Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Depresiunea Getică

DEPRESIUNEA GETICĂ

Cadrul geologic regional

Între valea Dâmboviţei şi Dunăre, se dezvoltă avanfosa Carpaţilor
Meridionali, reprezentată de formaţiunile de molasă post-laramice ale dacidelor
(pânza Getică, pânza de Ceahlău, pânza de Severin, autohtonul danubian). Spre
sud, este delimitată de falia Pericarpatică, de pe direcţia Gura-Şutii - Bibeşti -
Drobeta-Turnu Severin prin intermediul căreia formaţiunile molasei inferioare
încalecă peste formaţiunile molasei superioare (sarmaţian inferior) fiind
acoperită de formaţiunile molasei sarmaţian mediu-pliocene (fig. 1).
În figura 2 este prezentată o schiţă tectonică a Depresiunii Getice cu
principalele aliniamente productive (după Dicea et.al 1991).

Fig. 1 Localizarea Depresiunii Getice

Pe flancul nordic, epicarpatic, Depresiunea Getică se suprapune peste

formaţiunile flişului cretacic ce se continuă din Carpaţii Orientali peste
cristalinul şi mezozoicul Carpaţilor Meridionali.

1
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Depresiunea Getică

In constituţia Depresiunii Getice se întâlnesc formaţiuni paleogene,

miocene şi pliocene (tabelul 1; fig 3).

Fig.2 Schiţă tectonică a Depresiunii Getice cu principalele aliniamente

productive (După Dicea et.al 1991).

Fig.3. Coloana Litostratigrafică sintetică a Depresiunii Getice

( după Dicea et.al. 1991)

2
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Depresiunea Getică

Tabelul 4.1.
Profilul lito-stratigrafic din Depresiunea Getică (după Beca şi Prodan, 1983)
Sistem
Serie sau
sau Scurtă caracterizare din punct de vedere litologic
etaj
serie
Pietrişuri, alternanţă de argile vineţii, nisipuri şi gresii,
Romanian
în care uneori se întîlnesc şi intercalaţii de strate subţiri de
(Levantin)
lignit.
Alternanţă de marne argiloase vineţii, nisipuri şi gresii
Dacian
cu intercalaţii de strate de lignit.
Marne vineţii compacte, mai nisipoase la partea superioară a
Pliocen Ponţian acestui etaj, unde sunt, local, şi orizonturi de nisipuri dovedite
productive (Galicea, Colibasi, Vata).
Marne cenuşii nisipoase; marne vineţii, nisipuri şi gresii
friabile. în partea de est a depresiunii, meoţianul are o grosime
Meoţian de la câţiva metri pînă la câteva zeci de metri, iar pe unele
structuri lipseşte, între Valea Oltului şi Valea Jiului are o
grosime de circa 400 m şi prezintă mari variaţii de litofacies.
Alternanţă de marne, nisipuri şi gresii şi, uneori, intercalaţii de
argile foioase bituminoase. Uneori intercalaţii de conglomerate
Sarmaţian
sau de calcare. Pe unele structuri a fost traversat pe grosimi de
câteva sute de metri.
- marne cu Spirialis
- şisturi cu radiolari, între Valea Oltului şi Valea
Badenian - orizontul breciei sării, Cernei.
(Tortonian) - tufuri dacitice;
- marne grezoase albăstrui,
Miocen La vest de Valea Oltului.
- conglomerate şi gresii verzui.
Nisipuri, nisipuri grosiere, gresii, gresii conglomeratice,
conglomerate şi microconglomerate cu intercalaţii de marne şi
Helveţian*
argile cenuşii. Traversat pe grosimi de câteva sute de metri pe
unele structuri.
Alternanţă de gresii cu microconglomerate, nisipuri grosiere,
Burdigalian
marne şi argile.
Marne roşcate gipsifere şi marne cenuşii nisipoase cu
Acvitanian
intercalaţii de gipsuri.
Marne de tip Pucioasa cu intercalaţii de şisturi disodilice,
Oligocen conglomerate şi gresii. La partea superioară, intercalaţii de
Paleogen nisipuri şi marno-calcare.
Gresii gălbui friabile în alternanţe cu marne şi argile,
Eocen
gresii calcaroase şi calcare grezoase, conglomerate.
Conglomerate mărunte, gresii cenuşii, marne şi argile cenuşii,
Cretacic Senonian
local intercalaţii de calcare recifale.
*Se acceptă folosirea termenului de „Helveţian” pentru corelarea cu datele existente la nivelul
arhivelor societăţilor de exploatare a petrolului

