaza cu rezistenta pietrei, dar
depinde in mare masura de natura suprafetelor.
6.1.3. Calculul cimentarii
85
Orice operatie de cimentare presupune stabilirea, adeseori prin proiectul sondei, a
parametrilor acesteia: intervalul si metoda de cimentare, compozitia si proprietatile
pastei, cantitatile de ciment, reactivi si adaosuri, volumul de apa pentru preparare,
volumul si natura fluidului separator, volumul noroiului de refulare, regimul de pompare
si durata operatiei, tipul si numarul agregatelor de cimentare, caracteristicile
echipamentelor auxiliare necesare.
Acesti parametri depind de: genul operatiei, tipul coloanei de burlane, tehnologia,
materialele si mijloacele disponibile, constructia sondei, natura si proprietatile fluidului
din sonda, temperatura, litologie, natura si presiunea fluidelor din porii rocilor izolate,
presiunea de fisurare a formatiunilor.
Frecvent, se folosesc doua tipuri de pasta: prima transa cu densitatea mai redusa pe
seama unor adaosuri usoare, iar a doua transa care izoleaza zona siului si eventualele
strate productive, din ciment curat.
In cele ce urmeaza ne rezumam la cimentarea coloanelor de burlane in sonde verticale si
cu un singur tip de pasta.
Intervalele cimentate, natura si densitatea pastelor preconizate chiar si metoda de
cimentare sunt preconizate in programul de constructie a sondei, dar, uneori, ele trebuie
adaptate la mijloacele disponibile si conditiile geologo-tehnice concrete.
Tipul cimentului, natura si concentratia aditivilor se stabilesc in conformitate cu
temperatura din sonda, litologia rocilor, prezenta apelor corozive si densitatea necesara.
Pentru o buna dezlocuire a noroiului din spatiul inelar se recomanda ca densitatea
minima a pastei sa fie:
p,minn+(100300) kg/m3 (6.1.)
in care: n reprezinta densitatea noroiului
Neglijand caderile de presiune din spatiul inelar, densitatea maxima a pastei va fi:
H s n g H H c
p,max fis

g Hs Hc H 200 (6.2.)
in care: fis reprezinta gradientul presiunii de fisurare minim;
HS adancimea stratului;
H adancimea de tubare;
Hc inaltimea de cimentare;
g acceleratia gravitationala
Volumul de pasta se determina cu urmatoarea relatie:

Vp D g2 D 2 H c d 2 h (6.3.)
4 4
in care: Dg reprezinta diametrul mediu al gaurii de sonda;
86
D diametrul exterior al coloanei;
d diametrul interior al burlanelor de sub inelul de retinere;
h inaltimea inelului de retinere a adopurilor fata de siul coloanei
Prin definitie, coeficientul de cavernometrie K1= D g2 / Ds2 , unde DS este diametrul sapei.
Coeficientul K1 variaza in limite foarte largi, in functie de stabilitatea rocilor din peretii
sondei: 1,12,5. In zona deja tubata, in locul lui Dg, se ia diametrul interior al coloanei
respective.
Daca diametrul coloanei si cel al sondei nu sunt constante, volumul pastei se calculeaza
prin insumare pe portiuni.
Cantitatile de materiale. Dupa ce s-a stabilit si testat in laborator reteta de pasta, se
determina cantitatile de ciment, adaosuri, reactivi si apa necesare prepararii unui volum
unitar de pasta.
Cantitatea unitara de ciment pentru simplul amestec apa-ciment va fi:
p a
q c c (6.4.)
c a
in care: c reprezinta densitatea cimentului praf; c=31003200 kg/m3;
a densitatea apei; a=1000 kg/m3;
p densitatea pastei de ciment
Volumul unitar de apa este:
c p
va (6.5.)
c a
Factorul apa-ciment va fi:

v
m a a (6.6.)
qc
Cantitatea totala de ciment praf este data de relatia:
mc=k2Vpqc (6.7.)
Volumul total de apa va fi:
Va= k2Vpva (6.8.)
in care: k2 reprezinta coeficientul ce ia in considerare eventualele pierderi de pasta in
strate, pierderile de ciment si chiar de pasta de preparare; k2=1,001,10.
Volumul noroiului de refulare este dat de relatia:
Vnr=k3 Ai (H-h) (6.9.)
in care: k3 reprezinta un coeficient ce tine seama de compresibilitatea noroiului datorita
aerarii; k3=1,011,10
Ai aria sectiunii transversale in interiorul coloanei;
87

A D 2t m 2 (6.10.)
i 4
unde: tm reprezinta grosimea medie de perete a coloanei:
n
t i li
t m i1n (6.11.)
l
i1 i
Numarul de autocontainere este dat de relatia:
mc
N ac (6.12.)
m ac
in care: mac reprezinta capacitatea unui autocontainer
Numarul de agregate de cimentare este:
N ac
N ag 1 (6.13.)
2
Volumul interior al coloanei va fi:
Vi,col=Ai H (6.14.)
Debitul real al agregatului este dat de relatia:
Qag,real=v Qag (6.15.)
in care: v reprezinta randamentul volumic al agregatului
In acest caz debitul de pompare al pastei va fi:
Qp=2Qag,real (6.16.)
Daca pasta este asimilata cu un fluid binghamian se calculeaza numarul Hedstrom in
spatiul inelar, cu relatia:
He

o,p D g D 2 p
2
(6.17.)
pl,p
in care: o,p reprezinta tensiunea dinamica de forfecare a pastei;
pl,p vascozitatea plastica a pastei
Viteza medie critica, la care curgerea devine turbulenta, este:
R
pl,p e cr
v cr

R g D p
(6.18.)
in care: Recr reprezinta numarul Reynolds de tranzitie de la curgerea laminara la cea

turbulenta
Debitul critic de noroi se determina astfel:
Qn=Qcr=Aenvcr (6.19.)
88
in care: Aen reprezinta aria sectiunii transversale in spatiul inelar netubat si este data de
relatia:

A en D g2 D 2 (6.20.)
4
Caderile de presiune pe lungimea l sunt calculate cu formula Darcy-Weissbach, astfel:

v2 l
p (6.21.)
2 d
ech
in care: dech reprezinta diametrul echivalent; dech=De,med-D;
- coeficient de rezistenta hidraulica; =(Re, Bi)
vd d
cu: Re ech
si B 0 ech
i v
pl pl
Viteza de curgere in interiorul coloanei este:

pentru pasta:
Qp
v (6.22.)
i,p A
i
pentru fluidul de refulare:
Q nr
v (6.23.)
i,nr A
i
Viteza de curgere in exteriorul coloanei este:
pentru pasta:
Qp
v e,p (6.24.)
A
e, med

Q nr
v e,nr
A (6.25.)
e, med
Deoarece se neglijeaza caderile de presiune locale, pentru spatiul inelar se admite un

diametru mediu, iar aria se calculeaza ca o medie ponderata a ariilor pe intervalul tubat
si pe cel netubat astfel:

Dg H H D H
i i,in i
D (6.26.)
e,med H
unde: Hi reprezinta adancimea de tubare a coloanei intermediare;
Di,in diametrul interior al coloanei intermediare;
si
A

A en H H A et H
i i (6.27.)
e,med H
in care: Aet reprezinta aria sectiunii transversale in spatiul inelar tubat si are relatia:
89

A et D 2 D 2 (6.28.)
4 i,in
Pentru calculul caderilor de presiune in manifoldul de refulare se foloseste relatia

urmatoare, considerand doua conducte colectoare pana la capul de cimentare:
2
Q
p m 0,7 10 (6.29.)
2
Durata operatiei de cimentare se stabileste cu relatia:

Vp V
Tc nr 15 min (6.30.)
Q p Q nr
In care cele 15 min adaugate sunt necesare pentru spalarea liniilor, schimbarea
legaturilor, lansarea celui de-al doilea dop, operatii executate inainte de a pompa noroiul
de refulare.
Timpul de pompabilitate al pastei va fi:
Tp,min=1,5Tc
(6.31.)
Tp,max=1,5Tp,min
6.2. Analiza rezultatelor cimentarilor de la sondele de reper

6.2.1. Analiza rezultatelor cimentarilor la sonda A1 Boldesti
In tabelul 6.1. sunt prezentate rapoartele de cimentare ale coloanelor de la sonda A 1

Boldesti.
Raportul de cimentare al sondei A1 Boldesti Tabelul 6.1.

Diametrul exterior al in 14 9 5/8 65/8
coloanei mm 355,6 244,5 168,3
Inaltimea de cimentare cimentata pana la 200m liner cimentat pe
m cimentata la zi
deasupra limitei P/M toata lungimea
Felul cimentului - special de sonda special de sonda special de sonda
Greutatea specifica a
kg/m3 1750 1750 1730
laptelui de ciment
90
Instalatia cu care s-a
- pompele sondei pompele sondei pompele sondei
facut cimentarea
Metoda de cimentare cu un dop de
- cu un dop cu un dop
lemn
Inaltimea nivelului
laptelui de ciment in m 10 - -
coloana
Presiunea de circulatie
a noroiului inainte de bar 60 20 40
cimentare
Durata pomparii
min 30 30 30
cimentului
Durata pentru
introducerea dopului al min 8 - -
doilea
Durata pomparii
min 53 40 60
noroiului
Durata cimentarii min 91 70 100
Presiunea finala bar 100 25 50
Inaltimea teoretica la
care s-a intentionat a se 200 m deasupra limitei
m 1500 -
ridica cimentul in P/M
spatele coloanei
Cantitatea de ciment kg 13500 15000 13500
Concluzii nu a iesit ciment a iesit ciment la nu a iesit ciment
-
la suprafata suprafata la suprafata
In tabelul 6.2. sunt prezentate rezultatele cimentarii coloanelor la sonda A2 Boldesti.
Cantitatea de ciment folosita la sonda A2 Boldesti Tabelul 6.2.

Diametrul Nivelul de ciment
exterior al Cantitatea de ciment folosita
coloanei de la pana la
in mm m m tone
Cimentat coloana cu 54 tone amestec ciment S2 +cenusa+
10 3/4 273,1 296 0
20 tone ciment S2 la siu
Cimentat coloana cu 29,2 tone ciment Fieni
5 1/2 139,7 2309 0
Greutatea specifica a cimentului cim=1,75 kgf/dm3
91
In tabelul 6.3. sunt prezentate cantitatile de ciment folosite la sonda A3 Boldesti.
Cantitatea de ciment necesara la sonda A3 Boldesti Tabelul 6.3.

