GEOLOGIA ROMÂNIEI

VEZI CURSUL DE GEOLOGIE FIZICĂ + GEOLOGIE ISTORICĂ + GEOLOGIE STRUCTURALĂ

DE REVĂZUT OBLIGATORIU:

1. Scara stratigrafică: despre unitățile geocronologice, cronostratigrafice și litostratigrafice;

2. Principalele grupe de minerale și proprietățile care permit diagnosticarea macroscopică a mineralelor;

3. Clasificare genetică a rocilor, constituenții rocilor magmatice, sedimentare și metamorfice și caracteristicile mineralogice,
morfologice și structurale care permit diagnosticarea macroscopică a rocilor;

4. Structurile primare ale rocilor magmatice și sedimentare (corpuri de roci formate sindepozițional, nedeformate tectonic);

5. Structurile tectonice: cute, falii și asociații de cute falii (pânze tectonice: de acoperire și de șariaj);

6. Structurile majore de distensiune (rifturi, grabene, horsturi, dorsale medio-oceanice etc.) și de compresiune (orogenele cu
zonele structural interne. De ex: zone alcătuite din pânze de soclu – bazine intracontinentale și margini continentale pasive /
bazine oceanice - zone cristalino mesozoice; zone alcătuite din pânze de cuvertură - bazine de foreland periferice, fliș-molasă;
arcuri vulcanice continentale - vulcanite laramice, vulcanite neogene; arcuri vulcanice insulare; bazine molasice interne etc.).

Cronostratigrafia şi geocronologia

Cronostratigrafia este o ramură a stratigrafiei care se ocupă cu determinarea vârstei stratelor şi corelarea cronologică a
acestora. În acest mod se grupează unităţile litostratigrafice în unităţi cronostratigrafice, care reprezintă volume de roci formate
într-o unitate geocronologică. Unitatea cronostratigrafică se referă la un volum de strate format într-o unitate de timp geologic.
Cronozona este cea mai mică diviziune în cronostratigrafie, reprezentând stratul sau pachetele de strate formate în momentul
desfăşurării unui eveniment biologic, geologic sau geofizic. Geocronologia este o ramură a stratigrafie care se ocupă cu datarea
(stabilirea vârstei) depozitelor geologice şi ierarhizarea cronologică a acestora, rezultând unităţi geocronologice (de timp),
concretizate în unităţi cronostratigrafice (volume de roci). Datarea se poate face relativ, aplicându-se corelările pornind de la
principiul superpoziţei geometrice a stratelor şi conţinutul paleontologic al acestora, sau determinându-se vârste numerice, prin
metode radiometrice.

Scara geocronologică (scara stratigrafică) folosită în prezent este cea adoptată de Comisia Internaţională de Stratigrafie. Se
impune o precizare. Începând din Priabonian, datorită ridicărilor alpine, se separă din Oceanul Tethys un bazin marin denumit
Paratethys, în care se formează terenurile sedimentare din Orogenul carpatic şi domeniul extracarpatic. În acest context, pentru
domeniul Paratethys s-au separat în Neogen, corespunzător bazinelor individualizate, unităţi geocronologice şi cronostratigrafice
regionale, specifice.

Acestea unităţi geocronologice sunt folosite în literatura geologică privitoare la terenurile extracarpatice şi ale Orogenului
Carpaţilor Orientali, motiv pentru care sunt prezentate în continuare Scara stratigrafica ICS (2019) şi corelarea unităţilor
standard cu unităţile regionale separate pentru Paratethys.

Litostratigrafia – este o ramură a stratigrafiei care se ocupă cu separarea volumelor de roci cu caractere specifice în unităţi
litostratigrafice şi corelarea acestora pe baza caracterelor litologice şi a relațiilor stratigrafice.

Unitatea litostratigrafică reprezintă un volum de roci sedimentare, magmatice sau metamorfice, alcătuită din strate, curgeri
etc., constituite dintr-un singur tip petrografic sau o combinaţie de tipuri, care reflectă condiţiile sedimentogenetice,
magmatogene sau metamorfogene ale rocilor. Acestea se deosebesc net de unităţile din culcuş şi acoperiş.
Unităţile litostratigrafice reflectă extensiunea spaţială şi în timp a condiţilor genetice din bazinele de sedimentare şi domeniile
magmatice şi metamorfice. Unitatea litostratigrafică de bază, cartabilă, cu care se operează în teren şi se efectuează corelările
litostratigrafice este formaţiunea.

Formaţiunea este alcătuită dintr-o succesiune stratigrafică (o sumă de strate, curgeri de lave, alternanţe de curgeri de lave cu
strate sedimentare etc.) relativ omogenă din punct de vedere litologic (petrografic) şi stratonomic (al succesiuni stratelor de
roci) şi care reprezintă persistenţa unor anumite condiţii genetice în domeniile de formare ale rocilor. Formaţiunile pot avea
grosimi de la câţiva metri până la câteva sute de metri. Caracteristicele litologice ale unei formaţiuni sunt descrise pe o secţiune
unde aflorează în totalitate şi se pot observa raporturile de continuitate cu formaţiunile din culcuş şi acoperiş

Acest profil se numeşte secţiune de referinţă şi volumul de roci descris se numeşte stratotip. Orice separare ulterioară a
formaţiunii în alte regiuni, trebuie să se raporteze la stratotip, pentru a se putea efectua în final corelările litostratigrafice.

Formaţiunile litologice sunt divizate în membri, pe aceleaşi criterii privind omogenitatea relativă a volumelor de roci separate. O
sumă de formaţiuni, în succesiune stratigrafică, depuse într-un interval de timp precizat, se numeşte grup.

UNITĂȚILE STRUCTURALE MAJORE ALE TERITORIULUI ROMÂNIEI

1. Ce sunt structurile de platformă și de orogen

2. Cum se formează structurile de orogen și de platformă

3. Cum se atribuie vârsta platformelor și a orogenelor

FORMAREA OROGENELOR PRIN PRISMA TECTONICII GLOBALE

ETAPELE FORMĂRII CATENELOR OROGENETICE POT FI ASIMILATE CICLURILOR DE DESCHIDERE ŞI “DISTRUGERE”

A BAZINELOR OCEANICE, ÎN CONFORMITATE CU CICLURILE WILSON – READING

CICLUL DISTENSIV WILSON (1966) CICLUL COMPRESIV READING (1978)

Stadiul I – rift continental de tip Est-African Stadiul I – stadiul de subducție

Stadiul II – bazin marin de tip Marea Roşie Stadiul II – stadiul de bazin remanent

Stadiul III – bazin oceanic îngust Stadiul III – stadiul de coliziune

Stadiul IV – bazin oceanic de tip Atlantic

FORMAREA MORFOSTRUCTURILOR DE PLATFORMĂ

1. Formarea catenei orogenetice

2. Cratonizarea şi peneplenizarea catenei orogenetice

3. Instalarea bazinului de sedimentare şi formarea cuverturii sedimentare Instalarea bazinului de sedimentare şi formarea
cuverturii sedimentare
Vârsta platformelor și a orogenelor

Platforme – momentul cratonizării soclului.

Orogene – vârsta mişcărilor tectogentice care produc structogeneza majoră a orogenului (tectogeneza pânzelor tectonice și
structogeneza unitățile morfostructurale majore. De ex. ”Zona cristalino-mesozoică”, flișul est-carpatic etc.)

STRUCTURILE DE PLATFORMA STRUCTURILE DE OROGEN

SUNT ALCATUITE DIN DOUA ETAJE Sunt alcatuite din doua etaje structurale: structurile
STRUCTURALE: pretectonice ~i structurile postectonice. Acestea sunt
separate de suprafete de discordanta (paleoreliefuri), care iau
na~tere dupa faza tectogenetica principala in care se edifica
1. SOCLU - vechea catena orogenica e~afodajul morfo-tecto-structural major al orogenului.
peneplenizata;

1. STRUCTURILE PRETECTONJCE- sunt alcatuite din

2. CUVERTURA SEDIMENTARA - formata
in mai multe secvente (cicluri) de
sedimentara marina separate de discordante
majore (paleoreliefuri). Are o structura in
strate orizontale, slab deformate sau
monoclinala cu inclinari reduse.
depozitele soclului ~i ale cuverturilor sedimentare intens
teconizate in fazele tectogenetice principle, in raport cu care se
stabilesc "momentele geocronologice" ale formarii subunita\ilor
morfostructurale ale orogenului. Varsta substratului tectonizat
este intotdeauna mai veche decat varsta fazei tectogentice care
afecteaza substratul.

GEOMETRIC - depozitele mai tinere ale soclului ~i cuverturilor

RAPORTURILE GEOMETRICE - cuvertura
sedimentare se pot gasi in orice pozitie in e~afodajul tectonic, ca
sedimentara este mai tanara decat soclul ~i
urmare a incalecarilor/~ariajelor succesive produse in fazele
se gase~te intotdeauna la partea superioara paroxismale succesive.
a e~afodajului structural.

2. STRUCTURJLE POSTECTONJCE - sunt alcatuite din

depozitele cuverturilor sedimentare formate ulterior desfa~urarii
tectogenezei majore, netectonizate sau slab teconizate, in fazele
tectogenetice postparoxismale

GEOMETRIC - depozitele posttectonice acopera discordant

structurile pretectonice ~i se gasesc la partea superioara a
e~afodajului structural

MORFOSTRUCTURILE DE PLATFORMĂ PREALPINE ALE TERITORIULUI ROMÂNIEI

Evoluţia geologică a determinat formarea pe teritoriul României a două categorii de morfostructuri majore: de platformă şi de
orogen. Unităţile de platformă sunt alcătuite din două etaje structurale :

- un etaj inferior, denumit fundament sau soclu, ce reprezintă o fostă catenă orogenică peneplenizată, cu depozite intens cutate
şi metamorfozate parţial sau în totalitate;

- un etaj superior, denumit cuvertura sedimentară, alcătuit din depozite sedimentare dispuse în strate orizontale sau slab
deformate.
STRUCTURILE DE PLATFORMĂ DE PE TERITORIUL ROMÂNIEI

1 . PLATFORMA MOLDOVENEASCĂ

2. PLATFORMA SCITICĂ

2.1. SECTORUL BÂRLAD

2.2. SECTORUL DELTEI DUNĂRII

3. PLATFORMA MOESICĂ

3.1. COMPARTIMENTUL VALAH

3.2. COMPARTIMENTUL SUD-DOBROGEAN

3.3. COMPARTIMENTUL CENTRAL-DOBROGEAN

EVOLUȚIA GEOTECTONICĂ ȘI PALEOGEOGRAFICĂ A MORFOSTRUCTURILE DE PLATFORMĂ ALE

TERITORIULUI ROMÂNIEI ȘI DELIMITAREA ACE STORA

1. FORMAREA SOCLURILOR ÎN DOMENIUL DE PLATFORMĂ

Morfostructurile care alcătuiesc vorladul carpatic aparțin platformelor prealpine, cu excepția terenurilor cuprinse între faliile
Adjud – Oancea – Sfântul Gheorghe (ASGh) și Peceneaga–Camena (PC) care intră în alcătuirea Platformei alpine Covurlui (PAC)
(cu soclul alcătuit din pânzele de Măcin și Niculițel ale Orogenului alpin Nord-Dobrogean - OND, și cuvertura badenian-
romaniană scitică). Terenurile de platformă care aflorează în vorladul est-carpatic până la Nistru aparțin platformelor Europei
Orientale și scitice, a căror evoluție paleogeografică este legată de cratonul baltic și terenurile peribaltice (lineamentul structural
Tornquist-Teysseire).

Spre deosebire de acestea, evoluția prealpină a blocului moesic este gondwaniană (provine cel mai probabil din terenuri peri-
gondwaniene) (Torsvik și Cocks, 2017). Cratonul Baltica a evoluat în Precambrian-Paleozoic și a integrat suscesiv nucleele
megastructurilor continentale Nuna (cca. 1 ,8 Ga), Rodinia (725-700 Ma), Laurussia (cca. 420 Ma), Pangea (310-250 Ma) și
Laurasia (post-Triasic, ulterior ”consumării” Paleotethysului și deschiderii Atlanticului central). După ”spargerea” Rodinei, Baltica
a evoluat ca un paleocontinent separat de celelalte blocuri continentale prin bazine marin-oceanice (Iapetus, Ran, Rheic, Ægir,
Paleotethys), până în momentul agregării continentelor LAURUSSIA (în Silurianul târziu) și, ulterior, LAURASIA (care împreună cu
Gondwana au format la sfârșitul Paleozoicului megastructura continentală PANGEA).

Cratonul Baltica era separat la începutul Paleozoicului de terenurile cratonice laurențiene/gondwaniene/siberiene de bazinele
marin-oceanice Iapetus/Ran/Ægir. Fundamentul bazinului marin care separa Baltica de Gondwana, era reprezentat de o
structură faliată care afecta o scoarța de vârstă precambriană - paleozoic inferioară. Pe acest fundament începând cu

Ordovicianul s-a instalat Marea Tornquist. Fundamentul și sedimentele acumulate în bazinul paleozoic au fost tectonizate și
adăugate cratonului baltic în orogenezele baikaliană/caledonică.

2. FORMAREA CUVERTURILOR SEDIMENTARE ALE PLATFORMELOR

Cuverturile sedimentare se formează în bazinele de sedimentare care se instalează pe fundamentele platformelor, după
cratonizarea acestora (trecerea la un regim de instabilitate la un regim de stabilitate geotectonică. Instalarea bazinelor este
controlată în principal de factorii geotectonici (subsidențe) și paleoclimatici, care determină fluctuații ale nivelului eustatic. În
jocul transgresiunilor/regresiunilor marine se formează cuverturile sedimentare / paleoreliefuri, în cicluri successive
3. LIMITELE UNITĂȚILOR MORFOSTRUCTURALE GEOLOGICE

Limitele unităților morfostructurale geologice sunt fără excepție tectonice (falii, sisteme de falii etc.) În cazul platformelor
elementele tectonice care le delimitează sunt de fundament și nu de cuvertură.

PLATFORMA MOLDOVENEASCĂ
1. Poziţia structurală în Europa

2. Vârsta

3. Poziţia şi limitele în teritoriul României

4. Litostratigrafia

4.1. Soclul (= Fundamentul)

4.2. Cuvertura sedimentară

5. Tectonica

5.1. Tectonica soclului

5.2. Tectonica cuverturii

5.3. Raporturile cu morfostructurile adiacente

1. Poz1itia structurala in l!uropa - repreziinta terminatia sud -vestica. a Platrormei1

Europei Ori,entale (= Est-Europeana = Podolic~ = Rus~).

2. Varsta: Proterozoic mediu - momentu1I cratonizari i h.m damentului ~i "sudarif'

aoestuia Ila nucJeul continental Bal'tlca .

3. Pozi~ia ii Umitele

Pozlfla - este situata in fat,3 Carpatilor Oriental1

i, fi ind cea mai veohe unitate de
platfmma de p,e teri1tm,iul Roman iei.

Limlte:
- in no rd - Platforma Europei centrale;
- 111 pa rte de est - falia Nistruiui (d iscut.am platfonm a in Iimitele, teritoriu.lui
rom§nesc);
- in partea de vest- fa.Ila pericarpatica, care delimiteaz~ platforma de molasa
periicarpa~lca (Panza subcairpatica). La suprafata poate fi urmariita, de 1a nord la sud,1

pe aliniamentul localita~ilor Vicov {raul Suceava), Soka (pr. Solca), Pa1ltinoasa (r§ul
Moldova), Tg. lNeamt (pr. Ozana), Buhu~i (rftul Bistrita). Spre vest se-arunda sub
zona d-e orogen, fi ind ver"rucata OLI ·for~je ,executate din zona fli~ul ui carpatic, la Putna
{un afluent de dreapta al Sucevei}, Frasin (pe raul Moldova}, Cuejdiu (afluerit al
Bistritei) etc.;
- tn pa rtea de· sud - falia Faiciu-Plopana _
 4.1. Soclul (= Fundamentul)

a. Nu aflorează pe teritoriul României

b. Cercetat în foraje executate la:

- Todireni (la -950 m);

- Bătrâneşti (la -1008 m);

- Iaşi (la -1121 m);

- Popeşti (la -1370 m);

- Bodeşti (–3950 m).

c. Alcătuirea soclului:

- podolic = soclu proterozoic;

- scitic = soclu epicadomian sau proterozoic;

- valah = soclu paleozoic.

d. Litologia:

- roci cuarţo-feldspatice;

- gnaise oculare;

- paragnaise cu plagiocalzi;

- intruziuni granitoidice.

PROTEROZOIC TERMINAL – DEVONIAN = 230 MIL. ANI

Nu aflorează pe teritoriul României; a fost cercetat numai cu foraje.

Din studiile paleontologice facute pe carotele din foraje, rezultă că aceste depozite aparțin Vendianului superior, Cambrianului
inferior, Ordovicianului superior (doar presupus), Silurianului mediu si superior și Devonianului inferior.

VENDIANUL SUPERIOR

Recunoscut prima oară in forajul Batrânești (intre -1008 m și – 685 m) – pe baza fosilei Vendotaenia antiqua și a unor spori, iar
ulterior pe baze litologice si în forajele de la Iasi, Popești și Todireni. Litologic, la Batrânești succesiunea începe cu un complex
arenito-ruditic (gresii feldspatice și microconglomerate, cu intercalațiide siltite și argile), peste acesta urmează un complex
predominant argilo-siltic, de culoare cenușiu-negricioasă, parțial bituminoase (conțin resturile de Vendotenia antiqua) –
„Formațiunea cu Vendotaenia„ (320-350 m grosime).

CAMBRIANUL INFERIOR

Grosime de circa 130 m la Batrânești În bază format din conglomerate și gresii cuarțoase, peste care urmează argile și siltite
cenușii și gresii cuarțoase. Vârsta stabilită pe baza ichnofosilei? Sabellidites cambriensis – „Formațiunea cu Sabellidites”
ORDOVICIANUL SUPERIOR

Nu este atestat paleontologic, ci doar presupus prin corelare cu situația de la est de Prut In forajul de la Bătrânești – 2 m de
gresii cuarțoase cu resturi de echinoderme și brachiopode, care au fost corelate cu Gresia de Moldova, care aflorează pe Nistru,
datată paleontologic de Th. Văscăuțeanu. Grosimea mică sau lipsa sa se datorează eroziunii postordoviciene.

SILURIAN MEDIU ȘI SUPERIOR (Wenlockian, Ludlovian, ?Pridolian)

Apare pe toată platforma, cu excepția marginii de SV, fiind străbătut de numeroase foraje, iar în NE (Rădăuți-Prut) este aproape
de suprafață (-70 m), coborând la adâncimi din ce în ce mai mari spre V și S.

Două faciesuri sincrone:

- facies calcaros în partea centrală și de est (Formațiunea de Bătrânești)

- facies argilos (cu graptoliți) în NW (Formațiunea de Rădăuți)

Formațiunea de Bătrânești: predominant calcaroasă, cu rare intercalații de gresii și marne, grosimi între 120 și 300 m. Faună
fosilă dominată de brachiopode (Strophochonetes cingulatus, Atrypa reticularis, Protochonetes ludloviensis, etc.), la care se
adaugă ostrcode (Leperditia phaseolus), trilobiți, tentaculiți, graptoliți (Callograptus dichotomus), corali, briozoare, bivalve,
conodonte etc., care denotă prezența Wenlockianului și Ludlovianului.

Ultimii 60 m de la partea superioară a F. de Bătrânești din forajul Bătrânești ar putea aparține Pridolianului, pe baza faunei de
ostracode.

Formațiunea de Rădăuți: Faies argilos cu graptoliți, apare pe o suprafață mică în NV, unde stă direct peste Cambrian . Grosime
de 1233 m în forajul de la Rădăuți. Partea inferioară calcare (300 m) , iar restul din argile cenușii, parțial bituminoase. Pe lângă
graptoliți, mai apar tentaculiți, ostracode, Orthoceras sp., Eurypterus sp., brachiopode și chitinozoare – Wenlockian-Ludlovian.

DEVONIAN INFERIOR (Gedinnian)

Identificat pe criterii paleontologice în NE platformei (Rădăuți – Hudești), în două foraje, sub Cenomanian

Calcare negricioase cu Plectodonta mariae, Muttationella podolica, Dalmanella crassiformis etc., plus o fitocenoză tipică pentru
Gedinnian. Litostratigrafic, poate fi inclus în Formațiunea de Bătrânești

CRETACIC – PALEOCEN? – EOCEN

A început în Valanginian și, cu numeroase întreruperi de scurtă durată, a continuat până în Eocen

Aproape 1000 m de depozite, care sunt acoperite de cele miocene

Aflorează doar în malul Prutului, între Rădăuți și Mitoc (aflorează Cenomanianul), dar este cunoscut mai în detaliu din foraje

Macrofosilele, dar mai ales microfosilele atestă prezența Valanginianului, Barremianului, Apțianului, Albianului superior,
Cenomanianului inferior și mediu, Coniacianului, Santonianului, Campanian -?Paleocenului și Eocenului inferior și mediu.

Valanginianul

Cunoscut doar pe marginea vestică a platformei, unde este discordant peste Paleozoic sau direct pe Vendian. Asemanator cu cel
din Platforma Moesică. În partea nordică, sedimentarea începe cu calcare roșietice, argile și marne brune, cu intercalații de
dolomite și anhidrite (350 m)
La sud de Tg. Neamț,sedimentarea a început ceva mai târziu, cu depozite neritice (gresii și calcare oolitice), cu episoade
subcontinentale de tip sabkha (anhidrit în cimentul gresiilor), care prin poziția lor revin Valanginianului inferior. Și în nord și în
sud, urmeză o formațiune nisipo-calcaroasă, cu Trocholina și miliolide, de vârstă Valanginian superior

Barremian-Apțianul

Identificat pe o porțiune mică, în zona de SV (la sud de Roman). Discordant peste Valanginian stau gresii cuarțoase și gresii litice,
cu intercalații de calcare oolitice și conglomerate (cca. 150 m) cu briozoare, ostracode si foraminifere (Palorbitolina conoidea, p.
Lenticularis,Choffatella decipiens) – Barremian-Aptian

Albianul superior

Apare tot pe marginea de NV și pe cea de SV. Gresii și calcare (50-60 m), cu foraminifere (Ticinella roberti, Hedbergella
planispira, Praeglobotruncana stephani etc.)

Cenomanianul inferior și mediu

În Cenomanianul inferior a avut loc o transgresiune marină, care a afectat întreaga platformă, sedimentarea continuând până în
Cenomanianul mediu. În bază, microconglomerate și gresii cu fosfați, apoi gresii și nisipuri cuarțoase, glauconitice, local cu
intercalații de spongolite, iar la partea superioară, crete cu concrețiuni de silex. Cretele aflorează în versanții Prutului, între
Rădăuți și Mihoc. Asociațiile de foraminifere determinate din carote (Rotalipora appenninica, Praeglobotruncana stephani etc.),
cele de moluște (Amphidonta conica, Entolium orbicularis etc.), precum și compararea cu aflorimentele dintre Prut și Nistru
denotă vârsta Cenomanian inferior și mediu

Coniacianul și Santonianul

În foraje doar în partea vestică. Micrite și biomicrite, cu intercalații de marne (50 m), conținând Pithonella ovalis și
Globotruncana linneana

Campanianul discordant peste Santonian, dar cu litologie asemănătoare (micrite, calcare grezoase, marne) (350 m). Asociația cu
Globotruncana stuartiformis și Heterohelix globulosa – Campanian inferior, acumulat pe toată platforma. Asociația cu
Globotruncana contusa și Goesella capathica – Campanian superior, acumulat doar în partea vestică

Paleocen? și Eocen

Între depozitele cenomaniene și cele badeniene, care au fost datate cu certitudine, în mai multe foraje săpate pe marginea
vestică a platformei, inclusiv în partea prinsă sub orogen, au fost traversate gresii glauconitice, gresii glauconitice cu ciment
calcaros și, mai rar, calcare (80-100 m), a căror vârstă nu este pe deplin lămurită.

Tot aici este inclusă și o parte din Formațiunea Infraanhidritică, atribuită fără dovezi sigure Badenianului. Într-o serie de foraje au
fost identificate asociații de foraminifere mari: Nummulites aquitanicus, N. burdigalensis, N. planulatus etc. pentru Eocenul
inferior (Ypresian) și, respectiv, N. laevigatus, N. uranensis, N. campesinus pentru Eocenul mediu (Lutetian)

Pentru Paleocen dovezile sunt insuficiente

Paleorelieful rezultat în urma eroziunii depozitelor eocene, cretacice și paleozoice între Eocenul superior și Badenian, poartă
numele de „suprafața Dorohoi”, care era străbătută de o rețea hidrografică orientată NE-SV în jumătatea nordică și E-V în
jumătatea sudică. Paleovăile au putut fi puse în evidență seismic și prin foraje. Această suprafață a fost îngropată începând cu
Badenianul superior și deformată treptat prin afundare spre V, mai accentuat la V de Valea Siretului

BADENIAN SUPERIOR – MEOŢIAN (≈ 7 mil.ani)

- dispunerea la suprafaţă a depozitelor indică sensul de retragere a Mării sarmatiene

- cele mai vechi aflorează în partea de NE în malul Prutului (Cretacic – Badenian)

- depozitele volhyniene aflorează spre sud până la linia Baia – Lespezi – Cotnari - Santa Mare

- depozitele basarabiene aflorează spre sud până la o linie care urmăreşte cursurile superioare ale Bârladului şi Crasnei

-depozitele Chersoniene şi Meoţiene aflorează în partea de sud a Platformei, pe aceleaşi areale

Badenianul superior (Kossovian)

Sunt prezente pe toată platforma Moldovenească, inclusiv pe marginea prinsă sub orogen, fiind dispuse discordant peste
suprafața Dorohoi. Aflorează doar în malul Prutului, între Oroftiana și Liveni. Din datele de foraj și aflorimente, se pot separa
trei unități litologice, identificate pe toată suprafața platformei:

Formațiunea detritică sau infraanhidritică, cea mai veche

Formațiunea evaporitică cu gipsuri și anhidrite

Formațiunea argilo-marnoasă sau supraanhidritică, cea mai nouă

F. detritică (infraanhidritică) este formată din gresii și nisipuri, cu intercalații de marne și calcare (130 m). În malul Prutului,
discordant peste Cenomanian stau conglomerate cu galeți de silex și nisipuri cuarțoase de Alba-Miorcani (30 m). În liantul
conglomeratelor și, mai ales, în nisipuri, s-au gasit exemplare de Glycymeris deshayesi, Chlamys sp., numeroase ostreide și o
jumătate de mandibulă de Anchitherium aurelianense.

în restul platformei, inclusiv partea prinsă sub orogen, delimitarea acestei unități este dificilă, la ea fiind incluse și depozite
probabil eocene.

în marginea vestică, în această formațiune apar acumulări de hidrocarburi.

F. evaporitică este formată din gipsuri și anhidrite, cu rare intercalații de marne, argile și tufuri (30-60 m). Nu a fost întâlnită sub
orogen, dar aflorează în malul Prutului, între Ivăncăuți și Cuzlău. Asociație săracă de foraminifere, care însă ar putea fi și de
vârstă Badenian inferior.

Excelent strat reflector pentru geofizicieni

Formațiunea argilo-marnoasă-calcaroasă apare pe cea mai mare parte din suprafața platformei. Mai ales marne și argile cenușii
(aproape 250m), care conțin Spiratella și foraminifere bentonice caracteristice pentru Badenianul superior.

Pe marginea NE, ca urmare a adâncimii reduse a apei s-au format calcare și marne cu Lithothamnium, cu numeroase pectinide și
alte bivalve și foraminifere.
Sarmațianul aflorează pe întreg arealul Platformei Moldoveneşti şi, spre deosebire de Badenian, se caracterizează printr-o faună
eurihalină datorită variației salinităţii apelor, până la salmastru-marin. Acest proces a fost cauzat de izolarea Paratethysului de
Tethys. Pe cuprinsul platformei aflorează de la nord la sud, în sensul retragerii Mării sarmatice, toate cele trei subetaje:
Volhynian, Basarabian şi Chersonian.

Volhynianul aflorează în partea nordică, între Prut şi Valea Başeului şi Siret şi Valea Sucevei, iar spre sud până la linia localităţilor
Baia – Lespezi – Cotnari - Santa Mare. S-a identificat următoarea succesiune litologică:

- argile ilitice (”argile de Bajura”) peste care urmează un nivel de 2-5 m grosime de tufuri dacitice, denumite ”tufuri de Hudeşti”;

- peste tufuri se dispun ”argile bentonitice de Darabani-Mitoc”, cu agregate de cristale de gips şi intercalaţii subţiri de bentonite,
nisipuri şi rudite; la acelaşi nivel în partea de est, între Mitoc şi Ştefăneşti, aflorează o fâşie cu calcare recifale, denumite
”bioherme cu Serpula” (viermi marini), extinsă din Polonia spre sud. Acest tip de bioherme mai sunt cunoscute sub denumirea
de ”miodobare” sau ”toltry”.

-un nivel subţire de calcare (”calcar de Eşanca”).

- La nivelul Volhynianului superior, se modifică morfologia bazinului de sedimentare şi se creează condiţii faciale diferite de
acumulare a sedimentelor. În aceste condiţii s-au separat următoarelor faciesuri:

- la est de linia Siretului (Dorohoi – Botoşani - Flămânzi), se depun depozite predominant argiloase, cu intercalaţii subţiri de gresii
şi calcare;

între Valea Siretului şi Valea Moldovei, depozitele devin predominant arenitice (nisipoase), cu intercalaţii de gresii şi calcare
oolitice; s-au separat 8 nivele de gresii şi calcare, cu denumiri locale (Pătrăuţi I şi II, Burdujeni, Arghira I şi II, Hârtop I şi II,
Nigoteşti); la contactul cu orogenul, s-au acumulat depozite fluvio-deltaice de rudite şi arenite (zona dealurilor Leahului, Colnic,
Fătului, Socu, Ciungi). Aceste depozite reprezentând paleodelte, atestă existenţa unor paleocursuri cu o capacitate de transport
mare, cu izvoarele cel puţin în zona flişului carpatic: paleo-Suceava, paleo-Suceviţa, paleo-Clitul, paleo-Solca, paleoSoloneţul,
paleo-Moldova şi paleo-Suha; în zona Fălticeni – Baia - Boroaia, se instalează un facies paludal, favorabil formării cărbunilor.
Grosimea depozitelor creşte de la est spre vest, de la 150 m la 800 m.

Basarabianul

depozitele basarabiene aflorează la sud de linia Baia - Santa Mare, în partea centrală şi de sud a Platformei Moldoveneşti. În
partea inferioară şi medie a Basarabianului se menţin condiţiile de sedimentare diferenţiată în bazin. Astfel:

- în partea estică (la est de linia Flămânzi - Tg. Frumos), se menţin condiţiile de sedimentare pelitică, acumulându-se „argilelele
cu Cryptomactra”. Această unitate litologică este constituită din argile şi siltite cenuşii-albăstrui, cu intercalaţii subţiri de nisipuri
argiloase, cu o grosime de 400-450 m, peste care se depun „nisipurile de Bârnova”, cu o grosime de 10-20 m

- la vest de linia Flămânzi - Tg. Frumos, sedimentarea are un caracter arenitic, cu nisipuri cu intercalaţii de gresii şi calcare (patru
nivele de calcaro-gresii: Hărmăneşti, Deleni, Criveşti şi Dealul Mare);

- în faţa orogenului, se menţin condiţiile de acumulare ale pietrişurilor (ruditelor) deltaice, cu intercalaţii de nisipuri, gresii şi
argile. Pe acest tip de depozite au fost sculptate dealurile Boiştea - Neamţ şi Corni, intercalate în lanţul subcarpatic.

În Basarabianul superior, pe întreaga arie dintre Siret şi Prut, se depune „calcarul oolitic de Repedea” cu o grosime de 3-5 m,
peste care urmează nisipuri cu intercalaţii de calcaro-gresii în plăci (”nisipul de Şcheia”), cu o grosime de 20-25 m.

Chersonianul

- depozitele chersoniene aflorează la sud de linia Iaşi (Dl. Păun) – Ţibana - Avereşti de Sus. Se menţin două faciesuri de
sedimentare:
- la est de Bârlad, se depun faciesuri distale, argiloase, cu intercalaţii de calcare lumaşelice şi nisipuri;

- la vest de Bârlad, se depun depozite fluvio-deltaice, alcătuite din nisipuri şi intercalaţii lentiliforme de gresii.

Meotianul

- aflorează aproximativ pe aceeaşi suprafaţă cu Chersonianul, însă ocupă părţile cele mai înalte ale reliefului. Meoţianul începe
cu ”cineritele andezitice (tufurile) de Nuţasca – Ruseni”, cu o grosime de 10-80 m şi se încheie cu o succesiune nisipuri şi argile,
cu intercalaţii de gresii în plăci şi conglomerate (80-100 m grosime).

Cu Meoţianul se încheie sedimentarea marină pe Platforma Moldovenească, apele persistând în continuare în sud, pe Platforma
Scitică. Acest fapt este demonstrat de fauna cu Hipparion moldavicum, Dinotherium, Gazella şi vegetaţia cu Ulmus, Quercus,
Alnus, Laurus, care arată în acelaşi timp un climat cald şi umed.

Depozite continentale:

Cuaternarul – în această perioadă pe aria platformei s-au acumulat depozite de terasă (până la 180 m altitudine relativă pe
Suceava, 190-200 m pe Moldova, 160-170 m pe Bistriţa), de vârstă,probabil, Pleistocen inferior sau Pleistocen superior şi şesuri
aluviale. În Holocen, la Dersca - Lozna (jud. Botoşani) şi Poiana Zvoriştea (jud. Suceava), s-au format turbării.

PLATFORMA SCITICĂ
1. SECTORUL BÂRLAD

2. SECTORUL DELTEI DUNĂRII

1. Poziţia structurală în Europa

2. Vârsta

3. Poziţia şi limitele în teritoriul României

4. Litostratigrafia

4.1. Soclul (= Fundamentul)

4.2. Cuvertura sedimentară

5. Tectonica

5.1. Tectonica soclului

5.2. Tectonica cuverturii

5.3. Raporturile cu morfostructurile adiacente

Vârsta

- nu sunt date de cunoaştere directă a fundamentului pe teritoriul României (acesta nefiind interceptat prin foraje)

- este acceptat în general că rigidizarea soclului s-a definitivat în ciclurilor orogenetice assyntic-caledonian (Proterozoic superior -
Paleozoic inferior), prin structogeneza bazinului marin Tornquist-Teysseire (Oceanul Tornquist).

- în consecinţă, vârsta platformei este Paleozoic inferior.

Litostratigrafia

Platforma Scitică este o unitate de platformă tipică, cu o cuvertură sedimentară de grosime mare, care acoperă un fundament
cristalin.

4.1. Litostratigrafia fundamentului (soclului)

4.2. Litostratigrafia cuverturii

4.1. Soclul (= Fundamentul)

- Fundamentul nu a fost interceptat în nici un punct în forajele executate, cel mai adânc oprindu-se în depozitele paleozoice
(Devonian).

- Prin analogie cu unităţile de platformă limitrofe s-au formulat trei ipoteze privind natura soclului:

a. Soclul ar fi de natură podolică, ceea ce a argumentat interpretarea că unitatea ar reprezenta o treaptă afundată a Platformei
Moldoveneşti;

b. Soclu cristalin este de tip central-dobrogean (moesic);

c. Soclul ar avea o alcătuire mixtă, podolico-moesic.

1. Cuvertura este alcătuită exclusiv din roci sedimentare, acumulate în patru megacicluri de sedimentare marină, separate de
perioade de exondare. În aceste perioade au luat naştere paleoreliefuri:

a. Cambrian – Carbonifer inferior

Exondare

b. Permian – Triasic inferior

Exondare

c. Jurasic – Cretacic – Eocen

Exondare

d. Badenian superior – Romanian

Exondare - Relieful actual.

2. Cele mai vechi roci din cuvertură care aflorează sunt de vârstă chersoniană.

3. Grosimea depozitelor cuverturii creşte de la est spre vest şi de la nord spre sud.

4. Litologic este alcătuită din alternanţe de roci epiclastice, recifale şi piroclastice.

Specific Platformei Scitice, raportat la Platforma Moldovenească, îi este:

a. Ciclul de sedimentare marină paleozoic începe în Cambrian şi se încheie în Carboniferul inferior;

b. Prezenţa ciclului de sedimentare marină permo-triasic;

c. Începutul sedimentării în ciclul Mesozoic, încă din Jurasic;

d. Continuarea sedimentării în ultimul ciclu de sedimentare până la sfârşitul Romanianului.

a. Megaciclul Cambrian – Carbonifer inf.
SECTORUL BARLAD
- Cele mai vachi depozita ale aoostui
megaciclu au fas t interceptate de un
foraj executat la nord de Barlad, intre
1412 m l?i 1602 m.
Litologie:
- in partea inferioara: roci
predominant pelitice (argile)
bituminoase, cu intercalatii de
materiale arenitice;
- in partea superioara: calcare §i
marne negricioase, diaclazate, cu
characee (alge). foraminifere §i
ostracode.
b. Megaciclul Permian - Triasic inferior
SECTORUL BARLAD
- Sedimentarea se produce in
intervalul Permian - Triasic inferior
Litologie: fond litologic alcatuit din
depozite grezo-argiloase, cu nivele
de culoare caramizie ~i ro~ie;
- in partea inferioara predomina
depozitele alcatuite din gresii,
strabatute de diaclaze umplute cu
anhidrit;
- la partea superioara predomina
depozitele argiloase cu cuiburi de
anhidrit (facies de tip Sabkha).
SECTORUL DELTEI DUNARII
Litologie:
- i n partea inferioara: calcare l?i
dolomite (FormaJiunea de Rosetti)
asemanatoare cu cele din Sectorul
Bartad ~i Sectorul Valah al Platformei
Moeslce;
- La partea superioara: siltite, gresii
feldspatice §i litice, cu intercalatii de
tufuri viltoclastice (Formafiunea de
Suline).
SECTOR UL DELTEI DUNARII
- Sedimentarea se produce in
intervalul Permian - Triasic superior
Litologie:
- in partea inferioara: depozite
epiclastice de culoare ro§ie;
- La partea superioara urmeaza
calcare cenu~ii ~i epiclastite (gresii
calcaroase, siltite, marne).
c. Megaciclul Jurasic – Cretacic – Eocen

SECTORULBARLAD SECTORUL DELTEI DUNARII

Sedimentarea se incheie in Eocen. Sedimentarea se incheie mai
timpuriu, in Aptian.

Litologie: Litologie:

Jurasicul J urasicul

- in baza: Formafiunea pelitica cu - Formatiunea inferioara calcaroasa

argile, siltite §i marne cenu§ii
negricioase cu intercalatii subtiri de
gresii §i rare intercalatii de siderite
(FeCO 3 );
- la partea superioara: Forma/iunea
carbonatica -calcare §i dolomite
cenu§ii-brune stratificate, calcare
noduloase ro§cate, calcare masive.
- peste care urmeaza Formatiunea
a rgiloasa
- coloana se incheie cu Formatiunea
superioara calcaroasa (calcare
cenu§ii §i galbui in alternanta cu
marne).

SECTORUL BARLAD SECTORUL DELTEI DUNARII

Cretacicul: Cretacicul:

- in partea inferioara de argile - argile , siltite feruginoase, gresii fine

policolore, un nivel de anhidrite de cu ciment calcaros ~i dolomite cu
50-70 m grosime, nisipuri calcaroase, gips.
gresii cuartoase ~i glauconitice,
conglomerate;

- in partea superioara sedimentarea

este predominant calcaroasa: calcare
algale, calcare oolitice, calcare
masive.

Eocenul: sedimentarea se mentine

predominant carbonatica, cu unele
intercala\ii de conglomerate ~i argile
verzi.
d. Megaciclul Badenian superior – Romanian

SECTORUL BARLAD SECTORUL DELTEI DUNARII

Badenianul superior: Badenianul superior: funcfioneaza
ca uscat
- Formafiunea detritica
(infraanhidritica): conglomerate,
gresii, nisipuri. Tn gresil :;;i nisipuri
apar intercala\ii de marne :;;i calcare;
- Formafiunea anhidritica
(evaporitica) : anhidrita cu unele
intercalatii de mame, argile ~i tufuri;
- Formafiunea argilo-marno-caloaroasii.
.............................................................
Sarmafianul: argile, siltite, marne, Sarmafian - Romanian: calcare
nisipuri, nisipuri cineritice ~i strate luma:;;elice, nisipuri, argile, siltite
subtiri de gresii :;;i calcare oolitice ro~cate ~i rare lentile de pietri~uri
-
SECTORUL BARLAD SECTORUL DELTEI DUNARII
Meofian:
• tufuri (c1nerite) andez,tice de Nutasca-Rusenl
in altemantA cu ms1puri. silbte. argile ~i
1ntercala~i sub~n de gresii;
• grosimea depozitelor este de 200 -250 m in
. est ~i de cca. 400 m. in vest. Sarmafian - Romanian: calcare
luma:;;elice, nisipuri, argile, siltite
Pon(ian - Dacian: ro:;;cate :;;i rare lentile de pietri~uri
• depozite continentale
Romanian:
• depozite continent.ale ~I lacustre (nisipuri,
pietn~url. arglle) cu fauna de mamtfere ~
molu~te

• depozrte de pietri~uri cu fragmente de gresii ,

cua~te. menilite, peste care se dispun nisipuri.
cu o grosime de 38-60 m, au fost denumite la
est de Siret - Formatiunea de Biiltlbiine~ti.