3
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Depresiunea Getică

Formaţiunile Depresiunii Getice au fost implicate în trei momente de

structogeneză, a căror importanţa descreşte de la vechi spre nou: structogeneza
Stirică veche, structogeneză Ştirică nouă şi structogeneză Attică; structogeneză
Valahă a avut un efect mai redus în această arie.
Trei discordanţe principale separă formaţiunile geologice din depresiunea
Getică în trei etaje structurale (fig. 3). Etajul structural inferior cuprinde
formaţiunile cretacice şi paleogene; etajul structural mijlociu cuprinde
formaţiunile burdigalian-sarmaţiene şi etajul structural superior cuprinde
formaţiunile pliocene.
Structurile evidenţiate au în general direcţia est-vest.
Intre elementele structurale identificate în cadrul depresiunii se remarcă trei
linii tectonice importante (fig.4):
- falia Băiculeşti-Stâlpeni, după care flişul cretacie înealecă peste
formaţiunile paleogene în zona de nord-est a depresiunii;
- linia Cobia - Slătioarele - Galicea – Româneşti - Sud Ticleni din partea
centrală a Depresiunii, după care formaţiunile paleogene încalecă peste
formaţiunile miocene inferioare; această-linie corespunde şi cu o puternică falie
ce afectează platforma, formând un prag ce a avut, probabil, un rol important în
limitarea avansării spre sud a formaţiunilor paleogene;
- linia Pericarpatică, pe direcţia Gura Suţei-Găeşti-Spineni-Drăganu-
Lăcusteni-sud Bâlteni, pe planul căreia formaţiunile miocen inferioare încalecă
spre sud peste formaţiunile badeniene şi sarmaţian inferioare, pe marginea
nordică a Platformei Moesice.

Condiţii de formare a acumulărilor de hidrocarburi

Roci generatoare
Intercalaţiile pelitice din senonian, eocen, ologocen, burdigalian, helveţian,
tortonian, sarmaţian şi meoţian sunt considerate ca roci generatoare. Ca roci

4
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Depresiunea Getică

generatoare tipice se menţionează şisturile cu radiolari din tortonian şi şisturile

argiloase bituminoase din sarmaţian.

Roci rezervor
În funcţie de vârstă şi de poziţia în cadrul bazinului sedimentar rocile
rezervor prezente la nivelul Depresiunii Getice sunt diverse însă toate sunt roci
detritice.
În Oligocen rocile rezervor sunt reprezentate prin gresii silicioase cu bob
fin asemănătoare gresiilor de fusaru, dar cu un conţinut de argile mai ridicat ce
vartiază întrte 20 şi 35 %.Porozitatea utilă a acstora este între 23 şi 12% şi
variază descrescător de la nord către sud, de la adâncimi mai mici la adâncimi
mari. Ponderea rezervoarelor în suita depozitelor oligocene este relativ redusă
grosimea maximă (aparentă) a acestora nedepăşind 120-150 m. Se cuvine
menţionat şi faptul că alternenţa intercalaţiilor pelitice şi arenitice (centimetrice)
cât şi conţinutul ridicat de argile fac imposibilă exploatarea unor potenţiale
acumulări de hidrocarburi. În ceea ce priveşte aranjamentul structural al
rezervoarelor acestea pot fi de tip lenticular (shoe string) sau stratiform,
niciodată masive.
În Burdigalian (Helveţian) rezervoarele sunt constituite în principal din
gresii relativ slab cimentate, cu conţinut ridicat de argile, nisipuri şi, subordonat
din conglomerate. Porozitatea utilă vartiază între 10 şi 27% în funcţie de poziţia
rezervorului în cadrul bazinului sedimentar.
În Badenian sunt prezente nisipuri şi gresii asemenătoare celor din
Burdigalian dar cu porozităţi mai mari.
Rezervoarele Sarmaţiene sunt constituite din nisipuri grosiere şi gresii, bine
dezvoltate şi cu conţinut mai redus de argile.

5
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Depresiunea Getică

Fig.4. Secţiuni geologice transversale sintetice ale Depresiunii Getice (după Dicea et.al. 1991)