Diametrul Cantitatea de ciment folosita
exterior al Nivelul de ciment
coloanei
in mm m tone
11 3/4 298,5 cimentata pana la zi Cimentat coloana cu 17,9 tone ciment S1
cimentata pana la Cimentat coloana cu 48,5 tone ciment din care: 28 tone
6 5/8 168,3
200 m amestec+20,57 tone ciment S2
6.3. Proiectarea cimentarii coloanelor la sonda AX Boldesti

Operatia de cimentare se va executa separat, pe fiecare coloana in parte si se vor
determina urmatoarele: intervalul de cimentare, compozitia si proprietatile pastei,
cantitatile de ciment, reactivi si adaosuri, volumul de apa pentru preparare, regimul de
pompare si durata operatiei, tipul si numarul agregatelor de cimentare.
6.3.1. Cimentarea coloanei de suprafata
Pentru calculul cimentarii coloanei de suprafata se cunosc urmatoarele date:

Diametrul exterior al coloanei: D=13 3/8 in=339,7 mm;
Diametrul interior al coloanei: d=316,6 mm;
Adancimea de tubare: H=300 m;
Inaltimea de cimentare: Hc=300 m;
Adancimea de montare a niplului de la siu: h=20 m;
Densitatea noroiului: n=1150 kg/m3;
Densitatea cimentului: c=3150 kg/m3;
Coeficientul de cavernometrie: k1=1,20;
Coeficientul de pierderi: k2=1,05;
Coeficientul de compresibilitate al noroiului: k3=1,03;
Densitatea pastei de ciment: p=1800 kg/m3
Tipul pastei: ciment curat
Volumul de pasta de ciment se determina conform relatiei (6.3.) astfel:

Vp 0,487 2 0,3397 2 300 0,3166 2 20 30,27 m 3 35 m 3
4 4
in care: Dg 1,20 0,4445 0,487 m
Cantitatea unitara de ciment pe m3 de pasta se determina cu relatia (6.4.):

1800 1000
q c 3150 1172,09 kg / m 3 pasta
3150 1000
92
Din relatia (6.5.) rezulta volumul unitar de apa:
3150 1800
va 0,6297 m 3 apa / m 3 pasta
3150 1000
Factorul apa-ciment este dat de relatia (6.6.):
0,6279 1000
m 0,5357
1172,09
Conform relatiei (6.7.) se stabileste cantitatea totala de ciment praf:
m c 1,05 35 1172,09 43074,3 kg 44 tone
Volumul de apa este dat de relatia (6.8.):

Va 1,05 35 0,6279 23,08 m 3 25 m 3
Volumul noroiului de refulare rezulta din formula (6.9.):

Vnr=1,030,08062(300-20)=23,25 m3
in care aria sectiunii transversale in interiorul coloanei s-a calculat cu formula (6.10.)
astfel:

A 0,3397 2 0,00965 2 0,08062 m 2
i 4
Numarul de autocontainere APC-10 cu capacitatea 10000 kg este dat de relatia
(6.12.):
43074
N ac 4,3 5 autocontainere
10000
Din relatia (6.13.) rezulta numarul de agregate de cimentare:
5
N ag 1 3,5 4 agregate
2
6.3.2. Cimentarea coloanei intermediare
Pentru calculul cimentarii coloanei intermediare se cunosc urmatoarele date:

Inaltimea de cimentare: Hc=1660 m;
Densitatea pastei de ciment: p=1850 kg/m3;
93
Densitatea pastei de ciment: p=1800 kg/m3
Tipul pastei: ciment curat
Volumul de pasta de ciment se determina conform relatiei (6.3.) astfel:

Vp 0,3412 0,2445 2 1660 0,2168 2 20 74,40 m 3 75 m 3
4 4
in care: Dg 1,20 0,3112 0,341 m
Cu relatia (6.4.) se determina cantitatea unitara de ciment:

1850 1000
q c 3150 1245,35 kg / m 3 pasta
3150 1000
Volumul unitar de apa rezulta din relatia (6.5.):
3150 1850
va 0,6046 m 3 apa / m3 pasta
3150 1000
Conform relatiei (6.6.) se calculeaza factorul apa-ciment:

0,6046 1000
m 0,4855
1245,35
Cantitatea totala de ciment praf este data de relatia (6.7.):
m c 1,05 75 1245,35 98071 kg 100 tone
Conform relatiei (6.8.) volumul total de apa va fi:

Va 1,05 75 0,6046 47,61 m 3 50 m 3
Volumul noroiului de refulare este dat de relatia (6.9.):

Vnr=1,030,03946(1660-20)=66,66 m3
in care aria sectiunii transversale in interiorul coloanei se determina cu relatia (6.10.):

A 0,2445 2 0,01017 2 0,03946 m 2
i 4
si grosimea medie de perete cu relatia (6.11.):
10,03 10 3 1432 11,05 10 3 228
tm 0,01017 m 10,17 mm
1432 228
Numarul de autocontainere APC-10 cu capacitatea 10000 kg se stabileste conform
relatiei (6.12.) astfel:
98071
10000
Numarul de agregate este dat de relatia (6.13.):
94
10
N ag 1 6 agregate
2
6.3.3. Cimentarea coloanei de exploatare
Pentru calculul cimentarii coloanei de exploatare se cunosc urmatoarele date:

Inaltimea de cimentare: Hc=2300-1660+200=840 m;
Gradientul de fisurare minim: fis=1,65 bar/10 m;
Adancimea stratului: HS=2100 m
Densitatea minima a pastei, potrivit relatiei (6.1.) este:

p,min=1250+200=1450 kg/m3
Densitatea maxima a pastei se determina cu relatia (6.2.), neglijand caderile de

presiune din spatiul inelar:
0,165 105 2100 1250 9,81 2300 840
p,max 200
9,81 2100 840 2300
p,max 2467,4 2470 kg / m 3
Prin urmare, p [1450; 2470] kg/m3. Se va folosi o pasta normala preparata din apa
si ciment S2, cu densitatea p=1800 kg/m3. Vascozitatea plastica a pastei va fi:
pl,p=46CP=4610-3 Ns/m2 si tensiunea dinamica de forfecare 0,p=14 N/m2; iar pentru
fluidul de foraj vom avea: pl,p=15CP=1510-3 Ns/m2 si 0,n=7 N/m2
Volumul de pasta de ciment este dat de relatia (6.3.):

Vp 0,2332 0,1397 2 840 0,1255 2 20 22,98 m 3 23 m 3
4 4
in care: Dg 1,20 0,2127 0,233 m
95
Din relatia (6.4.) se determina cantitatea unitara de ciment:
1800 1000
q c 3150 1172,09 kg / m 3 pasta
3150 1000
Volumul de apa este dat de relatia (6.5.):
3150 1800
va 0,6279 m 3 apa / m 3 pasta
3150 1000
Conform relatiei (6.6.) se stabileste factorul apa-ciment:
0,6279 1000
m 0,5337
1172,09
Cantitatea totala de ciment praf rezulta din relatia (6.7.):
m c 1,05 32 1172,09 28306 kg 29 tone
Volumul total de apa este dat de relatia (6.8.):

Va 1,05 23 0,6279 15,16 m 3 16 m 3
Volumul noroiului de refulare se stabileste conform relatiei (6.9.) astfel:

Vnr=1,030,01261(2300-20)=37,81 m3
in care aria sectiunii transversale in interiorul coloanei este data de relatia (6.10.), iar
grosimea medie de perete de (6.11.):

A 0,1397 2 0,006485 2 0,01261 m 2
i 4
7,72 10 3 137 6,98 10 3 573 6,20 10 3 1590
tm 0,006485 m
137 573 1590
Numarul de autocontainere APC-10 cu capacitatea 10000 kg este dat de relatia
(6.12.):
28306
10000
Cu ajutorul relatiei (6.13.) se stabileste numarul de agregate de cimentare ACF-700
echipate cu plungere de 100 mm si cu un randament volumic de 80%. In tabelul 6.4.
sunt prezentate performantele agregatului ACF-700 la vitezele a-6-a si a-7-a
3
N ag 1 2,5 3 agregate
2
Performantele agregatului ACF-700 la vitezele a-6-a si a-7-a Tabelul 6.4.
Viteza Debitul agregatului Debitul real al agregatului Presiunea agregatului
- l/min l/min bar
VI 555 444 160
VII 753 602,4 120
Volumul interior al coloanei este dat de relatia (6.14.):
96
V 0,01261 2300 29 m 3
i,col
Debitul de pompare al noroiului se poate stabili astfel incat miscarea pastei de ciment
in spatiul inelar sa fie turbulenta. Din relatia (6.15.) se determina debitul real al
agregatului:
753
Q 0,8 10,04 l / s 10 l / s
ag,real 60
Astfel, debitul de pompare al pastei este dat de relatia (6.16.):
Q p 2 10 20 l / s
In acest caz, numarul Hedstrom pentru miscarea pastei in spatiul inelar netubat se
calculeaza cu relatia:
14 0,233 0,1397 2 1800
He 103669
2
46 10 3

Din [6] in functie de numarul Hedstrom se citeste numarul Reynolds de tranzitie de la

curgerea laminara la cea turbulenta:
Recrt=7100
Viteza critica se determina din relatia (6.18.) astfel:
46 10 3 7100
v crt 1,945 m / s
0,233 0,1397 1800
Debitul de noroi va fi dat de relatia (6.19.):
Q n 0,02731 1,945 0,05312 m 3 / s 53,12 l / s
in care aria sectiunii transversale in spatiul inelar netubat este data de relatia (6.20.):

A en 0,2332 0,1397 2 0,02731 m 2
4
Deoarece debitul de noroi este mult prea mare, pentru asigurarea unui regim
corespunzator se limiteaza viteza critica la vcr=1 m/s si rezulta astfel debitul de noroi:
Q n 0,027311 27,31 l / s 30 l / s
Se admite in continuare ca pasta de ciment cu volumul Vp=23 m3 se pompeaza cu un
debit Qp=20 l/s (un singur agregat); iar noroiul de refulare cu volumul Vnr=37,81 m3 se
pompeaza cu un debit Qnr=30 l/s (doua agregate).
Viteza de curgere in interiorul coloanei:
pentru pasta se determina cu relatia (6.22.):
20 10 3
v 1,586 m / s
i,p 0,01261
pentru fluidul de refulare se determina cu relatia (6.23.):
97
30 10 3
v 2,379 m / s
i,nr 0,01261
Viteza de curgere in exteriorul coloanei:

pentru pasta se determina cu relatia (6.24.):
20 10 3
v e,p 0,869 m / s
0,023
pentru fluidul de refulare se determina cu relatia (6.25.):

30 10 3
v e,nr 1,304 m / s
0,023
Diametrul mediu este dat de relatia (6.26.):

0,233 2300 1660 0,2168 1660
D 0,221 m
e,med 2300
Din relatia (6.27.) se determina aria calculata ca o medie ponderata a ariilor pe
intervalul tubat si pe cel netubat:
0,02731 2300 1660 0,02159 1660
A 0,023 m 2
e,med 2300
in care aria sectiunii transversale in spatiul inelar tubat s-a calculat cu relatia (6.28.)
astfel:

A et 0,21682 0,1397 2 0,02159 m 2
4
Caderile de presiune in manifoldul de refulare se determina folosind relatia (6.29.)

astfel:
pentru pasta:
2
20 10 3
p m,p 0,7 10 1800

2,5 bar
2

2
30 10 3
p m,p 0,7 10 1800

4,75 bar
2


2
20 10 3
p m,n 0,7 10 1250

1,95 bar
2

2
30 10 3
p m,n 0,7 10 1250

3,51 bar
2

In continuare se calculeaza Re, Bi, si pentru noroiul de refulare si pentru pasta de

ciment, iar valorile obtinute se vor trece in tabelul 6.5.
Diametrul echivalent pentru curgerea fluidelor prin conducte este: dech=Di=0,1255 m
Diametrul echivalent pentru curgerea fluidelor prin spatiul inelar este:
98
dech=De,med D=221 139,7=81,3 mm=0,0813 m
Caracteristicile reologice ale fluidului de foraj si ale pastei de ciment Tabelul 6.5.
Debitul l/s 20 30
Spatiul - interior exterior interior exterior
Viteza m/s 1,586 0,869 2,379 1,304
Re 16587 5887 24880 8835
Bi 36,92 43,66 24,62 29,09
Fluid de foraj regim turbulent laminar turbulent turbulent
0,024 0,095 0,025 0,047
pm 1,95 3,51
Re 7789 2765 11683 4148
Bi 24,08 28,47 16,06 18,98
Pasta de regim laminar laminar turbulent laminar
ciment
0,041 0,15 0,027 0,072
pm 2,5 4,75
In cele ce urmeaza se vor calcula doar presiunea de pompare, la agregate si la capul

de cimentare si cea din spatiul inelar in dreptul stratului fisurabil, iar valorile obtinute
sunt prezentate in tabelul 6.6.
Presiunea de pompare, la agregate, la capul de cimentare si cea din dreptul
stratului fisurabil Tabelul 6.6.
Lungimi de fluide Presiunea
Debitul
In dreptul
Momentul de la capul
ln lp hn hp stratului
pompare coloanei
fisurabil
- l/s m m m m bar bar bar
1.Incepe pomparea pastei de 20 2300 0 2300 0 22,1 19,6 270,2
ciment
2.Sfarsitul pomparii pastei de 20 476 1824 2300 0 2,5 0 270,2
ciment
3.Incepe pomparea noroiului de 30 476 1824 2300 0 3,51 0 271,6
cimentare
4.Pasta de ciment ajunge la siu 30 476 1824 2300 0 3,51 0 271,6
5.Sfarsitul operatiei de cimentare 30 2280 20 1460 840 84,3 80,8 309,7
99
Durata operatiei de cimentare care incepe odata cu prepararea si pomparea pastei de
ciment este data de relatia (6.30.):
23 37,81
Tc 15 51,2 min
20 10 60 30 10 3 60
3
Timpul de pompabilitate al pastei se calculeaza cu relatia (6.31.):