• la vest de Siret, In acelal?i interval se depune

Formapunoa de Cdnde~t,. alcatu,ta din
pietri~uri ~i nisipuri cu structura toren\iala, cu
grosiml pana la 300 m. Sursa acestor
fragmente este carpaticA.
5. Tectonica

a. În Platforma Scitică sedimentarea a avut un control tectonic, manifestându-se în două sensur:

- în Triasic şi Jurasic, subsidenţa s-a manifestat cu rate în creştere de la nord spre sud, probabil datorită şariajului Orogenului
Nord-Dobrogean spre nord, peste Depresiunea Predobrogeană. Astfel grosimea maximă a sedimentelor se înregistrează în
partea sudică, spre Orogenul Nord-Dobrogean;

- începând din Badenian, subsidenţa a crescut de la est spre vest datorită creşterii sarcinii gravitaţionale, determinată de
şariajele carpatice.

b. Înclinarea depozitelor ciclurilor mai vechi diferă de cele ale ultimului megaciclu de sedimentare:

- depozitele prebadeniene cad în trepte, după o serie de falii, de la est la vest;

- depozitele ultimului ciclu de sedimentare înclină slab, monoclinal, de la nord-vest la sud-est, cu 6-7 m ‰, dar în apropierea
Orogenului carpatic pot ajunge la 12 ‰.

c. Raporturile cu Orgenul Carpatic sunt de şariaj, platforma afundându-se sub orogen. Vârsta şariajului orogenului, după cum
rezultă din analiza depozitelor celor mai noi prinse sub orogen şi ale celor mai vechi care acoperă planul de şariaj şi prisma
orogenică, este Volhynian (tectogeneza moldavică).

d. Aceleaşi raporturi de încălecare sunt între Orogenul Nord-Dobrogean şi Platforma scitică, raporturi identificate pe teritoriul
României în sectorul Deltei Dunării. Însă, în acest caz şariajul este orientat de la sud spre nord, Orogenul Nord-Dobrogean fiind
încălecat după falia Sfântul Gheorghe – Oancea – Adjud peste Platforma scitică, căreia îi aparţin structural sectoarele Bârladului
şi Deltei Dunării.

PLATFORMA MOESICĂ

1. COMPARTIMENTUL VALAH

2. COMPARTIMENTUL SUD-DOBROGEAN

3. COMPARTIMENTUL CENTRAL-DOBROGEAN

1. Poziţia structurală în Europa

2. Vârsta

3. Poziţia şi limitele în teritoriul României

4. Litostratigrafia

4.1. Soclul (= Fundamentul)

4.2. Cuvertura sedimentară

5. Tectonica

5.1. Tectonica soclului

5.2. Tectonica cuverturii

5.3. Raporturile cu morfostructurile adiacente

 1. Fundamentul de tip valah – a fost descris din foraje săpate în două zone:

NV (Mogoșești – Străjești) – pe ridicarea majoră Leu – Balș - Optași – adâncimi cuprinse între -1940 m (Priseaca) și -3715
m (Budești, Străjești, Oporelu, Priseaca, Optași), fiind deschis pe grosimi de 40-160m

- Datările radiometrice au valori între 543-566 Ma – procese retromorfice assyntice târzii sau caledonice timpurii- cu ele se
încheie perioada de instabilitate și se trece la stadiul de platformă stabilă

- pe suprafață mare apar și intruziuni magmatice, a căror vârstă este controversată

NE (Bordei Verde - Țîndărei) – sub Paleozoic, la -2040 m adâncime, roci ankimetamorfice, asemănătoare celor de la
partea superioară a șisturilor verzi din Dobrogea Centrală

2. Fundamentul de tip Sud-Dobrogean – câteva sonde în partea de NE (între Palazu Mare și Cernavodă) – zonă înălțată,
paralelă cu falia Capidava-Ovidiu

- Grupul de Ovidiu (-950 m la Palazu, - 1750 m la Cocoșu) – 600 m de gnaise granitice cu microclin, străbătute de filoane de
pegmatite (1670-1850 Ma)

- Grupul de Palazu discordant peste gnaisele granitice, deschis în aceleași sonde, pe grosimi între 500 și 1100 m; două
formațiuni: F. inferioară amfibolitică, purtătoare de minereuri de fier și F. superioară formată din micașisturi cu andaluzit,
almandin și sillimanit – probabil echivalent cu Grupul de Krivoi Rog din Ucraina.

- Formațiunea de Cocoșu – În forajele Palazu și Cocoșu (Poiana) s-au interceptat roci ankimetamorfice, dispuse discordant peste
Grupul de Palazu, reprezentate prin roci vulcano-sedimentare (în bază spilite și piroclastite, asociatecu gresii arcoziene, iar la
partea superioară roci epiclastice).

3. Fundament de tip Central-Dobrogean – Grupul de Ceamurlia (sau de Altîn Tepe) și Grupul șisturilor verzi,
differentiate între ele prin vârstă, metamorfism și structură/

- Grupul de Ceamurlia – aflorează la sud de falia Peceneaga-Camena, între Topolog și Ceamurlia de Sus, sub forma unei fâșii
de18 km lungime și 1-3 km lățime;

- mezometamorfic, în grosime de cca. 2000 m, separat în 4 formațiuni, după natura rocilor parentale

Formațiunea terigenă inferioară, în partea bazală: micașisturi, paragnaise și cuarțite cu biotit;

Formațunea vulcanogenă bazică, peste precedenta: amfibolite rubanate (metatufuri bazice), predominant, cu
intercalații subțiri de micașisturi și paragnaise, străbătute de numeroase silluri de metagabrouri.

Formațiunea terigenă mijlocie: alternanță ritmică de micașisturi, cuarțite și paragnaise, cu unele intercalații de
amfibolite și silluri mici de metagabbrouri și metadiorite.

Formațiunea terigenă superioară: șisturi muscovito-biotitice la partea inferioară, apoi șisturi sericito- cloritoase
biotitice, în care apar sporadic silluri de metadiorite, metagabbrouri. Aici sunt cantonate lentile de minereu compact pirito-
magnetitic și cuarțite piritoase cu calcopirită (Zăc. Altân Tepe).

- 711-208 Ma: 711 Ma – metamorfism mezometamorfic assyntic vechi sau preassyntic, 530-570 Maregenerări assyntice
noi, care au provocat retrometamorfism, iar 208-228 Ma pe amfibolite din apropierea faliei P-C, sunt puse pe seama mișcărilor
Cimmerice vechi – roci Proterozoic superior polimetamorfozate.

Grupul șisturilor verzi – superior stratigrafic Grupului de Ceamurlia; are o grosime de aproape 5000 m; formată
predominant din roci epiclastice, asociate cu material piroclastic bazic, afectatede un metamorfism incipient (ankimetamorfism)
– min. Argiloase se transformă în clorit și sericit, de unde culoarea verde a rocilor; se pot încă recunoaște structuri primare ca
granoclasări, prezența hieroglifelor pe talpa stratelor de gresii.

4 formațiuni:

Formațiunea de Dorobanțu (în bază) – filite verzi, clorito-sericitoase și gresii cuarțoase; metamorfism în zona cu clorit; 600-800
mgrosime

Formațiunea de Istria – predominant din graywacke, cu granoclasare și hieroglife, care alternează cu roci lutitice verzi; 1000-
1200 m grosime, dispusă peste Formațiuneade Dorobanțu, între faliile Peceneaga-Camena și Ostrov-Sinoe; apare și la sud de
falia Ostrov-Sinoe, în axele a două anticlinale; ankimetamorfism.

Formațiunea de Măgurele – predomină rocile lutitice, în defavoarea gresiilor; intercalații subțiri de microconglomerate, lutite
violacee etc.; 1200 m grosime, apare pe o suprafață mare în partea centrală a Dobrogei Centrale și este ankimetamorfică.

Formațiunea de Băltăgești – încheie succesiunea, fiind predominant lutitică (filite verzi și violacee), cu intercalații centimetrice
de gresii și microconglomerate; 600-800 m grosime, aflorează înpartea SV a Dobrogei Centrale; ankimetamorfică.

1. Cuvertura este alcătuită din roci sedimentare, acumulate în cinci megacicluri de sedimentară marină, separate de perioade de
exondare. În aceste perioade în care au luat naştere paleoreliefuri:

a. Cambrian – Carbonifer inferior

Exondare

b. Permian – Triasic inferior

Exondare

c. Jurasic – Cretacic

Exondare

d. Eocen - ?Oligocen

Exondare

e. Badenian superior – Pleistocen mediu

Exondare - Relieful actual.

2. Cele mai vechi roci din cuvertură care aflorează sunt Jurasice.

3. Litologic este alcătuită din alternanţe de roci epiclastice, organogene şi piroclastice.

Ciclul Cambrian-Carbonifer inferior – interval foarte lung de sedimentare marină, probabil cu o scurtă întrerupere în
Silurianul inferior; cca. 6500 m grosime de depozite, datate cu ajutorul fosilelor (fitocenoze, microfaună, macrofaună); pe baza
caracteristicilor litologice au fost separate mai multe unități litostratigrafice, fără a ține cont de diferențele dintre vestul și estul
platformei; studiile paleontologice au pus în evidență câteva lacune stratigrafice în succesiunea Paleozoicului inferior, puse pe
seama mișcărilor din orogenele vecine.

- argilitele de Mitrofani-Hăbești (Cambrian mediu), dominate de trilobiți și rare brahiopode; interceptate în W, în 5 foraje.
- ortocuarțitele de Corbu-Mangalia (?Cambrian-Ordovician) – datate pe bază de palinomorfe; în est (Dobrogea de Sud) nu există
dovezi paleontologice cu privire la prezența Cambrianului; orocuarțitele ordoviciene au intercalații lutitice cu graptoliți,
palinomorfe și brachiopode nearticulate.

- argilele cu graptoliți de Tăndărei-Călărași (Ordovician-Pridolian) – datate pe bază de graptoliți

- argilitele de Mangalia-Oprișor (Lochkovian-Emsian) – Vârsta devoniană inferioară este dovedită de asociații debrachiopode,
bivalve, trilobiți, tentaculiți, orthoceratide, crinoide și ostracode.

- gresiile cuarțoase de Smirna (Eifelian) – întâlnită pe aproape tot cuprinsul Platformei Moesice; gresii cuarțoase cu intercalații
de argile, siltite, calcare și conglomerate; peste 370 m; foraminifere, brachiopode (Mucrospirifer cf. M. Mucronatus,
Leptostrophia rotunda), crinoidee, pești placodermi, plante psilophyte; în Dobrogea de Sud (Mangalia) faciesul grezos se
instalează ceva mai devreme de Eifelian).

- formațiunea carbonatică de Călărași (Givetian-Visean inferior) – calcare organogene, dolomite și calcare negre, cu intercalații
evaporitice; cca. 2000 m grosime; Vârst depozitelor este dovedită, în principal, de prezența foraminiferelor și a conodontelor
(Siphonodella isosticha).

- calcarele de Viroaga (Famennian) – apar doar în partea estică (Dobrogea de Sud); calcare negre, dolomite și intercalații
evaporitice.

- formațiunea de Dobromiru (Visean mediu-superior) – doar în Dobrogea de Sud; argile negre, siltite gresii, cu intercalații de
cărbuni.

- formațiunea de Vlașin (Namurian-Westphalian) – sedimentarea a redevenit preponderent clastică, cu acumulări de argile,

siltite, marne, gresii și rar intercalații lentiliforme de calcare; 700-800 m grosime; intercalații subțiri de cărbune; vârsta a fost
stabilită pe baze palinologice; cu această formațiune se incheie ciclul Cambrian-Carbonifer.

Ciclul Permian – Triasic

Ciclul Permian – Triasic – radical diferit de ciclul anterior prin natura depozitelor acumulate (roci epiclastice roșii, evaporite și
roci carbonatice) și prin procesele magmatice care au avut loc; prin caracterele litofaciale, depozitele acestui ciclu sunt
asemănătoare tipului germanic; au cea mai mare grosime (cca. 5000 m) în partea sudică (depresiunea Roșiori-Alexandria),
reducându-se treptat spre V și E, cât și spre N, unde pe ridicarea majoră Balș-Optași-N București nu mai apar; se disting trei
etape de sedimentare, ceea ce a dus la separarea a trei formațiuni: F. de Roșiori, F. de Alexandria și F. de Segarcea. Primele două
ar putea fi parțial sincrone.

- formațiunea de Roșiori (formațiunea ”roșie inferioară”) – preponderent clastică, formată din argile și siltite feruginoase, cenușii
sau brun-roșietice, nisipuri, gresii cuarțoase și microconglomerate brun-roșietice, cu rare intercalații de marne, calcare și
dolomite; apar gips și anhidrit sub formă de cuiburi, ciment în gresii, pe diaclaze, lentile; în sonda Cartojani a fost străbătut și un
nivel local de sare gemă, de 300 m grosime (nivelul Cartojani); f. de Roșiori are grosime variabilă, ajungând până la 2600 m în
depresiunea Roșiori-Alexandria, unde au fost separți trei membri:

- inferior (de Lița), preponderent argilo-siltic, dispus discordant peste diverși termeni ai Paleozoicului sau direct peste
fundament; până la1925 m grosime; conținut fosil sărac și neconcludent; pe baza poziției este atribuit Permianului;

- median, alcătuit din gresii cuarțoase, cu intercalații subțiri de argile și siltite; până la 450 m grosime;

- superior, argilo-siltic, cu intercalații grezoase; până la 300 m grosime, dezvoltat pe suprafață restrânsă; conținutul fosil
al membrilor median și superior este reprezentat de o asociație palinologică pe baza căreia sunt atribuite Triasicului inferior

- formațiunea de Alexandria – cu preponderent carbonatică, se dispune discordant peste precedenta; calcare, marne, dolomite,
cu intercalații de anhidrit, argile și gresii cu ciment anhidritic și dolomitic; până la 1200 m grosime; și aici un nivel cu sare (360
m), denumit ”de Chiriacu”; din rocile carbonatice au fost determinate foraminifere, ostracode, conodonte, bivalve și
brachiopode, precum și asociații sporo-polinice care denotă vârsta Anisian-Carnian; dintr-un foraj de la Scornicești a fost
determinată o faună de bivalve cu Costatoria costata, Myophoria vulgaris, Unionites fassaensis etc. Care indică prezența
Anisianului inferior; deși micro și, macrofaunele sunt mai mult de tip alpin prezența evaporitelor o apropiede faciesul germanic;
prezente și roci vulcanice.

- formațiunea de Segarcea (formațiunea roșie superioară) – în continuitate de sedimentare sau discordant peste formațiunea
carbonatică; argile, siltite, marne, nisipuri, gresii și microconglomerate, cu intercalații de calacare, gips, anhidrit și, mai rar, sare
(în bază); 900-1200 m grosime; culoare predominant roșie și cărămizie; conținutul fosil (alge, characee, foraminifere, ostracode)
este caracteristic pentru Triasicul superior; se apropie de faciesul germanic (Keuper).

Magmatite efuzive – roci acide și bazice la nivelul tuturor celor trei formațiuni, însoțite de piroclastite;

- la nivelul membrului inferior au avut loc două faze eruptive: prima cu roci eruptive bazice (bazalte, spilite, andesite bazaltice) la
începutul Permianului (cca. 280 Ma), iar a doua cu caracter acid cu riolite și roci filoniene (243-253 Ma) – ar reprezenta o serie
calco-alcalină de tip arc insular;

- în partea superioară a formațiunii de Alexandria (NV paltformei) apar curgeri de bazalte cu olivină și brecii vulcanice (207-218
Ma), Triasic superior, mai noi decât depozitele sedimentare în care se găsesc.

Ciclul Jurasic – Cretacic – Eocen – Oligocen – exondarea de la sfârșitul Triasicului a continuat până în Toarcian (sfârșitul
Jurasicului inferior), când se reia sedimentarea; noul ciclu continuă până la sfârșitul Senonianului, cu o scurtă pauză în Apțian; în
Albian sedimentarea se încheie pe cea mai mare parte a platformei; local (sud de Craiova, sud de Slobozia și în Dobrogea de
Sud) se continua până în Eocen; predomină rocile carbonatice, dar și cele epiclastice, cu rare intercalații evaporitice; în total
3400 m; stratigrafia s-a realizat prin studiul microflorei, microfaunei și macrofaunei care provin din aflorimente doar în Dobrogea
de Sud, iar în rest pe carotele recuperate din foraje.

Sectorul Valah

S-au depus roci epiclastice (detritice), roci carbonatice care predomină şi subordonat evaporite (gipsuri, anhidrite), care
însumează peste 3400 m. Transgresiunea mării s-a produs de la vest spre est în Jurasic, astfel încât depozitele cele mai vechi ale
ciclului apar în vestul platformei şi din ce în ce mai noi spre est (Fig. 7).

JURASICUL este reprezentat prin Toarcian (ultimul etaj al Jurasicului inferior), Jurasic mediu cu toate etajele și Jurasic superior,
de asemenea cu toate etajele.

În Jurasic sedimentarea evoluează de la un facies uniform, în partea inferioară, la un facies diferenţiat in partea superioară.

Astfel se acumulează:

a) - în partea inferioară, pe tot cuprinsul platformei, un facies uniform cu gresii, argile şi marne negre bituminoase (roci
petroligene) şi calcare;

b) - în partea superioară se diferenţiază două zone de sedimentare:

în zonele centrale, suprapus peste ridicarea Balş – Optaşi, s-au acumulat calcare şi marne cu amoniţi, care indică o sedimentare
pelagică de adâncime;

- în zonele periferice, spre vest şi sud se instalează o sedimentare de tip neritic (adâncimi sub 50 m), cu calcare oolitice,calcare
recifale, calcare agale, iar la partea superioară se trece la un facies lagunar, cu gipsuri şi anhidrite.

CRETACICUL urmează în continuitate de sedimentare, cel puțin în zonele cu sedimentare pelagică. În funcție de exondarea
generală de la nivelul Apțianului superior, se individualizează două etape:
- Berriasian – Apțian inferior

- Albian - Senonian

Berriasian – Apțian inferior: se continuă sedimentarea pelagică, respectiv neritică, de șelf, din timpul Jurasicului superior;

- faciesul pelagic a funcționat în partea central-vestică a platformei (cu excepția marginii sudice), unde s-au acumulat micrite și
marne (250 m) cu foraminifere, tintinnide și ammoniți, pe baza căroras-a stabilit vârsta Berriasian-Barremian inferior, când
sedimentarea s-a incheiat;

- faciesul neritic s-a instalat în zonele vestice și estice și, pe o fâșie îngustă, paralelă cu Dunărea, în sud, unde s-au acumulat
calcare peletale cu Favreina salevensis (crustaceu decapod) , calcare micritice cu foraminifere, calcare oolitice și calcare recifale,
de vârstă Berriasian-Hauterivian; în extremitatea estică a acestui facies (zona Slobozia – Amara), pe lângă roci carbonatice s-au
acumulat roci lutitice, gresii policolore și evaporite (gips și anhidrit), atribuite Berriasianului mediu și Valanginianului inferior.

După Valanginian, extremitatea estică este exondată, iar la sfârșitul Barremianului cea mai mare parte a platformei, în Apțian
inferior sedimentarea continuând doar pe o suprafață mică în SE, unde se depun calcare neritice cu Trocholina aptiensis,
Palorbitolina conoidea, Toucasia sp.

- în extremitatea estică intercalații de argile și gresii roșii

- și acest sector este exondat în Apțianul superior, astfel încât toată platforma va deveni uscat

Sedimentarea se reia în Albian și, în general, se menține mult mai uniformă până în Senonian.

Transgresiunea Albiană va începe de la est, iar apoi, treptat, se extinde spre vest

Albian – faună bogată de ammoniți, care a permis o biostratigrafie detaliu; deplasarea transgresiunii de la E spre V, face ca
Albianul inferior și mediu să fie prezent doar în E, iar cel superior și în V;

- Albianul inferior apare, în general, în facies grezos glauconitic, cu ammoniți, având o succesiune completă în zona Călărași;

Albianul mediu este reprezentat de marne și gresii cu ammoniți și o microfaună bogată de foraminifere, bine dezvoltat la
Giurgiu unde apare chiar sub aluviunile Dunării;

Albianul superior (inclusiv Vraconianul) format mai ales din marne cu intercalații de gresii și calcare biomicritice cu ammoniți;

Grosimea maximă a Albianului 300 m în Depresiunea Roșiori.

Cenomanianul – urmează, în general, în continuare; marne și calcare cu intercalații de gresii și, local în E nisipuri, gresii
glauconitice și gaize; grosime 10-150 m; ammoniți, foraminifere și palinomorfe;

Turonianul – în continuitate de sedimentare; calcare cretoase și local (în E) nisipuri cu gresii cu Hamites nodosoidea și
foraminifere;

Senonianul – calcare cretoase, biosparite, calcare grezoase cu silexuri, rar intercalații de tufite; până la 450 m grosime;
foraminiferele plactonice arată prezența tutror etajelor,de la Coniacian la Maastrichtian.
Ciclul Badenian superior – Pleistocen

În acest ultim ciclu, apele au pătruns în Sectorul Valah din nord, dinspre Carpați şi au înaintat spre sud, insinuându-se pe
paleovăile care brăzdau uscatul.

Badenianul superior – apare discontinuu şi are o litologie variată. Este reprezentat de conglomerate, argile, marne, calcare şi
local anhidrite; 20 – 100 m;

Sarmaţianul – este reprezentat prin toate subetajele (Volhynian, Basarabian, Chersonian), fiind alcătuit litologic din argile, silturi
şi nisipuri, cu intercalaţi de gresii, calcare şi calcare oolitice. La contactul cu orogenul s-au acumulat depozite fluviodeltatice, pe
seama materialului terigen carpatic, iar în zonele ridicate s-au depus bioherme cu Serpula (viermi marini).

Sarmațianul urmează după o scurtă întrerupere a sedimentării, corespunzătoare părții inferioare a Volhynianului;

Meoţian – Ponţian – se depun depozite pelito-siltice şi arenitice, al căror raport variază pe cuprinsul platformei (argile, siltite,
marne, nisipuri, cu intercalaţii de gresii);

Meoțianul este transgresiv peste Sarmațian sau peste formațiuni mai vechi.

Și Ponțianul are caracter transgresiv, uneori direct peste Sarmațian; 20-800 m, cu grosimi maxime în partea de NE, unde au fost
puse în evidență mai multe niveluri de nisipuri și gresii; vârsta determinată pe baza asociațiilor de bivalve, care atestă prezența
tuturor celor 3 subetaje (Odessian, Portaferian, Bosphorian); aflorează înlungul Dunării, între Calafat și Cetate sau în malul Jiiului,
la Zavalu.

Dacianul – în partea inferioară s-au acumulat îndeosebi depozite arenitice (nisipuri, gresii, microconglomerate), iar la partea
superioară roci lutitice (marne, argile) şi siltite cu intercalaţii de lignit de 0,1 -3 m.

În continuare de sedimetare peste Ponțian;

Din aflorimetul delaZavalu și din foraje faune de bivalve și gastropode de apă dulce, care atestă prezența Gețianului și
Parscovianului

În Dacianul superior (Parscovian) apar intercalații de lignit de la 0,1 m la 3 m.

Romanianul – în Sectorul Valah revin Romanianului o formaţiune predominant pelitică, inferioară şi alta arenito-ruditică,
superioară.

Formaţiunea inferioară (= Formaţiunea de Izvoarele) – este alcătuită din argile şi siltite cu intercalaţii de nisipuri distribuite
neuniform. Aceste depozite cuprind şi intercalaţii subţiri de lignit (0,1 -0,8 m), între Neajlov şi Ialomiţa. Formaţiunea superioară
(= Formaţiunea de Cândeşti) – aflorează în partea de vest a platformei, în rest fiind acoperită de depozite mai noi. Litologic este
alcătuită din pietrişuri, nisipuri grosiere, asociate cu nisipuri fine, siltite şi argile. Reprezintă acumulări fluviolacustre, materialul
detritic provenind din orogen şi redistribuit într-un bazin lacustru puţin adânc. Grosimea formaţiunii variază de la câţiva metri în
vest, până la 1000 m în nord-est, în zona de subsidenţă de la Focşani. Din acestea s-a identificat la partea superioară o faună cu
moluşte şi mamifere (Anancus arvernensis, Archidiskodon meridionalis, etc.).

CuaternarulSe consideră că sursele de aprovizionare cu material sedimentar, cel puţin în Pleistocenul inferior (în

Formaţiunea de Frăteşti), sunt atât de natură carpatică cât şi de natură balcanică.

Pleistocenul – în cadrul coloanei litologice pleistocene nota dominantă este dată de predominanţa depozitelor arenito-ruditice,
în partea inferioară şi mediană şi ale celor siltoarenitice în partea superioară. Caracteristicele litologice au permis separarea mai
multor formaţiuni.

Pleistocenul inferior - se continuă sedimentarea arenito-ruditică din Romanian, separându-se două formaţiuni: în partea
inferioară formaţiunea de Frăteşti şi la partea superioară formaţiunea de Uzunu.

- Formaţiunea de Frăteşti – are o litologie asemănătoare cu cea de Cândeşti, cu depozite arenito-ruditice (nisipuri şi pietrişuri), în
care s-au identificat resturi de mamifere. Unii autori consideră justificat ca aceste depozite să fie ataşate Formaţiunii de
Cândeşti. În atare situaţie Formaţiunea de Cândeşti se extinde pe intervalul Romanian superior Pleistocen inferior.
- Formaţiunea de Uzunu – aflorează în sud-vestul platformei, fiind reprezentată de nisipuri cu intercalaţii de siltite şi argile, cu o
faună de moluşte. După unii autori reprezintă partea terminală a Formaţiunii de Cândeşti. După sedimentarea acestei formaţiuni
partea situată la vest de Argeş devine uscat, acumulându-se depozitele loesoide.

Pleistocenul mediu - se continuă sedimentarea lacustră în partea centrală şi estică a platformei. Se acumulează depozitele
formaţiunii de Coconi, care reprezintă un „complex marnos”, alcătuit marne, argile şi mai rar nisipuri şi pietrişuri.

Pleistocenul superior - se produce încetarea subsidenţei. Sedimentarea lacustră se restrânge în parteacentrală a platformei,
unde se acumulează nisipuri fine, rar grosiere, cu intercalaţii de pietrişuri, cu grosimi de până la 25 m, denumite nisipuri de
Mostiştea. Acestea marchează încetarea subsidenţei şi trecerea la regim continental pe întreaga arie a Platformei Valahe.

Depozitele continentale

Pietrişurilor de Colentina se depun în zona de dezvoltare a teraselor Argeşului, cu o grosime de 5-15 m. Conţin resturi fosile de
Mammuthus primigenius, Equus germanicus, Cervus elaphus, etc. Sunt localizate în partea mediană a Pleistocenului superior.

Depozitele loessoide – acoperă diverse formaţiuni, de la cea de Cândeşti până la cea de Colentina. Sunt siltite şi argile nisipoase
gălbui, cu o grosime de 5-40 m. În acestea apar soluri fosile, iar în vest se intercalează un strat de cinerite (0,5 m). Vârsta este
probabil Pleistocen superior, când se consideră că au existat condiţiile pentru formarea acestui tip de depozit.

Depozite de terasă – mişcările pozitive din Pleistocenul au creat condiţiile pentru formarea depozitelor de terasă. Cele mai vechi
şi mai înalte se găsesc în partea vestică a platformei. Astfel, momentul depunerii formaţiunilor de Coconi şi Mostiştea
corespunde cu formarea teraselor superioare din partea vestică a platformei, iar acumularea Pietrişurilor de Colentina
marchează formarea teraselor inferioare.

Depozite de dune – pe partea stângă a Jiului, între Craiova şi Dunăre, precum şi pe partea dreaptă a Râurilor Ialomiţa şi Călmăţui
(Bărăgan), apar depozite eoliane. Sunt nisipuri gălbui, fine până la grosiere, în grosime de câţiva metri, accumulate sub formă de
dune în lunci, pe terase sau pe interfluvii.

Sectorul Sud-Dobrogean

Ciclul Jurasic (Bathonian) – Cretacic

Acest ciclu începe mai târziu în Sectorul Sud-Dobrogean, comparativ cu Sectorul Valah (Jurasic mediu în PDS şi Jurasic inferior în
PV) .

Jurasicul – este dezvoltat pe întreaga arie a platformei, însă nu aflorează fiind acoperită de depozite mai noi. Aceste depozite
sunt cunoscute numai din forajele executate la Palazu Mare, Poiana, Medgidia, Ovidiu, Dobromiru, Viroaga. În acest interval s-a
format o serie litologică predominant calcaroasă (calcare, dolomite, calcare dolomitice), cu intercalaţii reduse de material
epiclastic (gresii, siltite, argile şi marne).

Cretacic – sunt cele mai vechi depozite care apar la zi pe văile afluente ale Dunării şi în versantul drept al acesteia. În evoluţia
sedimentării cretacice s-au înregistrat trei etape:

- în partea inferioară, din Berriasian până în Barremian, s-a produs o sedimentare de şelf predominant carbonatică, în ape calde
şi puţin adânci, ceea ce a permis formarea biohermelor (recifi în formă de dom, dezvoltaţi vertical, cu mică extindere laterală,
construiţi de organisme sesile (organism sesil = organism care trăieşte fixat de substrat; ant. = organism vagil): corali,
stromatoporide, alge calcaroase, pachiodonte, briozoare).

În extremitatea nordică, în partea inferioară a succesiunii litologice se formează pe lângă rocile carbonatice, evaporite (gips şi
anhidrit) şi argile policolore. Caracteristicele litologice au permis separarea următoarelor formaţiuni, din bază spre parte
superioară: formaţiunea evaporitelor şi argilelor policolore, cu intercalaţii de calcare (formaţiunea de Poarta Albă) şi
formaţiunea carbonatică de Cernavodă. Aceste formaţiuni aflorează de-a lungul faliei Capidava – Ovidiu, la Poarta Albă şi în
faleza de la Cernavodă;

- în partea mediană, în Apţian, se instalează o sedimentare lacustră datorită unor mişcări epirogenetice pozitive, care au
determinat retragerea mării. Faciesul marin rămâne localizat numai într-o zonă vestică, paralel cu Dunărea. În acest interval s-au
format unele produse de alteraţie ce indică un climat tropical sau subtropical. Litologic, s-au acumulat nisipuri cuarţoase,
pietrişuri, siltite, argile caolinoase multicolore şi calcare lacustre cu characee (alge calcaroase) şi ostracode - în facies lacustru
(formaţiunea de Gherghina) şi gresii, marne şi calcare cu textură încrucişată - în faciesul marin-litoral (formaţiunea de Ramadan).

- în partea superioară, din Albian până în Senonian, se produce din nou transgresiunea marină, sedimentarea fiind preponderent
clastică, în prima parte şi cretoasă în a doua parte. Depozitele s-au acumulat, spre deosebire de cele din primele etape, într-un
climat mult mai rece şi în consecinţă şi în ape mai reci.

Din punct de vedere litologic, s-au acumulat în ordine cronologică următoarele formaţiuni: Formaţiunea de Cochirleni (nisipuri,
gresii glauconitice cu trovanţi, marne şi argile, cu o faună de ammoniţi), Formaţiunea de Peştera (microconglomerate, gresii
grosiere cu concreţiuni de fosfaţi, gresii cuarţoase care trec în gresii cretoase şi cretă grezoasă, cu o faună de ammoniţi; este
deschisă pe văile afluente ale Dunării, începând cu Valea Carasu spre sud) şi Formaţiunea de Murfatlar (microconglomerate şi
gresii grosiere, cu concreţiuni sporadice de fosfaţi, gresii calcaroase, cretă albă cu concreţiuni de silex, marne cretoase şi
bentonite dezvoltate lentiliform).

Ciclul Eocen-Oligocen

Aşa cum s-a menţionat anterior, depozitele eocene au o extindere mare în Dobrogea de Sud permiţând, spre deosebire de
Sectorul Valah, separarea Eocen – Oligocenului ca ciclu de sedimentare independent. Sunt deschise în partea de sud şi sudvest a
Dobrogei sudice (Văleni – Lespezi – Cetatea), la sud-est de Cernavodă şi la nord-vest de Constanţa.

Sunt caracterizate litologic de nisipuri cuarţoase glauconitice, cu intercalaţii de gresii cuarţoase glauconitice, calcare grezoase şi
gresii calcaroase. Conţin o faună bogată de foraminifere mari, corali, brachiopode, bivalve, echinide, dinţi de rechini, etc.

Ciclul Badenian superior – Romanian

Ultimul ciclu de sedimentare este marcat de o serie de întreruperi şi de o dezvoltare inegală a depozitelor pe suprafaţa
platformei, datorate oscilaţiilor nivelului marin. Apele au acoperit integral platforma numai la nivelul Badenianului superior şi
Basarabianului. La sfârşitul Chersonianului întreaga platformă devine uscat, apele revenind în Ponţian şi acoperind numai o fâsie
îngustă în partea vestică. Din Romanian apele se retrag spre sud şi vest, Dobrogea de sud funcţionând ca arie continentală până
în prezent.

Badenianul superior este cunoscut pe întreaga suprafaţă a Dobrogei de Sud. Litologic, această serie este alcătuită din depozite
epiclastice (nisipuri cuarţoase, gresii, conglomerate, calcare de bioacumulare, marne şi argile), cu o faună marină. Aceste
depozite sunt deschise la Seimenii Mari (la Dunăre) şi în sud-vest, la Văleni. În Sarmaţian, după o scurtă întrerupere, se continuă
sedimentarea caracteristică Bazinului Dacic. Apele transgresează din sud, depunându-se argile şi marne, substituite în unele
cazuri în partea sud-vestică prin nisipuri şi calcare (Volhynian superior). Peste acestea se depun, pe intreaga platformă, roci
predominant carbonatice cu intercalaţii de argile, marne, nisipuri, gresii şi diatomite (Basarabian). În partea estică, succesiunea
prezentată se încheie cu un pachet subţire de calcare, denumite „calcare de Limanu” (Techirghiol – Limanu – Albeşti). În partea
superioară a Sarmaţianului (Chersonian) apele staţionează numai în jumătatea estică, acumulându-se calcare oolitice, marne,
argile, gresii calcaroase şi dolomite.

În Ponţian – Dacian – Romanian, apele revin pe o fâşie îngustă paralelă cu Dunărea, în partea vestică a Dobrogei de Sud. Acum s-
au acumulat depozite lacustre cu marne, nisipuri, calcare de apă dulce şi argile bentonitice.
Depozitele continentale

Cuaternarul este reprezentat în partea inferioară de depozite continentale paludale (argile şi siltite verzui şi roşcate, cu
concreţiuni calcaroase sau agregate de gips) (mediu palustru = mediu mlăştinos). Acestea aflorează în faleza Mării Negre la
Eforie Sud, Agigea şi Constanţa.

În partea superioară se formează depozite de loess, în grosime de până la 40 m. În toată stiva de roci cuaternare se găsesc nivele
de produse reziduale de alteraţie continentală, de culoare cărămizie sau negricioasă-cenuşie, interpretate ca paleosoluri.

Aceste depozite acoperă discordant structurile mai vechi.

Compartimentul Central-Dobrogean (Masivul Dobrogei-Centrale)

Caracterul de masiv al acestei unităţi este conferit de faptul că soclul cristalin apare la zi pe suprafeţe foarte mari, în timp ce
cuvertura se păstrează pe arii restrânse cu grosimi reduse. Este singura unitate de platformă din teritoriul României în care
soclul apare la zi.

Cele două etaje structurale, fundamentul şi cuvertura sedimentară, apar la zi asigurând o bună cunoaştere a acestora.

Depozitele fundamentului şi cuverturii sunt acoperite pe mari suprafeţe cu loees cuaternar.

Specific pentru Dobrogea Centrală este dezvoltarea discontinuă şi cu grosimi mici a cuverturii sedimentare. Aceasta s-a format
într-un singur ciclu de sedimentare Jurasic mediu (Bathonian) – Cretacic. În partea de sud-est, între Năvodari şi Mamaia, s-a
interceptat în foraje şi un sedimentar sarmaţian sub depozitele de loess. Formarea acestor roci este legată de extinderea
maximă a mării basarabiene din Dobrogea de Sud.

Jurasicul – depozitele jurasice sunt transgresive peste şisturile verzi, păstrându-se pe suprafeţe restrânse în lungul Dunării (între
Hârşova şi Topalu), în jurul localităţilor Dorobanţu, Crucea, M. Kogălniceanu. Pe arii mai extinse aflorează în cursul inferior al văii
Casimcea, continuat în zona nordică a lacului Taşaul, până la Capul Midia.

În Jurasicul mediu (Bathonian – Callovian inferior) apele revin pe suprafaţa Dobrogei Centrale şi se acumulează o formaţiune
epiclastică cu conglomerate, gresii, calcare grezoase fosilifere, cu intercalaţii de roci carbonatice, în grosime de până la 25 m
(formaţiunea de Tichileşti).

În Jurasicul superior (Callovian mediu – Kimmeridgian) se instalează o mare cu ape puţin adânci (sub 50 m), calde, în care s-a
dezvoltat o faună bogată şi s-au creat condiţii favorabile pentru construcţiile recifale.

Litologic s-au acumulat, în partea inferioară, calcare cu crinoide, briozoare şi alge, în care apar accidente silicioase nodulare,
grosime de 10-12 m (Formaţiunea de Gura Dobrogei), iar la partea superioară calcare cu bioclaste (bioclaste de spongieri,
crinoide, corali, alge) şi calcare bioconstruite (bioherme construite de corali, spongieri şi alge), în grosime de150-500 m
(Formaţiunea de Casimcea). În calcarele jurasice din Valea Casimcei s-a format un relief carstic.

Cretacicul – după Jurasicul superior Dobrogea Centrală suferă un proces de exondare, astfel încât apele cretacice acoperă
suprafeţe mici. Sedimentarea a fost episodică şi a cuprins doar marginele regiunii. Iniţial se identifică o sedimentare lacustră, cu
iviri de argile caolinoase policolore, nisipuri, pietrişuri şi conglomerate la Topalu şi Hârşova. Apoi revin apele marine, care
transgradează mai întâi din vest spre nord-est (depunându-se nisipuri, gresii glauconitice, conglomerate), în final, transgresiunile
producându-se din sud (se depun gresii calcaroase).

Depozitele continentale

Cuaternarul – acoperă arii extinse, mascând depozitele mai vechi. Din punct de vedere litostratigrafic sunt similare cu cele din
Dobrogea de Sud:
- în partea inferioară se găsesc depozite continentale, paludale (argile şi siltite verzui şi roşcate, cu concreţiuni calcaroase sau
agregate de gips) (mediu palustru = mediu mlăştinos);

- în partea superioară se formează depozite de loess. În toată stiva de roci cuaternare se găsesc nivele de produse reziduale, de
alteraţie continentală, de culoare cărămizie sau negricioasă-cenuşie, reprezentând paleosoluri.

5. Tectonica

5.1. Compartimentului Valah

1. Trecerea de la etapa de arie labilă la cea de arie stabilă de tip platformă, s-a produs în mişcările assynticetârzii-caledonice
inferioare, din intervalul Proterozoic superior - Paleozoic inferior. Se consideră de către unii cercetători că în secorul nord-estic,
faliile Capidava - Ovidiu şi Peceneaga – Camena, s-au rigidizat mai târziu, în orogeneza hercinică.

2. Evoluţia structurală a Sectorului Valah s-a desfăşurat în trei etape:

a. Etapa Paleozoic - Triasic – sedimentarea a fost controlată de subsidenţa diferenţiată, determinată de sistemul de fracturi care
delimitează zone de ridicare şi zone depresionare, cu condiţii particulare de sedimentare:

- zonele de ridicare – cele mai importante ridicări sunt Strehaia - Vidin, Nord Craiova –Balş – Optaşi - Periş, Slatina, Videle, Bordei
Verde – Însurăţei;

- zonele subsidente (depresionare) – complementar cu zonele ridicate s-au format depresiunile Băileşti, Roşiori - Alexandria,
Călăraşi - Urziceni şi Ghergheasa - Movila Miresii.