6
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

În Meoţian sunt prezente nisipuri şi gresii relativ curate cu grosimi

metrice şi porozităţi ce pot ajunge până la 30%.
Ponţianul prezintă rezervoare numai pe câteva structuri (de exemplu
Hurezani) iar aestea sunt constituite din nisipuri cu intercalaţii de argile si
prorozităţi asemaănătoare Meoţianului.
Roci protectoare
Rolul de roci protectoare îl indeplinesc toate intercalaţiile
impermeabile din profilul stratigrafic, care sunt roci pelitice constituite în
principal din argile, marne şi cu totul subordonat existenţei sării (în
sectorul estic).
Tipuri de capcane
Depresiunea Getică prezintă o mare varietate a tipurior de capcane
acestea fiind determinate de coroborarea factorilor de ordin structural
stratigrafic şi litologic.
Tipul zăcămintelor
Sunt întâlnite zăcăminte stratiform boltite compartimentate, ecranate
tectonic, stratigrafic şi litologic, delimitate litologic şi zăcăminte de
trecere (intermediare), puse în evidenţă în unele secţiuni geologice.
Structurile descoperite până în prezent, cu zăcăminte de hidrocarburi,
sunt dispuse linear, linear în culise, pe aliniamente de direcţie est-vest şi
formează zone de acumulare, dintre care unele prezintă ramificaţii, care
pot fi însă discutabile (fig.2).
Migrația
Procesele de migraţie ale hidrocarburilor au avut loc în mod diferit în
funcţie de poziţia rocilor sursă/rezervor la nivelul bazinului sedimentar.
Migraţia primară a avut loc vertical şi lateral pe distanţe scurte până
la medii. Astfel se poate considera că pentru hidrocarburile generate în
Oligocenul de mare adâncime (prezent între faliile Stâlpeni – Băiculesti
la nord şi „linia paleogenă”, falia Ţicleni – Româneşti – Cobia la sud) au

7
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

migrat în rezervoarele suprajacente, până în Meoţian, formând actualele

zăcăminte de ţiţei. De asemenea dispunerea monoclinală a depozitelor a
favorizat migrarea ţiţeilui şi spre structurile mai noi din sectorul nordic,
chiar şi acolo unde oligocenul nu a întrunit condiţiile necesare generării
ţiţeilui. Existenţa formaţiunilor suprapresurizate din acest sector indică de
asemenea o migrare primară pe distanţe scurte şi nu în ultimul rând o
expulzare incompletă din roca sursă. În acelaşi timp, mai ales pentru
fracţiile mai uşoare migraţia a avut o componentă laterală mai importantă.
Migraţia secundară a avut loc în etape succesive, respectiv este
posibil ca, mai ales fracţiile uşoare să se fi acumulat iniţial în capcane
aflate la niveluri mai coborâte pentru ca ulterior prin „spargerea”
ecranului sau depăşirea spill point-ului să fie reluat procesul de migrare
formându-se acumulări secundare.
De exemplu în partea de est a platformei sunt prezente aliniamente
structurale distribuite uniform de-a lungul faliilor, pe unele dintre acestea
maturarea şi generarea hidrocarburilor fiind în dizarmonie cu
caracteristicile acumulărilor.
De asemenea se pot observa distribuţii de tip Gussow ale
acumulărilor de hidrocarburi la nivel regional, poziţionarea acestora în
complexe de vârste diferite nefiind esenţială dacă ne raportăm la
momentul expulzării şi migrării hidrocarburilor.
În ceea ce priveşte acumulările de gaze din depozitele miocene şi
pliocene trebuie avut în vedere şi generarea timpurie a acestora astfel că
traseele lungi de migrare nu se justifică.

Structurile şi formaţiunile geologice productive din Depresiunea

Getică
Până în prezent în cadrul Depresiunii Getice au fost evidenţiate un
număr de 60 structuri petroliferea căror exploatare a început (pentru unele

8
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

dintre ele) încă din primele decenii ale secolului trecut. Amplasarea şi
extinderea celor mai importante dintre acestea sunt prezentate în figura 5.
De asemenea în tabelele 2. –7. sunt prezentate obiectivele productive ale
principalelor zăcăminte din Depresiunea Getică.
In Depresiunea Getică au fost separate două zone petro-gazeifere
cu caracteristici distincte: (fig.4).
a) Zona internă, situată la nord de falia marginală Cobia-
Slătioarele-Galicea-Româneşti-Sud Ţicleni. In această zonă, formaţiunile
oligocene evoluând în regim termic subnormal, au generat hidrocarburi
între adâncimi de 4000 - 7000 m. Burdigalianul a fost beneficiarul
principal al sursei oligocene, deţinând ponderea principală în volumul
total de rezerve de ţiţei descoperit în Depresiunea Getică. Oligocenul
apare productiv numai pe câteva structuri (Vâlcele, Merişani, Drăganu,
Săpunari etc).
O parte din hidrocarburi a fost acumulată în meoţian, care în zona
estică ia contact direct cu oligocenul.
Zăcămintele se eşalonează pe patru aliniamente structurale (fig. 2):
- Ceseşti-Govora-Colibaşi-Tg.Jiu ;
- Boţeşti-Vîlcele-Săpunari-Băbeni-Grădişte - Ţicleni ;
- Colibaşi-Merişani-Galicea-Ludeşti ;
- Cobia Nord - Glîmbocel-Slătioarele-Urşi.
b) Zona externa este situată la sud de accidentul,tectonic regional
oligocen şi pînă la falia Pericarpatică (fig.4). Această zonă are în substrat
formaţiuni oligocene şi, ca urmare formaţiunile burdigaliene nu conţin
zăcăminte de hidrocarburi, cu toate că ating grosimi de peste 1000 m.
In zona externă, rocile generatoare se dezvoltă în badenian şi
sarmaţian, având la sud de falia Pericarpatică adâncimi de peste 4000 m şi
grosimi de 3500 - 4000 m. Ele au generat cu precădere, gaze.