30
Debitul de pompare, l/s

T 1,5 51,2 76,8 min
p,min
20
Tp,max 1,5 76,8 115,2 min 20
Pomp
In figura 6.1. este ilustrata variatia debitului, a presiunii de pompare si a presiunii
10 in pastei
dreptul stratului fisurabil.
0 10
100
90
80
70
Presiunea de pompare,bar
60
50
40
30
22,1
20
10
0 10
400
Presiunea pe strat, bar
270,2
300
200
100
0 10
100
Fig.6.1. Var
si a presiun
6.4. Comparatii si concluzii intre cimentarea sondei AX Boldesti
si cimentarea sondelor de reper
In tabelul 6.7. sunt redate cantitatile de ciment necesare si felul cimentului folosit atat la
sonda AX Boldesti cat si la sondele A1, A2, si A3 Boldesti.
Analiza cimentarii la sonda AX si la sondele de reper A1, A2, si A3 Boldesti Tabelul 6.7.
Diametrul exterior al Cantitatea de
Sonda Nivelul cimentului Felul cimentului
coloanei ciment
- in mm m - tone
13 3/8 339,7 cimentata la zi ciment curat 44
AX 9 5/8 244,5 cimentata la zi ciment curat 100
5 1/2 139,7 cimentata la 1460m ciment curat S2 29
14 355,6 cimentata la zi special de sonda 13,5
cimentata pana la 200m

A1 9 5/8 244,5
deasupra limitei P/M
special de sonda 15
liner cimentata pe toata

6 5/8 168,3 special de sonda 13,5
lungimea
ciment
10 3/4 273,1 cimentata la zi 64
S2+cenusa
A2
5 1/2 139,7 cimentata la zi ciment Fieni 29,2
113/4 298,5 cimentata la zi ciment S1 17,9

A3
ciment S2 si
6 5/8 168,3 cimentata pana la 200m 48,5
amestec
Concluzii:
101
Dupa cum reiese din tabelul 6.7. cantitatile de ciment folosite variaza de la o sonda la
alta in functie de adancimea sondei, numarul de coloane ce urmeaza a fi cimentate si
inaltimea de cimentare a acestora.
Cimenturile mai frecvent utilizate la aceste sonde sunt: cimentul S 2 si cimentul special
de sonda.
Dupa cimentarea unei coloane de burlane, lucrarile in sonda se reiau dupa o pauza,
necesara prizarii si intaririi pietrei de ciment; se recomanda ca durata pauzei de intarire
sa fie de trei, patru ori timpul de pompabilitate al pastei.
In perioada de pompare a pastei de ciment, sarcina la carlig creste, cu atat mai mult cu
cat diferenta de densitate pasta-noroi este mai mare si lungimea coloanei de pasta din
interiorul burlanelor este mai inalta.
Inaintea operatiei de cimentare, se recomanda sa se circule minim 2 volume de put si
coloana in manevra.
Pomparea pastelor in coloana se face continuu, pe masura ce se prepara.
Coloanele de ancoraj se cimenteaza, de regula, pe toata inaltimea, dupa cum reiese si
din tabelul 6.7., iar coloanele de exploatare se cimenteaza la 200300m deasupra siului
coloanei anterior tubate.
Dupa terminarea cimentarii, se va scurge presiunea finala la zero si aceasta se va lasa
deschisa pe toata durata prizarii cimentului.
102
CAPITOLUL 7.
PROIECTAREA METODICII DE
INVESTIGARE A GAURII DE SONDA
7.1. Metode de investigare a sondelor forate

Carotajul electric standard
Carotajul electric standard consata in obtinerea unei diagrafii compuse dintr-o curba de
potential spontan si doua curbe de rezistivitate cu dispozitiv potential si cu dispozitiv
gradient.
Se masoara rezistivitatea aparenta a rocilor cu ajutorul a doua dispozitive: dispozitivul
potential si dispozitivul gradient (figura 7.1.).
Dispozitive potentiale Dispozitive gradiente

Direct Reciproc Direct Reciproc
B N B N
N B A M
y
M A M A
O O O
x
O
x
A M N B
Fig. 7.1. Schema dispozitivelor

103 potentiale si gradiente
Dupa natura electrozilor introdusi in sonda dispozitivele se clasifica in:
dispozitive cu alimentare simpla sau directe atunci cand in sonda se introduce un
singur electrod de curent si doi electrozi de masura;
dispozitive cu alimentare dubla sau reciproce atunci cand in sonda se introduc doi
electrozi de curent si un singur electrod de masura;
In tabelul 7.1. sunt prezentate caracteristicile dispozitivelor utilizate in carotajul electric
standard.
Caracteristicile dispozitivelor utilizate in carotajul electric standard Tabelul 7.1.

Simbolul Tipul Lungimea Raza de Scara Scara
Observatii
dispozitivului dispozitivului dispozitivului investigatie rezistivitatii adancimilor
dispozitiv
A0,3M2N potential Lp=AM=0,3m Domeniul
direct optim de
Rip=2Lp=0,6m1/1
dispozitiv aplicabilitate:
M0,3A2B potential Lp=MA=0,3m 2,5m/m in sonde
reciproc 12,5m/m 1:1000 sapate cu noroi
dispozitiv sau Sau dulce
N0,3M2A gradient Lg=AO=2,15m 1/25 1:200 in formatiuni
direct
Rig=Lg=2,15m 62,5m/m cu rezistivitatea
dispozitiv aparenta a
B0,3A2M gradient Lg=MO=2,15m rocilor mica si
reciproc medie
P.S. - - -
Diagrafica electrica standard se poate obtine cu ajutorul statiei de carotaj si a troliului cu

cablu geofizic.
Diagrafia electrica standard este compusa din:
curba de potential spontan, Eps, inregistrata in partea din stanga a diagrafiei;
curbele de rezistivitate, a, cu dispozitiv potential inregistrata in partea dreapta a
diagrafiei, cu linie plina si respectiv cu dispozitiv gradient inregistrata suprapusa peste
curba potentiala, cu linie punctata.
Reprezentarea diagrafiei este efectuata in paralel cu coloana litologica a sectiunii
geologice traversate de sonda, punandu-se in evidenta modul de reprezentare a fiecarui
tip de roca pe diagrafia electrica. Scara de masura pentru E ps este nps=12,5 mV/cm, iar
pentru curbele de rezistivitate aparenta este n=2,5 m/cm.
Prin interpretarea diagrafiei electrice standard se poate determina:
corelarea geologica a profilelor de sonda;
determinarea geologica a profilelor de sonda;
104
aprecierea calitativa a continutului colectorului;
stabilirea reperelor geologo-geofizice;
determinarea volumelor de argila din colector;
determinarea calitativa a litologiei.
Carotajul electric lateral (metoda D.R.R.)

Carotajul electric lateral consta in determinarea rezistivitatii aparente a formatiunilor
geologice traversate de sonde, cu ajutorul unei succesiuni de dispozitive potentiale si
gradiente de lungimi diferite de dispozitiv, deci avand raze de investigare diferite. In
practica de santier carotajul electric lateral este cunoscut sub denumirea de metoda
D.R.R. (determinarea rezistivitatii reale a rocilor) si se utilizeaza o succesiune de patru
dispozitive de rezistivitate: trei gradiente si unul potential.
Scopul aplicarii carotajului electric lateral, prin metoda D.R.R. este acela de a determina
elementele necesare caracterizarii continutului colectoarelor, respectiv: rezistivitatea
reala, R, rezistivitatea medie a zonei de invazie I si diametrul zonei de invazie, Di.
Dispozitivul de investigare in carotajul electric lateral prin metoda D.R.R. este alcatuit
din:
o curba de rezistivitate inregistrata cu un dispozitiv potential care este acelasi de la
carotajul electric standard;
o curba de rezistivitate inregistrata cu un dispozitiv gradient scurt;
doua curbe de rezistivitate inregistrate cu doua dispozitive gradient lungi.
Caracteristicile dispozitivelor utilizate in carotajul electric lateral sunt prezentate in
tabelul 7.2.
Caracteristicile dispozitivelor utilizate in carotajul electric lateral Tabelul 7.2.

Simbolul Tipul Lungimea Raza de Scara Scara
Observatii
dispozitivului dispozitivului dispozitivului investigatie rezistivitatii adancimilor
dispozitiv
M0,3A2B potential Lp=MA=0,3m Rip=2Lp=0,6m
reciproc Domeniul
dispozitiv 1/1 optim de
B0,3A2M gradient Lp=MO=2,15m Rig=MO=2,15m 2,5m/m aplicabilitate:
reciproc sau sonde sapate
1/5 1:500
dispozitiv cu noroi dulce
N0,5A4M gradient Lg=MO=4,25m Rig=MO=4,25m 12,5m/m si formatiuni cu
reciproc 62,5m/m rezistivitate
dispozitiv mica si medie
B0,8A8M gradient Lg=MO=8,4m Rig=MO=8,4m
reciproc
Domeniul de aplicabilitate al diagrafiei D.R.R. se refera in mod deosebit la rocile

colectoare curate, fara continut de argila, avand urmatoarele aplicatii:
determinarea rocilor poros-permeabile;
105
estimarea continutului colectorului, in hidrocarburi sau apa;
determinarea rezistivitatii reale, a rezistivitatii zonei de invazie si a diametrului de
invazie.
Carotajul termic si termometria de sonda