Adâncimea fundamentului şi deci şi grosimea cuverturii depăşeşte în unele cazuri 10000 m (afundarea Ghergheasa - Movila
Miresii).

b. Etapa Jurasic inferior-Cretacic – începând cu Jurasicul morfologia bazinului se schimbă, formându-se două zone de
sedimentare diferite:

- o zonă de adâncime, cu sedimentare pelagică marno-calcaroasă, suprapusă în partea central-vestică, peste ridicarea Balş-
Optaşi;

- o zonă de adâncime mică, cu sedimentare neritică (calcare, calcare recifale, calcare algale, calcare cretoase, etc.), dispusă
periferic zonei pelagice.

c. Etapa Cenozoică – în această ultimă etapă de evoluţie se produce înălţarea zonei sudice şi o puternică subsidenţă în zona
nordică, spre orogen. Acest fapt determină acumularea sedimentelor cu grosimi foarte mari în faţa orogenului. Subsidenţa este
demonstrată de adâncimile la care apar diferite unităţi litologice. Astfel Badenianul este aproape de suprafaţă la Dunăre, iar la
nord, în faţa Orogenului se găseşte la 6000 m.

Sistemul ruptural (de falii)

În ce priveşte tectonica disjunctivă (rupturală), soclul şi cuvertura sunt afectate de douăsisteme de falii:

- un sistem de ordinul I, este compus din falii subcrustale, transcurente (cu deplasare în plan orizontal), cu sărituri de peste 1000
m. Printre acestea se numără faliile Peceneaga Camena, Capidava – Ovidiu - Ianca, Călăraşi - Fierbinţi, (intramoesică).

Acest sistem de falii este antrenat în subducţiile vrâncene, reprezentând zone de localizare ale focarelor;

- un sistem de ordinul II, care afectează şi depozitele de cuvertură, în cele mai multe cazuri afectează depozitele precenozoice.
Au orientare diferită (est-vest, nord-sud) şi sărituri de 100-1000 m.
Rapoturile Platformei Valahe cu Orogenul Carpatic

Platforma Valahă vine în contact cu molasa Carpaţilor Meridionali şi Carpaţilor Orientali prin falia pericarpatică (= falia Bibeşti-
Tinosu), care este mascată la suprafaţă de depozite mai noi.

A fost interceptată cu foraje (de ex. cel executat la Mitrofani). Cele mai noi depozite de platformă prinse sub planul de falie sunt
de vârstă Volhinian inferior, iar cele mai vechi care acoperă planul de falie sunt de vârstă Volhynian superior - Basarabian. În
consecinţă vârsta şariajului este volhyniană, corespunzând cu tectogeneza moldavică.

5.2. Compartimentul Sud-Dobrogean

Trecerea de la etapa de arie labilă la cea de arie stabilă de tip platformă, s-a produs în mişcările assyntice târzii-caledonice
inferioare, din intervalul Proterozoic superior - Cambrian inferior. În consecinţă vârsta platformei este considerată

Proterozoic superior – Cambrian inferior.

Raporturile Blocului Sud-Dobrogean cu unităţile limitrofe

- falia Capidava – Ovidiu reprezintă un accident tectonic major, de-a lungul căreia Blocul Sud-Dobrogean încalecă spre nord-est
şisturile verzi din soclul Dobrogei Centrale.

Are un caracter listric, suferind un retroşariaj în momentele de reactivare. Astfel, la partea superioară înclinarea faliei este
orientată spre nord-est, iar în adâncime înclinarea se schimbă spre sud-vet. Falia se continuă spre nord-vest, pe linia Ianca, în
fundamentul Sectorului Valah şi spre sud-est, în zona precontinentală (şelful Mării Negre).

- falia Dunării separă în vest compartimentul valah de cel sud-dobrogean. De-a lungul acestei falii Compartimentul Sud-
Dobrogean este înălţat tectonic, iar cel Valah afundat.

Argumentele în acest sens sunt furnizate de următoarele: la vest de Dunăre depozitele cele mai noi care apar la zi sunt de vârstă
mio-pliocenă, iar la est de Dunăre sunt cretacice; depozitele cretacice se găsesc la zi în malul drept al Dunării, la Cernavodă, iar în
stânga Dunării, în Platforma Valahă, au fost interceptate cu foraje la la cca. 400 - 500 m adâncime.

Sistemul ruptural (de falii) – este reprezentat de un sistem de falii de ordinul II, orientat NV-SE aproximativ paralel cu falia
Capidava – Ovidiu, ce afectează soclul şi cel puţin formatiunile paleozoice. Acestea sunt faliile Agigea, Eforie şi Mangalia.

Cuvertura sedimentara a fost afectată de mişcările epirogenetice pozitive şi negative, determinânând întreruperea ciclurilor de
sedimentare sau reluarea acestora. De asemenea, în legătură cu mişcările din geosinclinalul Palaeotethys şi în Dobrogea
Centrală au avut loc mişcări de basculare, tensiuni tangenţiale, deformând slab depozitele cuverturii.

În Cuaternar, evoluţia uscatului Sud-Dobrogean a fost influenţată de oscilaţiile Bazinului Euxinic, oscilaţii controlate în special de
fazele anaglaciare (de răcire) şi cataglaciare (de încălzire). Astfel, în perioadele de încălzire au avut loc transgresiuni şi
restrângerea suprafeţei uscatului, iar în cele de răcire s-au produs regresiuni şi mărirea uscatului.

Ultima mare regresiune marină avut loc în perioada cuprinsă între 80.000 ani şi 15.000 ani, cunoscută sub numele de
Neoeuxinică (Grimaldiană), fiind datorată fazei glaciare Würm.

Ca o consecinţă nivelul apelor din Bazinul Euxinic a scăzut sub 180 m, uscatul extinzându-se mult spre est. Pe uscat s-a instalat o
reţea hidrografică şi s-a depus loess. În stadiile interglaciare würmiene finale, s-a produs transgresiunea denumită Flandrină
(Marea Neagră veche). Apele au depăşit nivelul actual cu peste 4 m şi au pătruns pe văi. Acestea au fost barate de cordoane
litorale de nisip, formându-se limanurile Mangalia, Costineşti, Techirghiol, Agigea, Siutghiol. În ultima etapă s-a produs o
regresiune slabă (denumită Fanagoriană), când nivelul a scăzut cu 2 m faţă de cel actual.
5.3. Compartimentul Central – Dobrogean

Trecerea de la regimul de catenă mobilă la cel de platformă s-a realizat în mişcările assyntice – caledonice, din Proterozoic
superior – Cambrian.

Evoluţia în regim de catenă mobilă s-a încheiat cu edificarea unei catene montane, alcătuite predominant din „şisturi verzi”, care
se întindea într-o zonă mai estică în raport cu ariile alpine. Catena o fost supusă unui intens proces de peneplenizare până în
Miocen (Burdigalian), reprezentând din Mezozoic (odată cu deschiderea Neotethysului) o importantă sursă de alimentare cu
material detritic a părţilor central-estice ale bazinul carpatic. Din acest motiv, pe aria flişului extern şi a molasei est-carpatice se
găsesc roci cu galeţi de şisturi verzi dobrogene, începând din Cretacicul superior până în Burdigalian.

Raporturile cu unităţile limitrofe

- cu Orogenul Nord-Dobrogean se găseşte în raporturi de încălecare, şisturile cristaline ale soclului central-dobrogean încălecând
de-a lungul faliei Peceneaga – Camena, spre nord-est, peste formaţiunile mai noi ale Orogenului Nord-Dobrogean şi Platformei
Babadag;

- cu Sectorul Sud-Dobrogean vine în contact de-a lungul faliei listrice Capidava – Ovidiu, în sud-vest, sud şi est, atât în zona
continentală cât şi de şelf;

- cu Sectorul Valah vine în contact în vest, de-a lungul faliei Dunării. În raport cu unităţile limitrofe (Orogenul Nord-Dobrogean,
Sectorul Valah şi Sectorul Sud-Dobrogean), Sectorul Central-Dobrogean este un compartiment înălţat tectonic.

Sistemul ruptural şi plicativ

Accidentul ruptural (falia) cel mai important care afectează formaţiunile Masivului Dobrogei Centrale, este falia Ostrov – Sinoe
cu o direcţie NV-SE.

Aceasta delimitează două sisteme de structuri plicative (sinclinale şi anticlinale), cu axele orientate pe direcţia NV-SE, între faliile
Peceneaga – Camena şi Ostrov – Sinoe şi o orientare vest-est, între faliile Ostrov – Sinoe şi Capidava – Ovidiu.

În sectorul nordic, cea mai importantă structură plicativă este anticlinalul Dorobanţu – Ceamurlia, în al cărui ax apar şisturile de
Ceamurlia.

Cuvertura sedimentară

Depozitele jurasic – cretacice prezintă o deformare slabă, în cute sinclinale şi anticlinale, datorată probabil mişcărilor kimerice
care au afectat Orogenul Nord-Dobrogean.

De exemplu, pe cursul inferior al Casimcei se defăşoară o stuctură sinclinală denumită „sinclinalul Casimcea”
OROGENUL CARPAŢILOR ORIENTALI

Pe continentul european Catena carpatică reprezintă o unitate geomorfologică

semnificativă, care încep de la culoarul Viena - Bratislava (traversat de Dunăre) şi
ajunge în Valea Timocului (la sud de Dunăre). Are o lungime de cca. 1500 km şi o
suprafaţă de 170000 km2. Aceste valori îi aşează pe locul I în Europa, secondaţi de Alpi
cu o lungime de 1000 km şi o suprafaţă de 140000 km2.
Carpaţii sunt divizaţi în trei sectoare geomorfologice bine puse în evidenţă: Carpaţii
Nord-Vestici, Carpaţii de Mijloc şi Carpaţii Sud-Estici. Aceştia din urmă au o pondere de
54% din lanţul carpatic şi se dezvoltă aproape în totalitate pe teritoriul României.
Pe teritoriul României, în cadrul Catenei carpatice, au fost separate unităţi fizico-
geografice de ordinul III, denumite în raport cu poziţia faţă de Depresiunea
Transilvaniei: Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali.
În ce priveşte limitele dintre aceste unităţi, trebuie să precizăm că analiza structurilor
geologice prin prisma elementelor de tectonică globală şi evoluţia bazinelor de
sedimentare, pledeză pentru următoarea divizare în limite care nu corespund cu cele
fizico-geografice.
Astfel s-au separt:
- Orogenul Carpaţilor Orientali - între frontiera de nord şi Valea Prahovei;
- Orogenul Carpaţilor Meridionali - între Valea Prahovei, Dunăre şi Culoarul Mureşului,
incluzând şi Munţii Banatului şi Poiana Ruscă;
- Orogenul Munţilor Apuseni - la nord de Culoarul Mureşului.
Unităţile carpatice româneşti prezintă din punct de vedere gelogic nişte particularități,
care s-au reflectat în trăsăturile morfometrice şi morfografice ale acestora. Astfel:
- în Carpaţii Orientali există o zonă tipică de fliş, în Carpaţii Meridionali s-a dezvoltat o
zonă redusă de fliş, iar în Munţii Apuseni s-a dezvoltat un fliş atipic;
- în toate cele trei unităţi există resturi ale crustelor oceanice, reprezentate de
complexele de roci ofiolitice (roci bazice şi ultrabazice);
- în toate cele trei segmente carpatice se găsesc produse ale vulcanismului de
subducţie, acid şi intermediar: aliniamentul de corpuri subvulcanice (hipoabisice)
banatitice, de vârstă cretacic superior - paleocenă (magmatismul laramic manifestat în
Carpaţii Meridionali şi Munţii Apuseni); catenele vulcanice neogene din Carpaţii
Orientali şi Munţii Apuseni.
Particularitățile evoluţiei geotectonice şi bazinale a Orogenului Carpaților Orientali, a
avut drept consecință formarea unităților morfostructurale majore, dezvoltate
longitudinal pe direcția NNV-SSE (Fig. 1):
- Zona cristalino-mesozoică alcătuită din dacidele mediane ocupă partea mediană a
Orogenului est-carpatic, reprezentând axul de simetrie al acestuia;
- Zona flişului est-carpatic alcătuită din dacidele externe şi parţial din moldavide; zona
flişului este separtă în concepția clasică în două subzone: flişul intern - în partea de
vest, reprezentat de pânzele: Pânza flișului negru, de Ceahlău, de Baraolt, de Bobu
(Dacide externe) şi pânzele de Teleajen și Macla (Moldavide) și flişul extern - în partea
de est, reprezentat de pânzele de Audia, Tarcău şi Vrancea (Moldavide);
- Zona flişului transcarpatic situat la vest de axul cristalino-mesozoic, care
corespunde cu zona pienidelor (continuarea nordică a transilvanidelor);
- Zona de molasă (Avanfosa carpatică) care încheie spre est domeniul moldavidic,
reprezentată de depozitele Pânzei subcarpatice (Moldavide);
- Zona vulcanitelor neogene formată în urma erupţiilor vulcanice din Badenian-
Pleistocen, în legătură cu subducţia domeniului de platformă est-european sub
Orogenul Carpatic;
- Depresiunile post-tectonice interne: Maramureş, Vatra Dornei, Borsec, Bilbor,
Drăgoiasa-Glodu, Ţibău, Gheorgheni-Ciuc, Braşov, Comăneşti.

U C RA I NA

HARTA GEOLOOICA A CARPATILOR ORIENTAL!

OUPA HAA:tA CfOLOG.JcA iC., !.000..000 A INSTITU1UUJI GtQ.OGIC
(CIJM.OOIFICARQ
L-L.....I'~

LE0£t,10.\

---
C:H1-

....
A/AAIK

, _
I ·-
-
~~

,_
......_

·-....-...
1, ZONA CRISTALINO-MESOZOICĂ (DACIDELE MEDIANE) - ZCM
Zona cristalino-mesozoică alcătuieşte axul central al Carpaţilor Orientali, formând
substratul munţilor Maramureş, Rodnei, Bistriţei Aurii (Suhard, Culmea Ţapului, Obcina
Mestecănişului), Rarău, Giumalău, Bistriţei Mijlocii, Giurgeu, Hăghimaş şi Perşani. Din
punct de vedere geotectonic este alcătuit din Dacide mediane (Fig. 1).

1. Delimitare
- la nord - frontiera de stat, însă se continuă în Ucraina, în Masivul Rahova;
- la sud - culoarul Vlădeni din sudul Munţilor Perşani grefat pe traseul faliei
sudtransilvană, separă ZCM a Carpaţilor Orientali de cristalinul Făgăraşului;
- la vest - ZCM est-carpatică este acoperită de flişul transcarpatic (în vestul Munţilor
Maramureşului). Începând din Bazinul Dornelor, cristalinul este fragmentat de edificiul
vulcanic Călimani - Gurghiu - Harghita, aflorând din nou în Munţii Perşani. Astfel se
separă compartimentul moldav în nord și compartimentul Perșani în sud;
- la est – ZCM este şariată peste zona flişului intern. Vine în contact de-a lungul planului
de şariaj central-carpatic (falia central-carpatică) cu Dacidele externe, iar în Valea
Moldovei șariajul depășește Dacidele externe acoperind și partea vestică a
Moldavidelor.

2. Stratigrafia
Din punct de vedere litostratigrafic se separă formaţiunile metamorfice de soclu,
prealpine şi o cuvertură sedimentară mesozoică. Cuvertura sedimentară este alcătuită
la rândul ei dintr-o suită autohtonă şi o suită alohtonă. Din punct de vedere
sedimentogenetic și tectogenetic, în bazinului central-est carpatic se separă
compartimentul moldav între Tisa şi Ciuc şi compartimentul Perşani în sud.
2.1. Soclul metamorfic
Litostratigrafic, soclul metamorfic este alcătuit din formaţiuni mezo- şi epimetamorfice
extinse pe intervalul Proterozoic mediu - Carbonifer inferior (Fig. 2, 3).
Grupurile mezometamorfice
Acestea sunt de vârstă Proterozoic mediu - Proterozoic superior, fiind alcătuite după
cum urmează:
1. Grupul de Bretila - litologic este caracterizat de amfibolite, gnaise, gnaise oculare
(de Rarău, de Prisecani, de Rebra, de Anieş), granulite şi intruziuni de corpuri de
granitoide. Vârsta este Proterozoic mediu (1660 mil. ani);
2. Grupul de Rebra - este format în bază din roci gnaisice şi micaşisturi, în partea
mediană din calcare cristaline şi la partea superioară din micaşisturi cuarţitice. Vârsta
este Proterozoic superior (800 mil. ani);
3. Grupul de Negrişoara (= Formaţiunea de Pietrosu Bistriţei) - este alcătuită din
micaşisturi, paragnaise cuarţitice, gnaise şi roci carbonatice, în partea inferioară, iar la
partea superioară din gnaise porfiroide de Pietrosu (gnaise cu fenocristale de cuarţ
violaceu şi ochiuri de albit, provenite prin metamorfozarea unor lave şi tufuri foarte
variate). Vârsta este Proterozoic superior (675 mil. ani).
 DOMENIUL j OOMENIUL CENTRAL-EST CARPATIC (CRISTALINO-MESOZOIC) j
. ..... TRANSILVAN' ........ i . .....OOMENIUL 8UCOVINIC ... ; ........ OOMENIUL SUBBUCOVINIC .... ,
... DOMENIUL INFRABUCOVINIC ..... i

~ .: : : lul mamte~yslan •••• J,................... . T. . . . . . . . ................ . .T•·················~

~ '!° i SUJTELE SEDIMENTARE AUTOHTONE i
5
;
.,::,
r:::::t .I suir:0s;:~:~;:ARA . su~:::::::::A i . s~~::::1:: .I

GRUPURILE EPIMETAMORFICE (PALEOZOIC SUP.r. $islurl donlo-serlcl1oase. CUa'l!l8, 1lil8, etc

COMPLEX OFIOLITIC MESOZOI
GRUPUL OE TULGHE~ (PALEOZOIC INF.): jlsluri clotlloase,rod profirogena. cua(\lte nagre.
{ro<:i bazice ~ uttrabazloe)
mineralizatli potlmetalice. mlneralizatil manganlfere

GRUPUL OE NEGRl~OARA (PROTEROZOIC SUP.): gnaise porfiroode de Pielrosu. mica;isruri. etc.

pe,icotite. serpentinite,gabrouri.
bazalte, etc. GRUPUL OE REBRA (PROTEROZOIC SUP.); mica$isturi, calcare cristaline, amfibolite, peragnaisa,
mineraliza\ii plumbo-zjncifere

GRUPUL DE BRETi LA (PROTEROZOIC MEO.); amfibolile, mica$isluri, gnaise oculare $1 peragnaiSe.

minecaliiaVi de fier (magnetitjoe)

ISCOARTA OCEANICA) SCOARTA CONTINENTAL.A

Fig. 2. Litostratigrafia crustelor continentală și oceanică pe care au constituit fundamentul bazinelor

de sedimentare central-est carpatic și transilvan

Grupurile epimetamorfice
4. Grupul de Tulgheş - este divizată în 4 formaţiuni, fiind alcătuit din cuarţite
muscovitice, şisturi sericito-cloritoase în bază, peste care se dispun roci grafitoase
(cuarţite negre grafitoase, şisturi cu grafit), care cantonează mineralizaţiile exploatabile
de mangan din Carpaţii Orientali.
Urmează în continuare o formaţiune cu roci porfirogene (cuarţite, şisturi sericitoase şi
cloritoase, roci porfirogene = metatufuri), în care se găsesc mineralizaţiile de sulfuri din
metamorficul Carpaţilor Orientali. Succesiunea se încheie cu cuarţite filitoase, şisturi
verzi tufogene, calcare cristaline. Vârsta formaţiunii corespunde cu partea inferioară a
ciclului orogenetic caledonian, încadrându-se în intervalul Cambrian - Ordovician
inferior (550 – 420 mil. ani).
5. Grupul de Rodna - în acest grup au fost cuprinse seriile ankimetamorfice de vârstă
Silurian - Carbonifer inferior, metamorfozate în ciclurile caledonic şi hercinic (Repedea
și Cimpoiasa - aflorează în munţii Rodnei, Rusaia - aflorează munţii Rodnei şi Bistriţei).
Litostratigrafia este foarte variată: şisturi sericitoase şi cloritoase, şisturi verzi slab
grafitoase, metaconglomerate, cuarţite negre, cuarţite albe, calcare şi dolomite.
 $1STURI CRISTALINE PREHERCINICE $1STURI CRISTALINE HERCINICE

a: ..
j lean eristoliM I
~ ' ~~~~~ij ' . ..,.zj
a: ' . Slrieito-••
1.1.tl:\~~~~i~r,;litojjn;;;;.i--1
- ~ 2:ii:52:ici~ s.ricifo
a: I' ;,./
. grafi-
lL.

s z ·
0
al
Porogr,oM a:
<t
Gtvnitoid,, gnoiM <..l t=---1.,--,--,-,-,-,t - - -- - - - t - - i
~fibolitt ~
~Slllriaap!ic,
~ I M:t!:.~~~~~~~===---1 z
<t ·~~~5-1
·: tear-
.. Ji dolamn
GnoiM o<vkn
<..l
'"' .W.J -Flin,/ dolomito
>r--ic::c:;c::::,,.-:::::';::=t--- - ---1--1
o ·
Amlibolit- 0
a:
MicoJislurl
O J.j 7~~,- -- SiS/uri c/orito-S#ri-
~~~-::: (inajs, c§~ ~~z-...:7...!;-...: <;;too~.

Fig. 3. Coloane litologice ale grupurilor cristaline din soclu (din Mutihac, 1990)

2.2. Cuvertura sedimentară mesozoică

Cuvertura sedimentră mesozoică este alcătuită din două suite: una autohtonă care a
luat naștere în domeniul central est-carpatic, situată în partea inferioară a succesiunii şi
una alohtonă formată în domeniul transilvan și adusă tectonic la partea superioară a
eșafodajului, peste suita autohtonă (Fig. 4; 5; 6).
2.2.1. Suita sedimentară autohtonă
Depozitele acestei suite s-au format pe soclul metamorfic continental mezo-
epimetamorfic, spre deosebire de suita alohtonă care s-a acumulat într-o zonă mai
vestică, pe crustă continentală subţiată şi scoarţă oceanică, formată în zona riftului
transilvan.
Condiţiile batimetrice în bazin au fost diferite, rezultând 3 domenii diferite de
sedimentare, din care s-au format trei succesiuni sedimentare. Vârsta suitei autohtone
se extinde pe intervalul Triasic - Cretacic inferior (Fig. 4).
1. Domeniul bucovinic - situat în partea vestică a Bazinului central-est-carpatic, este
caracterizat de adâncimi mari, favorizând formarea depozitelor pelagice de adâncime.
În acest domeniu ia naştere suita sedimentară bucovinică, caracterizată de următoarea
coloană litostratigrafică:
- Triasicul - în partea inferioară se acumulează depozite detritice: conglomerate
cuarţoase şi gresii albe, cenuşi sau roşcate, siltite roşii şi cenuşii şi marne gălbui
(Triasic inferior); peste acestea urmează depozite carbonatice: calcare litate, dolomite
cenuşii masive, calcare cenuşii algolitice şi calcare roşi-gălbui (Triasic mediu);
- Jurasicul - în Jurasicul inferior şi mediu se acumulează gresii si calcare grezoase
fosilifere, marne, calcare oolitice hematitice, calcare roşii în plăci, conglomerate, iar la
partea superioară se dispun strate de jaspuri şi radiolarite (Liasic - Dogger). În Jurasicul
superior (Malm) începe depunerea unei stive de roci stratificate alcătuită din marne,
calcare sublitografice fosilifere, gresii calcaroase, cu denumiri locale („Strate cu
Apthycus” – în Rarău, „Strate de Lunca” - în Hăghimaş, etc.);
- Cretacicul - Cretacicul inferior (Berriasian - Albian) încheie succesiunea autohtonă
bucovinică. Se continuă acumularea "Stratelor" de Lunca, peste care se formează
secvenţe detritice, cunoscute sub denumirea de „Conglomeratele şi gresiile de
Muncelu” în Rarău şi „Conglomeratele de Chicera” în Hăghimaş (Neocomian -
Barremian). Peste depozitele conglomeratice se dispune aşa-zisa „Formaţiune de
wildflysch”, alcătuită dintr-o masă de argile lipsite de stratificaţie în care sunt prinse
olistolite (blocuri constituite din roci foarte variate litologic, de vârstă precretacică).
Seria bucovincă a avut o extensiune generală peste soclul metamorfic, însă, ulterior
depunerii, în zona centrală Grinţieş (Bistriţa) din compartimentul moldav s-a produs o
ridicare puternică a soclului şi cuvertura sedimentară mesozoică a fost îndepărtată prin
eroziune. Astfel depozitele cuverturii s-au păstrat numai în două structuri sinclinale:
sinclinalul Rarău - în partea nordică şi sinclinalul Hăghimaş - în partea sudică. De
asemenea cuvertura s-a păstrat în compartimentul sudic, în Perşani.
2. Domeniul subbucovinic - în partea centrală a bazinului central-est-carpatic soclul a
suferit o ridicare, individualizându-se un domeniu sedimentar de mică adâncime („de
rid”).
Acesta a fost supus mişcărilor de ridicare şi coborâre, astfel încât domeniul era adus
frecvent în mediul subaerian, determinând întreruperi în coloana sedimentară. În acest
domeniu a luat naştere seria sedimentară mesozoică subbucovinică, caracterizată de
următoarea coloană litostratigrafică:
- Triasicul - sedimentarea începe în Triasicul inferior (Werfenian) tot cu depozite
detritice: conglomerate cuarţitice, gresii cuarţoase cenuşi, siltite roşi şi cenuşii şi marne
siltice. Peste acestea urmează în Triasicul mediu nivelul carbonatic cu dolomite litate,
cenuşii sau negre, diaclazate, stratificate în bază şi cu dolomite masive, fine sau
brecioase, cenuşii, diaclazate, la partea superioară. În Triasicul superior zona are o
evoluţie continentală, formându-se paleorelieful triasic;
- Jurasicul - în Jurasicul inferior şi mediu se acumulează argile şi silturi negricioase, cu
intercalaţii de calcare limonitice şi gresii cuarţitice albe, în bază, iar la partea superioară
se dispun strate de jaspuri şi radiolarite. În Jurasicul superior (Malm) se depune o stivă
de roci alcătuită din brecii şi subordonat calcare, echivalentă cu „Stratele cu Apthycus”;
- Cretacicul - este caracterizat de alternanţe de marne, marnocalcare, conglomerate şi
brecii cu elemente de roci cristaline, calcare şi dolomite.

: : OOMENIUL CENTRAL-EST CARPATIC (CRISTALINO-MESOZOIC) (

=. . .... , DOMENIUL..............· . ........................................................................................................................... • co .....c .... ►,
1 TRANSILVAN ; . .......DOMENIUL BUCOVINIC..... ; . ........ OOMENIUL SUBBUCOVlNIC ...... ; . ...,OOMENIULINFRA8..U.... VlNl ......... i

-
Vest
- Est

ac es urgonlan :!., ":.~ i;.,::=i:::.,. Mame marnocalcare

calcare mas,ve (cu paclUO<IOr'lte} - - - • .,_.,.1 Conglomerate $1 brec11
Facles de Adneth
1£1!r!!J1q!M!~a~ (la'~~ ~ •rat•·do L,n;a rS1n1to· ~'°~ _______
C<>ool ,.., .,. - - •
_ ____ _
(cu elem de roa metamor cal(:. dolon>le)

Predominant carbonallc
Calcare de bp S1ramberg
Calcare noduloase
Calcare marnoase r0$I1
Calcara oot,tice terugrnoase
Bazatte po11ow.1ava serpenbnole
a~re,;-St~ ~ 1~.;i~n -_.GS·~·-:7..
1..,.,,.. _ , . , . . ,.,.. ~..i l>tec:iil BreciI $' calcare
Swa de roe, marno-<:alcaroasa
Jaspun fl radoolante Jaspun ,, radiolante
Jaspun $1radt0lan1e
Congl a gres11 sllbte. mame Arg,le. sIItun negre. greSII a cale hmo1111
I 7... L!_:· - - - . .- - - - - - - - --♦- -
.1. .i.. LL L:'_ ..-_/....:
L :'_:"_i ....i ...i
- - - -

Depozlte carbonatlce
- - - - - - -

Jaspuri $1 radoolame Oepozite carbonatlce Dop. carb: caleare $1 dolom!le maslVe calcare potocrome $' arg,ie r0$1t
aleare b,tum,noase (Gunenstien calcare $1 dolom,te mas,ve Dop. dotrtt: congl a. gres11. s1Ib1e,marne ca1ea1e fl dolom,1e maStve brlUmlnoase
Gresu a calc in p1ao (VllerfenJ Depozlte detrltlce
conglomerate Q, gresu s,I111e
mame

GRUPURILE EPIMETAMORFICE (PALEOZOIC SUP.): ~isluri dorito-sericitoase. cuat11te, tlite, etc

COMPLEX OFIOLITIC MESOZOIC
GRUPUL OE TULGHE$ (PALEOZOIC INF.): ~isturi cioritoase.rod profirogene, cuat1ite negre.
(roci bazlce ~i ultrabazice) mineralizatii polimelalice, mineraliza\ii manganifere

GRUPUL OE NEGRl$0ARA (PROTEROZOIC SUP.): gnaise porfirolde de Pletrosu, mlca;lsturl, etc.

peridotlte, serpentlnite. gabrouri,
bazalle, etc. GRUPUL OE REBRA (PROTEROZOIC SUP.): mica;isturi, calcare cristaflne, amfibolite, paragnaise,
mineraliza\ij plumbo-zlncifere

GRUPUL OE BRETi LA (PROTEROZOIC MEO.): amfibolite. mica$isturi, gnaise oculare $i paragnaise.

mlneralizalii de lier (magnetitice)

l SCOARTA OCEANICAi SCOARTA CONTINENTALA

Fig. 4. Litostratigrafia suitelor bucovinice (autohtone) și transilvane (alohtone) din

Zona cristalino-mesozoică a Carpaților Orientali

3. Domeniul infrabucovinic - s-a individiualizat în partea estică a bazinului central-

estcarpatic. Depozitele formate indică un mediu adânc, liniştit, în care s-au instalat
periodic condiţii euxinice. Spre deosebire de celelalte două domenii, în Triasicul
superior zona funcţiona ca bazin marin, acumulându-se argile roşii si calcare galben-
portocalii şi roz. În acest domeniu s-a format suita sedimentară infrabucovinică,
alcătuită din următoarea stivă litologică:
- Triasicul - în acest interval s-au acumulat în bază depozite detritice, peste care
urmează calcare şi dolomite masive, cenuşii-negricioase, bituminoase, iar la partea
superioară calcare policrome cu intercalaţii de argile roşii, de tip Suhărzel (afluent
stânga al Bistriţei Aurii);
- Jurasicul este reprezentat de jaspuri şi radiolarite, peste care se dispun roci
marnocalcaroase.
2.2.2. Suita sedimentară alohtonă
Domeniul transilvan în care s-au acumulat depozitele acestei suite sedimentare a avut
o poziţie mai vestică în raport cu domeniul central-est-carpatic, bazinul de sedimentare
suprapunându-se peste crusta oceanică formată în riftul transilvan şi crusta continentală
subţiată care intră în alcătuirea Dacidelor mediane şi interne.
Depozitele formate şi faunele fosile cu amoniţi indică un mediu adânc. Specific pentru
suita sedimentară transilvană este asocierea cu complexe de roci ofiolitice produse în
zonele de rift. Depozitele se păstrează ca petice de rabotaj, lambouri de acoperire,
olistolite în depozitele wildflyschului cretacic (la partea superioară a suitei bucovinice din
Rarău, Hăghimaş şi Perşani). Sedimentarul alohton este preponderent calcaros şi
foarte fosilifer (faunele cu amoniţii indică adâncimii mai mari decât în domeniile
bucovinice). Coloana litostratigrafică este alcătuită în felul următor:
- Triasicul - formaţiunile triasice din sinclinalele Rarău şi Hăghimaş sunt de vârstă
triasic inferioară și medie (Triasicul superior lipseşte ca şi în domeniile bucovinic şi
subbucovinic), iar în Perşani este prezent şi Triasicul superior.
Litologic, în bază apar depozite în faciesul „stratelor de Werfen”, cu calcare în plăci,
gresii cuarţoase albe, peste care se dispun calcare negre bituminoase (faciesul
„calcarelor de Guttenstein”), jaspuri şi radiolarite şi la partea superioară calcare masive
roşcate de tip „Hallstatt”. În partea inferioară au fost descrise bazalte sub formă de
filoane sau curgeri şi roci alcaline, provenite din zona de rift transilvană;
- Jurasicul – este predominant carbonatic, fiind reprezentat de calcare noduloase,
calcare marnoase de culoare roşie, calcare oolitice feruginoase şi calcare masive de
Stramberg. Aceste depozite au în bază bazalte cu structură pillow-lava şi serpentenite
din crusta oceanică (corpul de serpentinite cu cromit de la Breaza, din sinclinalul
Rarău);
- Cretacicul – este reprezentat de Cretacicul inferior în facies urgonian (calcare masive,
cu pachiodonte) în partea de nord şi în facies de Adneth (calcare roşii noduloase cu
cefalopode), în Perşani.
Depozitele sedimentarului transilvan alcătuiesc Piatra Zimbrului, Piatra Şoimului,
Pietrele Doamnei, Popchii Rarăului din Masivul Rarău şi Suhardul Mic, Ghilcoşul,
Hăghimaşul Negru, Piatra Unică din Munţii Hăghimaş.

3. Tectonica
Terenurile din ZCM sunt alcătuite din formaţiunile metamorfice de soclu, care alcătuiesc
etajul structural inferior alpin şi sedimentarul mesozoic.
Istoria geologică a soclului depăşeşte Proterozoicul inferior, acesta fiind afectat de
numeroase cicluri orogenetice. Însă ceea ce se recunoaşte cu claritate, sunt efectele
tectogenezelor alpine care au reluat structurile prealpine ale soclului şi sedimentarul
mesozoic şi le-au „remodelat”, formând eşafodajul alpin actual al ZCM.
Din punct de vedere tectonic se disting două unităţi majore: unitatea autohtonă
(pânzele bucovinice), alcătuită din soclul metamorfic şi sedimentarul autohton, denumit
şi unitatea bucovinică şi unitatea alohtonă transilvană (pânzele transilvane), formată din
sedimentarul şi complexele ofiolitice provenite din zona riftului transilvan.
Schematic, evoluția geotectonică și morfogentică care a condus la asamblajul
morfostructural actual al Zonei cristalino-mesozoice est-carpatice, se poate sugera în
pașii prezentați figurile 5, 6, 7, 8, 9.

-
Vest

Panza bucovinlca
Panzele bucovinice
DOMENIUL CENTRAL-EST CARPATIC (CRISTALINO-MESOZOIC)
- Est

DOMENIUL TRANSILVAN .,__ Panza subbucovinica

,<(
z <0
~ z ~<
;.J
cii >
0 i!zz~
0 z 0 w-
en ~ ::)
m >
:E
_o
~ I-
co
:,
-, ~ ~ W::)
<ll m
;! ;!
z zw ;! gi
w 5(/)
() :E :E (/)

cii i5 i5
w w
~ (/)
(/)
0::
I-
;! ;!
5 5
(/)
(/)

GRUPURILE EPIMETAMORFICE (PALEOZOIC SUP.): ~isturi clorito-sericttoase, cuarttte, filite, etc

COMPLEX OFIOLITIC MESOZOIC
(roci bazlce ~i ultrabazice)
peridotite. serpentinite,gabrouri,
bazalle, etc.
GRUPUL DE TULGHE$ (PALEOZOIC INF.): ~isturi cloriloase, profirogene, cua rtite negre,
mi neraliza~i polimetalice, mineratiza~i manganifere
GRUPUL DE REBRA (PROTEROZOIC SUP.): mlca~isturl, calcare c,lstaline, a mfibolite , paragnaise,
mineraliza\11 plumbozincifere
GRUPUL DE BRETILA (PROTEROZOIC SUP. · MED.): amfibollte, mica~lsturi, gnaise ~i paragnaise,
minerallza\il defier (magneUUce)

SCOARTA CONTI NENTALA

Fig. 5. Formarea planelor de șariaj în tectogenezele mesocretacice (austrice)

 VEST EST

Suila sedirnentarll transi\vanA

w
wZ
rrl~
N -
zCll
.~z
a..~
f-

Fig. 6. Eșafodajul tectonic postaustric al Zonei cristalino-mesozoice.

VEST EST

Suita sedirnentarA transi\vanA

Fig. 7. Volumul de de roci ipotetic îndepărtat și formarea suprafeței topografice postaustrice

 VEST EST

w
UJZ
....I
UJ
:3:
:.,J
N-
zCI)
«CZ
Cl.~
f-

Fig. 8. Modul de aflorare a depozitelor pânzelor central-est carpatice

VCST BAZINUL DE SEDIMENTARE POSTAUSTRIC

DOMENIUL CENTRAL-EST CARPATIC DOMENIUL Fll$ULUI EST•CARPATIC

(ZONACRISTAUNO MESOZOICA) • ' ...... ... ...... ..... ......................... · ....... ... .. . , ...... . ...... .. .. .. , •• •• •• ••►
. ..... ................... ...... .. ................ : BAZIN UL Fll~ULINTERN ( BAZINUL FLl$Ul EXTERN
DACIDELE MEOIANE • ••••·••••·••·•••••••••• ·•·••·••••. ••.•.•••.••••. •.• , .........................................►
(PANZELE CENTRAL-ESTCARPATICE : DAOOEEXTERNE : MOLDAVIOE
:♦ ••···················· .. ···· .;. ···················· · . ••••••••••••••••••••••••• • ••••• • •••••• •••• ►
: Pllnza de Ceahlilu ; Panza de Teleajen; Panzele de:
t " • Audia, Tarcau, Vrancea

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - - - - - - - - - - -Nivelul marin

SCOARTA CONTI\IENTAL!.

• Panza t.ins Ivana

FCC · Fala ccnlro earpalic3

Fig. 9. Situația paleogeografică postaustrică în partea central-estică a Orogenului Carpaților Orientali

(Zona cristalino-mesozoică funcționează ca arie sursă de material sedimentar pentru bazinul flișului)
3.1. Unitatea autohtonă (pânzele central-est-carpatice; Dacidele mediane)
Se caracterizează printr-un sistem de trei pânze de şariaj realizat în ciclul compresiv,
în tectogenezele austrice (Albian) (Fig. 9; 10). Sunt pânze de soclu (de forfecare), în
şariaj fiind antrenate atât formaţiunile cristaline de soclu cât şi sedimentarul mesozoic
autohton. Şariajul s-a produs de la vest la est, astfel încât depozitele domeniului estic
se găsesc în partea inferioară a structurii, cele ale domeniului central în partea mediană
şi cele ale domeniului vestic la partea superioară. Pânzele sunt dispuse în structură de
la partea superioară spre partea inferioară, în felul următor:
- Pânza bucovinică, ale cărei depozite sunt formate în domeniul vestic - bucovinic, este
dispusă la partea superioară a eşafodajului structural. Aflorează în partea estică a
zonei. Litologic este alcătuită din formaţiunile de soclu ale grupurilor de Bretila, Rebra,
Negrişoara şi Tulgheş şi suita sedimentară bucovinică. Depozitele sedimentare
formează umplutura unui aliniament sinclinal, denumit generic „Sinclinalul marginal
extern”. Acesta este discontinuu de la nord la sud, în componenţa sa intrând sinclinalele
din Rarău (sinclinalul Rarău), Hăghimaş (sinclinalul Hăghimaş) şi Perşani.
Structura pânzei este complicată de încălecări secundare, separându-se trei digitaţii:
corpul principal, digitaţia Sadova şi digitaţia Tarniţa.
- Pânza subbucovinică, se găseşte în partea mediană a aranjamentului structural,
prinsă între Pânza bucovinică şi Pânzele infrabucovinice. Aflorează în zonele de
ridicare, unde depozitele Pânzei bucovinice au fost erodate. Litologic este alcătuită din
formaţiunile de soclu ale grupurilor de Bretila, Rebra, Negrişoara şi Tulgheş şi suita
sedimentară subbucovinică;
- Pânzele infrabucovinice se găsesc la baza eșafodajului bucovinic, fiind alcătuite din
formaţiunile soclului metamorfic (grupurile Bretila, Rebra, Negrişoara, Tulgheş) şi suita
sedimentară infrabucovinică. Aflorează în ferestrele tectonice Dorna - Iacobeni şi
Rusaia (anticlinalului Bretila).
În cadrul pânzelor alpine s-au recunoscut pânze prealpine, precum: Pânza pealpină de
Rarău - alcătuită din metamorfitele Grupului Bretila; Pânza prealpină de Putna –
compusă din cristalinul Grupului de Tulgheş; Pânza prealpină de Pietrosu Bistriţei -
formată din formaţiunile Grupului de Negrişoara şi Pânza prealpină de Rodna - alcătuită
din formaţiunile Grupului de Rebra.
De asemenea tectonica pânzelor alpine este complicată de o serie de digitaţii, lame de
rabotaj, accidente tectonice majore (falii), etc.

3.2. Unitatea alohtonă (pânzele transilvane)

Pânzele transilvane sunt pânze de obducţie, şariate de la vest la est peste pânzele
central-est-carpatice. Provin din zona de sutură a Tethysului transilvan şi sunt alcătuite
din complexele ofiolitice ale scoarţei oceanice şi sedimentarul mesozoic depus pe
aceasta.
Prin şariaj, pânzele transilvane au acoperit inițial inclusiv partea estică a ZCM. Datorită
condițiilor morfogenetice instalate ulterior, din pânzele inițiale se păstrează petice de
acoperire în Sinclinalul marginal extern: în munţii Rarău, Hăghimaş şi Perşani (Fig. 5,
10, 11).
În cadrul unităţii transilvane s-au separat pânzele de Perşani, Olt şi Hăghimaş-Rarău.
Şariajul acestora s-a petrecut în tectogenezele austrice, depozitele pânzelor fiind
şariate peste formaţiunea de wildflysch de vârstă Cretacic inferior.
ZCM a fost înălţată în ansamblu în tectogenezele austrice şi şariată de la vest spre est
de-a lungul faliei central-carpatice, peste partea vestică a flişului est-carpatic.
Cea mai puternică avansare s-a produs în Valea Moldovei, unde pânzele bucovinice
sunt şariate mult spre est, acoperind pânzele de Ceahlău şi Teleajen şi venind în
contact direct cu Pânza de Audia. În acest fel, pânzele cental-est carpatice şi
transilvane se găsesc la partea superioară a eşafodajului structural al Orogenului
Carpaţilor Orientali.

Piatra
Soimului
• I

...

I~ 3t?--?=rl sw. .T-

&k f !,] ag~ ~P·I

Schita panoramica. in masivul Rarau:
l - Cristalin de Haghima~ - Rarau - Bretila. Sui ta bucovi..
nica: 2 - conglomerate !;ii gresii wcrfeniene; 3 - dolomite
anisiene; 4 - jaspuri callovian-oxfordicne. Sui ta transiJ·., ana.:
5 -- calcare cu accidente silicioase carniene; 6 - calcarc ma-
s ive noriene; 7 - calcare masive (Malm-Neocomian; 8 -
calcarc masive Barremian-Aptian; 9 - bauxite; 10 - urma
!}aria't1lu i transilvan.
Fig. 10. Piatra Şoimului şi Pietrele Doamnei din Masivul Rarău, alcătuite din sedimentar transilvan (din
Mutihac, 1990)
 ENE

m
1750
1~
1250
'(00
750
~
250
0

Sectiune geologidi prin sinclinaJul Hlighi111a~ (dupli M. Sandulescu):

I - Cristalinul de Hagbima~ - Rarau-BretiLl; 2 - cristalinul de Tulgb~. Suita bucovinica: J - conglomerate ~i
grcsii wcrfeuiene; 4 - dolomite anisicne; 5 - calcare masi·, e ladinienc; 6 - marnogresii liasice; 7 - m:imogresii ~i
marne mezojurasice; 8 - jaspuri callovian-oxfordienc; 9 - grezocalcarc ~i calcare tithonic-neocomicne (strate de
Lunca); JO - wildfli~ barremian-alhian. Suit.a transilvana: JI - calcare masi·,e kimmeridgia.n-neocomiene; 12 -
calcare masivc barremian-aptiene (facies urgoni2n). In•,eli~ posttectooic: 13 - conglomerate vraconian-ceoomaniene.
Fli~ul ea~tic: 14 - strate de Sinaia.

Fig. 13. Şariajul Pânzei transilvane (Hăghimaş) peste Unitatea autohtonă (Pânza bucovinică)
(Săndulescu, 1984)
 2. DOMENIUL FLIȘULUI

Zona flişului ocupă cea mai întinsă arie de aflorare din Carpaţii Orientali, cca 80% şi
include depozite sedimentare de vârstă Cretacic-Miocen. Domeniul flişului dă nota
caracteristică Carpaţilor Orientali, extinzându-se de la frontiera de nord spre sud şi apoi
spre vest, depăşind Valea Prahovei până în Valea Dâmboviţei. Din vest suportă şariajul
unităţii cristalino-mesozoice, cu aceasta venind în contact de-a lungul faliei central-
carpatice. Spre est este şariată, la rândul ei, peste zona de molasă (pânza
subcarpatică), de-a lungul faliei externe. Falia este acoperită în sectoarele sudice de
depozite sedimentare posttectonice.
Din punct de vedere litologic şi sedimentologic, flişul este o serie sedimentară marină,
pelagică (roci pelitice), întreruptă ritmic de depozite arenitice (nisipoase), transportate
prin curenţi de turbiditate. Depozitele provin din erodarea uscaturilor vestice, carpatice
şi ale celor estice, de platformă.
Formarea depozitelor ritmice de fliş este legată de curenţii de turbiditate, care
iau naştere prin dezechilibrul gravitaţional al maselor de sedimente depuse pe marginile
continentale, în special în zona taluzului. Acestea alunecă pe lungimi de sute de
kilometri, rezultând curenţii de turbiditate (un amestec de ape marine şi sedimente cu o
anumită densitate), care redistribuie sedimentele în larg, pe arii cu lăţimi de sute de km.
Din curenţii de turbiditate se declanşează sedimentarea gravitaţională, formându-se
secvenţele ritmice de ”fliş”. O secvenţă tipică dintr-un ritm de fliş este formată din:
rudito-arenite (gresii) în bază; peste acestea urmează nivele arenito-lutitice, continuată
cu silturi argiloase; la partea superioară secvenţa se încheie cu calcare fine. Aceste
ritmuri întrerup la anumite intervale sedimentarea de natură pelagică (în urma căreia
rezultă argile, marne,calcare, silicolite, etc).
Urmărind aspectele genetice ale flişurilor, se poate afirma că ele nu depind atât de
fazele de evoluţie ale bazinelor, cât de arhitectura bazinelor de sedimentare. Aceasta
trebuie să favorizeze sedimentarea masivă în zonele neritice şi de taluz şi declanşarea
curenţilor de turbiditate.
În Carpaţii Orientali acest bazin s-a format în partea de est, după înălţarea zonei
cristalino-mesozoice şi corespunde cu primul bazin de foreland carpatic. În funcţie de
morfologia bazinului flişului şi sursele de aprovizionare cu material sedimentar, s-au
individualizat două zone de evoluţie:
Zona internă, vestică, având drept sursă preponderentă de material terigen axul
cristalin carpatic, recent înălţat. În acest bazin s-au format depozitele de fliş care
alcătuiesc, în concepţia clasică, pânzele flişului intern (pânzele de Ceahlău şi
Teleajen) şi Zona externă, estică, având ca surse zonele de platformă din est şi
cordilierele de şisturi verzi de tip dobrogean. În concepţia clasică, depozitele formate în
acest domeniu poartă denumirea de flişul extern, alcătuind pânzele flişului extern
(pânzele de Audia, Tarcău şi Vrancea).
Din punct de vedere al evoluţiei geotectonice, zona flişului este alcătuită din unităţi
tectonice formate în tectogenezele cretacice (Dacidele externe = Pânza de Ceahlău) şi
în tectogenezele cenozoice (Moldavidele = pânzele de Teleajen, Audia, Tarcău şi
Vrancea).
Depozitele Pânzei de Ceahlău s-au format pe crustă oceanică şi continentală subţiată,
în zona suturii externe (domeniul riftului Dacidelor externe), iar Moldavidele pe crustă
continentală.
Eşafodajul structural este tipic orogenelor colizionale, în pânze de şariaj. Acestea au
fost şariate succesiv de la vest spre est, depozitele mai vechi ale unităţilor vestice
acoperind depozitele mai noi ale unităţilor estice.
Pentru a sugera într-o manieră didactică efectele principalelor evenimente
tectogenetice în aria est-carpatică și evoluția bazinului de sedimentare postaustric
(bazinul flișului), o să prezentăm în continuare o serie de schițe, care reflectă situația
paleogeografică și raporturile între aria sursă carpatică, exondată și bazinul de
sedimentare a flișului (Fig. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7).

VEST BAZINUL OE SEOIMENTARE POSTAUSTRIC EST

DOMENIUL CENTRAL-EST CARPATIC : DOMENIUL FLl$ULUI EST.CARPATIC

(ZONACRISTALINO-MESOZOICA) • ... ........................ ........................ .............. ... ... ........ ......... .. .
.......... .... ............... .... .. .. .... ..... ... : BAZINUL FL1$UL INTERN ) BAZINUL FL1$UL EXTERN
OACIDELE MEDIANE .... ....... ... .... ...... ••• •••" .. ••• ••• •••• ••.. •• •. lt ••• · •· ••• •••• ••.. •· • ••• ••• · . ...... . .. . .... ►
(PANZELE CENTRAL-EST CARPATICE
: ............................. -.j .....................,..........................................•
j DACIDE EXTERNE MOLDAVIDE

: Panza de CeahlAu : PAnza de Teleajen ; ?anzele de:

♦ i t Audia, Tarciu, Vrancea

________________ _ N,vefut marin

SCOARTA CONTINENTALA

1 • P!nza cransllvan.a
FCC• Fa!i.a tentral•carp•trca

Fig. 1. Raporturile între terenurile central-carpatice înălțate și bazinul de sedimentare al flișului după
mișcările austrice
VEST
DOMENIUL CENTRAL-EST CARPATIC ;
(ZONA CRISTALINO-MESOZOICA)
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••:
DACIDELE MEDIANE
(PANzELE CENTRAL•EST CARPATICE
CONTEXTUL PALEOGEOGRAFIC POSTLARAMIC EST
DOM EN IUL FLISULUI EST-CARPAl'IC
t••••••••·••••••·•••••••••··••••••••••••••·••·••••••y••••·•••••·•·•••••·••••·•·•••·•·••• •·•••••
BAZINUL FLISUL INTERN : BAZINUL FL1$UL EXttRN
j•••••••••••••••••••••••••••••••: ••••••••••••••••••••'- ••• •••••••••••••••• •••••• ••••••••••••••••••
: DACIDE EXTERNE j MOLDAVIDE
!·• ····························· ...
; ····················1
Oomeniul :
••·········································
SUbdomooiile de:
♦ Panza de Ceahlau ♦ de Teleajen t Audia, Tar<;au, Vrancea

Nivelul mann

\
Depozire '' !
cretacloe
{0epozlte
de Oepozlta \ Del""'"'
icretaace
Teleajen f do Cr~ / crOleCloe
l Aucia de :. de
t TarQ\u ··1 Vtiinc.ea
+ ♦
\ {
+ Scoarta conUnenta1i + Sc Oc. - Sooa,W ocean1C8
+
♦ FCC· Falia cootral-CarpaUCA
+ + + I • PAnza ltartsltvaM ♦

Fig. 2. Paleogeografia est-carpatică după mișcările laramice.

(Partea vestică a bazinului flișului corespondentă domeniului de Ceahlău-Teleajen-Audia este emersă,
sedimentarea continuând pe aria flișului extern, în domeniul Tarcău-Vrancea. După o scurtă
întrerupere, sedimentarea se reia și în domeniul de Audia)

VEST CONTEXTUL PALEOGEOGRAFIC POSTEOCEN EST

: OOMENIUL FLll,ULUI EST·CARPATIC : DOM . DE
OACIOELE MEOIANE~•••••••••••• .. •••••••••••••••••••••••••:••••••••••••••••••• • •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••► ~ • """ ' " " ►

:.. , ............................................................................................................, ...........

• •••••••••• •••••••• ••• ; BAZINUL FUSULINTERN ; BAZINUL FL1$UL EXTERN : MOLASA

..:j 0AClDE EXTffiNE j

..................
~nza da
~······
~ ~nza de ~ Panza de ~
MOLOAVIOE
.. ·········"··.. ·········----................................................................... ..
Subdomenful ~ SubdornenluJ ;Subdomeniu
t CeahlA11 i- Teleajen i Audia ♦ de Tartau ♦ de Vrancea ~ subcarpatic

-.. -
,,.-.
"°"'"·
{
i
{
---------------------------
'i,,
N1velul mann

-
ctetaciCe
+

+
+
FUNDAMENT EST-EUROPEAN
♦
eocone
p.,looceno ........
<.,..,_
Oepozite
eocene
+
+ + + +
i' + +
+
+

Fig. 3. Paleogeografia est-carpatică posteocenă.

(La terenurile de Ceahlău-Teleajen înălțate după mișcările laramice se adaugă terenurile de Audia,
sedimentarea continuând pe aria Tarcău-Vrancea. De asemenea începe sedimentarea de molasă)
 CONTEXTU L PALEOGEOGRAFIC IN BURDIGALIAN Cilll
: ..................................... D<;!MENIUL Fll$ULUI.EST-CAR PATIC...............................►: _;>OM. DE►
~~~:~~~.~.~~.~ '.~~:.i BAZINUL FL1$UL INTERN i BAZINUL Fll$UL EXTER N l MOLASA
· .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . . ... . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . .. . ...................... . .. . .. . .. . .. . .. . . t .......... •
j DACIDE EXTERNE j MOLDAVIDE
·•··················~
: Panza de [
··················~··················,·································································•
Panza de ( Panza de : Subdomeniul \ Subdomenlul :Subdomeniul
t Ceahlau • Teleajen t Audia • de Tarcau i de Vrancea j subcarpaUc
t