9
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

In zona externă, structurile se grupează pe trei aliniamente

structurale (fig.2).
- Ciuboţi-Piscu-Stejarului;
- Vaţa-Drăganu-Bibeşti;
- Gura Suţii-Găeşti.
Formaţiunile productive în Depresiunea Getică sunt oligocenul,
burdigalianul, badenianul, sarmaţianul şi meoţianul. Izolat mai sunt
prezente acumulări de gaze în Ponţian
Ponderea zăcămintelor de ţiţei o reprezintă 40% burdigaliaaul, 32%
meoţianul, 20% sarmaţianul şi 8% oligocenul. 49% din rezervele de ţiţei
descoperite în Depresiunea Getică aparţin meoţianului şi 30%
burdigalianului, 15% sarmaţianului şi oligocenului 6%.
Referitor la rezervele de gaze acestea se repartizează pe formaţiuni
astfel: 52% în sarmaţian, 29% în badenian, 15% în meoţian, 3% în
Oilgocen şi 1% în ponţian.
În urma lucrărilor de prospecţiuni geofizice prin foraje au fost puse
în evidenţă o serie de elemente structurale reprezentate prin cute
anticlinale care predomină (de exemplu: Tg. Jiu (Iaşi), Alunu, Colibaşi,
Strîmba-Rogojelu, Bustuchini, Socu, Ţicleni, Bîlteni, Merişani, Băbeni,
Zătreni, Hurezani-Piscu Stejarului, Şuta Seacă, Siliştea, Cireşu), prin
brachianticlinale (ca, de exemplu: Foleşti, Boţeşti, Colibaşi, Săpunari,
Grădiştea, Româneşti-Roşiile), prin hemianticlinale (Tămăşeşti) sau
monoclinale (ca, de exemplu: Bala, Căzăneşti). Sunt şi unele elemente
structurale deosebite, respectiv mai rar întîlnite şi dintre acestea se
menţionează structura Dobreşti ce se prezintă ca o slabă boltire pe fondul
unui sinclinal care separă anticlinalul de la Suţa-Seacă-Glîmbocelul de
brachianticlinalul Boţeşti. Se întîlnesc şi cute diapire numai în sud-estul
depresiunii pe linia Slătioarele dar fără ca diapirismul să aibă un rol
important în tectonica structurilor din această depresiune.

10
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

De la nord la sud se cunosc şapte aliniamente structurale de care sunt

legate tot atâtea zone de acumulare şi pentru fiecare aliniament se
prezintă una sau mai multe secţiuni geologice.

Fig. 5 Structurile petro-gazeifere şi gazeifere din Depresiunea Getică

(după Beca C., Prodan D., 1983):
1. Bala; 2. Tămăşeşti; 3. Târgu Jiu; 4. Strîmba - Rogojelu; 5. Colibaşi; 6. Alunu; 7.
Vîlcele; 8. Boţeşti; 9. Bîlteni; 10. Ţicleni; 11. Socu; 12. Bustuchini; 13. Căzăneşti; 14.
Grădiştea; 15. Băbeni; 16bis. Urşi; 16. Săpunari; 17. Merişani; 18. Colibaşi; 19.
Dobreşti; 20. Drăgăeşti; 21. Româneşti; 22. Galicea; 23. Hurezani; 24. Zătreni; 25.
Cocu-Slătioarele; 26. Călineşti-Oarja; 27. Glîmbocelu; 28. Bogaţi; 29. Ludeşti;
30bis. Strîmbu; 30. Drăganu-Călina; 32. Vata; 33. Leordeni; 34. Cobia; 35. Şuţa-
Seacă; 36. Bibeşti-Bulbuceni; 37. Siliştea-Cireşu; 38. Gura Şuţii; 39. Spineni
(Platforma Moesieă); 40. Coseşti; 41. Baiculeşti; 42. Tutana.

I. Aliniamentul Bala - Tămăşeşti - Târgu Jiu (Iaşi)

Obiectivele productive ale principalelor structuri din Depresiunea
Getică
Tabelul 2

Structura Bala Tămăşeşti Tîrgu-Jiu (Iaşi)

Formaţiunea Badenian Meoţian Sarmaţian
geologică (Tortonian) Helveţian
productivă

Structura Tîrgu Jiu (Iaşi) este o cută anticlinală faliată (fig.6) cu

înclinări mici în pliocen şi mai mari în sarmaţian, helveţian şi oligocen.