Carotajul termic si termometria de sonda consta in masurarea temperaturii in sonde, atat
in cele de foraj, cat si in cele tubate, respectiv determinarea variatiei temperaturii in
lungul profilului sondei, variatii care sunt determinate de campul termic in sonde si in
rocile inconjuratoare.
Principalele aplicatii ale acestui procedeu de carotaj privesc localizarea apelor, stratelor
gazeifere si petrolifere in gaurile de sonda, precum si corelarea structurilor geologice pe
baza gradientului geotermic in sonde; o alta aplicatie importanta se refera la stabilirea
nivelului la care s-a ridicat cimentul in spatele coloanei de tubare, in urma operatiei de
cimentare a acesteia.
Inregistrarile de temperatura in gaura de sonda se pot face in unele cazuri cu termometre
de maxim. Aceste aparate servesc de obicei pentru determinarea temperaturii la talpa
sondei.
Volumul mare de masuratori termometrice in gaurile de sonda se efectueaza in prezent
folosind o aparatura de carotaj termic, cu ajutorul careia se obtine o inregistrare
continua a variatiilor temperaturii de-a lungul gaurii de sonda.
Aparatura de carotaj termic este constituita in mod asemanator cu aceea de carotaj
radioactiv sau electric. Ea este compusa din urmatoarele:
un dispozitiv de fund, compus dintr-o punte electrica in curent continuu de tip
Wheatstone. Doua din bratele acestei punti sunt reprezentate de rezistentele electrice
confectionate din cupru. Celelalte doua brate sunt reprezentate de rezistentele electrice
confectionate din constantan;
un cablu electric, a carui functie principala este de a conduce curentul electric si in
acelasi timp de a asigura coborarea si ridicarea dispozitivului de fund in gaura de sonda;
un echipament de suprafata, compus dintr-o sursa de curent, un reostat si un
potentiometru, cu dispozitiv de inregistrare fotografica.
Rezultatul inregistrarii variatiei temperaturii de-a lungul gaurii de sonda este o
diagrama, care poarta numele de termograma.
Aplicatiile termometriei de sonda sunt urmatoarele:
determinarea regimului termic al sondelor in foraj si exploatare;
determinarea nivelului de ciment in spatele coloanei cimentate;
localizarea zonelor de aflux a apei si a gazelor in sonda.
Carotajul acustic de cimentare
106
Este cea mai completa metoda de evaluare a unei cimentari. Insotit, eventual, de un
carotaj al radioactivitatii naturale si un locator de mufe, coroborat si cu o cavernometrie,
carotajul acustic permite sa se detecteze prezenta inelului de ciment, sa se evalueze
grosimea lui, masura in care el acopera intreaga circumferinta a burlanelor, aderenta
burlane-ciment si ciment-roca, rezistenta la compresiune a pietrei, sa se localizeze
mufele burlanelor si chiar unele defecte din piatra de ciment. Prin masuratori periodice
se poate aprecia evolutia procesului de intarire a cimentului. Este posibil sa se detecteze
si circulatia fluidelor prin spatele coloanelor.
Caracteristicile undelor acustice-amplitudinea, viteza, frecventa, energia depind de
proprietatile elastice si densitatea mediului prin care ele se propaga, precum si de natura
contactului dintre diversele medii. Acest fapt sta la baza carotajului acustic de
cimentare, numit si cimentometrie.
Dispozitivul de investigare pentru carotajul acustic de cimentare este constituit dintr-un
traductor emitator E si doua traductoare receptoare R 1 si R2 dispuse la distantele 1,5m si
respectiv 2,5m (figura 7.2.).
Noroi
Coloana
E
Inel de ciment
R1 Roca
R2
Fig.7.2. Dispozitiv pentru carotajul acustic de

cimentare
Semnalul acustic emis de traductorul emitator si care parcurge mediul inconjurator

sosind la traductorul receptor, este constituit din urmatoarele componente: semnalul de
coloana, semnalul de formatie si semnalul prin fluidul de foraj.
Calitatea cimentarii poate fi determinata dupa forma semnalului acustic receptionat si
dupa modul de distributie al valorilor de amplitudine al componentelor principale:
amplitudinea semnalului de coloana si amplitudinea semnalului de formatie.
Astfel, in cazul unei coloane libere, necimentate sau a unei lipse de aderenta la coloana
si formatie, componenta de semnal care se transmite prin coloana si care soseste prima
107
are amplitudini mari, in timp ce componenta care se transmite prin formatie si care
soseste dupa un timp mai mare, are amplitudini foarte reduse, datorita cuplajului acustic
nesatisfacator coloana-formatie (din lipsa inelului de ciment).
In cazul in care coloana este prinsa in formatie, prin intermediul inelului de ciment, este
posibila aparitia unui semnal cu amplitudini mari si pentru componenta de formatie.
In cazul unei cimentari partiale aderenta buna numai la coloana si lipsa de aderenta la
formatie, amplitudinile componentei de coloana sunt foarte reduse datorita efectului de
compresiune asupra coloanei dat de inelul de ciment, iar amplitudinile componentei de
formatie apar ceva mai mari, depinzand de grosimea inelului de ciment si de natura
litologica a formatiei.
In cazul unei cimentari partiale, atat la coloana cat si la formatie, se observa ca ambele
componente au valori de amplitudini medii, iar in cazul unei cimentari bune, atat la
coloana cat si la formatie, amplitudinile componentei de coloana sunt foarte reduse, iar
amplitudinile componentei de formatie sunt mari.
Carotajul radioactiv
Rocile si implicit formatiunile geologice din care acestea sunt alcatuite prezinta o
radioactivitate in functie de continutul in elemente radioactive.
Procedeele de carotaj radioactiv sunt urmatoarele:
Carotajul natural realizeaza inregistrarea variatiilor intensitatii acestei radiatii de-a
lungul gaurii de sonda. Cum intensitatea acestei radiatii este functie de continutul in
elemente radioactive ale diverselor tipuri de roci, cu ajutorul variatiilor inregistrate ale
acestei marimi, este posibil de diferentiat si separat stratele si complexele strabatute de
gaura de sonda.
Carotajul neutronic sau carotaj n realizeaza inregistrarea variatiilor intensitatii
acestei radiatii de-a lungul gaurii de sonda. Sursa de neutroni este de obicei reprezentata
de un amestec de saruri de radiu si beriliu sau de poloniu si beriliu; sub actiunea
radiatiei a radiului sau poloniului, beriliul se transforma in carbon, punand in libertate
neutroni rapizi care creeaza fluxul de neutroni cu care este bombardata stratificatia.
Carotajul neutronic sau carotaj n n realizeaza inregistrarea variatiilor intensitatii
fluxului de neutroni lenti, care se reintorc in dispozitivul de fund dupa bombardarea
statificatiei cu neutroni rapizi.
Carotajul realizeaza inregistrarea variatiilor acestei marimi, ca urmare a
procesului de dispersie diferentiata a radiatiilor primare de catre diferitele strate sau
complexe de roci traversate de gaura de sonda. Deoarece intensitatea radiatiei este
mai mare decat a radiatiei primare, sensibilitatea detectorului poate fi mai mica decat a
aceluia folosit la carotajul natural.
Carotajul inductiv
108
Carotajul inductiv se foloseste in cazuri speciale, pentru studfiul stratificatiei in gaurile
de sonda umplute cu fluide negre. In cazurile in care conditiile de foraj impun folosirea
unor fluide negre, carotajul electric in alte forme nu poate fi aplicat din cauza ca aceste
fluide nu sunt bune conducatoare de electricitate si deci nu asigura inchiderea circuitului
de alimentare. Folosirea fenomenului de inductie electromagnetica face posibil studiul
stratificatiei, trecand peste aceste dificultati.
Dispozitivul de carotaj inductiv este alcatuit din:
Doua bobine principale: una receptoare si una emitatoare;
Trei bobine de focalizare.
Interpretarea cantitativa a carotajului inductiv are ca prim scop determinarea
rezistivitatii reale.
Diagramele obtinute prin carotaj inductiv reprezinta de fapt variatia conductibilitatii
electrice aparente, ceea ce simplifica in mod substantial interpretarea geologica a
acestor diagrame reducand-o la cazul cunoscut al diagramelor de rezistivitate aparenta.
Cavernometria
Cavernometria reprezinta metoda care determina variatia diametrului sondei. In functie
de natura mineralogica a rocilor traversate, acestea sufera o serie de variatii fata de
diametrul nominal, adica diametrul sapei cu care se foreaza, datorita faptului ca rocile
sunt supuse actiunii mecanice a sapei si a garniturii de foraj si actiunii fizico-chimice a
fluidului de foraj.
Astfel, marirea diametrului se produce in dreptul marnelor si argilelor, prin hidratarea
particulelor de roca si antrenarea lor in circuitul fluidului de foraj, iar in dreptul rocilor
formate din saruri, prin dizolvarea acestora.
Micsorarea diametrului se produce in dreptul stratelor poros-permeabile, formate din
nisipuri, gresii, calcare si dolomite, datorita fenomenului de filtrare si depunerii turtei de
colmatare pe peretii sondei. Cavernometria se inregistreaza cu ajutorul unui dispozitiv
numit cavernometru, prevazut cu trei sau patru brate extensibile, care se deschid cu
ajutorul unui resort la marirea diametrului sondei. In timpul deplasarii dispozitivului in
sonda, deschiderea bratelor creste sau scade, dupa variatiile diametrului, actionand un
traductor potentiometric. Aceste variatii sunt inregistrate la suprafata prin intermediul
unui fotoinregistrator, obtinand diagrafia de cavernometrie, calibrata in inch sau
centimetri.
Aplicatiile cavernometriei sunt urmatoarele:
determinarea caracterului litologic al rocilor traversate de sonde;]
separarea in profilul sondei a rocilor poros-permeabile, impermeabile si compacte;
determinarea diametrului sondei in dreptul stratelor colectoare;
109
determinarea diametrului mediu al sondei si calculul volumului de ciment necesar
cimentarii coloanei.
7.2. Metode de investigare ale sondelor de reper

7.2.1. Metodele de investigare ale sondei A1 Boldesti
Metodele de investigare a gaurii de sonda pentru sonda A1 Boldesti sunt urmatoarele:

Probe de sita:
din 5 in 5 m de la 1550 m pana la limita Pontian/Meotian;
din 10 in 10 m de la 1950 m pana la talpa
Carotaj mecanic: in Miocen se va carota din 50 in 50 m pentru inclinari sub si din 80
in 80 m pentru inclinari peste 450. Nisipurile petrolifere se vor carota continuu.
Carotaj electric: inainte de tubarea fiecarei coloane.
Masuratori de deviatie:
Neorientat: la fiecare 200 m forati cu syfo pentru inclinari pana la 30;
Orientat: la fiecare 200 m forati cand inclinarea gaurii depaseste 30
Inaintea tubarii fiecarei coloane
Pentru sonda A2 Boldesti metodele de investigare a gaurii de sonda au fost urmatoarele:

Carotaj electric: la 296 m; 2309 m;
D.R.R. pe intervalul: 23091680 m;
Carotaj acustic de cimentare pe intervalul: 9000 m;
Termometrie pe intervalul: 0..900 m;
Cavernometrie: la 2309 m;
Temperatura maxima: la 2309 m;
P.D.K. 100 in Meotian pe intervalul: 19151888 m si 18201745 m;
Carotaj neutronic compensat pe intervalul: 19151888 m si 18201745 m;
Masuratori de deviatie: la fiecare 200 m sapati.
La sonda A3 Boldesti s-au efectuat urmatoarele operatii de investigare a gaurii de sonda:

Carotaj electric: 1550 m si 2170 m;
110
Termometrie: pentru coloana de 6 5/8 in;
Carotaj acustic de cimentare: pentru coloana de 6 5/8 in;
Cavernometrie: 1550 m; 2170 m
Temperatura maxima: la 1550 m si 2170 m;
Masuratori de deviatie: la fiecare 300 m sapati pentru respectarea conditiei la talpa.
7.3. Metodele de investigare si masuratori speciale propuse

pentru sonda AX Boldesti
Metodele de investigare a gaurii de sonda propuse pentru sonda AX Boldesti sunt
detaliate pe intervale astfel:
Intervalul 0300 m
Probe de sita: la fiecare 5 m sapati;
Carotaj electric standard: 800; 1660 m;
Cavernometrie pe intervalul: 1660300 m;
Carotaj acustic de cimentare: pentru coloana de 9 5/8 in.
Probe de sita: la fiecare 5 m sapati;
Carotaj electric standard: la 1960 m; 2100 m; 2300 m;
Carotaj electric complex pe intervalul: 23001660 m;
Carotaj inductiv pe intervalul: 23001660 m;
Carotaj gamma natural pe intervalul: 23001660 m;
Carotaj neutronic pe intervalul: 23001660 m;
Carotaj de densitate pe intervalul: 23001660 m;
Carotaj acustic de viteza pe intervalul: 23001660 m;
Cavernometrie pe intervalul: 23001660 m;
Carotaj acustic de cimentare: pentru coloana de 5 in
7.4. Comparatii si concluzii intre metodele de investigare

propuse si cele folosite la sondele de reper
111
In tabelul 7.3. sunt prezentate metodele de investigare si masuratorile speciale efectuate
la sondele de reper A1, A2, A3 Boldesti si cele propuse pentru sonda AX Boldesti.
Metodele de investigare propuse pentru sonda AX Boldesti