___ ______ ___________ Nivelul marin

r
Depa.tile :__ Oepo:rte Oep Oli
aquitanian-burdigaliene ) aqultanlan-burdigal~~ +
o ligooene
••••••• ofigocene
eoce11e
p9leocene
: eoc:ene +
\ pateocene
c.retacice
// cretacice +
+
+
+ + + + +

Fig. 4. Paleogeografia est-carpatică postburdigaliană.

(În tectogeneza stirică veche din Burdigalian se produce șariajul și înălțarea tectonică a pânzelor de
Teleajen și Audia, sedimentarea continuând pe aria Tarcău-Vrancea și în domeniul de molasă)

CONTEXTUL PALEOGEOG RAFIC IN BADENIAN EST

: .....................................DOMENIUL FL1$ULUI.EST-CARPATIC...............................► : _;>OM. DE►

.DACIOE E MEDIANE.::
.. . .................. BAZINL
U FLl"U

; DACI0E EXTERNE j
..,L INTERN t:
MOLDAVIDE
BAZINUL FLl"UL
.., EXTERN
·............................................................................................................... ········• ,:
·MOLASA

·• ··················~
: Panza de l ······························
Panza de 1 Panza ····••y••················
de : Panza
·············( ··································•
Panza :Subdomen·
t Ceahlau • Teleajen t Audia • de Tarcau t de Vrancea l subcarpabe
♦

Depoz,te
b&denleno
i.an.burd
(DepoZJte 01.gocene
aq.>tanlan-l)otd,g- eocene
ot,gocono pal
eooone +
paleocene
crotaclat)

+ ♦

+
+ +

Fig. 5. Paleogeografia est-carpatică postbadeniană.

(În tectogeneza stirică nouă din Badenian se produce șariajul și înălțarea tectonică a pânzelor de
Tarcău și Vrancea, sedimentarea continuând în domeniul de molasă)
 VEST CONTEXTUL PALEOGEOGRAFIC POSTMOLDAVIC <:ml
:•• •••.•••••••• •.••. •••••••• •••••••••• DOMENIUL FLl!;lULUI.EST•CARPATIC···················· ···•·······► DOM. DE :
DACIDELE MEDIANE : : •···········•=
MOLASA j
4••···················•:.......~'.'::~~?~~7'.~.~~'.~.:~~~.... ' ....................~~1.~~~.~.~1.~~:.~:.:~~••••••••••• •••••••••• ............ :

:: .OACIOE

.
EXTERNE [ MOLDAVIDE
....................;. .....................................,,.................................................................• :
: Panza de j PAnza de l PAnza de : PAnza l PAnza : Panzal :
+ Ceahlau • Teleajen , Audia • de Tarcau , de Vrancea [•ubc,llpa~j
;

+
··········
············ +
Cuvertura sedlmentar:l!i + +
•• PLATFDRMA EST-EUROPEANA.,.·······• · +

····· ···· ~·· + + + Fundament + + + + +

+ +

Fig. 6. Paleogeografia est-carpatică postmoldavică (postvolhyniană).

(În tectogeneza moldavică din Sarmațianul inferior se produce structurarea molasei pretectonice și
înălțarea și șariajul în ansamblu al Orogenului est-carpatic spre est, peste domeniul de platformă. În
zonele situate la sud de Trotuș se acumulează molase posttectonice)
VEST TECTONICA FLl!,ULUI EST-CARPATIC <::mJ
: DOM ENI UL FLl!;lULUI EST-CARPATIC : DOM. OE

; ACIDELE.MEDIANE~. ..... BAZINUL F~l9UL INTERN.... i.................... BAZINUL.FLl~UL EXTERN . ................. · F~OLASA:

l OAClDE EXTERNE l MOUDAVIDE

. . .................. ~
, ~~ ! __ , _ _ , - : -
••• • • ••• •••••••• •••.•••••••••••••••••v••••••••••• •••••••••••• .. ••••t ••• ••••••••••••••••••••••• ••••••••••,_
i Ceahlau • Teleaje, , Audia t de Tarcau , de Vrancea [•ubcarpatlca

~~d=.: ~~:~'::;:;;
• tact_ st1nc.A veCN • tect suncai vedie
.~~~:::~
- tect n,rlca noua
.:'::.::=-. •
• tect stJnca nou\

+
........................ ··········
+
Cuvertura sedimentari ······ + +
.. pLAlFORMA EST-EUROP~ANA- · + +
..... ····~ ·· + ♦
+ Fundament + + + + +
+ +

Fig. 7. Principalele momente structogenetice care au condus la formarea eșafodajului tectonic al flișului
est-carpatic.
 În urma evoluției geotectonice a rezultat un eșafodaj structural în pânze de șariaj, cu
pânza subcarpatică alcătuită din depozitele cele mai noi (oligocen-miocene), în bază și
cu pînzele flișului intern alcătuite din depozitele cretacice, la partea superioară. Bazinul
a fost ”distrus” și terenurile sedimentare înălțate și șariate succesiv, de la vest spre est.
Inițial, în mișcările tectonice moldavice, Pânza de Tarcău a acoperit în totalitate Pânza
de Vrancea, venind în contact cu Pânza subcarpatică. Ulterior, s-a instalat pe clina
estică a Orogenului Carpaților Orientali paleo-rețeaua hidrografică, care a dezvelit prin
eroziune Pânza de Vrancea în semiferestre tectonice (Fig. 8, 9, 10).

Fig. 8. Instalarea paleo-rețelei hidrografice după tectogeneza moldavică

Fig. 9. Formarea ferestrelor și semiferestrelor tectonice prin eroziune fluviatilă

 TECTONIC SKETCH OF FLYSCH THE EASTERN CARPATHIANS
(by Geological Map or Romania, 1:200000)

2000m

[TI QUATERNARY

~ MOLOOVIAN PLATFORM

POST-TECTOGENETIC MOLASSE

~
0 Monocline zone
0 Oiapir anticline zone

MOLOAVIOES

..
··•.
'
~ Subcarpathlan Nappe

~::~\; ..
~ Vrancea Nappe
I - Gura-Putnei Hslf-Wlndow
II • Suceviia Ha!:f-Wmdow
::::· ·::, Ill - Humc:w Half-Window
IV • &su,,a-RA~ Hatf-W1ndow

- IV
I PTA I
V • Qm,z Half,W,ndow
Vt - Vrancea Hatf-Window
Tarciiu Nappe

[Kl Audia Nappo

[@ Macia Nappe

[fil Teleajen Nappe

OUTER OACIOES

~ 1-'! [ii] Black flysch Nappe

i•·
CE] Ceahlau Nappe

"' \t " /.:, [fil Bobu Nappe

.,,... ! MEDIAN OACIOES ANO TRANSYLVANIOES
o~ ,:

~
[]l!J Metamorphic socle

~ Mesozoic sedimentary oovers

-
CE] PosHeccogeneUc sedimentary covers

NEOGENE MAGMATIC$ ARCS

POST-TECTOGENETIC COVERS

~ Comane~ti Depression

c:::J Bra$<)v and Cluo-Oiurgeu Depressions

c:::J Transylvanian Depression

~ Thrust-sheets
..........,. Olsconformlly boundaries

Fig. 10. Harta tectonică a flișului est-carpatic (după Harta geologică a României, sc. 1:200000)
Pentru facilitarea urmăriri litostratigrafiei și variațiilor litofaciale în aria flișului, se
recomandă paralelizarea formațiunilor litologice care alcătuiesc pânzele de șariaj
folosind schemele prezentate în continuare. Pe schemele sintetice sunt marcate și
principalele momente tectogenetice (Fig. 11, 12, 13).

BAZINUL FU ULUI INTERN I BAZINUL FUSULUI EXTERN

) OACIDELOR EXTERNI DOME~IUL MOLDAVIDIC
Domenkll de CeahlAu Oomeniul de Teleajen Oomenlul de Audio Oomeniul de Tarcau Oomenlul de Vrancea

~ ~ ". • 0 ' " ' ' ' • " • • ' " ' • " • !·-: '. ~ : ~ !;,;.;.;,,;; ~ ~-'. ~-'. '.'.'
~-~~ ·-~· i,

1 id
e ~ 3,9 y
1.················•·.. ••·'"•••

~
cf,j

~·$
EVOLUT1f:8U8"ERIAN,i, ! EVOLUTIE MARIN A
4 . .......... . .................. . . . . . . . .......... . . . . . . . . . .. . . . . . . .. ........ . . . . ....... . . . . . . . ................. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

IMORFOGEHEV.} (SEDIMENTARE)
!
, ~ ss.a

I-
I
~ i,.
J
65-5 TECTOGENE2AlARAMt£A
1
~ I oe d1rt"C11a vest-erit _ ' ', F. de ttangu F. delepp

Q g' Evoh.lpeMlileflcltll/..~~ - - - FdeO~u

·- - - - --- - - - '
(,) ~ tmortogenet•l ; ':::- F LW1 RO$U F, de Bo<a-bgon F de Clitnu-$idilu (• F. de Lupc:hlatl.l) F. de TINflJ
c( .8 ; 1--- _ .f_CVJ!i!21!!1~ ~::::
I~
U -
$1:
i
.i F. <le C - . 1 ~ ~ " " r......sia de Cotuni:>e-Stla--!.~~
r. de Pisoo cu 8razl-~r1
F. d e 8 a ~- F deTOfOClet
F de Palanct
, , ; , : :
F. deAI.Oa F de Audia

145.,5 F. deSlnaia !Ti ! i !! i! 1: •:•_j

.... - .. ma >
SCOARTA OFIOLITlcA)
SCOARTA CONTINENTALA OE TIP CENTRAL-DOBROGEAN

Fig. 11 . Litostratigrafia flișului cretacic și instalarea succesivă, de la vest la est, a evoluției continentale
 BAZINUL FLI ULUI INTERN I BAZINUL FLISULUI EXTERN
DACIDELE EXTERNE M O L D A V I O E l E
PAnza de CeahlJ.liu Domeniul de Tek!ajen I OQ<nen!ut de Audia I Oomenh.JI de TarcAu Oomenlul de Vrancea

VEST EST
--.-• ll~
l
j
.......................................................
EVOLUTIE ,.,, ................................... ,,,,,, ...............
MARINA
-1- .23113
EVOLUTIE SUBAERIANA l
·························;;~·ii~iiii~~iiiii~~··················!

F. de Ardelu~ F. delupo,aia
- -
F OIi P109Y ><
:,

~
F, de Podv Seeu ~ F.deP!opu i
;lo , j1------i~ Fomia-..needeOO&mna
l'j !l
,
~ :!I e :!lt---~-------1
g I'
"/j 5 FOffni141Jno.i \
...._............... j w 3 3 rn
~ .......18 i
F. die Gtetu•Bueiet
de :
G
g i !i "' ----·"·-~,-------!
J. ~

I
;;;
if
1-.1-----1-c:
~
g
~
.g• F, deStnli~ F. da SIJ'aja ) F. die Pialnl Usca4A
~

•11" ~
1-•-----~_...____.........________..._
i ______-I

Hi &c
e
F()ffll,wf11,1noodokvor
F. deCa$1n

F. dt Hangu

F, deAudla F. de Sttei-8arMa

SCOARTA CONTINENTA~ DE TIP CENTRAL•OOBROGEAN ------------

Fig. 12. Litostratigrafia flișului cretacic-eocen
 BAZINUL FLI ULUI INTERN BAZINUL FLISULUI EXTERN
D. OACIDELOR EXTERN! D O E N M U L M 0 L D A V I D I C
Oomeniul de CeahJau Domooiul de Teleajen I Oomonlul de Audia I Oomeniul de Tarcau I Oomeniul de Vtancea

VEST
- .... .... . ,i.az

TECTOGENEZASTIRlcA VECHE (Butdigaian)

1
~afiat pe dffc.'\ia vest-est

F. de Audit F. deAUdia F. de Strei-Sarate

.____,J..-~----_,,,,,,....
- ---_,-J-_ _ _ _
SCOARTA CONTINENTALA DE TIP CENTRAL-DOBROGEAN

Fig. 13. Litostratigrafia flișului cretacic-miocen

În continuare se vor prezenta succint câteva detalii asupra particularităților

litostratigrafice și tectonice ale pânzelor care, în concepția clasică, alcătuiesc flișul
intern și flișul extern.

2.1. Flişul intern

Stratigrafic, domeniul flişului intern este alcătuit din depozite de vârstă Tithonic-
Senonian, peste care se dispun pe suprafeţe restrânse şi depozite paleogene şi
miocene, posttectonice. Sedimentele aparţin la două cicluri de depunere, raportate la
fazele tectogenetice care au condus la formarea structurii majore în pânze de şariaj:
ciclul sedimentar pretectonic, desfăşurat până în momentul diastrofismului principal,
care produce şariajul corpului pânzei peste zonele estice din faţă şi ciclul sedimentar
posttectonic, care cuprinde sedimentele acumulate după revenirea apelor marine pe
suprafaţa pânzelor formate. În flişul intern depozitele pretectonice care alcătuiesc corpul
pânzelor sunt exclusiv de vârstă cretacică, iar cele postectonice aparţin intervalului
Cretacic superior-Miocen. Fundamentul bazinului de sedimentare era de natură mixtă în
domeniul intern (cu crustă oceanică în vest şi crustă continentală subţiată în est), spre
deosebire de cel estic alcătuit numai din crustă continentală. Mediile marine în care s-a
relizat sedimentarea în domeniul flişului au fost de asemenea diferite în zona vestică
faţă de cea estică. De exemplu în Cretacicul inferior, în domeniul flişului intern mediul
geochimic era normal, spre deosebire de cel extern, care era de tip euxinic. Totodată
sursele de aprovizionare cu material sedimentar sunt diferite: în zona vestică predomină
materialul de origine carpatică (din zonele metamorfice şi sedimentare înălţate în
tectogenezele austrice) şi subordonat din erodarea cordilierilor submerse; în zonele
estice, pe aria flişului extern, materialul provine din eroziunea domeniului estic de
vorland, din cordilierele submerse alcătuite din terenuri de tip central-dobrogean (șisturi
verzi) sau carpatice.
Litologic, pe aria flişului intern, s-au acumulat depozite cu un pregnant caracter detritic,
cu multă mică (gresii, microconglomerate, conglomerate, subordonat material lutitic), în
ciclurile pretectonice şi predominant lutitice (argile , marne) în ciclurile posttectonice.

1. Pânza de Ceahlău (fliş intern; Dacide externe)

Depozitele Pânzei de Ceahlău s-au format în partea vestică a bazinului flişului,
individualizat ca bazin de sedimentare din Cretacicul inferior, cel mai devreme în
Jurasicul superior (Tithonic). Din punctul de vedere al clasificării clasice aparţine flişului
intern. Pe de altă parte, sedimentele s-au acumulat pe un fundament alcătuit din crustă
oceanică creat în legătură cu evoluţia riftului extern, ceea ce diferenţiază unitatea de
celelalte unităţi ale flişului.
Tectonic, în ceea ce priveşte cutarea internă şi şariajul pânzei spre est, acestea s-au
produs în tectogenezele cretacice (austrice şi laramică), încadrându-se geotectonic la
Dacidele externe.
Aşa cum s-a mai precizat, Pânza de Ceahlău reprezintă partea vestică a flişului intern,
înălţată tectonic şi şariată spre est peste Pânza de Teleajen, după falia Lutu Roşu. Pe
anumite porţiuni (de ex. în bazinul Moldovei) acoperă integral Pânza de Teleajen,
venind în contact cu Pânza de Audia. Spre vest limita este marcată de contactul
tectonic central-carpatic, de-a lungul căruia Zona cristalino-mesozoică a Carpaţilor
Orientali (compartimentele moldav şi Perşani) şi Carpaţilor Meridionali (compartimentul
Leaota-Bucegi-Piatra Craiului) sunt şariate spre est. În anumite zone, la nord de râul
Moldova, Zona cristalino-mesozoică acoperă integral Unitatea de Ceahlău. Lăţimea
ariei de aflorare a pânzei este de 1 km la nord de râul Moldova şi creşte spre sud, în
zona de curbură, la cca. 35 Km.
Morfologic, pe depozitele Pânzei de Ceahlău se înscriu cele mai mari înălţimi din munţii
flişului, corespunzând cu munţii Stânişoara, Ceahlău, Ciucului, Baraolt, Bodoc,
Întorsurii, Ciucaş-Zăganu şi Baiului.

Stratigrafia
Pânza de Ceahlău este formată din depozite sedimentare acumulate pe un fundament
cu Crustă oceanică, de vârstă Tithonic (?) - Cretacic superior (Senonian). Se disting
două cicluri de sedimentare, separate de o lacună datorată mişcărilor austrice din
Albian (Cretacic mediu).
Ciclul I de sedimentare (pretectonic)
În acest ciclu s-au depus, în intervalul Tithonic - Albian, depozitele care alcătuiesc
formaţiunile de Sinaia, Bistra - Comarnic, Piscu cu Brazi - Stânişoara şi Ceahlău -
Ciucaş - Zăganu.
Formaţiunea de Sinaia - reprezintă un complex argilo-marno-calcaros, în care se
intercalează subordonat gresii diaclazate. Din punct de vedere fizico-mecanic este
caracterizată de o plasticitate ridicată, cu repercursiuni în aspectul cutelor.
În cadrul acestei formaţiuni s-a separat o unitate litologică alcătuită din argile roşii,
jaspuri şi argile foioase satinate, asociate cu roci bazaltice, care demonstrează evoluţia
în zona riftului extern. Acest nivel litologic a fost separat iniţial sub denumirea de
Formaţiunea de Azuga.
Vârsta formaţiunii determinată paleontologic, pe baza faunelor cu amoniţi şi infuzorii,
este Tithonic - Neocomian.
Formaţiunea de Bistra - Comarnic - reprezintă un fliş predominant calcaro-marnos, cu
intercalaţii de gresii, conglomerate şi brecii calcaroase, în partea de sud şi un fliş
predominant grezos cu intercalaţii de argile foioase, marne şi conglomerate la nord de
Valea Uzului. Vârsta este Barremian - Apţian inferior.
Formaţiunea de Piscu cu Brazi - Stânişoara - este alcătuită dintr-un fliş grezo-marnos,
în care raportul între materialul lutitic (marne, argile) şi materialul arenitic (gresii) este
aproximativ egal. Vârsta este Apţian mediu şi superior.
Formaţiunea de Ceahlău - Ciucaş - Zăganu - este caracterizată de prezenţa gresiilor
masive şi conglomeratelor, separate de lutite argilo-marnoase subţiri, de vârstă Albian
inferior şi mediu.
Cea mai mare dezvoltare a conglomeratelor se găseşte în masivele Ceahlău,
Stânişoara şi Ciucaş-Zăganu. Din acest motiv sunt cunoscute sub denumirea de
conglomeratele de Ceahlău-Ciucaș-Zăganu. Conglomeratele sunt formate din galeţi
(claste) de roci metamorfice (gnaise oculare, gnaise granitice, micaşisturi, şisturi
sericitocloritoase, cuarţite) şi roci sedimentare (calcare tithonice, calcare urgoniene-
Cretacic inferior).
În masivele Ceahlău (Ocolaşul Mic, Piatra cu Apă) şi Ciucaş-Zăganu apar roci
calcaroase, recifale, care ocupă două nivele distincte în masa conglomeratelor: unul în
partea inferioară, iar al doilea la cca. 50-80 m mai sus. Se consideră că aceste calcare
au un caracter olistolitic, provenind prin alunecări submarine dintr-o cordilieră vestică.
Din punct de vedere sedimentologic, depozitele grezo-conglomeratice albiene
reprezintă deltele fosile ale unei reţele hidrografice vestice, relativ scurtă ca lungime,
grefată pe un relief cu pante accentuate, ceea ce i-a conferit o capacitatea ridicată de
transport a materialului detritic.
După depunerea acestei formaţiuni, mişcările din tectogenezele austrice au exondat
aria de depunere a rocilor Pânzei de Ceahlău, producând întreruperea sedimentării.
Ciclul II de sedimentare (posttectonic)
Din Albianul superior (Vraconian) partea sudică, în zona Bârsei, reintră într-un proces
de sedimentre marină, de-a lungul Cretacicului superior. Se depun roci lutitice în
alternanţă cu roci arenitice şi ruditice (marne, argile, gresii, conglomerate şi
microconglomerate). Aceste depozite se păstrează pe suprafeţe restrânse.
Tectonica
Aşa cum s-a amintit, depozitele sedimentare ale Pânzei de Ceahlău s-au format în
condiţiile bazinului cu fundament de tip oceanic şi crustă continentală
subţiată, din bazinul riftului extern. Tectonizarea depozitelor s-a produs în etapa
compresivă din Cretacicul mediu şi superior, în tectogenezele austrice şi laramice.
Dinspre vest, Pânza de Ceahlău este încălecată de pânzele Zonei cristalino-mesozoice
după falia central-carpatică. Înaintarea maximă a pânzelor de soclu cristaline se
produce în bazinul Moldovei, în zona Câmpulung Moldovenesc, unde Dacidele mediane
vin în contact direct cu Pânza de Audia.
Spre est, Pânza de Ceahlău încalecă formaţiunile Pânzei de Teleajen după falia Lutu
Roşu. La nord de râul Moldova avansarea spre est este foarte puternică, acoperind
uneori în totalitate Pânza de Teleajen.
Structura Pânzei de Ceahlău s-a definitivat în două etape:
a) În tectogeneza austrică (Albian) a avut loc cutarea depozitelor, realizându-se
structura internă a pânzei. În formaţiunile cu o plasticitate mai ridicată (de ex.
formaţiunea de Sinaia) cutarea este mai strânsă, în cute sinclinale şi anticlinale normale
sau deversate, iar în cele cu comportament casant s-au format cute anticlinale şi
sinclinale largi. Astfel, se pot aminti sinclinalele suspendate din Ceahlău, Stânişoara
sau Ciucaş - Zăganu, care constituie exemple tipice de inversiune de relief (culmi
formate pe structuri sinclinale).
b) În tectogeneza laramică de la finele Senonianului s-a produs şariajul spre est,
Pânza de Ceahlău încălecând formaţiunile Pânzei de Teleajen, s-au în anumite cazuri
pe cele ale Pânzei de Audia, de-a lungul faliei Lutu Roşu. Un argument pentru
realizarea structurii în cele două etape, îl reprezintă profilul vest-est prin Vf. Toaca şi
lacul Izvorul Muntelui, unde conglomeratele albiene încalecă formaţiunile mai noi
cenomaniene (argilele roşii ale P. de Teleajen). Urma de eroziune a şariajului estic este
neregulată în sud, determinând formarea semiferestrelor Teliu (pe râul Teliu afluent al
râului Negru) şi Cheia (pe râul Teleajen).

2. Pânza de Teleajen = Pânza flişului curbicortical (fliş intern; moldavide)

Depozitele acestei unităţi s-au format în partea estică a bazinului flişului intern, însă
spre deosebire de cele ale Pânzei Ceahlău s-au acumulat într-un bazin de tip
cu crustă continrntală, pe marginea plăcii eurasiatice. Totodată, spre deosebire de
Pânza de Ceahlău, din punct de vedere geotectonic Pânza de Teleajen este produsul
tectogenezelor Cretacic superioare (= tectogeneza laramică) şi Miocene, încadrându-se
la Moldavide.
Se individualizează ca unitate structurală din nord, din Valea Sucevei, până în sud, în
Valea Prahovei. În vest suportă şariajul Pânzei de Ceahlău, după planul de şariaj Lutu
Roşu, iar în est încalecă formaţiunile flişului extern, după planul de şariaj intern (falia
internă = falia Teleajen).
Are la suprafaţă o lăţime de 1 -3 Km la nord de râul Sadova, între Sadova şi Câmpulung
Moldovenesc (afluent al râului Moldova) fiind acoperită în întregime de Pânza de
Ceahlău pe o lungime de cca. 16 km şi apoi reapare la zi spre sud, în Valea Buzăului
ajungând la o lăţime de cca. 20 Km.
Aflorează în partea vestică a Obcinei Feredeului, vestul M-ţilor Stânişoarei, sud-estul
M-ţilor Bistriţei, vestul M-ţilor Tarcău, M-ţii Ciucului, partea vestică a M-ţilor Nemira, M-ţii
Întorsurii şi M-ţii Siriu.
Stratigrafia
Pe aria unităţii de Teleajen depozitele formate până în momentul edificării structurii
majore, sunt de vârstă Apţian superior - Senonian inferior. După edificarea structurii
majore, zonele sudice au reintrat în procesul de sedimentare, luând naştere formaţiunile
posttectonice de vârstă Senonian superior - Miocen.
Ciclul I de sedimentere (pretectonic)
Cuprinde roci de vârstă cretacică acumulate pe crustă continentală, materialul detritic
provenind dintr-o sursă central-carpatică. Depozitele au un caracter micaceu, în rocile
grezoase fiind abundent muscovitul, mineral caracteristic pentru ariile carpatice. În
acest interval s-au format rocile care alcătuiesc litologic Formaţiunilor de Toroclej,
Palanca, Gresia de Cotumba-Sita-Tătaru, Formaţiunea cu auceline, Formaţiunea Lutu
Roşu şi Formaţiunea de Dobârlău.
Formaţiunea de Toroclej - este reprezentată de un fliş negru, cu argile bituminoase,
gresii diaclazate cu structură convolută şi marno-calcare sideritice, roşii-cărămizii.
Formaţiunea de Palanca (= flişul curbicortical inferior) - este alcătuită din depozite
turbiditice, cu secvenţe ternare, grupate în ritmuri monotone: în bază gresii, urmează
silturi microcutate, iar la partea superioară argile. Argilele de la partea superioară
capătă un caracter convolut sub acţiunea curenţilor de fund, datorită proprietăţilor
hidroplastice ale depozitelor lutitice. Grosimea formaţiunii este de 500 m.
Gresia de Cotumba-Sita-Tătaru - este reprezentată de bancuri groase (0,5-5 m) de
gresii puternic muscovitice, separate de strate subţiri de argile. Pe alocuri, spre partea
superioară, gresia este substituită cu conglomerate şi microconglomerate
(Conglomerate de Leţeşti). Stratotipul Gresiei de Cotumba se găseşte în M-ţii Ciucului
(bazinul Trotuşului), iar cel al Gresie de Sita-Tătaru în M-ţii Buzăului. Vârsta este
albiană.
Din punct de vedere sedimentologic aceste depozite sunt considerate fandelte, formate
la baza canioanelor submarine care brăzdau marginile continentale.
Formaţiunea cu auceline (= flişul curbicortical superior) – este alcătuită din depozite
turbiditice, cu secvenţe ternare, care se repetă monoton. Litologic predomină marnele
nisipoase, cenuşii, lipsite de stratificaţie, asociate cu gresii micacee, uneori
microconglomeratice şi intercalaţii, în anumite areale, de gresii masive şi marno-calcare
sideritice. Au o grosime de 250-300 m. Vârsta este vraconiană.
Formaţiunea Lutu Roşu - este reprezentată printr-o alternanţă de marne, marno-calcare
cenuşii-vişinii, argile verzi, vişini şi roşii, subordonat tufite, cu o grosime de 200-300 m.
Vârsta este cenomaniană.
Formaţiunea de Dobârlău - aflorează numai în sud, în zona coborâtă Teliu - Dobârlău.
Este alcătuită din marne cenuşii-negricioase, cu intercalaţii de gresii micacee, argile şi
lentile de marno-calcare sideritice. Vârsta este turoniană.
Cu această formaţiune se încheie sedimentarea depozitelor care formează corpul
Pânzei de Teleajen.
Ciclul II de sedimentare (postectonic)
Pe aria corespunzătoare domeniului flişului intern, formaţiunile posttectonice s-au
format şi păstrat numai în ariile subsidente, sudice. Sedimentarea este predominant
lutitică (argile, marne, argile bituminoase, etc.), aceasta fiind activă în intervalul
Senonian superior- Miocen.
Tectonica
Pânza de Teleajen este încălecată de la vest de pânza de Ceahlău, după falia Lutu
Roşu şi este şariată la rândul ei peste formaţiunile flişului extern, după falia internă (falia
de Teleajen).
Structogeneza pânzei s-a produs în două etape:
a) Structura internă (cutele, solzii) s-a format în tectogeneza laramică, de la sfârşitul
Senonianului. Cutarea a fost foarte strânsă, în sinclinale şi anticlinale, cu vergenţă
estică, tectonizarea mergând până la formarea cutelor solzi (cute falii). Pe structurile în
solzi, corelat şi cu prezenţa Gresiei de Cotumba, s-au format structuri de tip piggyback.
De asemenea, prezenţa rocilor lutitice (de ex. Formaţiunea Lutu Roşu) favorizează
procesele de versant;
b) Desprinderea corpului pânzei de pe substrat şi alunecarea spre est, peste depozitele
mai noi din faţă, s-a produs în tectogeneza stirică veche din Burdigalian.