11
 Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

În helveţian forajele traversează o succesiune de conglomerate, care

în zona de boltă este mai groasă, după care urmează o serie grezoasă în
care, subordonat, sunt nisipuri. în helveţian şi sarmaţian sunt zăcăminte
de ţiţei.

Fig. 6 Secţiune geologică prin structura Tg.Jiu (Iaşi)

(după Beca C., Prodan D., 1983)

II. Aliniamentul: Strîmba – Rogojelu – Colibaşi – Alunu –

Foleşti spre Vîlcele-Boţeşti cu ramificaţia vestică Bîlteni-Ţicleni-Socu-
Bustuchini spre Căzăneşti
Obiectivele productive ale principalelor structuri din Depresiunea
Getică
Tabelul 3
Bustuchini
Structura

Câzăneşti
Colibaşi
Strîmba

Ţicleni
Boţeşti
Vîlcele

Bîlteni
Foleşti
Alunu

Socu
Formaţiunea

productivă
geologică

Burdigalian
Sarmatian

Sarmatian

Sarmatian

Sarmatian

Tortonian
Helveţian

Helveţian

Helveţian

Helveţian

Helveţian

Helveţian
Oligocen

Oligocen

Oligocen
Meotian
Meoţian

Meotian

Meotian

Meoţian

Meotian

Meoţian

12
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

Structura Colibaşi (fig.7) este un anticlinal compartimentat de o

serie de falii şi în a cărui boltă pînă la limita dacian/ponţian se schiţează
un mic sinclinal.
În helveţian sondele traversează un orizont nisipos după care
urmează un orizont de conglomerate. Pe această structură, helveţianul şi
sarmaţianul sunt productive de gaze şi ţiţei, iar meoţianul este productiv
de gaze.

Fig.7 Secţiune geologică prin structura Colibaşi

(după Beca C., Prodan D., 1983)
Structura Alunu este tot o cută anticlinală (fig.8), pe care sondele au
traversat depozite ce aparţin pliocenului, sarmaţianului şi helveţianului. În
helveţianul roşu (inferior) se întîlnesc două orizonturi de conglomerate,
respectiv orizontul conglomeratelor superioare (He.IV) şi orizontul
conglomeratelor inferioare (He.VI),separate de orizonturi nisipoase şi
marno-nisipoase.
Helveţianul s-a dovedit productiv de gaze şi petrol, iar meoţianul
numai de gaze.
Structura Vîlcele (fig. 9 şi 10) este o cută anticlinală la nivelul
depozitelor paleogene deasupra cărora urmează depozite helveţiene,

13
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

tortoniene şi pliocene ce iau toate, forma dată de oligocen, formînd însă

un mic sinclinal ce flanchează cuta de paleogen, şi punînd în evidenţă
paleorelieful postoligocen, generat de existenţa unei văi, la timpul
respectiv. Oligocenul produce petrol, iar helveţianul produce petrol şi
gaze.

Fig 8. Secţiune geologică prin structura Alunu (după Beca C.,

Prodan D., 1983)

Fig 9. Secţiune geologică prin structura Vâlcele

(după Beca C., Prodan D., 1983)

14
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

Fig.10 Secţiune geologică prin structura Vâlcele Est

(după Beca C., Prodan D., 1983)
Structura Bîlteni (fig.11) şi structura Ţicleni (fig.12) sunt cute
anticlinale faliate, separate între ele de o şa şi care prezintă în pliocen un
mic sinclinal ce maschează, în adîncime, bolta din sarmaţian şi helveţian.
Pe aceste structuri s-au dovedit productive de petrol sarmaţianul şi
helveţianul şi de gaze şi petrol, meoţianul.
Structura Bustuchini este tot o cută anticlinală compartimentată de
falii transversale şi longitudinale în mai multe blocuri tectonice (fig.13).
In burdigalian sunt zăcăminte de petrol, iar în helveţian şi sarmaţian sunt
zăcămimte de petrol şi gaze.