si cele utilizate la sondele de reper Tabelul 7.3.
Sonda
Metoda AX A1 A2 A3
de investigare
Probe de sita din 5 in 5 m de la
1550m pana la limita
la fiecare 5 m sapati P/M; - -
din 10 in 10m de la
1950m pana la talpa
Carotaj mecanic in Miocen se va
carota din 50 in
50m pentru inclinari
- - -
sub 450 si din 80 in
80m pentru inclinari
peste 450
Carotaj electric 300; 800; 1660; inainte de tubarea
296; 2309 m 1550; 2170m
standard 1960; 2100; 2300m fiecarei coloane
Carotaj electric
23001660 m - - -
complex
Masuratori de Neorientat: la
deviatie fiecare 200m forati
pentru inclinari pana La fiecare 300m sapati
la fiecare 200 m
- la 30 pentru respectarea
sapati
Orientat: la fiecare conditiei la talpa
300m forati cand
inclinarea depaseste 30
D.R.R. 800..300 m; 2300
- 23091680m 21701550m
1660 m
Carotaj inductiv 23001660 m - - -
Carotaj gamma
23001660 m - - -
natural
Carotaj neutronic 19151888m;
23001660 m - -
18201745m
112
Carotaj de
23001660 m - - -
densitate
Carotaj acustic de
23001660 m - - -
viteza
Carotaj acustic de 1660300 m; pentru coloana de
- 9000m
cimentare 23001660 m 6 5/8 in
Cavernometrie 1660300 m;
- 2309m 1550; 2170m
23001660 m
Termometrie pentru coloana de
- - 0900m
6 5/8 in
Temperatura
1660; 2300 m - 2309m 1550; 2170m
maxima
In concluzie, metodele de investigare si masuratorile speciale efectuate in gaura de

sonda sunt in general comune atat pentru sonda AX Boldesti, cat si pentru sondele de
corelare A1, A2 si A3 Boldesti.
CAPITOLUL 8
PROIECTAREA ALEGERII INSTALATIEI
SI A GARNITURII DE FORAJ
8.1. Metodica alegerii instalatiei si a garniturii de foraj [2; 3; 5]

8.1.1. Metodica alegerii garniturii de foraj
Prin garnitura de foraj se intelege ansamblul de tevi, insurubate intre ele, care servesc in
primul rand la antrenarea sapei de foraj. Elementele componente ale acestui ansamblu
sunt numite prajini.
In cazul forajului cu masa rotative sau cu cap hidraulic motor, garnitura de prajini
reprezinta arborele de transmisie a miscarii de rotatie de la suprafata la sapa: prin
intermediul ei se transmite energia necesara dislocarii rocii din talpa sondei.
Garnitura de foraj formeaza un dublu canal de circulatie a fluidului de spalare si
evacuare a detritusului dislocat de sapa: fluidul este pompat prin interiorul prajinilor
spre talpa si iese inapoi la suprafata prin spatiul inelar format de garnitura cu peretii
sondei.
Pentru ca sapa sa avanseze, ea trebuie rotita si apasata pe talpa sondei. Apasarea axiala
este creata lasand pe sapa o parte din greutatea garniturii, mai exact o parte din
greutatea prajinilor grele.
Garnitura de foraj este alcatuita in primul rand din prajini. De la suprafata spre talpa se
disting patru tipuri de prajini: prajina de antrenare, prajini de foraj, prajini intermediare
113
si prajini grele. Dar in afara lor, intr-o garniturta de foraj mai pot fi intalnite: reductii,
stabilizatori, corectori, amortizor de vibratii, geala de foraj, cana de siguranta.
In concluzie, garnitura de foraj reprezinta o succesiune de componente de la capul
hidraulic pana la sapa, eventual pana la motorul submersibil montat deasupra ei.
Prajina de antrenare preia miscarea de rotatie de la masa rotativa si o transmite spre
sapa prin intermediul garniturii de foraj. Pe masura ce sapa avanseaza, prajina de
antrenare culiseaza prin masa rotativa. Prajinile de antrenare sunt de doua tipuri: cu
profil patrat si cu profil hexagonal.
Prajinile de foraj sunt tevi cu lungimea de circa 9 m, terminate la un capat cu cep si la
celalalt cu mufa, ambele filetate, pentru a fi imbinate intre ele.
Pentru a accelera insurubarera si desurubarea lor, prejinile trebuie sa aiba imbinari
filetate cu pasul si conicitatea mari, ceea ce ar necesita ingrosari substantiale la capete,
in absenta racordurilor.
In prezent se construiesc numai prajini cu racorduri sudate. Prajinile propriu-zise se
fabrica prin laminare, capetele fiind ingrosate prin presare ulterioara la cald.
Dupa modul de ingrosare, se disting prajini de foraj cu capete ingrosate spre: interior,
exterior, interior si exterior. Lungimea ingrosarilor de la capete trebuie sa fie suficient
de mare, iar trecerea spre corpul prajinii trebuie sa fie treptata si cu raze de curbura mari
ca sa se evite concentrarile de tensiune la solicitarile de incovoiere, cu oboseala
materialului si formarea vartejurilor de eroziune.
Solicitarea principala a prajinilor de foraj este data de relatia:
lpf=H lpg (8.1.)
in care: H reprezinta adancimea coloanei de burlane;
lpg lungimea prajinilor grele
Prin urmare, greutatea garniturii de prajini de foraj se stabileste conform relatiei
urmatoare:
Gpf=lpfqpf g (8.2.)
in care: qpf reprezinta masa unitara a prajinilor de foraj;
g acceleratia gravitationala
Prajinile intermediare sunt numite si prajini de foraj cu peretii grosi, prajini de trecere
sau prajini semigrele. Acestea au diametrul nominal identic cu cel al prajinilor
obisnuite, dar poseda pereti mult mai grosi. Ele sunt prevazute cu o ingrosare
suplimentara la mijloc, cu diametrul intermediar intre cel al prajinii si cel al
racordurilor.
Prajinile intermediare se intercaleaza intre prajinile grele si cele obisnuite ca sa
realizeze o trecere gradata de la rigiditatea mare a primelor la rigiditatea scazuta a
celorlalte.
114
Prajinile grele sunt tevi cu pereti relativ grosi, 20100 mm, care se plaseaza
deasupra sapei si creeaza apasarea necesara pentru avansarea ei. Avand masa si
rigiditatea ridicate, prajinile grele concentreaza greutatea lasata pe sapa mai aproape de
talpa. Ca rezultat, lungimea garniturii aflate in compresiune este mai mica si tendinta de
flambaj mai redusa: pericolele de deviere a sondei si de rupere a prajinilor se
diminueaza.
Lungimea ansamblului de prajini grele se stabileste astfel incat apasarea maxima lasata
pe sapa sa nu depaseasca greutatea ansamblului in noroi. Astfel:
Pmax
l pg
(8.3.)
0,75 q pg 1 n
o
in care: Pmax reprezinta apasarea maxima pe sapa;
qpg greutatea unitara a prajinilor grele;
n densitatea noroiului de foraj;
o densitatea otelului
Se considera urmatoarele apasari pe sapa in functie de natura rocii:
Pmax=(0,50,8) tf/in pentru roci moi
Pmax=(0,81,5) tf/in pentru roci semitari
Pmax=(1,52) tf/in pentru roci tari
Pmax=(22,5) tf/in pentru roci foarte tari
Greutatea garniturii de prajini grele este data de relatia:
Gpg=lpgqpgg (8.4.)
Prajinile grele uzuale sunt cilindrice, au aceeasi lungime ca si celelalte prajini,
aproximativ 9 m, si se imbina intre ele cu cep si mufa, ambele taiate din corp. Acestea
se fabrica prin laminare sau forjare.
8.1.2. Metodica alegerii instalatiei de foraj
Instalatiile de foraj si de extractie se aleg dupa o serie de criterii care tin seama de
capacitatea acestora, scopul lucrarilor, posibilitatea de transport, etc. Utilizarea rationala
a acestora presupune masuri deosebite care se iau incepand din faza de motivatie a
instalatiei pana in aceea de schimbare a locatiei.
Diversitatea conditiilor de lucru, adancimile de foraj, au determinat construirea unei
game variate de instalatii; clasificarea acestora este posibila luand in considerare
urmatoarele criterii: adancimea maxima de lucru, sistemul de actionare, gradul de
mobilitate, locul de amplasare si obiectivul lucrarii. Conform primului criteriu,
instalatiile pot fi usoare, medii si grele.
Tinand seama de sistemul de actionare, se disting urmatoarele tipuri: Diesel, electrice si
cu turbine cu gaz.
115
Tinand seama de locul de amplasare, instalatiile pot fi montate pe sol, pe mare, sau in
subteran; obiectivul lucrarilor, determina construirea unor instalatii de sondeze, de
foraje hidrogeologice si pentru hidrocarburi fluide.
Tendintele moderne in constructia instalatiilor de foraj au in vedere faptul ca timpii de
montare, demontare si transport au o pondere foarte importanta in durata ce revine
activitatii de foraj.
Daca se ia in considerare gradul de mobilitate si modul de montare se poate face
urmatoarea grupare a instalatiilor: stationare, transportabile, autotransportabile si
transportabile in blocuri mici.
La alegerea unei instalatii de foraj se au in vedere urmatoarele criterii: sarcina la carlig
(normala sau maxima); puterea totala instalata; capacitatea hidraulica a pompelor;
capacitatea de depozitare a prajinilor.
Sarcina normala la carlig este conditionata de sarcinile sistematice maxime ce intervin
in timpul forajului si anume la extragerea celei mai grele garnituri de foraj:
a a
Fcn G pg G 1 n f G 1 (8.5.)
pf o g 0 g
in care: a reprezinta acceleratia garniturii la inceputul ridicarii; a=(0,10,3) m/s2

f coeficient de frecare la deplasarea garniturii; f=(0,10,2)
G0 greutatea prajinii de antrenare si a capului hidraulic; G0=10 kN
Sarcina maxima la carlig este conditionata de sarcinile maxime nesistematice
(greutatea celei mai grele coloane de tubare) sau accidentale si anume:
a
F G 1 n f (8.6.)
CM1 o g
F Fen F
CM 2 sd
in care: Fsd reprezinta forta suplimentara de desprindere; Fsd=(300600) kN
8.2. Tipurile si caracteristicile instalatiilor de foraj folosite la

sondele de reper
Sondele de corelareA1 A2 si A3 Boldesti au fost sapate cu instalatii de foraj F 125-2DH
avand urmatoarele caracteristici:
Tipul antrenarii: Diesel-hidraulic
Sarcina maxima la carlig: 1250 kN
Sarcina normala la carlig: 800 kN
Adancimea de lucru (prajini de 4 in): 2800 mm
Puterea instalata: 1780 CP
116
Diametrul cablului de manevra: 28 mm
Tractiunea maxima in cablu: 200 kN
Numar de fire la sistemul de manevra: 8
Puterea la intrarea in troliu: 900 CP
Numar de viteze la troliu (inainte+revers): 2+2
Numar de viteze la masa rotativa (inainte+revers):3+3
Puterea de antrenare la masa rotativa: 500 CP
Numar de pompe si grupuri motopompa: 2+0
Puterea unitara a pompei: 630 CP
Tipul turlei (T), mastului (M): M
Capacitatea mastului: 2450 kN
Inaltimea libera a mastului: 40 m
Cota libera sub grinda mesei: 3,55 m
Inaltimea podului sondei: 4,40 m
Sistem de ridicare: mecanic
8.3. Proiectarea instalatiei si a garniturii de foraj pentru sonda
AX Boldesti
8.3.1. Proiectarea garniturii de foraj
Alegerea garniturii de foraj se va face separat pentru fiecare coloana in parte si se va