2.2. Flişul extern

Flişul extern include depozitele dintre flişul intern (falia internă), în vest şi zona de
molasă (pânza subcarpatică), în est. Şariajul peste molasă s-a produs după faliile
externă şi Tarcău. Zona aflorează pe lăţimi de 12 km, în nord şi de 47 km, în zona de
curbură.
Stratigrafic, depozitele din aria flişului extern aparţin intervalului Cretacic inferior
Pliocen. Acestea, ca şi în cazul flişului intern, s-au format în două etape: una care a
avut loc până în momentul diastofismelor (tectogenezelor) principale care au edificat
structura internă şi au produs şariajul pânzelor spre est şi una care s-a desfăşurat după
ulterior formării pânzelor. Spre deosebire de domeniul intern, aria de sedimentare a
flişului extern funcţionează până în Burdigalian, depozitele pânzelor fiind deformate în
intervalul Eocen - Burdigalian, iar cele posttectonice din zonele subsidente din
sud, extinzându-se în Miocen şi Pliocen (Fig. 11, 12, 13).
Cretacicul este diferit de cel din domeniul intern. Cretacicul inferior este format dintr-un
fliş parţial bituminos (şisturi negre) pe întreaga suprafaţă a bazinului extern, în timp ce
Cretacicul superior este caracterizat de depozite marnoase şi argiloase, cu intercalaţii
de material arenitic, depuse în mediu marin normal.
Paleogenul imprimă nota caracteristică flişului extern, prin variaţiile litofaciale pe
orizontală şi verticală. Miocenul are o dezvoltare redusă, în cea mai mare parte fiind
acoperit tectonic.
O altă particularitate a flişului extern o reprezintă prezenţa fragmentelor de roci verzi de
tip dobrogean, în depozitele detritice. Acestea au o mare abundenţă în Paleogen şi
Miocen (până în Burdigalian). Fragmentele proveneau dintr-o catenă care se prelungea
din Dobrogea centrală spre nord, fiind moştenită în prezent în aliniamentul anticlinal
subcarpatic din culmile Pleşu şi Petricica. Aceasta a constituit o sursă principală de
aprovizionare cu material detritic a bazinului extern, fie din poziţie de cordilieră
submersă, fie dezvoltându-se subaerian, ca o catenă orogenică ce delimita domeniul
estic de platformă de zona mobilă carpatică.
La fel ca şi în celealte zone carpatice, structura este în pânze de şariaj,
individualizându-se trei unităţi majore cu rang de pânze: Audia, Tarcău şi Vrancea.
1. Pânza de Audia = Pânza ”şisturilor” negre (Moldavide)
Se individualizează ca unitate structurală între Valea Sucevei, în nord şi Valea
Doftanei, în sud. În vest suportă şariajul flişului intern, după falia internă, iar spre est
este încălecată peste depozitele Pânzei de Tarcău, după falia de Audia.
La suprafaţă apare pe lăţimea cea mai mare în partea de nord, în Valea Sucevei (11
Km), în Valea Moldovei (4,5 Km) şi pe râul Râşca (7 Km). Spre sud lăţimea scade între
2 Km şi 200 m până în Depresiunea Breţcu, iar apoi, în M-ţii Siriu, lăţimea creşte din
nou până la 4-7 Km.
Aflorează în Obcina Feredeului, formând culmea principală pe care se înscriu înălţimile
cele mai mari şi apoi, pe lăţimile amintite, în munţi Stânişoarei, Tarcăului, Ciucului,
Nemira şi Siriu.
Stratigrafia
Sedimentele Pânzei de Audia s-au acumulat într-un mediu ai cărui parametrii
fizicochimici au variat de-a lungul timpului:
a) În Cretacic sedimentarea s-a desfăşurat într-un mediu de tip euxinic, cu o slabă
oxigenare şi condiţii reducătoare, formându-se roci bituminoase;
b) În Paleogen mediul marin revine la condiţii normale, însă bazinul este marcat de o
subsidenţă activă care determină acumularea masivă de material arenitic.
Cretacicul – este alcătuit din formaţiuni care imprimă nota dominantă a pânzei de
Audia, prin marea lor dezvoltare. În intervalul Valanginian - Cenomanian sedimentarea
a fost uniformă, depunându-se un fliş negru, argilos, caracteristic condiţiilor euxinice,
după care mediul geochimic atinge parametrii normali de oxigenare, ph (aciditate) şi Eh
(potenţial de oxidoreducere), formându-se predominant argile, marne şi marno-calcare.
Au fost separate două formaţiuni litologice: Formaţiunea de Audia şi Formaţiunea de
Bota - Zagon.
Formaţiunea de Audia (= Formaţiunea ”şisturilor” negre = Formaţiunea de Şipote)
Este alcătuită dintr-un fliş negru, în care roca dominantă este reprezentată de argile şi
argilite negre, bituminoase. Pe baza caracteristicilor litologice s-au separat trei membri
distincţi:
- membrul inferior cu siderite, alcătuit din argile şi argile calcaroase în care se
intercalează gresii silicioase, gresii calcaroase, calcare detritice şi concreţiuni
sferosideritice, care pot atinge diametrul de un metru;
- membrul median cu lidiene, cu un fond argilo-marnos în care se intercalează gresii,
gaize şi spongolite;
- membrul superior al gresiilor cuarţoase glauconitice, caracterizat de predominarea
intercalaţiilor de gresii cuarţoase glauconitice, alături de care apar silicolite şi uneori
brecii cu fragmente de granitoide cu feldspat roz şi roci verzi, asemănătoare şisturilor
dobrogene. Vârsta formaţiunii este Valanginian - Cenomanian inferior. Depozitele
acestei formaţiuni au importanţă în petrogeneza zăcămintelor de hidrocarburi (roci
mamă de petrol).
Formaţiunea de Bota-Zagon
Ciclul de sedimentare cretacic se încheie cu un complex de argile roşii şi verzi,
asociate cu radiolarite şi tufuri, sincronă cu Formaţiunea Lutu Roşu din pânza de
Teleajen (sau acumulat în aceleaşi condiţii geochimice). Vârsta este cenomaniană.
Paleogenul – după o scurtă întrerupere de sedimentare datorată mişcărilor
mezocretacice, sedimentarea marină se reia în condiţii de subsidenţă accentuată, încât
se acumulează o stivă groasă de gresii, de 800-1000 m grosime.
În valea Moldovei gresia a fost denumită Gresia de Prisaca-Tomnatec. Aceasta are o
dezvoltare mare în partea estică a unităţii, continuându-se spre nord în Carpaţii
ucraineni. În sud, în M-ţii Buzăului, gresia a fost denumită de Siriu, astfel încât această
formaţiune grezoasă în ansamblu poartă denumirea de Formaţiunea de Prisaca-
Tomnatec-Siriu.
Gresia este de tip litic, dispusă în bancuri groase (5-10 m grosime), în care predomină
fragmentele de roci cristaline remaniate din zona central-carpatică, deja înălţată. Sunt
puternic micacee, muscovitice, uneori căpătând caracter conglomeratic. Bancurile de
gresii sunt separate de intercalaţii subţiri de argile. Ansamblul depozitelor are un
caracter turbiditic.
Vârsta paleocen-eocenă a fost argumentată pe baza faunei cu nummuliţi.
Tectonica
Stilul tectonic este imprimat de plasticitatea ridicată a formaţiunilor cretacice şi
competenţa mecanică ridicată a gresiilor paleogene. Pe formaţiunile plastice au luat
naştere cute foarte strânse, fracturate longitudinal (cute solzi). În ceea ce priveşte
Gresia de Prisaca-Tomnatec-Siriu, aceasta lipseşte în zona Valea Moldovei - Covasna,
însă nu se poate preciza dacă lipsa se datorează condiţilor sedimentogenetice sau
eroziunii puternice din zona axială, ridicată, a pânzei.
Litologia se reflectă şi în relief, în sensul că pe solzii vestici alcătuiţi din flişul negru
(argile negre), s-a format un relief cu versanţii atenuaţi, afectaţi de procese de versant
active, pe când pe solzii estici, alcătuiţi din gresia paleogenă, s-a grefat un relief de
măguri şi „cueste de orogen”, cu fruntea orientată spre est.
Structogeneza pânzei s-a definitivat în două etape:
a) Cutarea formaţiunilor cretacice şi formarea cutelor solzi în Formaţiunile de Audia şi
Bota - Zagon s-a produs în tectogeneza laramică;
b) Reluarea tectonizării formaţiunilor cretacice, cutarea gresiei de Prisaca – Tomnatec
Siriu, desprinderea corpului pânzei de pe substrat şi şarierea spre est peste Pânza de
Tarcău, a avut loc în tectogeneza stirică veche, din Burdigalian.
Şariajul burdigalian al pânzei este argumentat de suprapunerea formaţiunilor cretacic-
eocene peste Formaţiunea de Vineţişu, de vârstă acvitaniană, din Pânza de Tarcău.
Şariajul estic s-a produs după falia de Audia.

2. Pânza de Tarcău (moldavide)

Este cea mai importantă unitate din cuprinsul moldavidelor prin mărime, complexitate
stratigrafică şi tectonică. Se individualizează din Valea Sucevei până în Valea
Dâmboviţei.
Este încălecată în vest de Pânza de Audia (de-a lungul faliei Audia), iar în partea de est
este şariată peste depozitele Pânzei de Vrancea (de-a lungul faliei Tarcău), pe care în
anumite porţiuni o acoperă în totalitate, venind în contact direct cu Pânza pericarpatică
(= Pânza subcarpatică).
La suprafaţă apare pe lăţimi mari în partea de nord (în Valea Sucevei), înspre sud
suferă o îngustare, ajungând la cca. 4 Km pe râul Suha Mică (afluent de dreapta al
Moldovei), iar în M-ţii Vrancei ajunge la cca 41 km lăţime.
Aflorează în Obcina Mare, M-ţii Stânişoara, M-ţii Tarcăului, M-ţii Ciucului, M-ţii Nemira,
M-ţii Vrancei, M-ţii Buzăului. În continuare, până în Valea Dâmboviţei, este mascată
într-o mare măsură de depozitele postectonice sarmato-pliocene.
Stratigrafia
Stratigrafic, corpul Pânzei de Tarcău este alcătuit din depozite cretacice, paleogene şi
miocene. În partea sudică, la sud-vest de râul Buzău, se suprapun şi depozite
postectonice conservate în sinclinalele Slănic şi Drajna, în acest sector continuîndu-se
sedimentarea după realizarea structurii majore a Pânzei de Tarcău.
Cretacicul – pe aria Unităţii de Tarcău, la nivelul Cretacicului s-a înregistrat o mare
uniformitate de sedimentare. În intervalul Valangianian - Turonian s-au acumulat
depozite uniforme litologic, repartizate formaţiunilor de Audia şi Cârnu-Şiclău. În partea
superioară, în Senonian, se înregistrează o variaţie litofacială de la est spre vest, pusă
în legătură cu modificările morfologice din bazin, induse de mişcările laramice. În partea
vestică depozitele sunt predominant arenitice, micacee, spre deosebire de cea estică în
care predomină materialul lutitic. Variaţia litofacială se datoreşte surselor de
aprovizionare cu material detritic şi morfologiei bazinului de sedimentare, morfologie
condiţionată de distribuţia cordilierelor submerse. S-a depus Formaţiunea de Hangu, cu
denumiri toponimice diferite pentru zonele nordice, vestice, sudice şi estice.
Formaţiunea de Audia
Este alcătuită dintr-un fliş negru, în care roca dominantă este reprezentată de argile şi
argilite negre, bituminoase. Pe baza caraceristicilor litologice s-au separat trei membri
distincţi:
- membrul inferior cu siderite, alcătuit din argile şi marno-argile în care se intercalează
gresii silicioase, gresii calcaroase, calcare detritice şi concreţiuni sferosideritice, care
pot atinge diametrul de un metru;
- membrul median cu lidiene, cu un fond argilo-marnos în care se intercalează gresii,
gaize şi spongolite;
- membrul superior al gresiilor cuarţoase glauconitice, caracterizată de predominarea
intercalaţiilor de gresii cuarţoase glauconitice, alături de care apar silicolite şi uneori
brecii cu fragmente de granitoide cu feldspat roz şi roci verzi, asemănătoare şisturilor
dobrogene. Vârsta formaţiunii este Valangian-Cenomanian inferior.
Formaţiunea de Cârnu - Şiclău (= Formaţiunea de Lupchianu, în M-ţii Vrancei)
Are aceleaşi trăsături petrografice ca şi Formaţiunile Lutu Roşu şi Bota - Zagon, fiind
sincrone. Reprezintă un complex litologic argilo-marno-calcaros: argile roşii şi verzi,
marne, calcare, gresii calcaroase muscovitice, asociate cu radiolarite şi tufuri.
Formaţiunea de Hangu
Cuprinde depozite de cca. 1000 m grosime, alcătuite din marne, calcare argiloase,
calcare grezoase, gresii calcaroase, gresii micacee slab calcaroase, microconglomerate
cu fragmente de roci verzi, calcare detritice şi, subordonat, argile marnoase verzi şi
cenşii.
Rocile care imprimă nota caracteritică sunt marnele şi calcarele argiloase (marno-
calcarele) vinete-albicioase, cu Chondrites şi străbătute de diaclaze fine de calcit.
Depozitele acestei formaţiuni reprezintă un fliş predominant calcaros, sedimentogenetic
datorându-se curenţilor de turbiditate. Vârsta este Senonian (Cretacic superior). În
partea de vest, depozitele în facies arenitic, sincrone, au fost denumite drept
Formaţiunea de Horgazu.
Paleogenul – este prezent prin cele trei epoci: Paleocen, Eocen şi Oligocen.
Depozitele paleogene sincrone se caracterizează prin mari variaţii litofaciale spaţiale,
pe orizontală de la est spre vest şi pe verticală (în timp), ceea ce a determinat
separarea mai multor litofaciesuri şi entităţi litologice.
Paleocenul – pe cea mai mare parte din aria Tarcăului depozitele sunt uniforme,
acumulându-se sedimentele din care au luat naştere rocile care alcătuiesc Formaţiunea
de Izvor.
Formaţiunea de Izvor
Depozitele acestei formaţiuni marchează o schimbare în evoluţia sedimentării faţă de
cea cretacică. Predomină rocile calcaroase şi grezoase, nota caracteristică a acestor
depozite fiind dată de calcarele detritice, formate din fragmente de testuri ale
organismelor.
Aceste roci au fost denumite calcare allodapice. De asemenea mai apar marne, argile şi
microconglomerate şi conglomerate cu elemente de roci verzi.
Eocenul – morfologia şi batimetria bazinului de sedimentare se schimbă radical ca
efect al mişcărilor laramice. Atfel, pe aria Unităţii de Tarcău se individualizează trei zone
de sedimentare, cu surse de aprovizionare şi condiţii ale mediului geochimic diferite. În
aceste condiţii, depozitele se grupează în trei litofaciesuri care se succed de la vest
spre est. În partea vestică sedimentele sunt predominant grezoase, tipul litologic
caracteristic fiind Gresia micacee de Tarcău. Întreg ansamblu vestic a primit denumirea
de „litofaciesul de Tarcău”.
În partea estică, spre vorland, depozitele sunt mult mai variate, predominant
calcaroase, constituind „litofaciesul de Doamna”. Între cele două litofaciesuri apare o
zonă cu depozite de tranziţie, ansamblul acestor depozite fiind desemnat sub denumire
de „litofaciesul de Tazlău”.
Litofaciesul de Tarcău – sursa de material sedimentar pentru zonele vestice o
constituie catena carpatică înălţată şi într-o anumită măsură cordilierele submerse,
rezultând depozite predominant grezoase, micacee, repartizate formaţiunilor de Tarcău,
Podu Secu şi Ardeluţa.
Formaţiunea de Tarcău
Este alcătuit din depozite grezoase, ce pot depăşi 2000 m grosime: gresii micacee
cenuşii, în bancuri care pot atinge 10 m grosime, cu sortare gradată şi hieroglife pe
talpă. Se pot intercala argile, marne, calcare şi conglomerate cu elemente de şisturi
cristaline.
Formaţiunea de Podu Secu
În partea superioară a Eocenului condiţiile de sedimentare se schimbă, peste gresiile
masive de Tarcău, depunându-se un fliş cu gresii calcaroase în strate subţiri,
curbicorticale, cu intercalaţii de argile. La partea superioară apare un nivel de marne cu
globigerine, extins pe întreaga suprafaţă a Pânzei de Tarcău.
Formaţiunea de Ardeluţa
Peste flişul de Podu Secu urmează depozite marno-grezoase, alcătuite din gresii
grosiere şi microconglomerate, marne şi marno-calcare. Sunt foarte bogat fosilifere,
formând nivele de calcare detritice, lumaşelice, cu numuliţi.
Litofaciesul de Doamna – se dezvoltă în partea de est a unităţii, predominând faciesul
argilo-marno-calcaros. S-au separat formaţiunile de Straja, Suceviţa, Calcarul de
Doamna, Bisericani şi gresia de Lucăceşti.
Formaţiunea de Straja
În coloana litologică predomină rocile silicioase, caracteristic fiindu-i o coloraţie
predominant roşie. Depozitele sunt formate din argile, marne şi calcare, de culoare
roşie - cărămizie, verde-cenuşie sau vărgate dispuse în strate subţiri, cu intercalaţii de
gresii calcaroase şi silicioase, glauconitice şi silicolite (gaize, spongolite, radiolarite).
Formaţiunea de Suceviţa
Peste flişul de Straja urmează o alternanţă ritmică de gresii calcaroase, calcare
grezoase, gresii silicioase, argile şi marne, cu intercalaţii de microconglomerate cu
elemente de şisturi verzi. La partea superioară apare un nivel de gresii micacee,
cenuşii, cu asterocycline.
Formaţiunea calcarelor de Doamna
Acesta are o grosime de cca. 20-80 m și este alcătuită din calcare fine de culoare alb-
gălbuie, verzuie sau maronie, în care apar frecvent silicifieri de tip chaille. Stratele de
10-15 cm grosime sunt separate de marne şi argile cenuşii-verzui.
Formaţiunea de Bisericani
Peste calcarul de Doamna urmează un ansmblu litologic predominant argilos, cu o
coloraţie rosie, verzuie şi pestriţă, în care se intercalează strate subţiri de gresii. Se
deosebește de cea din ”litofaciesul de Tazlău”, denumită Formațiunea de Plopu prin
frecvenţa mai redusă a intercalaţiilor grezoase. La partea superioară se individualizează
nivelul Marnelor cu globigerine.
Gresia de Lucăceşti
Sincron cu Formaţiunea de Ardeluţa, marno-grezoasă, pe aria litofaciesului de Doamna
se depune o gresie silicioasă, asemănătoare cu gresia de Kliwa, în grosime de 5-25 m,
care încheie sedimentarea eocenă.
Litofaciesul de Tazlău
Pe aria litofaciesului de Tazlău are loc o interferenţă a materialului epiclastic carpatic cu
cel platformic, de natură central-dobrogeană. Astfel se realizează o alternanţă a
materialului marno-calcaros, de provienenţă estică, cu cel arenitic, micaceu, de
provienenţă vestică.
Formaţiunile care s-au acumulat sunt: Straja, Tazlău, Plopu (sincronă cu Podu Secu şi
Bisericani) şi Lupoaia (sincronă cu Ardeluţa şi gresia de Lucăceşti).
Oligocenul - include depozitele care s-au format după depunerea formaţiunilor Gresiei
de Lucăceşti, Lupoaia şi Ardeluţa, când s-a produs o schimbare radicală a regimului
marin, prin instalarea unui mediu de tip euxinic, puternic reducător, ceea ce a
determinat formarea unor roci bituminoase (disodile, marne bituminoase) şi silicioase
(menilite, gresii de Kliwa).
Caracterul euxinic diferit ca intensitate în bazin şi sursele diferite de material detritic (în
vest – carpatică, arenitică cu multă mică; în est - platformică şi de cordilieră, cu multă
silice şi fragmente de şisturi verzi), au condus la formarea a trei litofaciesuri diferite.
În partea vestică, depozitele oligocene s-au acumulat într-un facies cu condiţii euxinice
mai puţin pregnante, astfel încât argilele sunt mai puţin bituminoase, cunoscute sub
denumirea de pseudodisodile. Nota dominantă o dau gresiile micacee, slab calcaroase,
de tip Fusaru, motiv pentru care acest facies a fost denumit „litofaciesul de Fusaru”.
Se suprapune parţial peste litofaciesul eocen de Tarcău.
S-au separat din bază spre partea superioară următoarele unităţi litologice: marnele
bituminoase şi menilite; disodilele inferioare şi pseudodisodilele cu lentile de siderit;
gresia de Fusaru şi formaţiunea de Vineţişu.
În partea estică, depozitele oligocene se caracterizează prin prezenţa Gresiilor
silicioase de Kliwa şi printr-un pronunţat caracter bituminos al materialului pelitic. A fost
denumit „litofaciesul de Kliwa” şi se suprapune peste litofaciesul de Doamna şi parţial
de Tazlău. Au fost separate următoarele unităţi litologice: Menilitele inferioare şi Gresiile
de Ferestrău; Marnele bituminoase; Disodilele inferioare cu Calcarul de Jaslo şi Gresia
de Kliwa.
Între cele două faciesuri apare o zonă de întrepătrundere, în care stratele de gresii
silicioase alternează cu gresiile micacee, curbicorticale, iar rocile lutitice au un caracter
bituminos mai slab decât în est. Acest ansamblu de roci a fost denumit „litofaciesul de
Moldoviţa”. S-au separat: Menilitele inferioare; Marnele bituminoase; Disodilele
inferioare; Gresia de Kliwa şi Gresia de Fusaru; Formaţiunea de Vineţişu.
Neogenul - în Miocen, în prima parte, marea se retrage spre sud, unde continuă
sedimentarea pe aria Unităţii de Tarcău. După mişcările stirice în care se realizează
structura majoră şi şariajul pânzei, se produce o întrerupere de sedimentare, după care
aria sudică a pânzei reintră în procesul de sedimentare. Se formează depozite
posttectonice care acoperă discordant pe cele din corpul Pânzei de Tarcău.
Acvitanian - Burdigalian inferior
Depozite miocene care încheie sedimentarea în pânza de Tarcău s-au format numai la
sud de Valea Râmnicului Sărat, în zonele subsidente în care marea a persistat.
Sedimentarea a fost activă în intervalul Acvitanian - Burdigalian inferior, când s-au
acumulat depozitele Formaţiunii de Cornu. Acestea s-au conservat în sinclinalele Slănic
şi Drajna şi pe marginea unităţii între Râmnicul Sărat şi Buzău. Depozitele sunt alcătuite
dintr-o alternanţă marno-calcaroasă, care începe cu gipsuri şi în care se intercalează
”disodile” (argile foioase bituminoase) şi strate de gresii, conglomerate şi nisipuri.
Burdigalian superior -Pliocen – după individualizarea unităţii tectonice, sedimentarea
a continuat în facies de molasă, până în Pliocen. Sedimentarea începe cu
Conglomeratele de Brebu, peste care urmează formaţiunile cu sare, gresiile oolitice şi
tufuri şi, la partea superioară, gresiile şi marnele pliocene.
Tectonica
Realizarea structurii majore şi şariajul Pânzei de Tarcău s-a produs în tectogenezele
stirice (stirică veche – în Burdigalian; stirică nouă – în Badenian). Din vest suportă
şariajul Pânzei de Audia, după falia de Audia, iar în est este şariată de-a lungul faliei de
Tarcău peste Pânza de Vrancea sau peste Pânza subcarpatică. Structogeneza pânzei
s-a realizat în două etape:
a) În tectogeneza stirică veche s-a produs cutarea formaţiunilor, formarea sistemului
ruptural, a cutelor solzi şi digitaţiilor;
În Pânza de Tarcău s-au format trei digitaţii: una vestică, denumită de Asău, una
mediană denumită de Tazlău şi în est, digitaţia externă (skibele externe).
Digitaţia de Asău – este alcătuită din depozitele litofaciesurilor de Tarcău şi Fusaru, cu
o competenţă mecanică ridicată, rezultând cute sinclinale şi anticlinale largi, extinse
longitudinal pe zeci de km.
Digitaţia de Tazlău – este alcătuită din depozitele litofaciesurilor estice şi intermediare,
cu o plasticitate mai ridicată, motiv pentru care în procesul de cutare au luat naştere
cute solzi, strânse, cu vergenţă estică;
Digitaţia externă - alcătuită din cute solzi cu vergenţă estică.
b) În tectogeneza stirică nouă s-a realizat desprinderea de pe soclu şi şarierea
depozitelor spre est, peste Pânza de Vrancea sau molasa pericarpatică. Avansarea a
fost de cel puţin 40-50 km, fapt dovedit de deschiderea semiferestrelor. Dovada cea mai
elocventă privind vârsta şariajului este oferită în Depresiunea Comăneşti, unde
depozitele sarmaţiene acoperă şariajul Pânzei de Tarcău.

3. Pânza de Vrancea (Moldavide)

Reprezintă cea mai estică unitate de fliş, care suportă şariajul pânzei de Tarcău în vest,
iar în est este şariată peste Pânza subcarpatică (zona de avanfosă). Spre deosebire de
celelalte pânze de fliş, aceasta nu apare pe o zonă continuă, ci cu întreruperi pe
suprafeţe mari, datorită avansării diferenţiate a Pânzei de Tarcău şi capacităţii de
eroziune diferită a reţelei hidrografice.
Apare deschisă la zi în semiferestre şi ferestre tectonice, ca rezultat al înălţărilor
tectonice ale diferitelor sectoare carpatice şi acţiunii erozive ale principalelor râuri
estice: semiferestrele Suceava - Putna (în Obcina Mare, deschisă de râul Suceava şi
afluentul de dreapta, Putna), Suceviţa (în Obcina Mare, deschisă de râul Sucevită),
Humor (deschisă de râul Moldova, în Obcina Mare şi M-ţii Stânişoarei), Bistriţa
(deschisă de râurile Cracău, Bistriţa şi Tazlău, în M-ţii Stânişoarei şi Tarcăului), Slănic -
Oituz (deschisă între Trotuş şi Caşin, în M-ţii Nemira), Vrancea (deschisă de râul Putna
şi afluenţii săi, în M-ţii Vrancei) şi fereastra Dumesnic (în M-ţii Stânişoarei) (Fig. 10).
Stratigrafia
Pânza de Vrancea este alcătuită din depozite cretacice, paleogene şi miocen
inferioare. Evoluând în partea estică a bazinului flişului depozitele se aseamănă într-o
oarecare măsură cu cele ale Unităţii de Tarcău. De la nord la sud se înregistrează în
semiferestrele amintite o serie de diferenţe litofaciale (Fig. 1 3).
Cretacicul
Aflorează numai în semiferestrele sudice Bistriţa şi Vrancea, în axul anticlinalelor
Doamna-Horaiţa şi Coza. Depozitele sunt repartizate formaţiunilor Strei - Sărata,
echivalentă cu cea de Audia (Valanginian - Cenomanian inferior), Tisaru, echivalentă cu
Formaţiunea de Cârnu- Şiclău (Cenomanian superior - Turonian) şi Lepşa, echivalentă
cu cea de Hangu (Senonian). Litologic, în linii mari, sunt asemănătoare.
Paleocen - Eocen
În semiferestrele nordice cele mai vechi formaţiuni care aflorează sunt cele eocene,
spre deosebire de semiferestrele sudice în care aflorează şi depozitele paleocene.
Include aceleaşi formaţiuni cunoscute din Pânza de Tarcău: de Izvor (= formaţiunea de
Caşin, în semifereastra Vrancea); de Straja (= Formaţiunea de Piatra Uscată, în
Vrancea); de Suceviţa (= Jghebul Mare, în semifereastra Bistriţa; = Greşu-Bucieş, în
semifereastra Vrancea); calcarul de Doamna; de Bisericani şi gresia de Lucăceşti.
Oligocenul
Oligocenul din Pânza de Vrancea se aseamănă cu cel în litofaciesul de Kliwa al Pânzei
de Tarcău, separându-se menilitele inferioare, marnele albe bituminoase, disodilele
inferioare, gresia de Kliwa şi, în plus faţa de litofaciesul de Kliwa din aria Pânzei de
Tarcău, apar disodilele şi menilitele superioare.
Faţă de faciesul de Kliwa, în unele zone estice Oligocenul are anumite particularităţi.
Astfel, începând cu disodilele inferioare depozitele pot fi substituite în totalitate sau
parţial prin conglomerate cu elemente de şisturi verzi iar intercalaţiile de gresii de Kliwa
se reduc. În acest caz depozitele alcătuiesc „litofaciesul de Pietricica”.
Miocenul inferior
În cadrul Miocenului se disting formaţiunile de Gura Şoimului, saliferă inferioară şi de
Hârja. Specifică este Formaţiunea saliferă inferioară, cu un fond de argile lipsite de
stratificaţie, cu dispoziţie haotică, care înglobează galeţi şi blocuri mari de şisturi
dobrogene, cuarţite albe şi lentile de sare şi gips. Formaţiunea s-a acumulat în condiţii
lagunare, de climat arid. Aceste depozite au favorizat, prin plasticitatea ridicată,
alunecarea pânzei spre est.
Tectonica
Pânza de Vrancea suportă din vest şariajul Pânzei de Tarcău, după falia Tarcău şi
încalecă la rândul ei zona de molasă, după falia externă (Fig. 10).
Structogeneza pânzei s-a desfăşurat în două etape:
a) Formarea structurii interne a pânzei, cutarea, falierea, formarea solzilor a avut loc în
mişcările stirice vechi din Burdigalian. Au luat naştere anticlinalele majore Doamna
Horaiţa (în semifereastra Bistriţa) şi Coza (în semifereastra Vrancea), care moştenesc
probabil o cordilieră de şisturi verzi, cu o lungime de peste 200 km, denumită
StreiuCernegura. Aceasta a fost activată în Eocen - Oligocen și a fost foarte activă în
Miocenul inferior, când se presupune că se înălţa deasupra nivelului mării,
aprovizionând din abundenţă bazinul cu elemente de şisturi verzi.
b) Desprinderea de pe soclu şi avansarea peste avanfosa pericarpatică a avut loc în
tectogeneza stirică nouă din Badenian, fapt demonstrat de depozitele de vârstă
Badenian inferior prinse sub planul de şariaj.
În tectogeneza moldavică, intrasarmaţiană (Volhynian), ansamblul pânzelor carpatice
au fost împinse în faţă, solidar, peste zona de vorland.
O altă problemă este cea a factorilor care au condus la realizarea smiferestrelor în care
apare Pânza de Vrancea. Se consideră că factorul principal l-a constituit capacitatea
erozivă a cursurilor de apă (semiferestrele apărând pe principalele cursuri de apă) şi, în
subsidiar, ridicările tectonice din anumite zone (Vrancea, Bistriţa).

3. DOMENIUL DE AVANFOSĂ

În etapa finală de evoluţie a unei zoneinstabile spre catenă orogenică, sub sarcina
pânzelor în avansare, marginea vorlandului se fracturează şi se produce o depresiune,
paralelă cu fruntea şariajului. Aceasta se concretizează într-un şanţ denumit avanfosă,
care constituie ultimul domeniu de sedimentare de tip carpatic, reprezentând avanfosa
carpatică.
Formaţiunile din avanfosă (”molasă”) prezintă două trăsături specifice:
- sunt roci imature, cu multe rudite, gresii, arcoze, roci slab consolidate în general, fără
o stratificaţie evidentă. Acest ansamblu sedimentar se datoreşte ratei mari de eroziune,
care atacă relieful viguros al catenei recent înălţate în vest;
- rocile rudito-arenitice se asociază cu evaporite acumulate în regim lagunar instalat
datorită colmatării bazinului de avanfosă.
În literatură, zona de avanfosă apare sub diverse denumiri, în funcţie de criteriul folosit:
Pânza subcarpatică = Pânza pericarpatică (criteriul geotectonic); Zona neogenă
(criteriul vârstei); Zona saliferă (criteriul sedimentologic); Zona de avanfosă (evoluţia
bazinului).
Se extinde de la frontiera de nord până la Dâmboviţa, morfologic suprapunându-se
Subcarpaţii Moldovei şi Subcarpaţii Curburii. În vest vine în contact tectonic cu pânzele
de Tarcău şi Vrancea, după faliile Tarcău şi externă, iar în est este şariată peste
domeniul de platformă, de-a lungul faliei pericarpatice.
Sectorul care se va discuta în continuare este cuprins între frontiera de nord şi Valea
Dâmboviţei. Lăţimea zonei de molasă la nord de Valea Moldovei este de 0,3-3 km, în
zona Bacăului ajunge la 30-35 km, iar la vest de Buzău depăşeşte 40 km (în această
zonă avanfosa acoperă parţial prisma orogenică: depozitele pânzelor de Vrancea,
Tarcău şi chiar Audia).
Stratigrafia
În avanfosa Carpaţilor Orientali s-au înregistrat două etape de sedimentare, separate
de o întrerupere datorată tectogenezei moldavice (Volhynian). În prima etapă,
desfăşurată în intervalul Eocen superior - Volhynian inferior, s-au format depozitele
intens cutate în mişcările premoldavice, cunoscute sub denumirea de „molasa
pretectonică” sau „molasa inferioară”. În etapa a doua, desfăşurată în intervalul
Volhyninian superior - Pleistocen, sau acumulat depozitele depuse discordant peste
molasa inferioară şi care au suferit deformări monoclinale sau o uşoară cutare în
mişcările valahe. Aceaste depozite sunt cuprinse sub denumirea de „molasa
posttectonică” sau „molasa superioară”.
Molasa inferioară (pretectonică)
Eocen superior – Oligocen
Reprezintă cele mai vechi depozite care aflorează în anticlinalele Pleşu - Tg. Neamţ şi
Petricica Bacăului (extins pe 35 Km, până în zona Oneşti). În ax se întâlnesc argilele de
Bisericani, menilitele inferioare, marnele albe bituminoase, disodilele şi gresia de Kliwa.
Miocenul inferior şi mediu
S-au acumulat formaţiuni cu caracter molasic şi lagunar, care au variaţii litofaciale de la
vest la est:
- Formaţiunea saliferă inferioară (= Formaţiunea cu sare; = brecia sării) – este formată
dintr-un fond de argile lipsite de stratificaţie, care înglobează blocuri de şisturi verzi,
cuarţite albe şi lentile de sare şi gipsuri. Vârsta este Acvitanian;
- Formaţiunea de Măgireşti (= molasa roşie; = seria vărgată inferioară) – alcătuită dintr-
o alternanţă de argile, siltite, gresii şi marne cenuşii sau brun-roşietice. Siltitele
conservă impresiuni de picături de ploaie, paşi de păsări şi feline. O asemenea zonă
ocrotită se găseşte pe pârâul Bozului, în Vrancea. Ichnofauna (urmele lăsate de
organisme pe substrat) denotă acumularea într-o regiune litorală, supusă mareelor.
Spre est, Formaţiunea de Măgireşti este substituită de „conglomeratele de Pleşu-
Petricica” alcătuite exclusiv din galeţi (litoclaste) de şisturi verzi dobrogene;
- Gipsul de Perchiu - reprezintă un complex litologic în care gresiile şi marnele
alternează cu strate de gips. Acestea s-au acumulat într-un mediu lagunar, sub un
climat arid;
- ”Formaţiunea cenuşie” - reprezintă un complex de argile, marne cenuşii şi gresii
gălbui-roşietice, slab consolidate, ce depăşeşte 800 m grosime.
Vârsta formaţiunilor de Măgireşti, Gipsului de Perchiu şi cenuşie este burdigaliană;
- ”Formaţiunea saliferă superioară” - este asemănătoare celei inferioare, cu gipsuri şi
sare. De remarcat că formaţiunile salifere cantonează toate masivele de sare gemă din
Carpaţii Orientali;
- Formaţiunea de Răchitaşu - identificată în dealul Răchitaşu (Vrancea), reprezintă un
complex de gresii şi gresii calcaroase, calcare, în care se intercalează tufuri (tuful de
Sălnic), iar la partea superioară se individualizează un nivel de marne cu globigerine.
Începând cu Badenianul nu se mai întâlnesc elemente de şisturi verzi, ceea ce arată că
în şariajul spre est depozitele carpatice au acoperit cordiliera de şisturi verzi, aceasta
nemaifuncţionând ca sursă de material detritic pentru bazin. Prezenţa tufurilor indică o
activitate vulcanică intensă în interiorul catenei. Vârsta formaţiunilor saliferă superioară
şi de Răchitaşu este badeniană.
1.2. Molasa superioară (posttectonică)
Secvența pretectonică se încheie cu depozitele volhynian inferioare, cu răspândire
redusă.
După depunerea acestora au loc mişcările moldavice, care determină şarierea
întregului edificiu carpatic spre est, peste domeniul de platformă de-a lungul faliei
pericarpatice. Zona situată la nord de Trotuş este exondată şi devine uscat, întrând sub
controlul dinamicii externe, în timp ce în zona sudică se instalează un regim subsident
accentuat, ceea ce determină revenirea în domeniul de sedimentare şi formarea
molasei posttectonice (superioare).

r. --------1
I1 ~
Cherscnian
~
!?
~

1
l!
V
Basarabion ~
"' n-•
c Volhinion sii cu
~1-~...-~ - -- --1...===--=:....=:::...:=a=~"f'C-=.::..::....:.:.;::;,:.;~CL..:.=-:;=-..~a:.=:.=-~

I z
Beg ov 1on

I StrafP de Halo~ imina ~ Bolivina

I .§
1

:u~~~~;f l
I °s:5iuri _c_u_r_ad
_ ,o_l_a_r._•--+=:...:=--'=-;:::.,=,=;--;=~;.-,c=,.,1!-'----~-~-l_om
_ in_a_ c_o_r_in_o_t_o___,

L!~ I cu sar. :%~~ ::t~~s Morn. cu b/ocuri, gipsuri fi sorP

I j CO MarMI• ¥ tufuril• cu ~ ••: • .·• •~ .·• ·. • .· . . . . . GrP$ia M Rdchitasu cu
l g/cbi~riM :..:.-::..~:..:.7 :.!"7'::. •.:. -~··_-'-r Orbulina univ,r$a •
Depozit• M apd du/er
u

!jisturi dolomitic•

Stral• dr i•scani

ConglorMrat•I• t/# PIPfU-

PiPlricico

Bn!ci• morno-argi/ocsd cu blocuri,

sar,, gipsuri etc.

_0LIG0CEN --- .. --- MMl/itf

--------
-------
-----·--
FWitP bituminoasr, tulitr, (]ipsuri rte.
SIJ(MiO<n

Coloana strati rafica sintetici!. a molasei est-car atice .

Fig. 14. Coloana litostratigrafică a molasei est-carpatice (Mutihac, 1990)
În seria posttectonică, care s-a format în intervalul Volhynian superior - Pleistocen, s-au
identificat etajele Basarabian, Chersonian, Meoţian, Ponţian, Dacian, Romanian şi
Pleistocen. Aceste diviziuni stratigrafice cuprind faciesuri argilo-nisipoase, local cu
intercalaţii de calcare oolitice sau lumaşelice, cu faune bogate de bivalve şi gastropode.
La partea superioară, în Romanian şi Pleistocen, se acumulează în condiţii lacustre
Formaţiunea de Cândeşti, formată din depozite predominant ruditice, conservate în
Măgura Odobeştilor.