15
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

Fig. 12. Sectiune geologică prin structura Ţicleni

Fig 11. Sectiune geologică prin structura Bâlteni
(după Beca C., Prodan D., 1983)
(după Beca C., Prodan D., 1983)

16
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

Fig 13.Secţiune geologică prin structura Bustuchini

(după Beca C., Prodan D., 1983)

III. Aliniamentul Grădiştea – Urşi – Băbeni – Săpunari –

Merişani – Colibaşi – Dobreşti - Drăgăeşti cu ramificaţia Româneşti -
Galicea
Obiectivele productive ale principalelor structuri din Depresiunea
Getică
Tabelul 4
Grădişte
Structur

Săpunar

Dobreşti
Merişan

Române
Drăgăeş
Colibaşi

Galicea
Băbeni
Urşi
a

i
Formaţiun

Sarmatian

Sarmatian

Sarmatian
geologică

Tortonian
Helveţian

Helveţian

Helveţian

Helveţian

Helveţian
Oligocen

Oligocen
Meoţian

Meoţian

Meoţian
Meoţian

Ponţian
Eocen
sup
ea

Structura Urşi. Pe această cută slab înclinată, depozitele

sarmaţianului şi tortonianului prezintă mari variaţii de litofacies şi ca
urmare rezervoarele sunt lentiliforme (fig.4.13). In sarmaţian şi tortonian
sunt zăcăminte de petrol, iar în meoţian, de gaze.
Structura Băbeni (fig.15).
In helveţianul de pe această cută anticlinală faliată, care reprezintă
obiectivul principal de exploatare, au fost separate trei orizonturi:

17
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

orizontul inferior care este în general grezos şi subordonat

microconglomeratic, cu intercalaţii de marne roşii, orizontul superior,
grezos-nisipos cu intercalaţii de marne cenuşii şi trecerea de la orizontul
inferior la cel superior se face gradat litologic, zonă ce corespunde şi
caracterizează orizontul intermediar, în helveţianul intermediar şi în cel
inferior sunt zăcăminte de petrol, iar în helveţianul superior de gaze.

Fig.14. Secţiune grologică prin structura Urşi (după Beca C.,

Prodan D., 1983)

Fig.15. Secţiune geologică prin structura Băbeni (după Beca C.,

Prodan D., 1983)

18
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

Structura Săpunari (fig.16) se prezintă sub forma unui

brachianticlinal, la nivelul oligocenului, care este flancat de helveţian,
deasupra căruia urmează cuvertura pliocenă, din care lipseşte meoţianul.
Oligocenul este productiv de gaze şi petrol, iar eocenul, de petrol.
Structura Merişani-Drăganu (fig.17) este o cută anticlinală puternic
compartimentată de falii, care în general sunt aproape verticale. Datorită
variaţiei mari de litofacies a helveţianului, separarea acestuia pe
complexe este destul de greu de făcut. în oligocen şi helveţian sunt
zăcăminte de petrol.

Fig.16. Secţiune geologică prin structura Săpunari

(după Beca C., Prodan D., 1983)

Fig 17. Secţiune geologică prin structura Merişani-Drăganu

(după Beca C., Prodan D., 1983)

19
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

Structura Drăgăeşti (fig.18.) este situată la limita dintre Zona

Miopliocenă şi Depreziunea Getică. în unele lucrări este considerată ca
făcînd parte din Zona Miopliocenă şi reprezintă, după unele interpretări,
un monoclin faliat, după alte interpretări, un sinclinal faliat ce are tendinţa
de ridicare spre nord. Pe această structură meoţianul este productiv de
petrol şi gaze.
Structura Româneşti (fig. 19)
Pe baza datelor din sondele existzente pe structură au fost puse în
evidenţă 13 zăcăminte dintre care 7 în Helveţian, 5 în Sarmaţian şi 1 în
Meoţian.
Principala caracteristică a colectoarelor este aceea că acumulările de
gaze sunt cantonate în principal în rezervoare de tip stratiform uşor boltite şi
slab înclinate inchise în totalitate în capcane combinate având o litologie
alcatuită din material siltitic cu porozităţi mai reduse decât cele considerate
iniţial cât şi saturaţii în gaze mai mici, în general sub 50%. Nisipurile „curate”
cu porozităţi mai mari de 20% sunt preponderent saturate cu apă. Variaţia
proprietăţilor rocii colectoare face ca să apară o delimitare a acestora atât
datorită litologiei cât şi saturaţiei în apă (flow boundary).
Zăcămintele se dezvoltă în cea mai mare parte pe flancul nordic al
structurii Romaneşti în cadrul sistemului format de blocurile din zona central-
vestică a periclinului. Capcanele sunt de tip combinat – stratiform ecranate,
ca rezultat al fragmentării structurii de către sistemul de falii care ecraneză în
mod etanş acumulările de gaze, situaţie la care contribuie şi aspectul
dominant pelitic/siltitic. al rocii colectoare şi / sau, datorită prezenţei zonelor
de compactizare locală a sedimentelor.

20
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

Fig 18. Secţiune geologică prin structura Drăgăeşti

(după Beca C., Prodan D., 1983)

Fig.19. Secţiune geologică prin structura Româneşti

Structura Galicea (fig.20). În zona Galicea-Est, ponţianul este depus

direct peste sarmaţian şi helveţian şi este productiv de gaze ponţianul şi
helveţianul.