determina lungimea si greutatea prajinilor.
Coloana de suprafata
Alegerea prajinilor grele pentru coloana de suprafata:
Pentru sapa de 17 in din [5] se aleg prajini grele cu diametrul exterior D=8in=203,2
mm, avand masa unitara qpg=223,1 kg/m.
Astfel, lungimea prajinilor grele se stabileste in functie de relatia (8.3.) si va fi:
26,25 10 3
l pg 183,81 m 185 m
1150
0,75 223,1 1
7850
in care: Pmax=17,51,5=26,25 tf
Greutatea garniturii de prajini grele este data de relatia (8.4.):
Gpg=185223,19,81=405 kN
Alegerea prajinilor de foraj pentru coloana de suprafata.
Pentru sapa de 17 in se aleg din [5] prajini de foraj cu diametrul nominal D=6
5/8in=168,3 mm, avand greutatea unitara qpf=37,50 kg/m
117
Lungimea prajinilor de foraj se determina cu relatia (8.1.):
lpf=300 185=115 m
Din relatia (8.2.) rezulta greutatea garniturii de prajini de foraj:
Gpf=11537,509,81=42 kN
Coloana intermediara
Alegerea prajinilor grele pentru coloana intermediara
Pentru sapa de 12 in din [5] se aleg prajini grele cu diametrul exterior D=7 in=177,8
mm, avand greutatea unitara qpg=174,7 kg/m.
Lungimea prajinilor grele se determina cu relatia (8.3.):
22,05 103
l pg 198,6 m 200 m
1200
0,75 174,7 1
7850
in care: Pmax=12,251,8=22,05 tf
Conform relatiei (8.4.) se stabileste greutatea garniturii de prajini grele:
Gpg=200174,79,81=343 kN
Alegerea prajinilor de foraj pentru coloana intermediara
Pentru sapa de 12 in se aleg din [5] prajini de foraj cu diametrul nominal D=6
5/8in=168,3 mm, avand greutatea unitara qpf=37,50 kg/m.
Din relatia (8.1.) rezulta lungimea prajinilor de foraj:

lpf=1660 200=1460 m
Greutatea garniturii de prajini de foraj este data de relatia (8.2.):
Gpf=146037,509,81=537 kN
Coloana de exploatare
Alegerea prajinilor grele pentru coloana de exploatare
Pentru sapa de 8 3/8 in din [5] se aleg prajini grele cu diametrul exterior D=6 in=152,4
mm, avand greutatea unitara qpg=123,1 kg/m.
Lungimea prajinilor grele se stabileste conform relatiei (8.3.):
19,26 103
l pg 248,14 m 250 m
1250
0,75 123,1 1
7850
in care: Pmax=8,3752,3=19,26 tf
Cu relatia (8.4.) se determina greutatea garniturii de prajini grele astfel:
118
Gpg=250123,19,81=302 kN
Alegerea prajinilor de foraj pentru coloana de exploatare
Pentru sapa de 8 3/8 in se aleg din [5] prajini de foraj cu diametrul nominal D=5
in=139,7 mm, avand greutatea unitara qpf=32,59 kg/m.
Lungimea prajinilor de foraj este data de relatia (8.1.):
lpf=2300 250=2050 m
Cu relatia (8.2.) se determina greutatea garniturii de prajini de foraj:
Gpf=205032,599,81=655 kN
In cele ce urmeaza, in tabelul 8.1. sunt prezentate principalele caracteristici ale
garniturii de foraj.
119
Principalele caracteristici ale garniturii de foraj Tabelul 8.1.
Lungimea garniturii
PRAJINI DE FORAJ PRAJINI GRELE GREUTATEA
Grosimea de perete
Diametrul exterior
Diametrul exterior
Diametrul interior
Diametrul interior
Greutatea unitara
Greutatea unitara
Taria rocilor
Greutatea totala
Greutatea totala
Gradul otelului
Lungimea
Lungimea
Intervalul Diametrul
in noroi
in aer
forat sapei
m in mm - m in mm mm mm Kg/m - m kN in mm mm Kg/m m kN kN kN
0300 17 444,5 S 300 6 5/8 168,3 8,38 151,5 37,50 E 115 42 8 203,2 71,5 223,1 185 405 239 204
3001660 12 311,2 M 1660 6 5/8 168,3 8,38 151,5 37,50 E 1460 537 7 177,8 57,2 174,7 200 343 981 831
16602300 8 3/8 212,7 T 2300 5 1/2 139,7 9,17 121,4 32,59 E 2050 655 6 152,4 57,2 123,1 250 302 488 411
120
8.3.2. Alegerea instalatiei de foraj
Alegerea instalatiei de foraj se face in functie de sarcina normala si maxima la carlig.

Aceste doua sarcini se determina separat pentru fiecare coloana in parte.
Pentru coloana de suprafata

Sarcina normala la carlig se determina cu relatia (8.5.):
1150 0,2 0,2
Fcn 405 42 1 0,15 10 1 468 kN
7850 9,81 9,81
in care s-au ales: a=0,2 m/s2 si f=0,15
Conform relatiei (8.6.) se stabileste sarcina maxima la carlig astfel:
1150 0,2
F 239 1 0,15 245kN
CM1 7850 9,81
Pentru coloana intermediara

Se determina sarcina normala la carlig din relatia (8.5.):
1200 0,2 0,2
Fcn 343 537 1 0,15 10 1 906 kN
7850 9,81 9,81
Sarcina maxima la carlig este data de relatia (8.6.):
1200 0,2
F 981 1 0,15 998kN
CM1 7850 9,81
Pentru coloana de exploatare

Sarcina normala la carlig rezulta din relatia (8.5.):
120 0,2 0,2
Fcn 302 655 1 0,15 10 1 978 kN
7850 9,81 9,81
Din (8.6.) se determina sarcina maxima la carlig:
1250 0,2
F 488 1 0,15 493kN
CM1 7850 9,81
In urma calculelor efectuate pentru sarcina maxima la carlig se alege valoarea cea mai
mare si rezulta ca sarcina maxima la carlig este data de coloana intermediara, adica:
FCM1=998 kN
Cu ajutorul relatiei (8.6.) se calculeaza:
FCM2=906+500=1406 kN
in care s-a ales: Fsd=500 kN
121
Prin urmare se alege valoarea maxima dintrea FCM1 si FCM2 si aceasta va fi sarcina
maxima finala la carlig in functie de care se alege si instalatia de foraj.
FCM=max{FCM1; FCM2}
FCM=1406 kN
Asadar, sonda AX Boldesti va fi sapata cu instalatia de foraj F 200-DH, cu urmatoarele
caracteristici:
Tipul antrenarii: Diesel-hidraulic
Sarcina maxima la carlig: 2000 kN
Sarcina normala la carlig: 1250 kN
Adancimea de lucru: 4000 m
Puterea instalata: 1780 CP
Diametrul cablului de manevra: 32 mm
Tractiunea maxima in cablu: 250 kN
Numar de fire la sistemul de manevra: 10
Puterea la intrarea in troliu: 1350 CP
Numar de viteze la troliu (inainte+revers): 2+2
Numar de viteze la masa rotativa (inainte+revers):3+3
Puterea de antrenare la masa rotativa: 500 CP
Numar de pompe si grupuri motopompa: 2+0
Puterea unitara a pompei: 630 CP
Tipul turlei (T), mastului (M): M
Capacitatea mastului: 3100 kN
Inaltimea libera a mastului: 41,8 m
Cota libera sub grinda mesei: 4,15 m
Inaltimea podului sondei: 5,00 m
Sistemul de ridicare: mecanic
8.4. Comparatii si concluzii intre instalatia de foraj folosita la

