Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Maramureșului

BAZINUL MARAMURESULUI

Acest bazin, considerat ca o ramificație a Bazinului Panonian, este situat

între zona cristalino-mezozoică a Carpaților Orientali și lanțul eruptiv Gutâi–
Oaș. El este delimitat la sud de lanțul Munților Rodnei și Lăpușului, iar la nord-
est de lanțul Munților Maramureșului. Peste fundamentul cristalin urmează seria
depozitelor sedimentare ce aparțin jurasicului, cretacicului, paleogenului și
neogenului.

Din punct de vedere tectonic, Bazinul Maramureșului este foarte

compartimentat de o serie de falii în mai multe blocuri tectonice. Prin
prospecțiuni geologice și foraje de cercetare geologică s-au obținut informații
atât în ceea ce privește stratigrafia, cât și tectonica (tabelul 1).

În acest bazin au fost identificate o serie de cute anticlinale între Valea

Viăeului și Valea Botizei, în general pe direcția est-vest, foarte compartimentate
de falii transversale care, în general, deplasează axul cutelor spre sud (fig. 1).

Fig 1. Structuri petrolifere din Depresiunea Maramureș

Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Maramureșului

Tabelul 1 – Profil lito-stratigrafic din Bazinul Maramureșului

Serie Serie, etaj Scurtă caracterizare din punct Observații,
de vedere litologic Grosime (m)
Pliocen Alternanță de marne, argile, Întâlnit în centrul bazinului
nisipuri și intercalații subțiri de
cărbuni.
Miocen Sarmațian Alternanță de marne, nisipuri și Bine dezvoltat în partea de
gresii cu rare intercalații de nord a bazinului unde are
conglomerate circa 1000 m grosime.
Badenian Orizontul marnelor cu Spirialis, Orizontul sării este bine
(Tortonian) orizontul șisturilor cu Radiolari, dezvoltat la Ocna Șugatag,
orizontul cu sare, tufuri dacitice, Botiza, Coștiul.
marne tufacee cu Globigerine
Paleogen Oligocen Seria gresiei de Borșa, formată Grosimea vizibilă a gresiei
din bancuri groase de 0,20-8 m, de Borșa este de 1100-1200
bine cimentată, cu urme de m.
plante și hieroglife, calcaroasă, Pe structura Săcel, seria
cenușie, gălbuie cu intercalații bituminoasă inferioară și
subțiri de argile și marne seria marnelor de Valea
cenușii-verzui și marne Vinului sunt cunoscute sub
bituminoase, marne brune, numele de Seria de Valea
compacte cu intercalații de Carelor, formată din argile
gresii. cenușii puternic tectonizate,
Seria bituminoasă superioară. în care sunt fragmente de
Argile negre bituminoase, șisturi gresii calcaroase, cu
menilitice și disodilice. frecvente vine de calcit.
Seria gresiei de Scărișoara.
Gresii micacee groase de la 0,5
la 0,12 m cu intercalații de
marne.
Seria marnelor de Valea Vinului.
Marne cenușii și verzi cu rare
intercalații de gresii
curbicorticale.
Seria bituminoasă inferioară.
Marne și argile cenușii și negre,
bituminoase, cu rare intercalații
de menilite și disodile.
Eocen Marnocalcare, gresii cu Prezintă mari variații de
intercalații de marne, argile roșii facies. În sectoarele
și verzui și gips. marginale ale bazinului sunt
Calcare cu numuliți. și șisturi marno-argiloase
Conglomerate bituminoase.
Cretacic Senonian Marne roșii, cenușii și verzui
Cenomanian Gresii, conglomerate.
Jurasic Jurasic Calcare
superior
Fundamentul cristalin compartimentat în blocuri tectonice ridicate și scufundate.
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Maramureșului

Condiții de formare a zăcămintelor de hidrocarburi.

Interesează din acest punct de vedere Oligocenul în care este cuprinsă atât
roca rezervor cât și roca mamă.

Roca mamă este reprezentată prin șisturile menilitice, disodilice, marnele

și argilele bituminoase din seria bituminoasă inferioară și superioară.

Roca rezervor. Până în prezent, în acest bazin, s-a dovedit productiv

numai Oligocenul, roca rezervor fiind gresia de Borșa.

Roci Protectoare. Toate intercalațiile de marne și argile din profilul

litostratigrafic.

Tipul zăcămintelor. Zăcămintele de petrol sunt stratiform boltite,

compartimentate și stratiforme ecranate tectonic.

Indicații de existența petrolului în Bazinul Maramureșului se cunosc de

multă vreme pe Valea Izei și prime mențiune asupra unui izvor sărat, iodurat,
care conține și petrol, datează din anul 1839. In anul 1870, localnicii extrageau,
prin puțuri, până la circa 300 kg petrol, iar între anii 1893-1900 s-au săpat
primele sonde la Săcel, adânci de 155-655 m. Ulterior, sondele forate pe această
structură (fig. 2) au atins adâncimi de peste 1800 m.

O activitate de exploatare mai susținută a avut loc după anul 1950, dar
rezultatele de producție obținute au fost slabe, datorită permeabilității foarte
mici a gresiei de Borșa, care formează singurul obiectiv de exploatare din acest
baxin. În afară de structura Săcel mai sunt cunoscute și structurile Săliște,
Dragomirești, Ieud.

Fig.2 Secțiune geologică prin structura Săcel

Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Bazinul Maramureșului

Dificultăți în foraj

În timpul forajului se întâlnesc dificultăți în argilele tectonizate din seria

Valea Carelor care, uneori, prind garnitura de foraj.

Dificultăți în exploatare

Aceste dificultăți se datoresc permeabilitățiilor foarte mici ale gresiei de

Borșa, ceea ce a impus executarea unor operații de acidizări și fisurări
hidraulice.

Perspective de noi zăcăminte

Perspective de a se descoperi noi zăcăminte sunt legate de investigarea, în

continuare, a oligocenului, precum și cunoașterea capacității petro-gazeifere a
celorlalte depozite sedimentare.