Fig.20. Secţiune geologică prin structura Galicea

(după Beca C., Prodan D., 1983)

21
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

IV. Aliniamentul Hurezani – Zătreni – Cocu – Strîmbu –

Slătioarele – Călineşti – Oarja – Glâmbocelu – Bogaţi – Ludeşti
Obiectivele productive ale principalelor structuri din Depresiunea
Getică.
Tabelul 5

Glâmbocelu
Slătioarele
Hurezani-

Stejarului
Formaţiune Structura

Călineşti-

Strîmbu
Zătreni

Ludeşti
Oarja-

Bogaţi
Bradu
Sarmatian Piscul

Cocu
Sarmatian

Sarmatian

Sarmatian
geologică

Helveţian

Helveţian

Helveţian
Helveţian

Helveţian
Helveţian
Meotian

Meotian

Meotian

Meotian

Meotian

Meotian
Meotian
a

Structura Zătreni (fig.21.) este un brachianticlinal compartimentat de

falii longitudinale şi transversale într-o serie de blocuri tectonice, cu
zăcăminte de gaze în meoţian şi sarmaţian.

Fig 21 Secţiiune geologică prin structura Zătreni

(după Beca C., Prodan D., 1983)

Structura Cocu (fig.4.21.) face parte din anticlinoriul Slătioarele-

Goleşti-Glîmbocelu-Strîmbu, sectorul Slătioarele. Pe flancul nordic
produce helveţianul care prezintă zone de marnizări, iar pe flancul sudic
produc meoţianul, sarmaţianul şi helveţianul.

22
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

Fig 22 Secţiune geologică prin structura Cocu

(după Beca C., Prodan D., 1983)

Structura Slătioarele (fig.23) este un anticlinal faliat în a cărui zonă

axială apare la suprafaţă un masiv de sare. Sub pliocen, reprezentat prin
levantin, dacian şi ponţian, meoţianul lipsind, datorită efilării, urmează
eocenul în facies de Şotrile, flancat de oligocen, în facies de Pucioasa şi
acesta flancat şi el de depozite miocene. Zăcămintele de petrol sunt
cantonate în helveţian, sarmaţian şi meoţian.

Fig.23 Secţiune geologică prin structura Slătioarele

(după Beca C., Prodan D., 1983)

Zona Călineşti-Oarja (fig.24) reprezintă flancul sudic al

anticlinoriului de pe direcţia Piteşti-Goleşti şi se prezintă ca un monoclin
faliat cu zăcăminte în meoţian (gaze şi petrol) şi în helveţian (petrol).

23
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

Fig 24 Secţiune geologică prin structura Călineşti-Oarja

(după Beca C., Prodan D., 1983)

Structura Glâmbocelu (fig.25). Meoţianul acestei cute anticlinale în

zona de apex şi pe flancul nordic are o grosime de cîţiva metri, el fiind
format numai dintr-un strat de nisip cu grosimea de circa 7 m, pentru ca
pe flancul sudic să ajungă la o grosime de circa 70 m şi numărul stratelor
nisipoase să crească. în helveţian, care prezintă zone de marnizare, sunt
zăcăminte de petrol.

Fig.25 Secţiune geologică prin structura Glâmbocel

(după Beca C., Prodan D., 1983)

Zona Strîmbu (fig.26) este un detaliu al anticlinoriului de pe direcţia

Slătioarele-Glîmbocelu-Bogaţi cu zăcăminte de petrol în helveţian.

24
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

Fig.26 Secţiune geologică prin structura Strâmbu

(după Beca C., Prodan D., 1983)

V. Aliniamentul: Drăganu – Călina - Oteşti Poboru – Vaţa –

Leordeni – Cobia - Şuta Seacă
Obiectivele productive ale principalelor structuri din Depresiunea
Getică
Tabelul 6

Şuţa Seacă
Formaţiunea Structura

Drăganu-

Leordeni
Poboru
Oteşti-
Călina

Cobia
Vaţa
productivă

(platforma
Sarmatian

Sarmatian

Sarmatian
geologică

Helveţian
Moesică)
Meotian

Meotian
Meotian

Meotian

Meotian
Pontian
Dogger

Structura Vaţa (fig.27). In zona de apex a acestei structuri care este

un brachianticlinal faliat, helveţianul suportă meoţianul, iar pe flancuri se
interpune sarmaţianul şi tortonianul. în meoţian, care formează obiectivul
de exploatare şi care se îngroaşă pe flancuri ajungînd la o grosime de
circa 120 m, s-au identificat complexe nisipoase separate între ele de
intercalaţii marnoase şi numerotate din bază de la 1 la 6. Complexele 2 la
5 se interpun, în general, între 1 şi 6 pe flancul sudic şi pe pericline şi, de
regulă, se efilează în spre apex, iar în unele blocuri nu sunt identificate.
Din punct de vedere al producţiei aceste complexe se caracterizează prin:

25
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

complexele 1 şi 2 au petrol şi cap de gaze, complexul 3 are numai petrol,

cu excepţia unui singur bloc unde are şi cap de gaze, iar complexele 5 şi 6
conţin gaze libere. Sunt însă şi blocuri tectonice unde complexele 1, 5 şi 6
au petrol şi cap de gaze, complexele 2 şi 3 se efilează, iar complexul 4 nu
se identifică, iar într-un bloc tectonic, complexele 1, 5 şi 6 sunt numai cu
gaze, iar celelalte complexe nu sunt identificate.