sonda proiectata si cele de la sondele de reper
In tabelul 8.2. sunt prezentate caracteristicile instalatiei de foraj folosite la sonda AX
Boldesti si la sondele A1, A2 si A3 Boldesti.
122
Caracteristicile instalatiilor de foraj folosite la sondele AX, A1, A2 si A3 Boldesti Tabelul 8.2.
SONDA U.M. AX A1, A2, A3
INSTALATIA DE
- F 200-DH F 125-2DH
FORAJ
Tipul anternarii - DH DH
Sarcina maxima la
kN 2000 1250
carlig
Sarcina normala la
kN 1250 800
carlig
Adancimea de lucru m 4000 2800
Puterea instalata CP 1780 1780
Diametrul cablului de
mm 32 28
manevra
Tractiunea maxima in
kN 250 200
cablu
Numar de fire la
- 10 8
sistemul de manevra
Puterea la intrare in
CP 1350 900
troliu
Numar de viteze la
- 2+2 2+2
troliu (i+r)
Numar de viteze la
- 3+3 3+3
masa rotativa (i+r)
Puterea de antrenare la
CP 500 500
masa rotativa
Numar de pompe si
- 2+0 2+0
grupuri motopompa
Puterea unitara a
CP 630 630
pompei
Tipul turlei (T),
- M M
mastului (M)
Capacitatea mastului kN 3100 2450
Inaltimea libera a
m 41,8 40
mastului
Cota libera sub grinda
m 4,15 3,55
mesei
Inaltimea podului
m 5,00 4,40
sondei
Sistem de ridicare - mecanic mecanic
Concluzii:
Sonda AX Boldesti va fi sapata cu instalatia de foraj F 200-DH cu actionare Diesel-
hidraulica.
Sondele de corelare A1, A2 si A3 Boldesti au fost sapate cu instalatii de foraj F 125
2DH, cu actionare Diesel-hidraulica
123
Instalatia F 125-2DH intra in categoria instalatiilor modernizate: este echipata de
regula, cu doua motoare de 890 CP care asigura viteze de jet de peste 80 m/s, dar poate
fi dotata si cu motoare de 460 CP. Constructia instalatiei este conceputa din agregate
separate, care constituie colete usor transportabile asigurandu-se in acest fel
simplificarea operatiilor de montaj-demontaj cu echipamente de ridicare usoara.
Inaltimea mare a podului permite montarea unor echipamente de prevenire si etansare in
gabarite corespunzatoare.
Instalatia F 200-DH folosita la sonda AX Boldesti a fost realizata pentru a oferi
performante deosebite in operatiile de manevra ale garniturii de foraj; agregatele, grupul
de forta, transmisia intermediara si grupul de antrenare a mesei rotative sunt tipizate si
utilizabile prin adaptare la instalatia precedenta.
124
TEMA SPECIALA
Accidente de foraj, prinderi in gaura de sonda [7]
Se spune ca o sonda este avariata (accidentata), atunci cand, prin deteriorarea ei sau a
echipamentului din sonda, ori prin blocarea ei cu diverse elemente prinse, scapate sau
ramase in timpul unei operatii, continuarea procesului de foraj nu mai este posibila.
Rezolvarea avariei si reluarea lucrului in sonda presupun cheltuieli suplimantare de
timp, manopera, materiale, utilaje si scule, care nu au foest prevazute. Cheltuielile
respective sunt considerate neproductive.
Accidentele de foraj sunt clasificate dupa diverse criterii:
natura accidentului: prinderi in gaura de sonda, smulgeri, ruperi, spargeri sau turtiri
ale materialului tubular, avarii de sape, scapari de scule, prajini sau burlane in sonda,
eruptii libere;
echipamentul avariat: accidente ale garniturii de foraj, ale coloanei de burlane,
accidente de sapa, freze sau carotiere, de turbine, motoare elicoidale, probatoare de
strate, aparate geofizice;
operatia in timpul careia are loc accidentul: in timpul forajului, al extragerii sau
introducerii garniturii, al tubarii, cimentarii, probarii, masuratorilor geofizice;
natura cauzalor: geologice, tehnice, tehnologice sau organizatorice.
Garnitura de foraj, instrumentele geofizice introduse cu cablul, coloana de burlane in
timpul tubarii sunt prinse in sonda atunci cand extragerea lor nu mai este posibila, chiar
si dupa aplicarea fort6elor de tractiune maxime admisibile.
Degajarea echipamentului sau a coloanei prinse si eliberarea sondei necesita metode si
mijloace speciale. Durata de executie a sondei se prelungeste, iar costul forajului se
mareste.
Prinderile sunt cele mai frecvente accidente de foraj. Cel mai des este prinsa garnitura
de foraj: la introducere sau extragere, in timpul forajului, la probarea stratelor sau
formarea unui dop de ciment. De obicei, sunt prinse doar prajinile grele sau numai sapa.
Sunt evidentiate diverse cauze ale prinderilor si anume:
surparea rocilor din peretii gaurii de sonda sau a detritusului acumulat in zonele
largite ale gaurii;
stangerea peretilor gaurii de sonda;
mansonarea garniturii de foraj sau a sapei;
depunerea detritusului sau a materialului de ingreuiere a fluidului de foraj;
lipirea de pereti si abrazivitatea turtei de colmatare;
125
intepenirea: in gaura conica, intr-o gaura de cheie, la siul unei coloane, intr-o coloana
turtita, prin impanarea cu resturi sau materiale metalice, ori chiar cu fragmente dure de
roca desprinse din pereti, datorita imposibilitatii ruperii carotei sau a imposibilitatii
dezarmarii packerelor dupa probarea stratelor;
intarirea permanenta sau intarziata a cimentului.
Surparea peretilor
Excavatia creata prin foraj in masivul de roci tulbura echilibrul natural stabilit in timp.
In jurul gaurii de sonda, tensiunile de redistribuire, iar deformatiile produse reduc
diametrul ei. Apar tensiuni de tractiune si de forfecare, care, cand depasesc anumite
limite, desprind fragmente de roca din pereti; ele se surpa sub greutate proprie.
Fenomenul este mai pronuntat atunci cand coeziunea si frecarile interioare ale rocii sunt
scazute, stratele sunt puternic fisurate si tectonizate, au inclinari mari ori sonda este
inclinata. El este agravat de interactiunea apei din noroi cu rocile, prin reducerea
coeziunii pe suprafetele de lunecare sau prin fenomenul de umflare.
Daca volumul de particule solide este ridicat si ele se aglomereaza, circulatia este
stanjenita, momentul de rotatie la masa rotativa creste, iar ridicarea garniturii devine
imposibila. Exista si cazuri cand prinderea garniturii, blocarea circulatiei si oprirea
mesei rotative sunt aproape instantanee, fara nici un avertisment. Se pot forma si poduri
de material surpat, mai sus de sapa deasupra prajinilor grele, in zone largite - , unde
viteza ascensionala a noroiului este scazuta. Ele provoaca prinderea la intreruperea
circulatiei si extragerea garniturii.
In toate cazurile, existenta surparilor este semnalata de volumul mare de particule
separate la site, de dopurile apreciabile intalnite la talpa dupa un mars.
In zonele predispuse la surpare, se curata materialul cazut, prin circulatie intensa, pe
masura apropierii sapei de talpa, se avanseaza in teren 23 m, se ridica garnitura
pentru a spala fragmentele surpate si procedeul se repeta. Se evita in acest mod
prinderea sapei. Cu timpul, peretii zonei ocnite se stabilizeaza si se colmateaza. Uneori,
pentru a traversa un interval mai gros, peretii gaurii se consolideaza prin cimentare.
Proprietatile bune de filtrare si colmatare reduc pericolul de surpare.
In zonele largite portiuni ocnite, gauri telescopice, sacul de sub siul unei coloane care
n-a putut fi tubata pana la adancimea preconizata - , datorita curentilor de intoarcere de
langa pereti, detritusul se acumuleaza treptat, se colmateaza si poate ramane in echilibru
pe zeci de metri inaltime. La un moment dat, in urma unei depresiuni bruste sau actiunii
garniturii, detritusul se surpa si poate provoca o prindere. Pentru a preintampina
fenomenul, se evita, pe cat posibil, schimbarile de sectiune si variatiile bruste de
presiune.
La probarea stratelor netubate, cand depresiunea creata sub packerul probatorului este
accentuata, rocile se pot surpa si prinde piciorul probatorului.
126
Strangerea peretilor
Dupa traversarea lor, unele roci manifesta deformatii radiale apreciabile: diametrul
gaurii de sonda se micsoreaza, peretii ei se strang. Mai intai apar dificultati la
introducerea si extragerea sapei: asa numitele puneri, respectiv tineri. Primele sunt
puse in evidenta de scaderea sarcinii la carlig, sub greutatea normala a garniturii, iar
celelalte de cresteri insemnate ale fortei de tractiune, cand sapa trece prin zona de
strangere. In ambele cazuri este necesara corectarea, largirea gaurii de sonda, la fiecare
manevra. Dar, uneori, situatia devine mai grava: de la imposibilitatea ajungerii cu sapa
la talpa pana la prinderea ei, a garniturii sau a altor echipamente introduse in gaura de
sonda, inclusiv prinderea coloanei de burlane in timpul tubarii si chiar turtirea ei
ulterioara.
In contact cu filtratul apos din fluidul de foraj, marnele tinere, bentonitice se umfla si
diametrul gaurii de sonda se reduce. Cele vechi, supuse la un grad mai inalt de
litificatie, sunt mai putin sensibile la apa, dar, sub actiunea presiunii litostatice ridicate,
capata insusiri vasco-plastice pronuntate. Ele se deformeaza radial si obtureaza gaura de
sonda si breciile sarii, cu intercalatii marnoase, sunt sensibile la apa.
Fenomenul de strangere in dreptul marnelor este controlat in mare masura folosind
noroaie cu viteza de filtrare redusa, noroaie inhibante ori fluide pe baza de produse
petroliere cu activitate echilibrata. Alegerea unui tip sau a altuia depinde de natura
marnelor si de gravitatea dificultatii. Stabilizarea marnelor plastice necesita noroaie cu
densitate suficient de mare.
Stratele groase de sare, aflate la adancimi mari, datorita proprietatilor vasco-plastice
pronuntate, creeaza cea mai severa tendinta de prindere. De regula, ele se traverseaza cu
noroaie saturate cu sare sau cu fluide pe baza de produse petroliere, pentru a evita
dizolvarea sarii si ocnirea gaurii de sonda, precum si aparitia unor presiuni neuniforme
asupra coloanei ce va fi tubata. Dar, pentru a evita prinderea, este preferabil ca
salinitatea noroiului sa fie mentinuta sub limita de satutratie.
Sunt necesare, de asemenea, dese corectari ale peretilor. Dupa fiecare 2030 cm forati,
peretii sunt corectati pe lungimea prajinii de antrenare.
Mansonarea sapei si a garniturii

La forajul in argile si marne vascoase si lipicioase cu fluide pe baza de apa, o parte
dintre particulele de detritus, in drumul lor de la talpa spre suprafata, se disperseaza
trecand in noroi, iar alta parte se hidrateaza doar la suprafata. Acestea din urma se pot
lipi intre ele formand aglomerari voluminoase. Unele dintre ele nu sunt evacuate, ci
plutesc in zonele largite ori se lipesc de umerii sapei, ai stabilizatorilor si ai racordurilor.
Dimensiunile aparente ale acestora longitudinale si transversale - , se maresc in timp,
obturand partial sectiunea de curgere. Cresc momentul la masa rotativa, presiunea de
circulatie si, mai ales, frecarile la manevrare. Uneori, datorita circulatiei, mansoanele de
detritus se plimba chiar de-a lungul prajinilor.
127
La ridicarea garniturii, mansoanele se taseaza, isi maresc diametrul, frecarile cresc si
extractia poate deveni imposibila. Fortand extragerea sau circulatia, este posibil ca
mansoanele sa se consolideze in loc sa se distruga.
Fenomenul este mai frecvent la noroaie vascoase, cu densitatea si abrazivitatea ridicate,
in prezenta unei viteze ascensionale reduse.
Formarea mansoanelor este prevenita folosind noroaie inhibante, aditivi pentru
reducerea adezivitatii, fluide pe baza de produse petroliere si viteze ascensionale
suficient de mari.
Mansoanele formate se pot distruge prin rotirea garniturii in gol cu turatii ridicate,
manevre scurte si energice.
Depunerea detritusului si a materialului de ingreuiere

Detritusul se depune deasupra sapei sau a prajinilor grele, fie atunci cand debitul de roca
dislocata este exagerat, fie cand debitul de circulatie si proprietatile structurale ale
fluidului sunt nesatisfacatoare. Fenomenul intervine si accidental: de exemplu, cand o
prajina s-a spart, prin eroziune, debitul de circulatie in zona de sub ea se diminueaza sau
chiar se anuleaza, ori cand circulatia este intrerupta o perioada indelungata, datorita unei
defectiuni sau intreruperi de energie. La forajul cu circulatie pierduta, detritusul nu
patrunde in totalitate in zona de influx si se aglomereaza in gaura de sonda, acolo unde
viteza ascensionala devine insuficienta. Cum, in acest caz, se foreaza cu apa, la
intreruperea circulatiei, detritusul se depune repede si poate prinde sapa. Depuneri apar
si la continuturi ridicate de nisip in noroi.
Daca fluidul de foraj este instabil, se depune si materialul de ingreuiere, indeosebi cand
are o granulatie grosiera.
Tendinta de prindere datorita depunerilor este semnalata de: cresterea presiunii de
circulatie, a momentului la masa rotativa si a fortei de tractiune la ridicarea din talpa.
Prinderea are loc in apropierea sapei.
Pentru a preveni fenomenul, debitul de circulatie trebuie sa fie suficient de mare, iar
gelatia si stabilitatea satisfacatoare. Inainte de extragerea garniturii se circula intens
pana la evacuarea detritusului.
Lipirea garniturii si a coloanei

Orice sonda este mai mult sau mai putin deviata de la verticala. De accea, atunci cand
ramane in repaus, garnitura de foraj se lipeste de peretii sondei. La forajul cu motoare
submersibile, garnitura se sprijina si in timpul avansarii sapei. Pentru a fi desprinsa, prin
tractiune sau rotire, trebuie invinse fortele de frecare si cele de adeziune dintre prajini si
peretii sondei.
In dreptul stratelor permeabile, forta normala este provocata nu numai de inclinarea
sondei, ci si de diferenta de presiune sonda-strat.
128
Forta de desprindere creste cu: grosimea turtei si diametrul prajinilor, cu lungimea
intervalului permeabil, diferenta de presiune sonda-strat si cu inclinarea sondei.
Totodata, ea depinde de proprietatile lubrifiante si adezive ale turtei.
O prindere prin lipire intervine uneori doar dupa 1015 min. de intrerupere, alteori
dupa cateva ore. Sunt prinse de regula prajinile grele, deoarece aria lor de contact este
mai mare. Circulatia nu este deranjata. Si coloanele de tubare nemiscate pot fi prinse
prin lipire.
Pentru a preveni prinderile prin lipire se recomanda: folosirea noroaielor cu viteza mica
de filtrare si continut redus de particule solide, reglarea densitatii noroiului astfel incat
diferenta de presiune sonda-strat sa fie mentinuta cat mai scazuta, utilizarea prajinilor
grele profilate si a stabilizatorilor, aditivarea noroaielor cu lubrifianti, care sa micsoreze
coeficientul de frecare si adezivitatea turtei de colmatare. Cand riscul prinderii prin
lipire erste accentuat, se evita lasarea garniturii in repaus, reducand la minim
intreruperile, de exemplu cele necesare adaugarii prajinii de avansare.
Intepenirea garniturii sau a sapei