Tectonica
Structogenetic molasa a evoluat în trei etape, rezultând Pânza pericarpatică (= Pânza
subcarpatică):
a) În tectogeneza stirică nouă, din Badenian, se realizează structura internă a pânzei:
cutarea formaţiunilor, falierea şi formarea solzilor şi digitaţiilor. Digitaţiile identificate, de
la vest spre est, sunt Măgireşti-Perchiu, Petricica şi Valea Mare;
b) În tectogeneza moldavică (Volhynian) se produce deplasarea în ansamblu a
Orogenului Carpatic, inclusiv a depozitelor de molasă, peste domeniul de platformă;
c) În tectogeneza valahă (Romanian-Pleistocen) se produce deformarea slabă a
molasei superioare.
În zona de molasă se disting trei sectoare, cu particularităţi tectonice distincte:
1. Sectorul nordic – se întinde între frontiera de nord şi râul Trotuş şi corespunde cu
dezvoltarea cu precădere a molasei inferioare şi o dezvoltare foarte redusă a molasei
superioare.
Formaţiunile eocen-badeniene sunt cutate în anticlinale şi sinclinale, faliate longitudinal,
cu aspect de cute solzi. Spre bordura estică se desfăşoară anticlinalele Pleşu - Tg.
Neamţ şi Petricica Bacăului, în ale căror axe se găsesc depozite vechi, de tip fliş. Unele
anticlinale, precum Cacica şi Tg. Ocna, prezintă un nucleu diapir de sare.
La zi s-au separat trei digitaţii ale Pânzei pericarpatice: în partea de vest, între Bistriţa
şi Trotuş aflorează digitaţia de Măgireşti - Perchiu; în continuare spre est, cuprinzând
întreg sectorul, apare la zi digitaţia Petricica; pe bordura estică, discontinuu, apare
digitaţia Valea Mare. Conţinutul litologic al formaţiunilor sincrone suferă unele modificări
în cele trei digitaţii şi de asemenea, denumirile toponimice folosite în unele cazuri, sunt
diferite.
Cutarea formaţiunilor s-a produs în tectogeneza stirică nouă, iar avansarea peste
domeniul estic în tectogeneza moldavică. Efectele tectogenezei valahe nu s-au resimţit
în acest sector. Argumentul pentru avansarea volhyniană (moldavică), îl constituie
depozitele de vârstă Volhynian inferior prinse sub planul de şariaj pericarpatic şi cele
basarabiene, care acoperă planul de şariaj (de ex. situaţia de la Stânca Şerbeşti - Piatra
Neamţ);
2. Sectorul Trotuş - Slănic de Buzău (= zona de monoclin) - în acest sector se
dezvoltă atât molasa inferioară cutată, cât şi molasa superioară. În această zonă,
înălţările datorate tectogenezei valahe au avut drept efect dispunerea depozitelor
molasei superioare într-o structură monclinală, cu înclinări estice şi sud-estice, fiind şi
slab cutată. Din acest motiv acest sector poartă şi numele de „zona de monoclin”. Se
poate urmări în profilul văii Putna, de la Valea Sării până în Măgura Odobeştilor.
Aici falia pericarpatică rămâne în adâncime, fiind mascată de depozitele molasei
superioare, care vin în contact cu cele ale molasei inferioare de-a lungul faliei Caşin -
Bisoca;
3. Sectorul Slănic de Buzău - Dâmboviţa (zona cutelor diapire) – acest sector
prezintă o structură particulară, determinată de existenţa masivelor de sare cu
comportament diapir. Aici bazinul de avanfosă este foarte larg, iar molasa superioară
înaintează mult în părţile interne ale catenei carpatice acoperind nu numai molasa
inferioară, ci şi părţi ale flişului intern. Depozitele posttectonice s-au păstrat în
sinclinalele Slănic şi Drajna.
Formaţiunile molasei superioare, care se suprapun în cea mai mare parte peste cele
ale molasei inferioare, prezintă o structură caracteristică de cute incipiente. Masivele de
sare din formaţiunile salifere au determinat apariţia cutelor anticlinale de tip diapir.
Acestea sunt străpunse în zona axială de roci plastice, în cazul de faţă de sare sau
argilă amestecată cu sare, rezultând cute anticlinale înguste separate de sinclinale largi,
cu umplutură sarmato-pliocenă.
În zona cutelor diapire, procesul de diapirism scade în intensitate dinspre catena
carpatică spre exterior, în conformitate cu diminuarea tensiunilor tectonice. Astfel, de la
interior spre exterior, se disting patru aliniamente:
- aliniamentul cutelor diapire revărsate – sâmburele de sare este complet
dezrădăcinat, deversat spre est, cu o poziţie superficială (anticlinalele Lapoş, Buştenari,
Ţintea);
- aliniamentul cutelor diapire exagerate – sâmburele de sare străpunge toate
formaţiunile, până ajunge la zi (anticlinalul Udreşti);
- aliniamentul cutelor diapire atenuate – sâmburele de sare nu ajunge la suprafaţă
(structurile din jurul Ploieştilor);
- aliniamentul cutelor criptodiapire – structurile sunt larg boltite şi se bănuieşte
existenţa sării în adâncime (structurile Berca-Arbănaşi, Ceptura, Urlaţi, Tinosu-Brazi).
În acest sector au avut efecte, cu intensităţi diferite, fazele tectogenetice stirică nouă
(se realizează structura molasei inferioare), moldavică (ansamblul pânzelor carpatice,
inclusiv molasa inferioară, este şariat spre est, peste domeniul platformic) şi valahă
(cutează slab molasa superioară şi are efecte în realizarea cutelor diapire).
 OROGENUL CARPAŢILOR MERIDIONALI

Având în vedere evoluţia bazinului carpatic, caracteristicile sedimentologice şi tectonice, pe

teritoriul României limitele geologice ale Carpaţilor Meridionali se pot trasa în est pe Valea
Prahovei (coincide într-o mare măsură cu şariajul unităţilor getice peste flişul
intern, est-carpatic), în vest la Dunăre, incluzând şi M-ţii Banatului, în sud urma la suprafaţă
a şariajului pericarpatic, iar în partea de nord culoarul Mureşului, care urmăreşte falia
transcurentă, subcrustală (orientată est-vest) ce separă Transilvanidele (Apusenii simici şi
Bazinul Transivaniei) şi Dacidele mediane est-carpatice (M-ţii Perşani) de Dacidele mediane
(pânzele getice şi supragetice) ale Meridionalilor. M-ţii Poiana Ruscă aparţin Carpaţilor
Meridionali.
În această idee, grupa Bucegi – Leaota - Piatra Craiului se încadrează la Carpaţii Meridionali.
Argumentele pentru ataşarea acestei grupe ramei meridionale sunt de ordin geotectonic şi
sedimentologic. Astfel suitele sedimentare transilvane alohtone, care împreună cu cele
autohtone alcătuiec cuvertura sedimentară a zonelor cristaline mezozoice în Carpaţii Orientali,
lipsesc în gupele Carpaţilor Meridionali, inclusiv în grupa Bucegi – Leaota - Perşani. În altă
ordine de idei, suita sedimentară calcaroasă similară stratigrafic şi petrografic cu cele din
Carpaţii Orientali se dispune peste cristalinul getic de Leaota. Poziţia grupei în continuarea
cristalinului central-est-carpatic din Perşani, se datoreşte mişcărilor dea lungul faliei subcrustale
sud-transilvane. Bazinele central-est-carpatic şi meridional au avut evoluţii diferite până în
Apţian, de abia în acest moment producându-se „sudarea” tronsoanelor nordice şi sudice ale
faliei crustale sud-transilvane şi se declanşează evoluţia comună a sedimentării pe aria
Carpaţilor Orientali şi Grupei meridionale Bucegi – Leaota – Piatra Craiului.
Din punct de vedere al evoluţiei bazinului de sedimentare şi structurilor rezultate, Carpaţii
Meridionali prezintă nişte particularităţi care-i diferenţiază atât de Carpaţii Orientali, cât şi de
M-ţii Apuseni (Fig. 1).
Astfel:
- zona labilă avea o structură alcătuită din două blocuri sialice, continentale, separate de riftul
extern al Severinului (continuarea riftului extern din Carpaţii Orientali);
- pe blocul nordic s-au format domeniile Getic şi Supragetic, din care au luat naştere Dacidele
mediane (Pânzele Getice şi Supragetice), echivalente cu cele din Zona cistalino-mesozoică a
Carpaţilor Orientali. Pe blocul sudic s-a format domeniul Danubian, din care au luat naştere
Dacidele marginale (autohtonul danubian);
- spre deosebire de Carpaţii Orientali, sedimentarul de pe soclul cristalin începe cu formaţiuni
paleozoice superioare (foste molase hercinice);
- în bazinul riftului extern s-au acumulat depozitele de fliş, din care în etapa compresivă
au luat naştere Dacidele externe (Pânza de Severin), similare cu flişul de Ceahlău. Zona de
fliş din Meridionali este incomplet şi slab dezvoltată, comparativ cu flişul Carpaţilor Orientali;
- în ciclul compresiv pânza flişului de Severin a fost prinsă între blocurile continentale getic şi
danubian şi şariate sprea sud, împreună cu molasa getică, peste Platforma Valahă. În
consecinţă, cristalinul Meridionalilor vine în contact direct cu molasa getică;
- în ciclul compresiv în Carpaţii Meridionali a luat naştere o structură în pânze de şariaj,
distribuite pe verticală astfel: în partea inferioară Autohtonul danubian, peste care este
şariată Pânza de Severin, iar la partea superioară se găsesc Pânzele getice şi
Supragetice. Acest eşafodaj tectonic a fost şariat spre sud, peste molasa getică (Pânza
pericarpatică).
Prezentarea unităţilor se va face începând cu zonele cristaline, în ordinea distribuţie pe
verticală, iar în final molasa getică.

JURASIC
j INFERIOR
>
C,
C:

i
~
0
Docide

5
..,
u
u
TECTOGENEZA MEZOCRETACICA -AUSTRICA
Transilvanide

Mun\ii Muntii
Metaliferi Poiana Rusd
... ,-;,
MAAS'TRIC/fTI
SUPERIOR

Apuseni
sin1ici Craiova

'
.,--.,J:',t\❖-~
0 40 80 km

Fig. 1 . Evoluţia geotectonică a Orogenului Carpaţilor Meridionali (Mutihac, 1990)

(FP – Falia pericarpatică)
 !
i
~

I
J 'a
!f
1 i
'i, M
"'::.
~

.,t
°f'
~

Fig. 2 – Elemente morfografice și hidrografice majore din Carpații Meridionali

 [ .......
Fig. 3 – Unitățile structurale ale Orogenului Carpaților Meridionali

T " ?Obi

. .;1·< ~

~~~:?-~~---
l
~,~

~
.,,.,:... Atc-,1~
(prelucrat după Mutihac și Ionesi, 1974)

,.-6U

) ..-"
... ,.:;}\:~
, , \ -J
.
..,, ~
11
.,1'"'
"
\!
-~~::::::,
¥.:= . ._,,._:,:I~ \ --1i
. -· • r-r.Ji .,,.·-.:;.-··~{
~
, ·•ff'•,•··•' -
r1 "1"..~
.. . ._. . ..·-•1...i~'\: v...,• --;;-J
J . . .?.~.,. . .,. . ',········t·•... ~
.·f ···r ===::,..,:) ,~-~
(.)
;;.;;;.-; 1"--..::::::..." ~;,·; ; ,.... :.( ···+"·( \\ \··-n:::.~ ;::,
DACIDE MARGINALE DACIDE MEDIANE DEPOZITE
SEDIMENTARE
AUTOIITONUL DANUBIAN PANZELE GETICE PANZELE SUPRAGETICE POSTECTONICE

1 1 1111 I~---JI ~ ScditnC'l'.IW

-
Sedhnen1" Sed;m, nlM Sed;mcnca,
L___J carbonirer-c-rc1ocie carboni(cr.cret.-woic carboni(cr-<:rctacic L....:.__J cua1ern.v
---- ---- ----
~M---(I. Y-77.K◄

1111
COfPU'! n:-8:grMlicc
::t,~~'°""
C• I OQ.M,.10.Y1.K"°

Corpuri magma1ke
granitoidke
1111
c - ,7.M-J.Y_.2, l{"(I

Co,puri magma1ic e
IPJl.itoidkc
(>,G,JiMl, Y-O, t.:-11

11
L___J
Scdimenw

~~';:";:~ C--0, M29:!, Y• IOO, K'"'l C'-41. M•IOO. Y•IOO, 1(-f o-?0.M -O, Y,.100,K--<I
""'""'
D
(),G,M-tQ.Y--O, K-0
Ser-ii mewnorficc
hercinice Ji
prchen:.in~ c=J
C,.1!,M...jG,V-<1, K-0
5':rii met:imorfice -
hertinice ti
prmffl':inice
0-lO,.M:.SS. Y...K-O
Scrii mci.amorr~
hen:inice ti
prehereinicc
II
L___j
C-O.M"'60. Y•IOO. K--C,
Sedimenw
paleoget1

c=J
Scdi~ tar

D
C--40..M-O,Y.-O.K-O
PANZA DE SEVERIN C-:0.M-0. Y-.O.IC-20
C:n:13CIC
sup,.""nor
 ,. . .l I.' l.t k.a1

- . -t;;J
Fig. 4 – Litostratigrafia unităților tectostructurale ale Orogenului Carpaților Meridionali

,,ltr~/ - -···-.
...
·. ...
;,, ··.,
c-i,
,,.,
(prelucrat după Mutihac și Ionesi, 1974)

...
~fJ/1111'

...···,
C• \r
.,_....I':.d...
b:ila ,_ ...,.--~ ...... ?f·.•.
~•···•·••:i~•··•·
~ . • Nge.: i;;. •1••·• ~i ··• !:..
;;;:········· I...::::~-~........-··•·t•·~;·~···:.:::..)··--t"····t 1
' \ • ...
~ , .· I ,_.
"'-.:., N11 •::::.:. Nll."ll\'~•·•·••

\. ..... ·--··········
OACIOE MARGINAL£ OACIOE MEDIAN£ OEl'OZITll
SEDIMENTARE
AUTOHTOl'iUL 0AN\/8WI PANZELE GF.TICF, PANZl!I.E SIJPRAGETICE POSTECTONICE
\\\·
'. I I sec1;,,,.,,u~
.__ _ __, c&Tboni.rer~ic
- Scdlm,:01v I I sec1;....,.,.
c11rbonifer-<:rc1ack .__ _ _...., cw-booiter-c:ret.icic .__O
__.
I I Sodnneotar
ctialC':mat

I
~ M-(LY,.77, K◄ C.ICIO, \t-?0,V◄, k-0 Cwf1, M•).Y..,.U<◄

,,. ·--~
0,0.M-O,Y..O, K-O

:_, ;~!;!":wee-
f:too~
.6.
~~~aticc -
sra11t:10td.ce
Co~~~gmaticc-1 Na,t-:J
gninuoidm.•:
Sediment.er
' - - - - J noogen
~~~4\~
1
04.l.1"9?. Y•l'OO, K•l c• M• IOQ. V•IIO.JC.-0 O,.~Mo-0. Y..1<0. 1:..0

-
D
---- ---- I----I
Scm.-mom« Scri,roOl>m()n,cc - Scri, me1>momce
bcrClni~ !i hmin~c .,i
prehcn::iruce 1
' - - - - J prebcrcuuce 1 hcrcinic.c .ti
ptthcn:10,cc 1- - pts.,
- - - •1 paloogen
Scdimc:nt.ar
0-0.!tl--to.v..-.K◄

StrU e-pl.mttamorflee h_t rdnlct
pz - Epitnclamotlite ncdiforen\iate
PANZA DE SEVERIN
Serii metamorfice pn.!hett:inice
A. Epimetamorjit-e
0-,0.. ,_t..._V..,e.lC"41
Tr - $.:rii, de Toronita
Cb - Scria d~ Corbu
B. Mr,,m,,..u,m,,rjkt!
N1- Seri:. de Neam(u
Pin .. Scri;a de Poiana Mraconiu
I • Serin de ldo\'a
rt-Ro - Gnaise de rc1rcanu Rof
Am - Scria de M.\ru
Zc - Seri.:. de Zeic.ini
Og • Scri-n de l)rig~an
Lp - Sc-rin de" Laiuici-Paiu~
Serli ep_im ctamorOce hc.rcl11J« Se:rii epimetamorfice he:rc.il'!ite Sodim.cnw
C1 • Scm de C3lu~•Tlm!i-$cl Pd - Senn de Pt1dci Kl t'reia~,c
Sttll m«amc>rfice prt htrtlnkt Gh-Sc.~;i de Ghd~ri. Oo'lO.H-0.Y-oO.K✓.» w.pcnor
A, EpitntlanrDrfkt• G, • Sena de Govt1Jd1a ..
~ SanaJ
Mb_ Scria de M,mi•Bucca,,~ 81 - Sc~a de 83trima.
Db - Ser1a de Dtib5c:s Ls - Ser~a d~ Le~\ 11a ~ ,,,,, Dupticatur4
LI - Scrfa de Lcrcsu-TAma.sa Le - Senn de Loe\ :i • ,__,- ~
8. Mt!;o11ut.tnmorflee Sc• Scria de Valea lul Slan • ~ Falie inversl
Sf• Scriade Scl>C$•Lom1 Orpinit
Sh. Compl. ,-up. Scbt-$-Lotru St'rli md11m.orncc prthrrdnkt - - F11fo.·
4
c, •Forni 11umgu,,lfer,I A. Epimeru1twrfke ••.• ,, ..••• Llmita de
(", • F'ontJ mi<',1fi.'irurih,r Pn • Scria de Poiana Ncamlului ......... djsc:otdan\fi
Sh - CompL i1l[ SCbc-$-LOtru ll. Mr..,onretamt,rjice ••• _••••• _•. _ ½imi1!i_
C; • Fom,. g1U1Ml'ii CnJ• Sena de F.lgilrn$ lltolog1cl
Cl - FfJrm amfibnlitelor Cn2- Scria ck $erbota
C1 • Fo,-m g1u,ifk1i Cn1- Scria de Cump:i1\a•lfolb.1,
Vo - Seriu d..- Voincs1i Mn • Mczom.etamorfitc nedifettn~i•ue
DOMENIUL CRISTALINO-MESOZOIC (DACIDELE MARGINALE ȘI MEDIANE)
1. Autohtonul Danubian (Dacidele marginale)
Domeniul Danubian sau Autohtonul Danubian, care constituie Dacidele marginale, grupează
cele mai externe elemente deformate în timpul tectogenezelor cretacice şi este cuprins între
domeniile Dacidelor externe (Pânza de Severin) şi molasa getică.
În conceptul tectonicii globale, în etapa distensională care începe în Jurasicul inferior sau
mediu, în bazinul labil aferent orogenului Meridionalilor a luat naştere o structură constituită
din două blocuri sialice (continentale), separate de riftul Dacidelor externe (fosa Severinului).
Blocul sialic nordic a constituit domeniul Dacidelor mediane (unităţile Getice şi Supragetice), iar
cel sudic domeniul Dacidelor marginale (Danubian).
Această situaţie este diferită de aceea din aria labilă a Carpaţilor Orientali, prin aceea că aici
riftul Dacidelor externe separa domeniul Dacidelor mediane (unităţile infra-, sub-, şi
bucovinice) de cel al Moldavidelor, reprezentate de pânzele sedimentare de cuvertură.
În etapa compresională, iniţiată probabil în Cretacic, s-a realizat structura majoră în pânze de
şariaj, în fazele getice (getică I = tectogeneza austrică; getică II = tectogeneza laramică).
Zona de aflorare a Autohtonului danubian
Autohtonul danubian a fost descoperit de eroziune de sub Pânza Getică şi aflorează ca o imensă
semifereastră în partea sud-vestică a Carpaţilor Meridionali, din Valea Olteţului până la Dunăre.
Limita dintre Autohtonul danubian şi Pânza getică se urmăreşte de la localitatea Polovraci spre
nord şi, după ce descrie un arc de cerc în zona izvoarelor Lotrului, trece prin Depresiunea
Petroşani, pe la nord de M-ţii Retezat şi se curbează spre sud, pe la vest de M-ţii Almăjului,
atingând Dunărea în apropiere de localitatea Berzasca. Limitele la suprafaţă ale Danubianului
sunt reprezentate de conturul de eroziune getic şi de marginea avanfosei carpatice, ale cărei
sedimente acoperă discordant structurile dacidice.
Geomorfologic, formele de relief majore care se suprapun peste autohton sunt reprezentate de
munţii Parâng, Vâlcan, Retezat, Cernei, Almăj, masivele Petreanu şi Ţarcu şi Platoul Mehedinţi.
Pe anumite zone ale semiferestrei se mai păstrează resturi din carapacea getică, sub formă de
petice de acoperire: în M-ţii Godeanu, Bahna, în Platoul Mehedinţi şi la nord de localitatea
Vălari.
Stratigrafia
Autohtonul Danubian este constituit în cea mai mare parte din formaţiuni metamorfice şi
corpuri magmatice, care au luat naştere în mai multe cicluri tectonomagmatice prealpine.
Acestea suportă formaţiuni sedimentare de vârstă prealpină şi/sau alpină. Formaţiunile
metamorfice, străbătute de corpurile magmatice intră în alcătuirea unităţilor prealpine de
soclu, iar celelalte formează cuvertura sedimentară.
Fig. 4 – Aria de aflorare a danubianului Orogenului Carpaților Meridionali
1. Soclul prealpin
Soclul prealpin cuprinde două generaţii de metamorfite, prehercinice şi hercinice, străbătute de
corpuri magmatice de granitoide şi corpuri bazice şi ultrabazice.
Metamorfite prehercinice
Metamorfitele prehercinice au cea mai largă dezvoltare şi aparţin la două tipuri metamorfice:
roci mezometamorfic şi roci epimetamorfic.
Roci mezometamorfice – cilurile prebaikaliene
Unităţile cristaline prebaikaliene cuprind metamorfite formate pe seama unor formaţiuni
vulcanogene şi terigene, metamorforzate în faciesul amfibolitelor cu almandin şi care ulterior
au suferit fenomene de retromorfism. Specific soclului prehercinic îi sunt numeroasele
intruziuni de corpuri de granitoide, sincinematice sau postcinematice.
Vârstele determinate palinologic şi radiometric indică faptul că metamorfozarea şi cutarea
formaţiunilor a avut loc in Proterozoicul mediu, în orogenezele prebaikaliene.
Mezometamorfitele prehercineice aparţin grupurilor Lainici-Păiuş, Drăgşan, Poiana Mraconia şi
Neamţu.
a) Grupul Lainici-Păiuş aflorează în M-ţii Cernei, pe versantul sudic al M-ţilor Vâlcan, în Parâng şi
Retezat. Este o serie metaclastică, predominând gnaisele cuarţitice cu intercalaţii de şisturi
micacee, şisturi grafitoase şi calcare cristaline. Frecvent este afectată de retromorfism.
b) Grupul amfibolitelor de Dragşan aflorează din Valea Cerna până în Parâng, precum şi în M-ţii
Retezat. Este o serie metaeruptivă bazică, alcătuită dintr-o suită de gnaise amfibolice,
amfibolite rubanate, horblendite, gnaise micacee, gnaise feldspatice şi subordonat serpentinite
şi calcare cristaline.
c) Grupul de Poiana Mraconia este deschis la zi în M-ţii Almăjului, încadrându-se în complexele
metaclastice, cu paragnaise micacee, paragnaise amfibolice, cuarţite feldspatice, etc.
În schimb, grupul de Neamţu, ocupând o arie estică faţă de zona de aflorare a grupului
Poiana Mraconia, face parte din seria metamorfitelor metaeruptive bazice, fiind alcătuită din
gnaise biotitice, gnaise amfibolice, calcare cristaline.
Şisturile epimetamorfice - ciclul baikalian
Şisturile epimetamorfice aflorează numai în M-ţii Almăjului, pe o arie flancată în vest de
cristalinul de Poiana Mraconia şi în est de cristalinul de Neamţu. Acestea aparţin Grupului de
Corbu.
Grupul de Corbu a provenit din metamorfozarea unor formaţiuni vulcanogene şi terigene în
faciesul şisturilor verzi. În acestea s-au identificat archaeocyatide care indică vârsta Cambrian.
Corpurile magmatice prehercinice
O caracteristică importantă a formaţiunilor metamorfice prealpine din Autohtonul Danubian
este reprezentată de prezenţa a numeroase corpuri de granitoide sincinematice sau
tardicinematice. Acestea au forme eliptice, alungite, de dom, sau neregulate şi pot fi
concordante sau discordante în rocile metamorfice. Masivele de granitoide formează axul unor
structuri anticlinale, care se dispun pe aliniamente ce pot fi urmărite pe tot cuprinsul
domeniului danubian.
a) Masivul granitoid de Suşiţa este un pluton sincinematic, de formă eliptică şi se urmăreşte din
Valea Olteţului spre vest pe o lungime de cca. 60 km şi o lăţime de 3–8 km. Este concordant în
şisturile Grupului de Lainici–Păiuş. Este alcătuit din granodiorite, granite, diorite cuarţifere, cu
dezvoltare locală întâlnindu-se granite cu fenocristale de feldspat roşu. Metodele radiometrice
indică o vârstă de 524 Ma.
b) Masivul granitoid de la Tismana este localizat în sud-vestul M-ţilor Vâlcan şi se urmăreşte pe
cca. 25 km/10 km. Străbate grupul de Lainici–Păiuş, fiindu-i atribuită o vârstă de 650 Ma.
c) Masivul granitoid de Retezat – Petreanu apare concordant în metamorfitele de Lainici –
Păiuş, sub forma unei boltiri anticlinale. Este un corp sincinematic, alcătuit din granodiorite
porfirice cu textură masivă.
d) Masivul granitoid de Sfârdinu este intrus în metamorfitele de Poiana Mraconia, fiind alcătuit
din microgranite leucocrate, granite porfirice cu biotit şi muscovit şi granodiorite cu biotit şi
hornblendă.
e) Masivul granitoid de Cerna se urmăreşte în lungul Văii Cerna, fiind intrus în amfibolitele de
Drăgşan.
f) Masivul granitoid de Ogradena, are poziţia cea mai sudică şi este intrus în rocile Grupului de
Neamţu. Este alcătuit din granite de culoare albă, cu microclin, oligoclaz, muscovit, biotit,
sillimanit şi granat.
Metamorfite hercinice
Metamorficul hercinic este exclusiv epimetamorfic şi cuprinde grupurile de Tulişa şi Drencova.
Grupul care domină este cel de Tulişa, fiind răspândit în M-ţii Parâng, Vâlcan şi Retezat. Ocupă
de obicei zonele axiale al unor sinclinale sau urmăreşte contactul dintre Autohtonul Danubian şi
Pânza Getică. Grosimea acestor depozite poate atinge 2000 m, fiind constituită din formaţiuni
predominant terigene, de vârstă paleozoică, metamorfozate în faciesul şisturilor verzi.
Masivele de roci bazice şi ultrabazice
Vârsta masivelor este considerată paleozoică datorită faptului că acestea străbat Grupul
epimetmorfic de Corbu, de vârstă Proterozoic terminal – Cambrian.
a) Masivul gabbroic Iuţi, localizat în sudul M-ţilor Almăj, este alcătuit din roci de tipul gabbroului
și este străbătut de filoane aplitice, lamprofire şi porfire cuarţifere.
b) Masivul gabbroic de la Plavişeviţa, de asemenea localizat în sudul M-ţilor Almăj, este alcătuit
din gabbrouri şi străbate cristalinul de Corbu.
c) Masivul de serpentinite de la Tisoviţa este alcătuit de asemenea din roci bazice de tipul
gabbroului.
Cuvertura sedimentară
Succesiunea sedimentară danubienă începe cu depozitele molasice ale Carboniferului superior
şi Permianului, depuse în zone mai largi de sedimentare, care le prefigurează pe cele ale ciclului
alpin. Acestea sunt asociate cu roci vulcanice acide, riolitice. În suita sedimentară alpină la nord
de Dunăre depozitele triasice lipsesc, ciclul alpin începând cu formaţiuni Jurasic inferior,
dezvoltate în facies de Gresten sau asemănător cu acesta. Ciclul de sedimentare alpin este
marcat de o întrerupere corespunzătoare tectogenezei din Cretacicul mediu („prima fază
getică”), după care sedimentarea este reluată în Cretacicul superior. Sedimentele cretacic
superioare prezintă o mai mică diversitate litofacială comparativ cu cele jurasic–eocretacice,
recunoscându-se o secvenţă inferioară lutitică, urmată de formaţiuni de wildflysch de vârstă
turonian-senoniană. În părţile interne ale domeniului se depun conglomerate masive, de vârstă
Cretacic superior.
Cuvertura sedimentară s-a conservat în zonele depresionare: Sviniţa-Svinecea, Presacina şi
Cerna-Jiu.

..
·• :;·;.

~
',

..., \
'~ ..
\ ..yf-
1.

Fig. 5 – Sedimentarul mesozoic al unităților dacidice ale Orogenului Carpaților Meridionali

 AUTOHTONUL DANUBIAN
Relieful: M-tii Parang, Valcan, Retezat, Cernei, Almllj, masivele Petreanu ~i Tarcu ~i Platoul Mehedin\i
Varsta Zona Svinifa - Svinecea Zona Presacina Zona Cerna - Jiu
Cretacic Facies de wildflisch. Platforma
Suita ritmica de gresii calcaroase 9i carbonatica extinsa.

i
marne. - Calcare urgoniene
JuraMC, Malm C ~ de ~
F& ; L ~ de mare ~ cu ~ e rn.giffil
N Dagger fin g,an"la,e, omoaiP'-" §i IDlilllJl.
:iE
- ~~lede
Liasic Strnmberg
Depozite in facies de Gre§ten cu cclrbuni
9i formatiuni conglomeratice
Trias.

Perm. J Exondare

Depozite terigene cu intercala\ii de riolite,

rar bazalte 9i cinerite
Dg12ozitele
Formatiunii
N
D..
_ankimeJgJJLoJ:fic_e
Garb. Litofacies continental-lacustru, paralic, cu de Schela, cu
conglomerate, gresii, argile, 9isturi carbuni su12erio i.
carbunoase
N
D.. Fundament metamorfic, cu intruziuni de corpuri magmatice
ci.
Zona Sviniţa - Svinecea, este identificată în partea sudică a M-ţilor Almăj, aceasta evoluând ca
bazin de sedimentare în partea sud-vestică a Autohtonului Danubian, cu acumulare de depozite
în ciclurile prealpin şi alpine.
Ciclul prealpin este reprezentat de depozite de vârstă carbonifer superior - permiană,
dezvoltate într-un litofacies continental–lacustru, paralic, cu conglomerate, gresii, argile, argile
cărbunoase. Sunt prezente intercalaţiile subţiri de cărbuni. În Permian se recunoaşte o
activitate vulcanică de tip exploziv, aceasta fiind marcată de ignimbrite riolitice şi, mai rar,
bazalte şi tufuri intercalate la diferite nivele în depozitele terigene.
Ciclul alpin este format din două complexe sedimentare, separate de discordanţa datorată
mişcărilor din Cretacicul mediu (austrice).
a) Sedimentarul liasic - cretacic inferior este caracteristic faciesurilor de mare adâncă, cu calcare
fine, ammonitice şi marne. În partea inferioară a succesiunii depozitele sunt dezvoltate încă în
facies de Gresten cu cărbuni, alături de formaţiuni conglomeratice, care marchează revenirea
apelor în bazinul de sedimentare.
b) Sedimentarul cretacic superior este alcătuit dintr-o suită ritmică care începe cu gresii
calcaroase şi se încheie cu marne.
Zona Presacina este localizată între culoarul Caransebeş - Mehadia, în vest şi masivul
Godeanu spre est. În nord se întinde până în M-ţii Ţarcu. Din punct de vedere al ciclurilor de
sedimentare, zona a avut o evoluţie similară cu zona Sviniţa - Svinecea, existând unele deosebiri
litofaciale: o dezvoltare mai importantă a formaţiunilor de wildflysch şi vulcanogen-
sedimentare.
Zona Cerna - Jiu se delimitează din Valea Cernei spre est, pe versantul sudic al M-ţilor Vâlcan,
depăşind Valea Jiului până în Valea Olteţului, La Polovraci.
În ceea ce priveşte evoluţia bazinului de sedimentare aferent zonei Cerna-Jiu, sunt diferenţe
faţă de celelalte două zone. Unii autori consideră că acumularea sedimentelor începe din
Carbonifer, odată cu depozitele seriei ankimetamorfice cu cărbuni superiori, de Schela. Alţii
admit existenţa numai a ciclului alpin, întrerupt de tectogenezele austrice. În ceea ce toţi
cercetătorii sunt de acord, este faptul că bazinul avea o poziţie marginală în cadrul Domeniului
Danubian, aspect marcat de formarea unei întinse platforme carbonatice, de vârstă jurasic
mediu - apţiană. În suita calcaroasă se disting calcare de facies recifal, care sugerează adâncimi
mai mici ale mării. Se detaşează calcarele de Stramberg (Jurasic superior) şi cele urgoniene
(Cretacic inferior).
Tectonica
În aria carpatică, Autohtonul Danubian reprezintă marginea continentală instabilă a plăcii
Euroasiatice. Aspectul structural al Danubianului este rezultatul orgenezelor hercinice şi
alpine (tectogenezele austrică şi laramică).
Tectonica prealpină se referă la deformările suferite de formaţiunile metamorfice, de soclu, în
ciclurile geotectonice precambriene (precadomiene, cadomiene, baikaliene) şi paleozoice
(caledoniene şi hercinice). Cele mai vechi roci metamorfice ale Dacidelor marginale pot fi
grupate în două categorii principale:
- roci metamorfice alcătuite predominant din formaţiuni metaclastice: Lainici–Păiuş şi
Poiana Mraconia;
- roci metamorfice alcătuite predominant din formaţiuni metaeruptive bazice: Drăgşan
şi Neamţu.
Această grupare sugerează, în opinia unor autori, că au existat două domenii majore
precambriene, cu o constituţie diferită a crustei, care apoi au fost implicate în procese de
şariaj.
Tectonica hercinică a Danubianului poate fi comparată într-o oarecare măsură cu structura
prealpină a Dacidelor mediane. Unul din cele mai importante efecte tectonice hercinice
conservate în structurile alpine, este reprezentat de şariajul grupului de Drăgşan peste
cristalinul de Lainici – Păiuş.
Tectonica alpină. Structurile prealpine ale Autohtonului Danubian au fost reluate în ciclul
geotectonic alpin, rezultând un eşafodaj tectonic complicat, în care şi-au lăsat amprenta fazele
getice, respectiv tectogenezele austrică şi laramică. Principalele elemente tectonice care
caracterizează Danubianul sunt duplicaturile. Acestea ar fi fost generate de stressurile
determinate de mişcările din prima (tectogeneza austrică) şi a doua (tectogeneza laramică) fază
getică.
Soclul şi cuvertura au fost afectate de fracturi, după care s-au produs încălecări secundare,
echivalente cu duplicaturile. În consecinţă, în Autohtonul Danubian s-au separat Danubianidele
superioare (interne) şi Danubianidele inferioare (externe). Acestea vin în contact de-a lungul
accidentului tectonic major, denumit falia Cerna. Sedimentarul de Sviniţa - Svinecea şi
Presacina corespunde Danubianidelor interne, iar cel de Cerna–Jiu, Danubianidelor externe.
Autohtonul Danubian a fost afectat şi de deformări postlaramice, cu efecte rupturale.
Postlaramic este şi grabenul Cernei, care s-a format prin reactivarea faliei jurasice Cerna.
O altă problemă este legată de semnificaţia masivului de roci bazice şi ultrabazice de la Iuţi
pentru geodinamica hercinică. Acesta este încălecat de la vest de formaţiunile metamorfice ale
grupului de Poiana Mraconia şi încalecă la rândul său pe cele ale grupurilor de Neamţu şi
Corbu, spre est. În această situaţie, masivul ar putea constitui o sutură cu resturi de crustă
oceanică hercinică.
Deformărilor prealpine au fost determinate în parte de punerea în loc a masivelor granitoide, a
căror abundenţă este specifică pentru Domeniul Danubian şi care au determinat crearea unor
structuri anticlinale, a căror zonă axială o ocupă.
Relaţiile cu Platforma Moesică. Marginea externă a Domeniului Danubian este acoperită de
formaţiunile de molasă ale avanfosei carpatice şi/sau ale cuverturii postectonice paleogene
getice, motiv pentru care relaţiile dintre domeniile Getic şi Moesic nu sunt accesibile bservaţiei
directe.
Discuţia asupra raporturilor dintre cele două domenii se face diferit pentru unităţile prealpine şi
cele alpine propriu-zise. La nivelul soclului prealpin se poate presupune o încălecare, probabil
prejurasică, peste depresiunea permiană, suprapusă marginii moesice.
La nivelul formaţiunilor mesozoice se admit existenţa unor fracturi verticale sau subverticale,
care ar separa Domeniul Danubian de cel Moesic, posibil inverse, sincrone cu subsidenţa
Cenozoică a avanfosei.

2. Pânza Getică (Dacidele mediane)

Dintre unităţile Dacidelor mediane, Pânza Getică are cea mai întinsă arie de aflorare.
Pânza Getică s-a conturat ca o mare ”carapace”, constituită din formaţiuni metamorfice şi
depozite sedimentare, şariată peste Autohtonul Danubian şi antrenând în frunte Pânza flişului
de Severin.
Pânza prezintă două discontinuităţi majore: una în partea de sud-vest, la vest de Olteţ, unde
eroziunea a fost foarte accentuată, descoperind semifereastra danubiană (în această zonă
Pânza Getică se păstrează ca petice de acoperire) şi între Olt şi Dâmboviţa (în masivul Făgăraş,
unde a fost acoperită de Pânza Supragetică).
Datorită proceselor de eroziune depozitele sedimentare ale pânzei s-au păstrat doar în
zonele Reşiţa - Moldova Nouă, Haţeg - Rusca Montană, Vânturariţa şi Bucegi - Piatra
Craiului - Braşov.
Din punct de vedere geomorfologic, cele mai multe culmi din Carpaţii Meridionali
aparţin Unităţii getice: munţii Cozia din grupa Făgăraş, Lotrului, Cibin-Sebeş, partea sudică a
munţilor Poiana Ruscă, Semenic, Dognecea şi Locva. Tot domeniului getic aparţin şi
depozitele păstrate sub formă de petice de acoperire Godeanu, Bahna, Mehedinţi şi Vălari.
Stratigrafia
Stratigrafic, pânza este alcătuită dintr-un soclu metamorfic prealpin şi o cuvertură sedimentară
de vârstă paleozoic superior-mezozoică.
1. Soclul metamorfic prealpin
Cuprinde roci mezometamorfice, repartizate grupurilor mezometamorfice de Sebeş-Lotru şi
Voineşti şi grupurilor epimetamorfice de Dăbâca, Miniş şi Leaota.
Roci mezometamorfice
Grupul de Sebeş-Lotru – are o extindere mare în munţii Căpăţânii, Lotrului, Cibin, Sebeş, partea
centrală şi vestică a Semenicului, jumătatea sudică a munţilor Poiana Ruscă şi în peticele de
acoperire Godeanu, Bahna şi Mehedinţi. Petrografic include serii masive, gnaisice, în care se
intercalează amfibolite cu magnetit, micaşisturi, şisturi manganifere, cuarţite, lentile de
pegmatite şi serpentinite.
Grupul de Voineşti – reprezintă echivalentul stratigrafic al Grupului de Sebeş - Lotru, care
aflorează în Leaota. Petrografic este alcătuită din gnaise, roci amfibolice, cuarţite şi micaşituri.
Vârsta mezometamorfitelor este considerată Proterozoic mediu.
Şisturi cristaline epimetamorfice
Acestea apar pe suprafeţe restrânse şi sunt repartizate grupurilor baikalian-caledoniene de
Dăbâca - în M-ţii Poiana Ruscă, Miniş - în M-ţii Semenic şi Leaota - în M-ţii Leaota. Litologic, sunt
alcătuite dintr-un fond de şisturi şi filite cloritoase, sericitoase şi calcare cristaline.
Cutarea şi metamorfismul de grad scăzut, epizonal, s-a produs în orogenezele baikaliană şi
eventual caledonică timpurie (Paleozoic bazal).
Masive de granitoide prehercinice
În Domeniul Getic, activitate magmatică a avut o amploare mai mică decât în Domeniul
Danubian, astfel încât corpurile de granitoide sunt mai puţine, iar dimensiuni importante au
numai plutonul Poneasca şi plutonul de la Sicheviţa. Celelalte, precum masivele Buchin, Criva,
etc. au dimensiuni mici.
Plutonul Poneasca – se găseşte în partea central-vestică a M-ţilor Semenic, concordant în rocile
Grupului de Sebeş-Lotru. Are o lungime de ordinul kilometrilor şi apare în axul structurii
anticlinale Poneasca.
Petrografic, este alcătuit din granite cu muscovit şi biotit, granodiorite şi diorite cuarţifere.
Plutonul Sicheviţa – este situat în partea vestică a M-ţilor Almăj şi se întinde din Defileul
Dunării spre nord, până în Valea Nerei. Străbate rocile Grupului de Sebeş-Lotru şi este alcătuit
din granite şi granodiorite.
2. Cuvertura sedimentară a Pânzei Getice
După formarea rocilor epimetamorfice în ciclurile baikalian-caledonian, Domeniul Getic a
evoluat ca arie continentală până în Carboniferul superior, când reintră în circuitul de
sedimentare.
În Paleozoicul superior sedimentarea are un caracter molasic, în facies continental-lacustru.
După depunerea formaţiunilor permiene, urmează o nouă fază de exondare pe întreaga arie
getică extinsă în Triasic (cca. 30 mil. ani). Sedimentarea se reia în Jurasicul inferior, după
schiţarea zonelor depresionare Reşiţa - Moldova Nouă, Haţeg, Rusca Montană, Vânturariţa şi
Bucegi - Piatra Craiului - Braşov.
Fig. 6 – Aria de aflorare a unităților getice ale Orogenului Carpaților Meridionali
Zona Reşiţa - Moldova Nouă
Este situată în partea de vest a Banatului, extinzându-se pe direcţia nord-sud, între localităţile
Reşiţa şi Moldova Nouă. Sedimentarul aparţine la două cicluri: unul paleozoic superior,
interesant din punct de vedere economic prin zăcămintele de cărbuni conţinute şi unul alpin,
Jurasic inferior- Cretacic inferior, timp în care s-a format o platformă carbonatică.
Ciclul paleozoic superior – s-a desfășurat în condiţii continental lacustre, depozitele fiind de
vârstă Carbonifer superior şi Permian inferior.
În Carbonifer s-au acumulat brecii, conglomerate şi gresii în care se intercalează argile argiloase
cu cărbuni (zăcămintele de la Secu, Lupac).
În Permianul inferior depozitele sunt formate din argile negre cu intercalaţii de gresii,
microconglomerate, tufuri şi tufite, în partea inferioară, peste care urmează depozite cu o
coloraţie predominant roşie, cu conglomerate, gresii şi argile roşii. Coloraţia roşie indică un
mediu puternic oxidant.
Ciclul alpin - după exondarea din Triasic, procesul de sedimentare în această zonă s-a reluat în
Jurasic inferior (Liasic). Ca şi în Domeniul Danubian, sedimentarea se desfăşoară în intervalul
Jurasic inferior - Cretacic mediu (Albian). Spre deosebire de bazinul de sedimentare al
Carpaţiilor Orientali, aici lipsesc depozitele triasice.
Jurasicul inferior (Liasic) - este dezvoltat în facies de Gresten (= facies cărbunos, stratotipul în
Alpi), cu conglomerate, gresii, argilite, strate de cărbuni, şisturi bituminoase şi calcare sideritice,
însoţite de o bogată floră fosilă. Acumulări de cărbuni explotabili se găsesc la Anina şi Doman, la
Anina fiind şi încercări de valorificare a şisturilor bituminoase.
Jurasicul mediu (Dogger) - se instalează condiţii de sedimentare de mare adâncă, luând naştere
depozite marno-calcaroase.
Jurasicul superior (Malm) - se continuă sedimentarea de mare adâncă cu marne şi calcare
noduloase, cu amoniţi, ce amintesc faciesul calcarelor cu acanthicum din Carpaţii Orientali
(Hăghimaş).
Cretacicul inferior (Neocomian) - se depun depozite pelagice, marno-calcaroase, peste care
urmează calcare recifale în facies urgonian.
Cretacicul mediu - încheie sedimentarea în zona Reşiţa - Moldova Nouă. Depozitele se dispun
discordant peste cele marno-calcaroase mai vechi, fiind alcătuite din gresii glauconitice şi silto-
argile.
Zona Haţeg
Zona mărgineşte Depresiunea Haţegului, depozitele aflorând în parte sud-vestică a M-ţilor
Şureanu, sudul M-ţilor Retezat, sud-estul M-ţilor Poiana Ruscă. În această zonă sedimentarea
începe în Permian şi se menţine până la sfârşitul Cretacicului.
Intervalul Permian - Jurasic, este asemănător litofacial cu cel din zona Reşiţa – Moldova Nouă,
cu depozite roşii, peste care urmează sedimentarul în facies de Gersten şi, apoi, o sedimentare
predominant marno-calcaroasă (în partea finală a Jurasicului dezvoltându-se o platformă
carbonatică).
Cretacicul – acestei perioade îi corespund două momente de evoluţie a bazinului, rezultând
două complexe sedimentare cu caractere distincte:
Cretacicul inferior (Berriasian - Apţian) – ciclul sedimentar s-a format în condiţii de stabilitate
tectonică a bazinului marin, timp în care s-au acumulat depozite exclusiv carbonatice:
calcare algale, calcare oolitice, calcare masive. La sfârşitul Apţianului zona a fost exondată
(Apţian-Albian), formându-se un paleorelief carstic în a cărui forme negative s-au format
bauxite exploatabile.
Cretacicul superior (Cenomanian - Senonian) - în acest interval în bazin se instalează un
regim de instabilitate tectonică, creându-se condiţii pentru acumularea unor depozite detritice,
cu aspect de fliş. S-au acumulat conglomerate, gresii micacee, marno-calcare, calcare cu
intercalaţii de material lutitic.
La sfârşitul Senonianului, zona este exondată datorită diastrofismului laramic, evoluând în
continuare în condiţii de sedimentare molasice, continental-lacustre. S-au acumulat
conglomerate, gresii, argile, marne cu o bogată faună continentală de chelonieni, crocodilieni,
dinosaureni, păsări fosile şi de asemenea cu numeroase impresiuni de plante.
Zona Vânturariţa
Este situată în partea de sud-est a M-ţilor Căpăţânii. Aici sedimentarea în Domeniul Getic s-a
desfăşurat pe întervalul Jurasic mediu (Dogger) - Jurasic superior (Malm).
Doggerul - include calcare lumaşelice şi calcare roşii stratificate.
Malmul - înclude marno-calcare cu intercalaţii de silicolite roşii, peste care urmează calcare
masive, organogene, în facies de Stramberg.
În zona Vânturariţa se întâlnesc şi depozite cretacice, dar care se dispun discordant peste planul
de şariaj al Pânzei Supragetice şi peste Pânza Getică, indicând faptul că aparţine altui ciclu de
evoluţie bazinală.
Zona Leaota - Bucegi - Braşov
Sedimentarul din această zonă este asemănător celui din Domeniul Getic. Corespunde
geomorfologic cu masivele Leaota, Bucegi, Postăvarul, Piatra Mare, Piatra Craiului şi Culoarul
Rucăr – Bran - Dragoslavele. Reamintim că unii autori tratează acest compartiment ca făcând
parte din Carpaţii Orientali.
Spre deosebire de zonele getice vestice aici lipsesc depozitele paleozoice, sedimentarea în
zonele Codlea, Cristian şi Vulcan începând din Triasic. Sedimentarul s-a format în două cicluri:
ciclul preaustric, Triasic - Apţian şi ciclul postaustric, Albian - Senonian.
Ciclul Triasic - Apţian (preaustric)
Triasicul - este prezent în masivele Codlea, Cristian şi Vulcan şi lipseşte în Bucegi şi Piatra
Craiului. Este alcătuit în bază din conglomerate şi gresii peste care urmează faciesuri calcaroase
(calcare, dolomite, calcare noduloase, calcare negre bituminoase).
Jurasicul inferior (Liasic) - se caracterizează printr-o alternanţă de depozite în faciesul de
Gresten continental-lacustru, paralic (cu cărbuni), cu depozite marine. S-au acumulat în zona
Codlea - Cristian.
Jurasic mediu (Dogger) - Apţian - sedimentarea este prezentă pe întreaga suprafaţă a zonei, în
masivele Bucegi, Piatra Craiului, Codlea, Vulcan, Tâmpa, Postăvaru şi Piatra Mare.
Aceasta începe cu calcare grezoase oolitice, peste care se dispun Jaspuri şi radiolarite. În
continuare urmează calcare noduloase roşii, foarte bogate în amoniţi (= strate cu acanthicum),
peste care urmează calcare organogene masive, în facies de Stramberg.
Relieful pricipalelor masive amintite, este edificat pe calcarele masive de tip Stramberg. În zona
Dâmbovicioarei şi împrejurimile Braşovului, ciclul se încheie cu marne cu amoniţi şi calcare în
facies urgonian.
Ciclul Albian - Senonian (postaustric)
La sfârşitul Apţianului se produce exondarea zonei ca urmare a efectelor tectogenezei austrice,
după care a urmat o transgresiunea marină în Albian, zona reintrând în procesul de
sedimentare.
Albian - datorită înălţărilor austrice, în zonele marginale bazinului de sedimentare rezultă un
relief viguros, cu o reţea hidrografică scurtă şi cu o mare capacitete de transport, ceea ce a
determinat acumularea unei stive groase de depozite, predominant ruditice, denumite
conglomerate de Bucegi. Grosimea acestora este de cca. 2000 m şi sunt alcătuite din
fragmentele rocilor mai vechi: roci cristaline, jaspuri, însă predomină fragmentele de calcare de
tip Stramberg, ceea ce la conferă caracterul de conglomerate calcaroase.
Cenomanian - Senonian
Acest ciclu sedimentar se instalează după mişcările austrice, fiind alcătuit din depozite molasice
care alternează cu depozite marine pelagice: gresii, conglomerate, argile şi marnocalcare.

PANZA GETICA
Relieful: M-!ii Cozia, Lotnilui, Cibin-Sebe$, partea sudica a m-\ilor Poiana RuscA, Semenic, Dognecea $i Locva. Klipele din
Godeanu, Bahna, Mehedin\i $i Villari.
v arsta Z. Re~ita - Moldova Noua ZonaHaJeg Zona Bucegl
Cretacic • Gresii glauconitice cu argile siltice • conglomerate, ~ ~• - Depozite molasice
- Calcare urgoniene ro•rn~lca~ - Conglomeratele de
• mamo-calcare • exondare . bauxite Bucegi
- ~~.~ - exondare
ooljtice. ca[care masive_ - Calcara in facies
urgonian
Jurasic Malm • ~ fin granulare, - exondare
amonitice. calcare noduloase • Platforma carbonatica
N §.lma[!le - calcarele masive de

i tip Stramberg
== Dogger
• Depozite mamo-calcaJoase . ~ ~~~
- sedimente predominant oolitice $i silicolite
• Depozite in ~ de ®roo-cal@roa§e,
Liasic Facies de ~ ! l cu
~ CU J;§.@.l,JD!-
cArbunl
Trias.
j • depoz~e cu o coloratie rosie:
Exondare
calcare. dolomite. slsturl
ealearoase. £1j_lcare
!JQ2,Uloag_, ~ ! ) ~
~.M
Perm. conglomerate, gl§§.i! ~ ~ ~ • Oepoz1te ro~ii Exondare
• ar_gjN 009.@.cu inteccatatii de
N
!IC!rn!. ~ l ] J j ~ .l.lilitci~
a. Mil§. • Facies de Gesten
Ldofacies con1mental---lacustru. cu
Carb. conglomerate, gresii, argile, ~isturi Exondare
argiloase cu carbuni (Secu, Lupac).
p.pz Fundament metamorfic, cu lntruziuni de corpuri magmatice
Tectonica
Structogeneza Pânzei Getice s-a realizat în două faze tectogenetice: prima fază getică şi a doua
fază getică.
Prima fază getică – se datoreşte mişcărilor austrice din Apţian. Acum are loc formarea stucturii
interne şi avansarea Domeniului Getic peste fosa riftului extern a Severinului. Se formează
structura cutată, cute sinclinale şi anticlinale largi sau de tip solzi şi digitaţiile frontale ale pânzei
(digitaţia Holbav).
În zona Moldova Nouă s-a format un sistem de cute falii, cu o uşoară vergenţă sudestică.
Zona Leaota - Bucegi - Piatra Craiului prezintă o zonă mediană anticlinală, constituită din grupul
metamorfic de Leaota, care separă spre vest sinclinalul Piatra Craiului şi spre est sinclinalul
Bucegi, cu umplutură sedimentară. Culoarul Dâmbovicioarei se grefează pe o litologie cu
calcare urgoniene masive şi depozite grezo-conglomeratice cenomaniene, cu un comportament
casant, ceea ce a determinat dezvoltarea unui sistem important de falii.
A doua fază getică - are loc în Senonian, când are loc şariajul laramic al Domeniului Getic peste
Domeniul Danubian, purtând în bază Pânza flişului de Severin.
În acest fel, şariajul petrecut în tectogeneza laramică din Senonian a condus la individualizarea
Pânzei Getice ca unitate tectonică majoră a Carpaţilor Meridionali.

3. Pânzele Supragetice (Dacidele mediane)

Pânza Getică suportă la rândul ei şariajul unor volume de roci metamorfice şi sedimentare, care
au luat naştere într-o zonă mai internă faţă de Domeniul Getic, formând Pânzele Supragetice.
Acestea aflorează în vestul M-ţilor Banatului, în jumătatea nordică a M-ţilor Poiana Ruscă şi în
M-ţii Făgăraş. Sunt alcătuite din formaţiuni metamorfice prealpine şi depozite sedimentare
paleozoic superioare şi mezozoice, subţiri, cu multe lacune. Raritatea aflorimentelor cu
depozite sedimentare supragetice, se datoreşte eroziunii puternice pe care au suferit-o unităţile
superioare din Carpaţii Meridionali în Cenozoic.
Stratigrafia
Rocile metamorfice pot fi repartizate la două mari cicluri de sedimentare şi metamorfism:
ciclul prehercinic şi ciclul hercinic.
1. Roci metamorfice prehercinice
Formaţiunile metamorfice supragetice se grupează în două categorii: formaţiuni
mezometamorfice şi formaţiuni epimetamorfice.
Formaţiuni mezometamorfice - sunt conturate în M-ţii Făgăraş, Dognecea şi Locva. Acestea au
fost descrise sub denumiri locale, drept ”serii” sau formaţiuni, în funcţie de autori.
În M-ţii Făgăraş s-au separat formaţiunile de Cumpăna-Holbav, Şerbota şi Făgăraş. Sunt
alcătuite din gnaise şi paragnaise, micaşisturi şi şisturi amfibolice, micacee, sericitoase,
loritoase, sericito-cloritoase.
În munţii Dognecea şi Locva se găseşte formațiunea de Bocşiţa-Drimoxa, constituită din
paragnaise micacee, şisturi micacee şi amfibolite.
Formaţiuni epimetamorfice – grupa şisturilor epizonale este slab reprezentată.
S-au conturat în partea nord-vestică a M-ţilor Făgăraş, fiind descris drept formațiunea de
Poiana Neamţului. Este alcătuită din şisturi cuarţitice-sericitoase, şisturi grafitoase, şisturi verzi,
calcare cristaline şi şisturi sericito-cloritoase. Vârsta este Proterozoic terminal.

..
'•··-~ ......
,.......: .

?~:;:,

Fig. 7 – Aria de aflorare a unităților supragetice ale Orogenului Carpaților Meridionali

2. Masive de granitoide prehercinice
Acivitatea magmatică în Domeniul Supragetic a fost foarte restrânsă. Se cunoaşte un singur
corp intrus în metamorficul de Cumpăna-Holbav din M-ţii Făgăraş, denumit masivul de
granitoide Bârsa Fierului. Este un corp cu o lungime de 10 Km şi o lăţime de 1 Km, format din
diorite, granodiorite şi granite.

PANZELE SUPRAGETICE
Relieful: vestul M-~i lor Banatului, in jumatatea nordica a M-tilor Poiana Rusca §j ln M-fil Fagara.§,.

Varsta M-fii Fagara~ M-Jii Banatu/ui M-fii Poian R usca

(partea vestica) (partea central-norclicil)

Mz • Spre deosebire de sedimentarul getic sau danubian. sedimentarul supragetic de$i este
e
'5
al'ciituit din depozite carbonifer-senoniene, acestea sunt dezvoltate in succesiune
lacunara, discontinua ~i cu grosimi mici.
Q)
1/) • Sun! reprezentate de roci carbonatice ~i subordonat detritice.
>
::, - Se deosebe~te ca ~i in cazul domeniului getic un sedimentar preparoxismal ~i unul
u postparoxismal.

Pz - ~isturi cloritoase, - ~isturi terigene de ei:iizona: §istun

(0-C Inf.) sericitoase. grafiloase. cloritoase, $~ric;ito-cloritoase,
cuaqitice. etc.) cal~§.! dolomite cristaline.
(.) - Depozite -lo. Formatiunea vulcanogen-
'E vulcanogen- sedimentara cu §isturi sericito-
0
E sedimentalll., grafiloase §l filfill,!!'.i verzi. din baza
-
ro
( I)
metamorfozate
(alfilfil!L~.
seriei de Ghelari, sunt caotonate
zacamintele de fier de la Teliuc si
-
E
C
(I)
metadacite,
metagabrouri, roci
Ghelarl, constituite din ankerit §l siderit.
iar din Formatfunea superfoara
E i;iorfirog_~ . carbonatlca se exploateaza marmura
ro
"O
C de Ruschita.
:::,
p u. - ~isturj c!dfil1lli£e-sericitoase. filfilYfi grafitoase, §isturi verzi, calcare cristaline §1 $isturj
sericito-ctoritoase
- gnaise §1 i;iaragnaise, mica§isturi §.! §isturi amfibolice, micacee, sericitoase, cloritoase
i,ericito-cloritoase

3. Roci metamorfice hercinice

Metamorfitele hercinice sunt epimetamorfice şi au o largă dezvoltare, formând aproape în
întregime M-ţii Locva, o parte importantă din M-ţii Dognecea şi jumătatea nordică a M-ţilor
Poiana Ruscă. Acestea au luat naştere în intervalul Ordovician-Carbonifer inferior.
În M-ţii Poiana Ruscă s-au format în ordine cronostratigrafică grupurile de Bătrâna, Govăjdia,
Ghelari şi Padeş. Sunt alcătuite din şisturi terigene de epizonă (şisturi grafitoase, cloritoase,
sericito-cloritoase, etc.), calcare şi dolomite cristaline. În Formaţiunea vulcanogen-sedimentară
cu şisturi sericito-grafitoase şi şisturi verzi, din baza Grupului de Ghelari, sunt cantonate
zăcămintele de fier de la Teliuc şi Ghelari, constituite din ankerit şi siderit, iar din Formaţiunea
superioară carbonatică se exploatează marmura de Ruşchiţa.
În munţii Locvei şi Dognecea metamorficul epizonal, hercinic, este repartizat la mai multe
grupuri (de Locva, de Leşcoviţa, de Valea Carasului) alcătuite din roci care au rezultat prin
metamorfozarea unor materiale terigene (şisturi cloritoase, sericitoase, cuarţitice) şi
vulcanogen-sedimentare (metadiorite, metadacite, metagabrouri, roci porfirogene).
4. Cuvertura sedimentară
Spre deosebire de sedimentarul getic sau danubian, sedimentarul supragetic, deşi este alcătuit
din depozite carbonifer-senoniene, acestea sunt dezvoltate în succesiune lacunară, discontinuă
şi cu grosimi mici. Sunt reprezentate de roci carbonatice şi subordonat detritice.
Se deosebeşte, ca şi în cazul Domeniului Getic, un sedimentar preparoxismal şi unul
postparoxismal.
Tectonica
Unităţile supragetice, ca şi cele getice, au suferit două momente de tectogeneză: primul
contemporan cu prima fază getică (Apţian - austric) şi al doilea cu a doua fază getică
(Senonian - laramic).
Spre deosebire însă de cele getice, în care caz principala deplasare s-a realizat în faza a doua,
şariajele supragetice au avut cea mai importantă deplasare în prima fază, când s-au pus în loc în
cea mai mare parte unităţile supragetice.

DOMENIUL FLIŞULUI
Pânza de Severin (Dacide externe)
Corespondentul Pânzei de Ceahlău în Carpaţii Meridionali este Pânza de Severin. Ea reprezintă
Dacidele externe, fiind situată între Pânza Getică (Dacidele mediane) şi Autohtonul Danubian
(Dacidele marginale). Dezvoltarea cea mai importantă o are între Dunăre şi Motru, în M-ţii
Mehedinţi. Este situată deasupra formaţiunilor cretacice ale Unităţii danubiene şi suportă
tectonic, metamorficul getic. Formaţiuni ce aparţin Pânzei de Severin se mai găsesc în baza
Pânzei Getice de la Polovraci, în M-ţii Lotrului şi în bazinul Jiului de Vest.
Stratigrafic, pânza este alcătuită dintr-un complex ofiolitic (peridotite, gabrouri, dolerite,
bazalte, tufuri) şi un complex sedimentar similar cu Formaţiunea de Sinaia din flişul de Ceahlău
al Carpaţilor Orientali.
Din punct de vedere tectonic a evoluat solidar cu Domeniile Getic şi Danubian, în fazele getice
legate de tectogenezele austrice (Apţian) şi laramice (Senonian).

DOMENIUL DE MOLASĂ
Pânza subcarpatică (Molasa getică = Depresiunea Getică)
Evoluţia zonei de molasă la vest de Dâmboviţa comportă diferenţe de ordin geotectonic şi
cronostratigrafic faţă de sectorul estic şi nordic al Carpaţilor Orientali.
La vest de Dâmboviţa, în sudul Carpaţilor Meridionali, Moldavidele flişului oriental se efilează şi
dispar. După şariajele dacidice (austrice şi laramice), domeniul subcarpatic devine încă din
Paleogen domeniul de avanfosă, în care se acumulează depozitele de molasă.
În structura actuală acest domeniu se suprapune peste ceea ce este cunoscut drept
Depresiunea Getică. Se întinde din est, de la Valea Târgului, până la Dunăre. Spre sud vine în
contact cu Platforma Valahă, de-a lungul faliei pericarpatice. Aceasta este acoperită de
sedimentele sarmato-pliocene, însă a fost interceptată cu foraje (la Mitrofani, Spineni) sau
detectată geofizic, pe aliniamentul: Găieşti - nord Drăgăşani – Bibeşti - Strehaia – Turnu Severin.
Se suprapune geomorfologic peste Subcarpaţii getici şi parţial peste Podişul getic.
~ •.

!-~
·.:-:"·.

•::.

\<'./' V ;../i . . .•·r::·::t .

··1 [··•.. ..

ti}t.,' \
\ l"' -t•.

/~:·

...-···'·.:::
-:".

Fig. 8 – Aria de aflorare a Pânzei de Severin a Orogenului Carpaților Meridionali

Stratigrafia
Afundarea părţii externe, sudice, a Dacidelor marginale şi încărcătura realizată de şariajele
cretacice pe marginea vorlandului, au determinat formarea avanfosei pe un fundament mixt: de
origine carpatică în nord şi de origine moesică în sud.
Formaţiunile sedimentare ale Depresiunii Getice s-au acumulat peste acest fundament,
începând din Paleogen. Domeniul a funcţionat ca avanfosa sud-carpatică, până la sfârşitul
Pliocenului. În acest interval s-au acumulat depozite molasice, în care ponderea o au depozitele
rudito-arenitice (conglomeratice şi grezoase). La acestea se mai adaugă evaporite, calcare,
cărbuni şi roci piroclastitice. Sedimentele s-au acumulat în faciesuri de tip litoral-neritic,
grosiere şi calcaroase recifale, alături de cele de tip pelagic, arenito-pelitice.
Sursa majoră de alimentare cu material terigen a constituit-o aria carpatică, însă într-o oarecare
măsură bazinul a fost alimentat şi din părţile sudice, platformice.
Sedimentarea a fost întreruptă de mişcările stirice vechi, din Burdigalian şi de cele moldavice
din Volhynian. În consecinţă coloana sedimentară a Depresiunii Getice s-a format în trei cicluri
de sedimentare: Paleogen - Burdigalian inferior; Burdigalian superior Volhynian inferior;
Basarabian - Pliocen.
Ciclul de sedimentare Paleogen - Burdigalian inferior
Sedimentarea începe în Eocen şi continuă pe parcursul Oligocenului şi Miocenului inferior.
Eocenul - este transgresiv fie peste depozite cretacice ale fundamentului, fie direct peste rocile
metamorfice ale acestuia. Depozitele s-au acumulat într-un facies litoral-neritic, conglomeratic,
spre ţărmul carpatic (conglomerate, gresii şi marne) şi un facies pelagic, grezo-marno-argilos,
spre sud.
Oligocenul - se dezvoltă sub trei litofaciesuri: un facies litoral (grezo-conglomeratic, cu
intercalaţii de marne şi argile bituminoase), spre rama muntoasă; un facies neritic (grezo-
nisipos, cu intercalţii marno-argiloase, negre), într-o poziţie intermediară; şi un facies pelagic
(marno-argilos, cenuşiu-negricios), în regiunea sudică dintre Olt şi Olteţ.
Acvitanian - Burdigalian inferior - reprezintă un moment regresiv, care încheie sedimentarea
primului ciclu. Începe cu conglomerate, peste care urmează secvenţe grezo-marnoase, micacee,
închise la culoare şi intercalaţii subţiri de anhidrite şi lame de sare.
După depunerea acestor sedimente se manifestă tectogeneza stirică, care exondează zona,
ducând la întreruperea acumulării depozitelor de molasă.
Ciclul de sedimentare Burdigalian superior - Volhynian
Burdigalianul superior - se dezvoltă în două faciesuri: litoral-neritic şi pelagic. Este alcătuit pe
rama nordică din depozite predominant conglomeratice, cu intercalaţii nisiposae şi marne
negre, iar spre sud raportul se schimbă, materialul devenind predominant arenitic, cu o
coloraţie uneori roşie a rocilor marno-argiloase.
Badenianul - este reprezentat pe marginea bazinului de un facies grosier (cu conglomerate,
gresii şi marno-calcare) şi spre larg, de un facies cu o dezvoltare completă a coloanei litologice a
Badenianului.
S-au separat patru formaţiuni litologice: Formaţiunea marnelor cu globigerine; Formaţiunea
saliferă; Formaţiunea argilelor cu radiolari; Formaţiunea marnelor cu Spiratella.
 intercalează şi marne, cu care se încheie acest ciclul de sedimentare.
Buglovian - Volhynian inferior - este alcătuit dintr-o alternanţă de gresii calcaroase, în care se
Fig. 9 – Aria de aflorare a depozitelor paleogen-neogene ale molasei getice și ale cuverturii

,..
...
1.• 2.0km
·······~~
I

.~r~!i--1/ - ..,,,.
.,_f- .lf c-- l"'at&

:U'Af,Lti,A

'
postectonice

. .: • ' ~· ! ..•·1.
~~~ \ I
.,'.. A'········••·
••••••••••••••