Fig.27 Secţiune geologică prin structura Vaţa

(după Beca C., Prodan D., 1983)

Structura Oteşti-Poboru (fig.28) este o cută anticlinală slab boltită şi

puţin compartimentată, cu zăcăminte de petrol în meoţian.

Fig.28 Secţiune geologică prin structura Oteşti – Poboru

(după Beca C., Prodan D., 1983)

26
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

Structura Cobia (fig.29). Pe acest anticlinal faliat de pe direcţia

Leordeni-Cobia-Şuţa Seacă s-au dovedit productive de petrol helveţianul,
sarmaţianul şi meoţianul.

Fig 29 Secţiune geologică prin structura Cobia Sud

(după Beca C., Prodan D., 1983)

VI. Aliniamentul Bibeşti – Bulbuceni – Siliştea – Cireşu - Gura

Şuţii
Obiectivele productive ale principalelor structuri din Depresiunea
Getică
Tabelul 7
Structura Bibeşti- Siliştea- Gura
Bulbuceni Cireşu Şuţii
Formaţiunea Meotian Meotian Meotian
geologică productivă Sarmatian

Structura Siliştea-Cireşu (fig.30), situată aproape de limita dintre

Depresiunea Getică şi platformă, este o cută anticlinală foarte slab boltită
cu zăcăminte de petrol şi gaze în meoţian.

27
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

Fig.30 Secţiune geologică prin structura Siliştea – Cireşu

(după Beca C., Prodan D., 1983)

Structura Gura Şuţii (fig.31) este un brachianticlinal faliat, situat la

vest de rîul Dîmboviţa şi considerată de unii geologi ca făcînd parte din
Zona Miopliocenă dar fără să fie aduse argumente în sprijinul acestei
încadrări. Ea se situează pe marginea de sud a depresiunii şi sub
depozitele miocene urmează depozite ale cretacicului superior din
platformă. Pe această structură, în meoţian, sunt zăcăminte de gaze.

Fig.31 Secţiune geologică prin structura Gura Şuţii

(după Beca C., Prodan D., 1983)

4.4. Dificultăţi de foraj

Pe unele structuri din Depresiunea Getică se menţionează
dificultaţile:

28
Geologia zăcămintelor de hidrocarburi Capitolul 4 - Depresiunea Getică

- pierderi de fluide de foraj şi viituri de apă în levantin şi

dacian (Bâlteni, Ţicleni);
- dărâmaturi de gaură in dacian (Vâlcele, Merişani);
- formarea de găuri cheie şi stângeri de gaură în ponţian
(Ţicleni);
- eventuale manifestări de gaze in meoţian şi sarmaţian
(Colibaşi, Bâlteni, Ţicleni, Tg. Jiu); in sarmaţian si helveţian
(Bustuchini);
- pierderi de fluide de foraj şi stângeri de gaură in helveţian
(Ţicleni, Bâlteni), manifestari de gaze, ape sărate şi dărâmaturi de
gaură în helveţian (Tg. Jiu, Ţicleni, Vâlcele, Merişani);
- strângeri de gaură în helveţian (Bustuchini);
- exfolierea argilelor şi strângeri de gaură în oligocen
(Vâlcele).
Pentru preîntâmpinarea unora dintre dificultăţile menţionate se
recomandă folosirea unor fluide de foraj adecvate, iar în alte cazuri se
izolează prin tubare zonele care provoacă dificultăţi mari.

4.5. Dificultăţi în exploatare

Dintre aceste dificultăţi se menţioneaza:
- viituri de nisip în helveţian, sarmaţian, meoţian, (de exemplu pe
structurile Bâlteni, Ţicleni).
Pentru remedierea acestor dificultăţi se aplică consolidări cu nisip
(pentru meoţian şi sarmaţian) sau filtre mecanice (pentru helveţian).
În intervalele mari productive de gaze sau ţiţei, din cauza
imperfecţiunii cimentărilor primare ale coloanelor de exploatare, apar
presiuni în spatele coloanelor de exploatare (Bustuchini, Ţicleni).

29