In roci tari si abrazive, sapele cu role se uzeaza nu numai la dantura, ci si lateral, pe
contraconuri si chiar pe cozorocii falcilor. Sapa isi micsoreaza diametrul si gaura de
sonda ia o forma tronconica. Daca urmatoarea sapa se introduce in aceasta portiune
subcalibrata cu viteza mare, fara a corecta gaura de sonda, ea se poate impana si
intepeni. Fortata in jos, axele rolelor pot ceda, si sapa este avariata. Riscul de impanare
este mai ridicat in roci dure si in gauri cu conicitate mai lina. Sapele cu diamante se
intepenesc mai usor decat cele cu role, deoarece prezinta o suprafata de calibrare mai
mare si nu au elemente mobile.
Pentru a preveni intepenirea sapei, intervalul forat cu sapa anterioara se corecteaza, cel
putin pe ultimii 9 m, cu apasari reduse, 2030 kN. Corectarea este necesara
intotdeauna cand se schimba o sapa cu diamante cu una cu role si invers.
Daca pe peretele sondei s-a format o gaura de cheie, prajinile de foraj se deplaseaza la
extragere de-a lungul canalului longitudinal format. Prajinile grele, cand au diametrul
mai mare decat latimea canalului, stabilizatorii si sapa nu pot trece; daca viteza de
ridicare este mare, ele se intepenesc la intrarea in canal. Cand gaura de cheie este
formata de corpul prajinilor, nu trec nici racordurile lor.
Aparitia unei suprasarcini la extragere, peste greutatea garniturii si frecarile obisnuite, la
trecerea capului prajinilor grele sau a sapei printr-o anumita zona curbata, suprasarcina
care se accentueaza la marsurile urmatoare, constituie un indiciu de formare a unei gauri
de cheie.
Daca nu se iau masuri de inlaturare, de largire a gaurii de cheie, la un moment dat
garnitura nu mai poate fi extrasa. Prinderea intr-o gaura de cheie este adesea agravata de
efectul lipirii si cel al presiunii diferentiale.
129
Cand este detectata o gaura de cheie, pentru prevenirea prinderii, trebuie evitata in
primul rand, tractiunea excesiva si intepenirea garniturii. Eliberarea ei devine mult mai
dificila.
In aceasta situatie, se monteaza prajina de antrenatre si, rotind usor garnitura, cu
circulatie, se trage cu 2030 kN peste greutatea ei. Daca tendinta de prindere are loc la
sapa, aceasta se rostogoleste peste canalul gaurii de cheie si garnitura se poate extrage.
Daca o coloana de burlane se turteste in timpul forajului, in dreptul unui masiv de sare
sau a unei marne plastice, si garnitura de foraj se afla in sonda, ea va fi prinsa.
Accidentul este rar intalnit, dar eliberarea garniturii este practic imposibila. Se
recupereaza doar portiunea libera de deasupra locului de prindere.
In dreptul rocilor dure, cand spatiile inelare sunt inguste, sapa, carotiera, prajinile
grele, ancora de coloane a probatoarelor de strate pot fi impanate cu diverse obiecte
metalice. Acestea sunt scapate de la suprafata, de obicei in timpul manevrelor sau
provin de la unele echipamente avariate in gaura de sonda si care au fost impinse
anterior in pereti sau intr-o zona largita. Foarte usor se intepenesc carotierele, cand
spatiul inelar dintre ele si peretii sondei este foarte ingust, deoarece in timpul carotajului
garnitura nu poate fi manevrata.
Uneori, dupa probarea unui strat, garnitura nu poate fi extrasa deoarece packerul nu se
dezarmeaza de pe peretii sondei. Cauzele intepenirii lui pot fi: depunerile de detritus,
material de ingreuiere si, mai ales, fragmente de roca surpate din pereti, prezenta
obiectelor metalice scapate de la suprafata sau desprinse din pereti, deteriorarea
cauciucului. Adesea se blocheaza ancora de coloana.
In scopul prevenirii prinderii sonda trebuie bine curatata inaintea probarii. Se verifica
sculele de manevra pentru a preintampina caderea obiectelor metalice.
Prinderea in ciment
Exista diverse situatii de prindere a garniturii de foraj in ciment. La formarea unui dop
de ciment mai lung la talpa sondei, prajinile pot fi prinse fie din cauza unei erori de
calcul sau de operare, fie pentru ca cimentul a prizat mai repede decat s-a apreciat
anterior.
La cimentarea unui liner, garnitura poate fi prinsa daca excesul de pasta care trece
deasupra capului lainerului este prea mare si garnitura nu este extrasa la timp sau daca
garniturile de etansare a lainerului cedeaza si pasta urca in spatele prajinilor.
Cand se formeaza un dop de ciment pentru sprijinirea piciorului probatorului de strate,
acesta poate fi prins daca pasta de ciment se intareste cu intarziere.
Pe suprafata interioara a burlanelor ramane uneori, dupa cimentare o pojghita groasa de
ciment. Daca nu este indepartata cu un curatitor, pojghita este deranjata de prajini, se
aglomereaza, se intareste si poate provoca o prindere grava in coloana.
130
In incheiere, sunt prezentate cateva reguli generale de prevenire a prinderilor de
garnitura sau de coloana:
se utilizeaza un fluid de foraj care sa minimizeze tendintele de umflare, surpare,
curgere sau dizolvare a rocilor traversate, pe cat posibil un fluid inhibant, cu viteza mica
de filtrare si continut redus de particule solide, cu proprietati lubrifiante;
se reduc la minimum perioadele de lasare a garniturii in nemiscare si fara circulatie,
indeosebi in dreptul stratelor instabile sau permeabile; daca intreruperile sunt mai
indelungate, se retrage garnitura in coloana de burlane;
se corecteaza, cu circulatie normala, turatie redusa si avansare moderata, zonele cu
tendinta de prindere si de formare a gaurilor de cheie, si se noteaza adancimea acestor
zone in raportul de foraj;
in funcie de stabilitatea rocilor traversate, se intrerupe din cand in cand avansarea
sapei si se manevreaza garnitura, cu circulatie, pe inaltimea permisa de turla;
pentru traversarea zonelor dificile se creeaza conditiile necesare forarii si izolarii lor
cat mai repede; prin imbatranirea garniturii, dificultatile se amplifica;
se evita forajul gaurilor in trepte, telescopice;
periodic, se controleaza starea gaurii de sonda prin masuratori de deviere,
cavernometrie si profilometrie.
131
BIBLIOGRAFIE
1. Beca, C.: Geologia santierelor petroliere, Editura Tehnica, Bucuresti, 1955.
2. Iordache, G.: Lucrari auxiliare in foraj-extractie, Editura Tehnica, Bucuresti, 1979.
3. Iordache, G., Macovei, N.: Forarea sondelor-probleme, Editura Tehnica, Bucuresti,

1974.
4. Macovei, N.: Forajul sondelor1-Fluide de foraj si cimenturi de sonda, Editura

Universitatii din Ploiesti, 1993.
5. Macovei, N.: Forajul sondelor2-Echipament de foraj, Editura Universitatii din

Ploiesti, 1996.
6. Macovei, N.: Forajul sondelor3-Tubarea si cimentarea sondelor, Editura Universitatii

din Ploiesti, 1998.
7. Macovei, N.: Tehnologia forarii sondelor, vol. III., Editura Universitatii din Ploiesti,
1989.
8. Macovei, N.: Hidraulica forajului, Editura Tehnica, Bucuresti, 1989.
9. Marcian, Gh.: Studiul de exploatare a zacamintelor de petrol de la Boldesti-

Sarmatian, Tema 37, poz. 4, I.C.P.T. Campina, octombrie 1994.
10. Popescu, M.G.: Fluide de foraj si cimenturi de sonda, Editura Universitatii din
Ploiesti, 2002.
132

Proiect Corina

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Corina

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

Capitolul 1. Geologia structurii 7

Capitolul 2. Proiectarea programului de constructie al sondei 15

Capitolul 3. Proiectarea proprietatilor fluidului de foraj 26

Capitolul 4. Proiectarea parametrilor regimului de foraj 40

Capitolul 5. Proiectarea tubarii coloanelor 60

Capitolul 7. Proiectarea metodicii de investigare a gaurii de sonda 107

Capitolul 8. Proiectarea alegerii instalatiei si a garniturii de foraj 117

In proiect se prezinta programul de executie al sondei AX Boldesti.

1.2. Cadrul geologic regional

1.3. Stratigrafia structurii icleni

Sondele spate pe structura icleni, au deschis seria depozitelor sedimentare pn la adncimea

Harta structural pe structura icleni

1.5. Dificulti n foraj

Analiza i interpretarea complex a informaiilor obinute de la sondele spate pe structur a

pentru He-I: actual <= 1,10 at/10 m, fa de iniial ~ 1,23 at/10 m;

pentru He-II: actual <= 0,63 at/10 m, fa de iniial ~ 1,27-1,28 at/10 m;

pentru He-III: actual <= 0,94 at/10 m, fa de iniial ~ 1,30 at/10 m

pentru He-IV: actual <= 0,96 at/10 m, fa de iniial ~ 1,33 at/10 m;

pentru He-V: actual ~ 1,10 at/10 m, fa de iniial ~ 1,35-1,37 at/10 m;

pentru He-Vl: actual 1,39 at/10 m;

pentru He-VII: actual ~ 1,14 al/l0 m, fa de iniial ~ 1,39-1,40 at/10 m.

De asemenea, n interiorul separaiilor marnoase dintre complexele poros-permeabile cu

Categoria sondei exploatare

Constructia sondei se realizeaza pe baza unui plan, numit program de constructie.

2.1. Metodica proiectarii programului de constructie al sondei [6]

Uneori se foloseste notiunea ratia de tubare, definita astfel:

Ea variaza in limite mai restranse: 0,050,10

2.2. Programe de constructie folosite la sondele de reper

2.2.1. Programul de constructie al sondei A1 Balteni

Diametrele coloanelor si sapelor folosite la sonda A1 Balteni Tabelul 2.1.

2.2.2. Programul de constructie al sondei A2 Balteni

Tipul sondei: injectie

Diametrele coloanelor si sapelor folosite la sonda A2 Balteni Tabelul 2.2.

2.2.3. Programul de constructie al sondei A3 Balteni

Destinatia initiala a sondei: exploatare Meotian II

Diametrele coloanelor si sapelor folosite la sonda A3 Balteni Tabelul 2.3.

2.3. Proiectarea programului de constructie al sondei AX Balteni

2.3.1. Proiectarea coloanei de exploatare

2.3.2. Proiectarea coloanei intermediare

Diametrul interior al coloanei intermediare se determina conform relatiei (2.4.):

2.3.3. Proiectarea coloanei de suprafata

Diametrul interior al coloanei de suprafata se determina conform relatiai (2.4.):

Programul de constructie al sondei AX Boldesti si programele sondelor de reper

De suprafata 0300 13 3/8 339,7 444,5

De suprafata 0150 14 355,6 520

Intermediara 02150 9 5/8 244,5 350

De exploatare 21502800 6 5/8 168,3 214

De suprafata 0290 11 298,5 374,6

Fluidului de foraj i se atribuie, in prezent, urmatoarele roluri principale:

3.1.2 Clasificarea fluidelor de foraj

Aparitia dinamica si continua a noilor tipuri de fluide reclama un mod de clasificare

3.1.3. Proprietatile fluidelor de foraj

3.1.4. Tipul fluidelor de foraj

Fluide de foraj dispersate

3.1.5. Aditivi si materiale folosite pentru prepararea si reglarea proprietatilor

3.1.6. Cantitati de materiale necesare prepararii fluidelor de foraj

Pentru stabilirea cantitatilor de materiale necesare prepararii fluidelor de foraj calculul

Volumul de apa necesar prepararii fluidului de foraj este dat de relatia:

3.2. Fluide de foraj folosite la sondele de reper

Tipurile si proprietatile fluidelor de foraj folosite la sonda A1 Boldesti Tabelul 3.1.

3.2.2. Fluide de foraj folosite la sonda A2 Boldesti

Tipurile si proprietatile fluidelor de foraj folosite la sonda A2 Boldesti. Tabelul 3.2.