··-·········· ······::::::... •.•••) .............y·· ..•·····+···r \,

·•..,.,.•~ ~.....-1
f• ·;.,
\ ,,••

•!°)
·::::1,._....~~..

DACIDE MARG[NAJ.E DACIDE MEDIANE DEPOZITF.

SEDIMENTARE
AUTOHTONUL DANUBIAN PANZELE GETICE PANZELE SUPRAGl:.llCE POSTECTONICE

I.__ _ __.
I Sed;menta,
carbonifer-cretacic
1111 Scd;mentar I Sedimentu I Q I
Scdimcntar
carbonifer-c:retacic .__ _ __. cart,onifer-cretacic ~ - - - ~ CUAlt:mar
I
c-66,M..., v-n, K◄ 0-100, "1..lCI, v..., lt-.0

:;gmatice- magmtticel I
C-'7, M- }. Y.a,42.K-O 0-0,M. .. Y-0. K-o(,I
·~
C~rpuri Corpuri magmaticc - Corpuri Sedimentar
:.f':~1~ gnmitoidicc gnmitoidicc .___ __. ,,...._
~M,:..;:.~~~~~ C-0..M-tl. Y• IOO.K•? C"'CI. M•IOQ,,Y•IOO,K➔ C-20. M-0.Y•IOO. K◄
I- Scrii meaamor(ke
hcrtini~ _
,i I I Serii metamorfice -
hcn;:ink:c _li
Serii me1amorfke
hcrcini~ ~i Scdimcntar
I prehcrt1nicc - - - - prehercm1cc prehcn::in~ 1.___ __ .1 paleogen
C-0.M...O, Y""'°,.K"'° C,.U,M•10.V-O.K--0 C•JO, M-&s,Y..a,K◄ o,Q, Mc-60,.Y•IOO.. K--O

PANZA OE SEVERIN
I I
o-lQ. M-V.Y...O., liM O
~~l8f
supenor

0,...0.M-G..Y&Q.K-O
După depunerea acestor roci s-a manifestat tectogeneza moldavică, în care se produce şariajul
depozitelor peste domeniul sudic de platformă.
Ciclul de sedimentare Basarabian - Pliocen
După mişcările moldavice, Depresiunea Getică a avut o evoluţie comună cu Platforma Valahă,
motiv pentru care trasarea limitei dintre depozitele de platformă şi avanfosă este arbitrară.
Basarabian-Chersonianul - este transgresiv, la vest de Horezu venind în contact direct cu
fundamentul carpatic. Se dezvoltă în faciesuri grosiere şi faciesuri calcaroase recifale, pe rama
cristalino-mezozoică şi grezo-marnoase, în partea sudică.
Meoţian - Ponţian – se dezvoltă în facies continental-lacustru, cu nisipuri, gresii, argile şi
cărbuni.
Pliocenul – se dezvoltă într-un facies argilo-nisipos, cu intercalaţii de cărbuni. La partea
superioară se dezvoltă Formaţiunea de Cândeşti, peste care urmează Formaţiunea de Frăteşti,
de vârstă Pleistocen inferior.
Tectonica
Aranjamentul structural al molasei getice s-a realizat în mişcările stirice veche şi nouă, însă
efectele majore se datoresc tectogenezei moldavice.
Structura cutată poate fi observată la zi între Olt şi Olteţ, în structura anticlinală Govora
- Slătioara. În ax se dezvoltă depozitele conglomeratice burdigaliene, structura având o
extensiune pe direcţia est-vest, pe mai mulţi kilometri. La nord se conturează sinclinalul Horezu,
cu depozite sarmaţiene în ax. Spre est, între Ocnele Mari şi sud Râmnicul Vâlcea s-a format o
structură anticlinală, urmată la nord de sinclinalul Râmnicu Vâlcea, cu depozite sarmaţiene în
ax. În partea de vest apare la zi axul anticlinalului Săcel-Gorj, cu conglomerate eocene.
La vest de Olt, depozitele sarmato-pliocene acoperă aproape integral depozitele mai
vechi, iar spre est de Valea Oltului, depozitele paleogene aflorează pe suprafeţe întinse. Acestea
sunt sedimentate pe o treaptă mai ridicată a fundamentului carpatic, formând o structură
monoclinală cu înclinări sudice. Se consideră că acest sector înălţat al fundamentului carpatic,
dintre Argeş şi Dâmboviţa, reprezintă pragul care separă Depresiunea Getică de Depresiunea
moldo-valahă a Carpaţilor Orientali.
În tectogeneza moldavă se produce încălecarea depozitelor depresiunii peste Platforma Valahă
după falia pericarpatică, conturându-se Pânza subcarpatică. Contactul pericarpatic a fost
interceptat cu foraje la Mitrofani şi Spineni.
PLEISTOCEN , •o · o : ·. • ··· . O·-·,
INFERIOR : ..·...: • .0 ;.;:•• ••. ·.:'•.,,!/!, Strate de Frafe!jti
!~ ro y~_.,,~.., ::W.~ :)1¥, Nisiour~, argile !ji mame cu (!nio tent1cutaris .
Ananr, ,c: arvernens1s
z ,6 ,-·..~ ..,.,..,...-,-,: Strate/e cu t-Silodon Unio srurdz~
UJ Bo de :·:.•~.:/:';'.""7':-:~. :-' Strotele ·cu Pachvdacoo
· , S!JrOtM
ty_ odaetta ht,berti
u a ··. :: ;2,..:::...;:..;a.::.:+:,": Strote/e a; Phi/locardium Phyllocardlum planum planu;r,
~ = p - - -,..;;;-....;;-~ Stratete cu congerii mari Congeria rhomboidea
Va/enciennius el/ipticus
~ & .=-..,__,_...,_...........-'::... Strotele · cu /imnocardii Limnocardium zaorabiensis
'c?~·~•:•··-=•:..·.•·•;9:-~••:~·.•~ Pruna,~,¥ nwpcr1 (&ng,•ria novor05ica
j' __6 m .;!.;i.;......,,_;;;;;;."~'· >rizonlv/ a-gi/o-nWpos
· · · o·:,•, • .•,•,•,•·•···•••••·
.0 ."o :~. · · •·:.•
)r,zor,tu grtZOS
· >r~-,i tna1)0.S•nisinr,,,:,
;in/a ma«1tica
IP wbr,curvus
10 subatavus
ks a~~o
k> o
..... ..,_...r:
·.·.·-::7' ..,_ 0 - CangIomerate !l-'· caIcare
.·.·.·.'7:·. Mactra bulgarica
.2 00 -:~_:;/:::-..;;·~ Ccmptexu/ marnos-grezos Mactro caspia
z .~ ) bs ~f!~)~~ Comp/exu/ nisipos-marnos D:irdium fittoni
11 ·~J,tt;,••,~;-.;+.. Complexul marnos-grezos infer. Cryptomactra pesanseris
l.LJ E .r-................................................ Ervi/ia podo/ica
~ .~ vh ;,;'.: ···: :.:·:::·:::;:._:;:::· ·Gresii calcaroase, marne i Cardium obsoletum
(.!) ~ ~ - - -L. nisipuri
• · · ·-.··-·•:·: ..·. ,

.s. bg ·:.:;·.::·:.:;:.:;:::;:.:;:::· Trochus ..angu/atus

0 z .......... ..._b
f o0o .. .. . . . . . . a- OCleSU , ora . con,,Q ome-
o O Fe · · I t·t / · t S p11,....,_/,
uu: ,a ond russow,.
-~ o"o o •• ...... rate !ji ca/care reci <Jle Bi.Jlimina ocu/eoto
w UJ • .. 7 ~-:": b-Fociesul de /org:
oooooo · - ·::: - ~- Oriz. mamelor cu Spiratel/a Glomospira charoides
Z
u j bo :o~ 0
~ .....~ Ori.z. :;isturi/or cu radiolori
~ -:-:•. • · ·• ·•·• Onzontul cu sore
Cenosphaera pyriformis
G/obigerinoides tri/obus
01l---l.-JP.~~..._~,,~~~-:-.:•t1·•:±
oo o"c •• ·•·•·•~-~-;-~ ·•~•'! . '°"'0rc:.i,..,,
.L:iz:Soo'l fJJ,tv/2.i1~fu
i 0fu~ri~
lo_r_~:..·_mo~r.-ne..:...:./or-+.:Q'.!:rbu~/:!'.ino~-=s~u'..'.:tu~ra~l!.:.is~--~
1-.-- -'-;..,__._ __
~ :. :.::.:_;_::..:..: :.:.::~ o-Fociesul /itoro/:cong/cmerofe
--------"--"'-

. L-!. ~ --.. ..... ..,_ ..... ~ Marne ciJ <:ipsuri si sore· oresii
~~ aq · ··· catcaroo~:·conot'. si ole!iiii
~o ~
0
a-r-aciesut ltrpr:a/.: congt., g;esIi, Dento/ium sondberge
2 g:_ -=.• ....:· ·
w
. · --: /TtJFocies~negr1C100Se
b- ,ur fl prg,te ·
p::,zos-n,s,pos: n,-
-r.urr.·"e·110 turr,·s
" "'
Z
8
t!l
~ t ..... .':·. :·. :· .' :·-:
• "' ......... - .... •· .. ..
=::: sipµj_, ma noorgi/e ~i gresii
calcaroase • . .
r--"h,u
..,,.., " '
· m pt,·catum
w '!..
:J
0 0
:l :.:.:. ·.:..~::.:.:. ~
0
c- Faciesul P.elitic: mome si G/oborotolia sp.
<91-_o_-t--+.:0:',r-0 °rl/._._=.......
=:z:..,_-:-::z_._:-:-.:.-=>l-"-o_r"!•gc-,i/..ce,..neo-":c:..'~
ric,..ioas-.-e---;---•-+:-;---;::;---;--:;-:-.~-;--;--t
0 ~•o__.'=J.:~-;:---4·.
0 0 o-Fociesul /itora/: conglome- Nummulites fabianii,N.cha-
UJ .... 2... O,r o, ~ ' rate !ji marne vanne.si,,.f,I. t;)Qrtschi, N.
_J z ...... . , . • . ... . prQttf, 1v. dlstans.
4: ~ RJ,'°oOou .... . :--- · . • b-Fociesu/ de la-g: g-esii rot- Hyperamjno• e/ongota
a.. 0 1o O
~nO
• •
• A-·A··A"A..A• cu
• caroase
• •
si
'
silicioase,
•
argi/e
...
Gtob1'nor1·
::,-•
n o tr,.,-..
HJVU
.,. ·
UJ ........ .. , .. , 0 0 0 nIsIpoase, morne .~ gresu
~o o o , ..• .. .. • •=oo_o com,.,,.,cte ,.,~
IOOOooovoOO

e__~~ a-Fundoment corpotic

~Wt""'/'~ b-Fundament de platfor~
Coloana stratigrafica sintetica in Dcprcsiunea Get iclL

Coloana stratigrafică în Pânza Subcarpatică getică (Mutihac, 1990)

 4. DEPRESIUNILE INTERNE DIN
CARPAŢII MERIDIONALI
[Notă: Material privitor la acest subcapitol a fost preluat din Mutihac et al. (2003) (Geologia României
– manual)]

DEPRESIUNILE INTRAMONTANE
Depresiunile intramontane din Carpatii Meridionali s-au format in doua etape.
Unele s-au conturat dupa desavar~irea tectogenezei laramice, in Paleogen. Altele s-au
format in epocile mai tarzii ale Miocenului. Primele sunt de fapt depresiuni adiacente
ale depresiunilor majore extracarpatice (mai corect extramontane) ~i au functionat ca
golfuri ale Depresiunii Transilvaniei, cum sunt depresiunile Petro~ani ~i Hateg-Streiu,
sau ale Depresiunii Getice, cum este Depresiunea Brezoi-Tite~ti (Lovi~tea). Din cea

189
 .
CARPA Tl/ MERIDIONAL/

de-a doua categorie sunt depresiunile: Caransebe~-Mehadia, Bozovici, Sichevita,

Culoarul Dunarii, Bahna ~i Culoarul Balta-Baia de Aramii (v. plan~a XXV).
a. Depresiunea Petrosani
Depresiunea Petro~ani este cea mai importantii dintre depresiunile intramontane
datorita, in primul rand, prezentei ziiciimintelor de ciirbuni. Situatii intre Muntii Retezat
~i Muntii Sebe~ la nord ~i Muntii Valcan ~i Parang la sud, Depresiunea Petro~ani se
giise~te, de fapt, in zona de contact dintre Panza Geticii ~i Autohtonul Danubian. Aceasta
a evoluat ca un golf al Depresiunii Transilvaniei ~i s-a format in Paleogen, iar umplutura
propriu-zisii a depresiunii este formatii din depozite paleogene ~i neogene. in cuprinsul
acestora s-au separat mai multe formatiuni sau complexe (fig. 62), eel mai important
fiind complexul mamos-argilos, productiv. Acesta include mai multe strate de ciirbune
exploatabil. in general predominii depozitele grosiere ~i sunt frecvente variatiile de
facies, mai ales spre partea superioarii a suitei. Aceasta se incheie cu pietri~uri,
prundi~uri ~i nisipuri care revin Pliocenului.
Din punct de vedere tectonic, Depresiunea Petro~ani se prezintii ca un sinclinal
intens fracturat. Un sistem de falii majore, orientate in lungul bazinului, delimiteazii
acest sinclinal, astfel incat depresiunea apare ca un graben. Un al doilea sistem de falii,
perpendicular pe primul, compartimenteazii umplutura sedimentarii a depresiunii in mai
multe blocuri decro~ate unele fata de altele atat pe verticalii, cat ~i in plan orizontal.
b. Sistemul Depresionar Hateg-Streiu
Situat intre Muntii Retezat la sud, Muntii Sebe~ la est ~i Poiana Ruscii la vest,
acest sistem cuprinde douii depresiuni separate intre ele prin pragul de la Hateg.
Acestea s-au format in Paleogen ~i faceau parte dintr-un golf al Depresiunii
Transilvaniei impreunii cu Depresiunea Petro~ani. Depozitele ce formeazii umplutura
sistemului depresionar apartin Paleogenului ~i Miocenului cu o lacuna stratigraficii
majorii in Eomiocen (fig. 63). Succesiunea debuteazii cu depozite grosiere, urmate de
~isturi argiloase cu ciirbuni revenind Paleogenului ~i Burdigalianului. Acestea au o
mai mare riispandire in Depresiunea Streiului. Suita stratigraficii se incheie prin
depozite variate ca facies ~i foarte fosilifere, apartinand Sarmatianului ~i ocupii partea
centralii a Depresiunii Hateg ~i cea mai mare parte din Depresiunea Streiului.
Din punct de vedere tectonic, Depresiunea Hateg este traversatii de mai multe
praguri pe care le formeazii fundamentul cristalino-sedimentar ~i care delimiteazii mai
multe cuvete (Meri~or, Totoe~ti etc.) care, temporar, au avut evolutii deosebite.
c. Depresiunea Brezoi - Titesti
Denumitii ~i Depresiunea Lovi~tei, aceasta se gase~te in partea de sud a
Muntilor Fiigiira~ ~i se intinde intre valea Oltului ~i raul Doamnei. Depresiunea a
evoluat ca golf al Depresiunii Getice ~is-a format in Eocen prin afundarea unei arii din
Cristalinul Muntilor Fiigiira~.
Formatiunile geologice ale depresiunii sunt reprezentate prin depozite variate
ca litofacies, preponderent psefito-psamitice, apartinand Eocenului, Oligocenului ~i
Miocenului.
Eocenul debuteazii, in zona de margine, prin depozite grosiere (Brecia de
Brezoi), urmatii de gresii ~i mame cu Nummulites distans. Asemenea depozite
afloreazii in partea vestica a depresiunii.

190
GEOLOGIA ROMANIEI

offi
:JU
Q.
'r~lj:11 ~~

Q~ia. -- . 0ooo
O
~
<>
~oc:,ci
~<::3 :; ~ c> 11
oQ-~
0

- -'If
Pi«* rt~;

ru1;,.
f prun-
diflJl"i fi nisipuri

.\::~-
.... ....... -=-= CMglom.rot.
. 0 0 0

- ft

!
O O O O
Chlomp gigas
--:. ...;.;
fi$~i argi-
z r:t.~;ifM custrot. GlycFMfJ:,,,.,;.
- .i
<
..J
'"=-
............ . .
,,;_. 0 ~ - - - ·
•!•
! ·oo.s,
dt dJrbunl
~ - - ,.,.,,,,,.-- -I
.. "'----
Cordl&m
prNdt/nolwn
0 0 -- ' -
' '

0 l. I - --,,.,_,..,.,
......
a::
=>
(I)
--
-....
·sg;e V.:• ...
:>OO
0

..----- ,,,,.,,,.,,,.,,.,,
~-.·~········~-··· 1
0 ~·.,., • •,, ; ..... ,
,,,.,,. ,.,.,,
- -

Q.
I

:::,
V,
~-
.~ i ------
.,,.

N'-
~
-----
-;;..,~~~
0 0 0 '...! a! 0 0

ooo- - -
z
~
........ - - -
············"'---
~-0 ••• 000 Conglomt,rat.
-------
z
~
~
I ••••••o• gmll fl argll•
~-----
1--- - - ~ - -
19

--- --
8
u u v v v
8

. Nlsipur/
"·' ·r:

-
-•u•vvvu·•

--- -
aaaau-•-
0 0 0 0
v v
0

- ------IUI
-- .--
~~ .,• :.. - - -
I{1 i~ -- ---
/ /
DDCIDQDum
/ / / / Cym,a .mistr!dt:1
/tlantf/1 ~sturi Tyrnptn,lho,IOS
,..,,_, ,.,,._, """'"' ,...,_,
, ., , , diaodil.a, micro- .
,-.,,,
z~
Wz I I
·,ma,-go,itm
,.,,,,,,,,,,.,,.._.,---...,.,..,,,,_..,, conglom.rat. fi :
g~ -- 000000000
..
strar. di carbil,/ Turritllla turris
AJtamidtts
c5< H ---- ,__
,...._,,,,.,...., "-"' .,--_.

-(j _.,,_,,.,..,,,,......,.._.,."""""""'-"'... pl/catr.Jm

--
~-s e
LL
~
oooooooc
m-o'iT:___
0000000
!.,_0 ~ .,!_ 0__,! ..!,_ e
-- Conv_1omNOt.
,ru rt~
zU 1)
-- --- orgil• ro~ii Ji
----- a

-~~ --- calca~ cone,..-

- -- I

wg
~I-!. ~ =:0~£::
0 0 0
fionartt "'
8:J !E
wO
.
0 -
~. 0
. 0

f1_1t.!., :..UENnJL
CRISTAllt-.'0-
- 0 0 0 0 0 0 0 o
-
MEZOZCIC
.._

Fig. 62. Coloana stratigrafica in Depresiunea Petro~ani (dupa Th. Bor$)

191
 .
CARPA Tl/ MERIDIONAL/
Oligocenul urmeaza In continuitate de sedimentare §i este reprezentat prin
§isturi argiloase, bituminoase de tipul disodilelor.
Miocenul include gipsurile §i mamele gipsifere care urmeaza peste §isturile
bituminoase §i care sunt conferite Acvitanian-Burdigalianului timpuriu. Cu aceste
depozite se Incheie ciclul de sedimentare Inceput In Paleogen.
Din punct de vedere tectonic, Depresiunea Lovi§tei este afectata de o serie de
falii evidente in zonele de margine care pun in evidenta caracterul de graben al
depresiunfr

d. Depresiunea Caransebe$-Mehadia
Aceasta se delimiteaza ca un culoar Intre Muntii Godeanu §i Tarcu la est, Muntii
Semenic la vest §i Muntii Almaj la sud §i este strabatuta de raul Timi§.
Depresiunea s-a format In Badenian §i a evoluat ca atare §i in Sarmatian, fiind
colmatatainPliocen(v. fig. 63).
Badenianul debuteaza prin conglomerate urmate de depozite variate §i cu largi
treceri laterale de facies incluzand §i intercalatii de carbuni §i tufite. Sarmatianul, care
urmeaza In continuitate de sedimentare, este reprezentat prin depozite pelitice,
fosilifere. Acestea suporta conglomerate cu intercalatii calcaroase de tip Leitha.
Ultimele depozite sunt reprezentate prin pietri§uri §i argile cu congerii apartinand
Pliocenului.

e. Depresiunea Bozovici
Depresiunea Bozovici este situata In bazinul raului Nera §i este constituita din
depozite continental-lacustre (conglomerate, pietri§uri, nisipuri, carbuni etc.) cu
stratificatie incruci§ata (v. fig. 63). Acestea apartin Badenianului, eventual
Miocenului inferior, varsta presupusa pe baza unui molar apartinand speciei
Brachyodus onoideus identificat §i descris de D. Grigorescu.

f. Depresiunea Sichevifa $i Culoarul Dunii.rii

in partea vestica a Muntilor Almaj , atingand cursul Dunarii, se gase§te
Depresiunea Sichevita care are multe afinitati litofaciale cu Depresiunea Bozovici. Si
aici umplutura este formata din depozite continental-lacustre cu intercalatii de carbuni
§i tufite (v. fig. 63). Suita de depozite se Incheie prin pietri§uri §i nisipuri, totul
revenind Badenianului.
in lungul Dunarii se Intalnesc, pe suprafete foarte limitate, depozite miocene,
resturi ale unei zone continui ce constituia Culoarul Dunarii. Asemenea depozite s-au
pastrat la Moldova Noua §i In Imprejurimile satului Pescari. Sunt reprezentate prin
depozite grosiere cu Abra rejlexa apartinand Sarmatianului. La luti se Intalnesc
depozite grosiere cu Ostrea digitalina revenind Badenianului. Asemenea depozite se
mai Intalnesc la Dubova.

g. Depresiunea Bahna $i Culoarul Balta - Baia de Arama

in partea sudica a Platoului Mehedinti, In zona vaii Dunarii, se contureaza
Depresiunea Bahna avand drept fundament cristalinul getic din peticul de acoperire cu
acela§i nume. Umplutura acestei depresiuni este formata din depozite variate, foarte
fosilifere, cu predominarea celor psefito-psamitice (v. fig. 63), In care se gasesc strate
de carbuni §i intercalatii de tufuri. in zonele de margine s-au dezvoltat faciesuri
calcaroase. Pe alocuri depozitele sunt foarte fosilifere. Cea mai mare parte dintre

192
 C)
HATEG- CARANSEB£S- m
STREIU MEHADJA ' PESCARI BAHNA 0

•z Congfria
5
C)
Ow ramphophora
JU
Q.
.
►
-
:::a
'i
)>1
z z
~ SolM !!!
$Ubfrogilis
Mactro
I-•
~
l-. ,;::-., ':':': •• .-:.'::·' fobrfOtl<J
r;:: ·.·. :: :: :::.=:-:1 PirtMlkl i-=-- ---- -_:-1
Soltn
subfrogi/is
•:-::;:-• . ::-: :::•:-:-.•
.,~_,.,,.. .,. ,, =1ca
~ dis~to I
:-:-: •:~:-:-:-:-:-: . / :~\::·f:-.o· ~-
.. .~PirMtlla ' •• .o, • O•
a:: 1-:•:•:•:-:-:•:•.: •::.• .•••o•••
~
4bro
,-.f(txa
•:•'.·~ pictamitralis ·:.·.·.·. -- .~xo
~o~o.. ~.;;:. '
I
I
O• ••o. • • • Cofl)ula
:.:•:<€•:q:...o.-: nibbo
(/') __ IAbra
mltxo ~:• :~:.9.:~:~<i·.~
,' ~ -:!'·.·!': :C? ,.
•:o•·o .. q:·
•
~r'l~li9,
•·•·•·• • 0
.. . . ... .. .
• ' 0"0 ••0 " 0· ·O
o••o••Q••0 ·•9 ..
1
,' o:: o.: .o: ·.~ Pl 'IOdol
w.::: ::: ::: m poaoc,ca Rissoa
inflata
l".0.•~••0:.9,-0 I • • • • • • • • • • • • • • ~·
c••O•.•Q.•.•byo'•I
/ :.:_.~$~; ()(1V,CIJ or,s
--,-U-Ti1
;1~hi---ecizovrcT--s,cREVTTA---------~. ,, JI
_____ J ~~ .•••~ ~ - - : ,
partsc _-Cl !.'.,.Q • • • • • • •-• •
Conus
z :........,.....,........,.~:
clavattm
~ ;tr.a
♦ •♦• • • • · • figitolina
-.-.-.-·-•10-.
[•·•·

z ,,:iJ/:\!~,_m' ;'l}J.x:~ Conus 'I#.

:z,,:5.-g-; =:
oeoooo~
••~~0~0o;; Corbula ::;.:4f.'....,,:"':f::·'rr· ·~.....~•.~.,.....
.1•.'···'·.......
w
0
~
~ . ~'! .o. ~.~ gibba
......... •••••.. •••••• •.. ·.1
.;: '-'1'!:7.-.,""
- ........ .....~Candorbuli- ~"":'i"· ··.: t i ~
__
-~
.. o • •••••~ •••
·o
••••
, o • ·.- ~ .
Lfda
frogilis

m no uniwr:
.J•rw~;;;·n·;;;;-;,t1---------1, r'rVH ~ L " W " w · ~·
,.o, l"I ... l"l
•·
l"lflifl -------
...... --- ~
""""""'"'~--------~
•• w •• ..,·~ ."!...
--------- -· -·

.. ........
000 3E] 4 ;c;,:.::s~:·.
1
~ 21 0 0 0
0 0 0
~·:.o::c,· s~ 6 ~ 7~ a~ -
•
~
............ ~---
~;~.! t> ~
9 ..•·•••· - 11 ~
___ ~ -- ....\':•\··:::-: 1
·,;:,•S
-- 12 f,~;
- - •• 1.\ 1.

Fig. 63. Coloane stratigrafice in depresiunile posttectonice din Carpatii Meridionali:

I - conglomerate; 2 - microconglomerate; 3 - gresii; 4 - pietri~uri; 5 - ca/care; 6 - ca/care oolitice; 7 - marnocalcare; 8 - marne; 9 - tufite;
10 - strate de ciirbuni; 11 - nisipuri
193
 CARPA Tl/ MERIDIONAL/
acestea revin Badenianului. Partea terminala a suitei stratigrafice, preponderent
nisipoc!sa-mamoasa, apaqine Sarmatianului.
In continuare spre nord, intre localitatile Balta ~i Baia de Arama, se intinde un
culoar ingust, de cateva sute de metri, umplut cu depozite similare acelora din
Depresiunea Bahna ~i atribuite Badenianului. Prin acest culoar, Depresiunea Bahna
comunica cu Depresiunea Getica.

194
 IV. BAZINELE MOLASICE POSTTECTONICE
[(Notă: Material privitor la acest subcapitol a fost preluat din Mutihac et al. (2003) (Geologia
României – manual)]

DEPRESIUNILE INTERNE
~I ZONELE ADIACENTE

In domeniul de cutare alpina, unitatile carpatice delimiteaza intre ele suprafete

intinse cu aspect depresionar, care, din punct de vedere geologic, au o structura net
diferita de aceea a zonelor montane (v. plan~a I). in cadrul geostructural general al
domeniului alpin, acestea alcatuiesc depresiunile interne. In spatiul Orogenului
Carpato-Balcanic se delimiteaza doua asemenea depresiuni: Depresiunea Pannonica
~i Depresiunea Transilvaniei. Dintre acestea, prima atinge teritoriul tarii noastre, in
timp ce Depresiunea Transilvaniei se inscrie integral intre ramurile Carpatilor
romane~ti.
Depresiunile interne s-au individualizat ~i au evoluat ca atare dupa paroxismul
laramic din Neocretacicul tarziu.
Dupa mi~carile stirice vechi, incepand din Badenian, apele marii care ocupau
depresiunile interne ~i, in primul rand, Depresiunea Pannonica, s-au extins ~i peste
zonele marginale mai coborate ale edificiilor muntoase limitrofe, mai ales ale
Muntilor Apuseni, zone care in continuare au evoluat ca bazine de sedimentare, in
comun cu Depresiunea Pannonica. Geostructural insa, aceste zone nu apartin
Depresiunii Pannonice, ci se individualizeaza ca depresiuni adiacente. Elementul
distinctiv ii constituie structura fundamentului care, pentru aceste depresiuni, este
cutat in ciclul alpin, spre deosebire de acela al depresiunilor interne care este un
fundament stabil (de tip masiv median) neafectat de cutarile alpine.
Un alt eveniment important in urma caruia depresiunile interne, in primul rand
Depresiunea Pannonica impreuna cu zonele adiacente au avut o evolutie particulara,
s-a petrecut in Miocenul mediu cand intreg edificiul carpatic a suferit o ridicare. Prin
aceasta, depresiunile interne au pierdut legaturile cu marea deschisa (extracarpatica).
Astfel, incepand din Basarabianul tarziu, acestea au evoluat independent de bazinul
extracarpatic; fie ca au devenit temporar arii emerse, fie ca in bazinul de sedimentare
s-au creat conditii deosebite. in eel de-al doilea caz, acumularile au primit triisaturi
lito- ~i biofaciale particulare caracterizadu-se printr-o pronuntata monotonie litofa-
ciala ~i prin dezvoltarea unor faune endemice. Acest ansamblu de depozite, care nu
poate fi corelat riguros cu ceea ce se gase~te la exteriorul Carpafilor, a fost desernnat
sub numele de ,,Pannonian"; insa limitele acestuia in scara cronostratigrafica nu au
putut fi stabilite cu certitudine. in asemenea situatie este mai potrivit sa fie considerat
un facies, reprezentand Faciesul Panonic al Sarmato-Pliocenului.

219
 DEPRESIUN/LE INTERNE $1 ZONELE ADIACENTE

1. DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI
Ca unitate geostructurala, Depresiunea Transilvaniei este delimitata de cele trei
ramuri ale Carpatilor romane~ti (Carpatii Orientali, Carpatii Meridionali ~i Muntii
Apuseni). De~i pe harta tectonica a Romaniei (de I. Dumitrescu, M. Sandulescu et al.
1962), aceasta este restransa la partea central-estica a spatiului transilvan, in lucrarile
recente s-a revenit ~i depresiunea este tratata in intelesul larg, acela de spatiul dintre
cele trei ramuri carpatice (fig. 73).

Carpatii Orientali

Lantul

Alb

0 JO 20km
Carpatii Meridionali

Legenda
~ Falie de incalecare ' - - - Falie verticala

_sectiune seismica
Fig. 73. Harta izobatica (in m) a spatiului transilvan la suprafata soclului cristalin
(din D. Ciu/avu, 1998) 1, 2, 3 - /ocalizarea sec/iunilor seismice

220
GEOLOGIA ROMANIEI
Din punct de vedere geomorfologic, Depresiunea Transilvaniei se prezinta
cu relief de podi~ in partea nord-vestica ~i cu relief colinar sau de campie in partea
central-sudica. Depresiunea este strabatuta, prin partea ei centrala, de Mure~ cu
afluentii principali, cele doua Tarnave ~i Ampoiul, iar in partea nordica, de Some~
(v. plan~a I).
in cunoa~terea geologiei Depresiunii Transilvaniei, la lucrarile clasice ale lui
K. Hofmann ~i A. Koch se adauga lucrarile lui Gr. Raileanu, I. Dumitrescu, E. Saulea,
N. Meszaro~, N. Suraru, Gh. Bombita, Gh. Popescu, A. Rusu, I. Marza ~i altii, precum
~i lucrarile de detaliu ~i corelarea datelor din foraje intreprinse de A. Vancea ~i D.
Ciupagea. Investigatiile geofizice intreprinse de St. Airinei, J. Gavat, M. Visarion, M.
Sandulescu, C. Boucker etc. au adus date importante mai ales in ceea ce prive~te
fundamentul.

1.1 . STRUCTURA GEOLOGICA

In acceptul ca Orogenul Carpato-Balcanic a rezultat din evolutia celor patru
paleozone de rift (transilvana, central-carpatica, vest-carpatica ~i transcarpatica),
spatiul transilvan, pana spre sfar~itul Jurasicului mediu, apartinea ~i evolua in cadrul
Microplacii Transilvano-Pannonice. Individualizarea ca bloc transilvan s-a produs
dupa aparitia riftului sud-apusean (vest-carpatic) care a dus la divizarea Microplacii
Transilvano-Pannonice intr-un bloc transilvan ~i altul panonic (V. Mutihac, 1988). in
aceasta situatie, din punct de vedere geodinamic, spatiul transilvan a evoluat ~i s-a
comportat ca un bloc relativ rigid care nu a mai suferit deformari plicative, ci numai
mi~cari de rotire ~i deformari rupturale.
La randul sau, fundamentul transilvan era compartimentat in mai multe blocuri,
unele ridicate, altele coborate, separate prin falii verticale sau inverse. Datele din foraje,
dar ~i rezultatele investigatiilor geofizice, inclusiv cele seismice nu atesta ideea
continuarii structurilor carpatice limitrofe in fundamentul Depresiunii Transilvaniei,
iar unele chiar contravin unei atare interpretari. Faptul ca in zona apexului anomaliei
centrale de maxim gravimetric de pe aliniamentul Stupini-Pogaceaua-Band, la
adancimea de 3 200 m, forajele au intrat in ~isturi cristaline, nu este de natura sa
confirme ipoteza amintita (fig. 74). Este drept ca intr-un foraj situat mai spre
sud/sud-est in zona Media~, la adancimea de I 700 m, s-au traversat calcare jurasice din
care s-a intrat in vulcanite bazice, presupuse similare celor din Muntii Apuseni de Sud.
Aceasta inseamna fie ca apele marii tertiare din Bazinul Transilvaniei in aceasta parte
au inaintat mai mult peste zonele de margine ale structurilor carpatice, fie ca in partea
centrala a spatiului transilvan s-a format o zona depresionara de tip graben-rift in care
s-a produs ~i o activitate vulcanica bazica. Cert este ca fundamentul Depresiunii
Transilvaniei ~i-a pastrat o rigiditate relativa avand un comportament de tip masiv
median.

1.1.1. STRATIGRAFIE $1 LITOFACIESURI

Ca urmare a evolutiei conform modelului prezentat, in structura spatiului
transilvap se <listing un fundam ent preterfiar, alcatuit dintr-un soclu cristalin cu o
cuvertura sedimentara mezozoica, ~i formafiunile terfiare proprii Depresiunii
Transilvaniei (fig. 75).

221
 DEPRESIUNILE INTERNE $1 ZONELE ADIACENTE

12 t
13
t
Fig.74. Harta geologica a Depresiunii Transilvaniei:
I - Cuaternar; 2 - Pliocen; 3 - Sarma/ian; 4 - Badenian; 5 - Acvitanian-Burdigalian;
6 - O/igocen; 7 - Eocen; 8 - vulcanite neogene; 9 - unitati carpatice limitrofe; IO - campuri de domuri
gazeifere; I I - masive de sare; I 2 - structuri depresionare; I 3 - zone de ridicare

a. Fundamcntulpreter(iar
in mod firesc, formatiunile premezojurasice ~i, in general, cuvertura
sedimentara a soclului se presupune a fi intrucatva similara sedimentarului din Muntii
Apuseni de Nord, deoarece, in epocile respective, ambele zone apaqineau Microplacii
Transilvano-Panonice.
Soclul cristalin in spatiul transilvan a fost intalnit in cateva foraje. Astfel, la
Pogaceaua, ~isturile cristaline au fost atinse la adancimea de 3 200 m, unde sunt
reprezentate prin mezometamorfite. Spre nord-vest, soclul cristalin se ridica pe
aliniamentul Sic-Lujerdiu-Darja, iar mai departe, pe aliniamentul Meze~-Preluca
cristalinul apare la zi sub forma unor horsturi la Ba.cu, in Magura ~imleului etc.
222
GEOLOGIA ROMANIEI

M.a.
0
5
Cronostra-
tigrafie
... ... ····
Cuatemar .........
-
Pontian ::::TT: ::::m::
Litologie
.. ... ...........
....... ........ .
.. ····
·· ..·
"i
..
r Formatiuni

! ! :·: ! ! : ~-~: ! ~ ~-
10- Meotian :~.·-~!!"'.·:~~~ 2000
=~#.:.~: :.:_:· :=-~~.i.
--
. -,....,.__ ... - .. Tuful de HMareni

12.2-
~
~
~ ·-·· -··- ·· -··-
enor .... ...... ......

Badenian
... .. -

:. ; ' i : : :
---------
---------
J,
•• -

3000
~
•• -

: : : i ~
• %-

:. : :.
- Fonn. cu sare
Form. tufului de Dej
····
....····~·-···
(.l
16.5- c; ' 0 0 000 I 0 0 0

!!! rr! ~ ! ! ! ! ! ! ! ! !
·- Buldig,ilian ············•Ji.
'-=;
~-~.~ -·~:,1
Strate de Hida
22 :~•~~:~ ,~~·~·~~· 1500
. • ~=========
.\.1cvitaniaIJ ::::
.... ...:::...
::..:::
....:
24 ................
.. ....... ·- ·· .. . -
30- I~ Chattian ~ - ·· ·······
:: :.:. :. :.:!: . . ::
Strate de Ileanda
~ Rupelian : : : ii: ii: iii iii i
...,,
36
40- - Priabonian •• - • • •• ••
-·- -·- ..,_ .! - =-
..
3000 I

~ Bartonian ............ - -
43.S-
50- ~ Lutetian ~;*,1n=;*,1iF.t;~ ~,
.
55 Ynres1~n , .. L
Form. de Jibou
66.5 ~-7 :f.7 .-••_:.-: :
Cretacic ··---- -- ···--···-
·· ·--···- 3000
superior .....---------
.---------
.. ... ..................
... ......
100 ....................
. .
.. .....
. . . . . .... . . ...
Cretacic ..... . .... .. .. . ..
:---------
~

inferior ---------
140
Jurasic .. ......... ' ...
..... ..······ ···
230
Triasic ':~;.::.·~•j:~-;-~
Soclu
cristalin
~
~
Legenda
!. 1 I I 1 1 1 1 j calcare M-25-?1 rnetarnorfite "'-/V" discordanta
1# :; :: :: :. :;) depozite argiloase
I • • • •• .) conglomerate I t I sare

tufuri argile I: ::::: :::~ nisipcugresii

Fig. 75. Coloana stratigrafica sintetica in Depresiunea Transilvaniei

(din D. Ciulavu, 1998)

(v. plan~a III). Si a1c1, cristalinul este reprezentat prin mica~isturi cu granati,
paragnaise, amfibolite etc. In general, cristalinul apaqine mai multor cicluri ca ~i acela
din unitatile carpatice, insa, spre deosebire de acestea din urma, cristalinul din spatiul
transilvan nu a fost afectat de cutarile din ciclul alpin. In ciclul alpin, soclul cristalin
223
 DEPRESIUNILE INTERNE ~I ZONELE ADIACENTE
transilvan a suferit doar deformari rupturale. Din acest punct de vedere se prezinta
compartimentat in mai multe blocuri deplasate pe verticala, <land structuri de tip
graben-horst, astfel incat morfologia suprafetei soclului este foarte variata (v. fig. 73).
Prin investigatii geofizice, ca blocuri ridicate au fost puse in evidenta ridicarile
(horsturile): Stupini-Pogaceaua-Band, Targu Mure~-Sighi~oara, Ilimbav-Rotbav etc.,
iar ca zone depresionare (grabene): Depresiunea Tamavelor, Depresiunea Ocna
Mure~-Beudiu, DaiaRomana-SuraMare etc. (v. fig. 74).
Cuvertura sedimentara. Aceasta acopera soclul cristalin ~i este atribuita
intervalului Triasic-Cretacic, insa pe haze paleontologice este argumentata doar
prezenta Aptianului ~i a Neocretacicului (fig. 76). Succesiunea completa a cuverturii
sedimentare se presupune a se gasi in zonele coborate, cum ar fi Depresiunea
Tamavelor, insa aceasta nu a putut fi verificata deoarece se gase~te la mare adancime.
Triasicul a fost atins in zonele de margine (la Ucea ~i Agnita) la circa I 000 m
adancime, fiind reprezentat prin conglomerate ro~iatice, dolomite ~i mamocalcare.
Jurasicul include calcare compacte ca acelea intalnite prin foraje pe
aliniamentul Stupini-Pogaceaua-Band.
Cretacicul inferior ar fi reprezentat prin mame negricioase ~i argile ro~ii cu
intercalatii de gresii ~i conglomerate de varsta baremiana care, la Agnita ~i Band, se
dispun direct peste soclul cristalin. Se presupune ca Neocomianuf corespunde unei
discontinuitati in sedimentare. Oepozitele baremiene suporta calcare cu Orbitolina
lenticularis, 0.discoidea, O.conoidea etc. indicand Aptianul. Depozitele eocretacice
au o raspandire mai larga decat cele jurasice.
b. Formafiunile depresiunii
Spatiul transilvan a inceput sa evolueze ca bazin de acumulare intermontan la
sfa~itul Cretacicului, mai exact dupa desavar~irea paroxismului laramic timpuriu.
Apele marii paleogene nu acopereau tot sp.~tiul transilvan, astfel ca o parte a acestuia a
evoluat ca arie emersa pana in Miocenul mediu. Dovada este oferita de faptul ca
depozitele paleogene ~i eomiocene nu se gasesc pe tot intinsul depresiunii. Acestea
lipsesc in partea central sud-estica (fig. 77), unde forajele au patrons din depozitele
miocene direct in formatiunile fundamentului. Aceasta dovede~te ca in evolutia
tertiara a spatiului transilvan se <listing doua etape: una cares-a desfa~urat in Paleogen

NV SE
Some~MJC TirnCMJMicO
Dirjo
.; Sic Mociu ~ceouo $incoi i Praid Oa1a de Sus

Pf I: I I
1 1 I I I I 11
o 4 8 12 16km I 1 1

Fig. 76. Sectiune geologicii prin Depresiunea Transilvaniei (din V.Mutihac,1990):

1 - Pleistocen; 2 - Sarmafian; 3 - Buglovian; 4 - Badenian (Formafiunea cu sare;
5 - Miocen inf; 6 - Paleogen; 7 - Cretacic sup.; 8 - Cretacic inf; 9 - Jurasic; JO - Triasic;
I I - $isturi cristaline; I 2 - aglomerate vulcanice neogene; 13 - bazalte

224
 GEOLOGIA ROMANIEI

NNW SSE

-1500

-3500 m
.J

-5500m

-7500 m
______________
..,. ....,;
.5

Legenda
= M·
,,,
~ mJ~up. E=C:;::=3 Oligoccn !!mill! Crctacic inf. .,, .,,
~
s::;::;::::;:;: Orizonturi rcper 0 10 20 30 40 50 km
C==:lsarc •••••••• Eoccn t:t:t:tt:tl Ofiolitc
(::::::::! Burdigalian . . . Crctacic sup. ~ Jurasic
in Miocc:nul mcdiu sup. - - =-

Fig. 77. Sectiune NNV-SSE prin Depresiunea Transilvaniei

pe date seismice ~i de foraj (din D. Ciulavu, 1998, v.fig. 73)

~i Eomiocen, cand partea nord-vestica a spatiului transilvan a evoluat ca ~elf, in timp

ce partea central/sud-estica functiona ca arie emersa ~i o a doua etapa care a inceput in
Badenian, cand partea central/sud-estica a devenit bazin de sedimentare cu o subsi-
denta foarte activa.
Paleogenul. Depozitele paleogene au dezvolt~rea completa in nord-vestul
depresiunii ~i poarta amprenta mi~carilor de basculare pe verticala la care a fost supus
fundamentul avand tendinta de continentalizare. Aceasta se reflecta in altemanta pe
verticala a depozitelor de tip continental, cu depozite de facies marin. A avut loc, de
asemenea, o importanta schimbare laterala de faciesuri a caror corelare adesea este
anevoioasa din cauza lipsei unor repere sigure, deoarece fauna fosila, de~i foarte
bogata, este o fauna legata de facies, lipsita, in general, de valoare cronostratigrafica.
De aceea, diversele entitati litofaciale au fost desernnate sub denumiri locale (fig. 78).
Eocenul include un complex lagunar-continental inferior (Formatiunea de
Jibou) alcatuit din conglomerate, argile ro~ii (argilele vargate inferioare) ~i evaporite
(gipsurile inferioare), urmat de o suita marina inferioara constituita din mame (de
Capu~u, de Mortanu~a) care suporta calcare (de Leghia). Succesiunea stratigrafica se
repeta printr-un complex lagunar-continental superior (argilele vargate superioare,
gipsurile superioare), urmat de o formatiune marina superioara reprezentata prin
calcare (de Cluj), mame (de Brebi) ~i se incheie prin Formatiunea de Hoia
reprezentata prin mame ~i calcare recifale, aceasta din urma revenind Oligocenului.
Oligocenul debuteaza cu ultima secventa a formatiunii marine superioare
(Formatiunea de Hoia), dupa care se dezvolta depozite de facies lagunar-continental
reprezentate prin gresii ~i argile cu episoade calcaroase ~i strate de carbuni (Strate de
Mera, Strate de Tieu, Strate de Cetate) ~i se 10.cheie cu gresii silicioase cu carbuni
(Formatiunea de Zimbor).

225
 DEPRESIUNILE INTERNE §I ZONELE ADIACENTE

REG. CLUJ JIBa./ PRELUCA

'f'O,. dr Hida Turrnlla dubli.,.;

Phaliurr,i _n.umoywi
z .& . fvsi
IJ.J ... &
0
u
0
-27 -I
'-
QI
C

8' la
~
icata
untidium 'trmr,.,lum ·

z
-Strat«•. .r» Tieu Polirr»SOda cotMWO
-St1'cltN r» Bizuto
-w Lffltia,um trianguium
(.) -St~ di' ll.onda
0 -Strattw dt ~ 1'1.ym----"onos
-.,_,.,. la""-in-
.,rthum
C)
-,S~~ dt (:urtuiuJ
. nl Turrmtlla biorrit~s ·,
...J
0 ,no
- -,,.--1,-'obiot)j-
~-Nclnmul-- .- .,.----t
A - f,,,larrw cJ. Br.t,i N. chavonMsi
. 1- Ni~ul cu PYcno- GlobigM"ina any,{;,•...,- IUfUI
. d:rttq ~Eir;a .. PSMJdohaslig,rina micro
2- Calcan;f rJ. Hoia PoijMbol r:hlUq:~
A:nrothalia lithothom-
· nica ~ .
8-Catrxnl• cJ, Cozla Phlyctogttwa ,oc:OMica
tu5
A-Cakahii• di' Cluj
8-Calccnlt dt Cozla
ipwrile s1.1~rioar~
dt .hbucu
w

IJ.J

Argi~ ~ in,.r. Plqnorbis .t~ans

1- ColCClfWf dt Rolla
2- Dolomn.l• cJ,
CJwooH
Agfrbiciu

FU ,,.~
a - Cr•tacic in focws
PRETERTIA , b • Sistlli
I
cmtrJlir»

Fig. 78. Coloane stratigrafice pentru Paleogenul ~i Miocenul inferior

din Depresiunea Transilvaniei
226
GEOLOGIA ROMANIEI
Miocenul inferior include in baza depozite argiloase-grezoase care revm
Acvitanianului cu care se incheie ciclul de sedimentare inceput in Paleo gen.
Burdigalianul este transgresiv ~i debuteaza prin prundi~uri, conglomerate ~i
gresii (Stratele de Corn~), umate de depozite argiloase (Stratele de Chechi~).
Burdigalianul ~i totodata prima etapa din evolutia Depresiunii Transilvaniei se incheie
cu o formatiune grezoasa-conglomeratica ~i subordonat argiloasa (Formatiunea de
Hida) avand o grosime de cateva sute de metri ~i o extindere mare (v. figurile 74 ~i 78).
Depozitele paleogene ~i eomiocene descrise i~i au dezvoltarea cea mai larga
incepand din zona Cluj-Napoca pana in Valea Alma~ului. Din zona localitatii Jibou de
pe valea Some~ului spre nord pana in zona Preluca au avut loc unele schimbari laterale
de facies. Diversele varietati litofaciale au fost, de asemenea, descrise cu denumiri
locale: Strate de Turbuta, de Ileanda, de Vima etc. (v. fig. 78).
Badenianul include o parte din Formatiunea de Hida subiacenta urmata de
depozite piroclastice. Acestea marcheaza debutul celei de a doua etape din evolutia
Depresiunii Transilvaniei ~i corespund cu inceputul activitatii vulcanice neogene.
Materialul piroclastic a generat o formatiune bine individualizata, alcatuind formati-
unea tufurilor ~i mamelor cu globigerine, similara aceleia din molasa Carpatilor
Orientali. Principalul orizont de tufuri poarta numele de tuful de Dej . in jurul acestei
localitati, tuful are cea mai mare grosime ~i o dezvoltare tipica, recunoscandu-se u~or
dupa culoarea verde. in continuitate de sedimentare urmeaza formatiunea cu sare,
formatiunea ~isturilor cu radiolari ~i formatiunea mamelor cu Spiratella cu care se
incheie suita badeniana. Depozitele badeniene afloreaza de jur-imprejurul centrului
Depresiunii Transilvaniei, avand o mai larga dezvoltare In partea vestica (v. fig. 74).
Sarmafianul urmeaza in continuitate de sedimentare peste mamele cu
Spiratella ~i debuteaza cu un nivel de tufite, denumit Tuful de Bor~a. Acesta este
urmat de o suita monotona argiloasa, in grosime de 1 500 m, din care se cunoa~te o
fauna cu Abra rejlexa, Mactra podolica, Elphidium granosum etc. ~i se incheie cu un
nivel de tufite (Tuful de Hadareni) care contine Elphidium crespinae. Continutul
paleontologic indica varsta volhinian-basarabiana inferioara a depozitelor de
deasupra Tufului de Bor~a. Depozitele sarmatiene ocupa centrul depresiunii la nord de
Mure~ (v. fig. 74).
Meofian-Ponfianul urmeaza peste tuful cu Elphidium crespinae ~i include, de
asemenea, o suita monotona argilo-nisipoasa. Aceasta debuteaza cu o secventa
mamoasa de cateva zeci de metri grosime care are la partea superioara un nivel de
tufite denumit Tuful de Bazna. Depozitele subjacente acestui tufit contin ostracode
printre care Cyprideis heterostigma indcativa pentru Meotian. Depozitele de deasupra
Tufului de Bazna, care pot atinge sute de metri grosime, contin o fauna de congerii
printre care Congeria partschi, C. rumana etc. ~i Valenncienius reusi care indica
Pontianul.
De retinut este faptul ca In Depresiunea Transilvaniei nu exista indicii care sa
ateste prezenta Basarabianului superior ~i a Kersonianului. Faptul ca peste
Basarabianul inferior urmeaza Meotianul, In mod firesc, duce la concluzia ca In
, Depresiunea Transilvaniei, Basarabianului superior ~i Kersonianului le. corespunde o
227
 DEPRES/UNILE INTERNE $1 ZONELE ADIACENTE
lacuna stratigrafica. Cu alte cuvinte, depozitele corespunzatoare a ceea ce in
Depresiunea Pannonica s-a denumit Pannonian, in Depresiunea Transilvaniei lipsesc.
Cu depozitele meotian-pontiene, care ocupa centrul depresiunii de la sud de
Mure$, se incheie suita depozitelor Depresiunii Transilvaniei.

1.2. EVOLUTIE $1 TECTOGENEZA

in interpretarea datelor $i elaborarea unui model privind evolutia spatiului
transilvan trebuie avute in vedere doua aspecte, $i anume:
• un prim aspect are in vedere elementele oferite de zonele din afara spatiului
transilvan, dar limitrofe acestuia;
• un al doilea aspect prive$te elementele oferite de structura proprie a spatiului
transilvan.
Analizand situatia geostructurala a zonelor limitrofe spatiului transilvan,
respectiv cele trei ramuri ale Carpatilor romane$ti, este cat se poate de evident ca
structurile acestora nu sunt $i nu au fost orientate spre spatiul transilvan, indiferent de
configuratia paleostructurala din etapa la care s-ar face referire. Dimpotriva,
structurile carpatice ocolesc $i muleaza un bloc mai rigid. Nici chiar structurile
Muntilor Apuseni de Sud care, initial, au o orientare vest-est, incepand din zona vaii
Ampoiului, structurile se orienteaza spre nord-est apropiindu-se de directia nord-sud
$i chiar nord-vest/sud-est (v. plan$a XXVI). A$adar, pe sub formatiunile depresiunii,
structurile sud-apusene nu se intind prea mult spre est $i nu depa$esc aliniamentul
Band-Pogaceaua. Este evident ca structurile Muntilor Apuseni executa o curbura
ce pare o replica a curburii Carpatilor Orientali. Acest fapt sugereaza ca atat
structurile est-carpatice, cat $i cele ale Muntilor Apuseni, in dinamica lor, au
intampinat o rezistenta din partea unei structuri mai rigide, situata in spatiul
transilvan, care nu putea fi decat blocul transilvan cu rol de masiv median. in sprijinul
acestui mod de interpretare pot fi invocate $i vergentele contrarii din segmentele
carpatice (nord/nord-estice in Carpatii Orientali, sudice in Carpatii Meridionali,
nord/nord-vestice in Muntii Apuseni). '
Spatiul transilvan propriu-zis s-a individualizat ca unitate geostructurala dupa
aparitia riftului vest-carpatic (sud-apusean) spre sfar$itul Jurasicului mediu $i care a
evoluat independent ca zona de rift intramicroplaca. Aceasta nu poate fi interpretata ca
o continuare a zonei, respectiv a suturii Vardarului care a evoluat din Triasic, astfel
incat ideea unei zone de rift Vardar-Mure$ nu pare viabila.
Blocul transilvan a mo$tenit un aranjament tectonic prealpin constand intr-un
sistem de blocuri deplasate diferentiat pe verticala $i separate intre ele prin falii
verticale sau inverse cu inclinari mari, astfel incat au generat structuri de tip horsturi ~i
grabene (fig. 79, v. fig. 77). Aceste structuri, sub influenta proceselor tectonice ce aveau
loc in zonele carpatice limitrofe, au fost reactivate, amplificate ~i eventual inversate in
ciclul alpin. in procesul de sedimentare acest fapt se reflecta in grosimea foarte diferita
a cuverturii sedimentare de la o zona la alta $i prezenta faliilor de varste diferite.
Principala structura de graben a functionat in partea centrala a spatiului
transilvan (in zona Tamavelor), unde se apreciaza ca soclul cristalin s-ar gasi la
7 000 m adancime, $i unde ar fi suita cea mai completa a sedimentarului, de$i forajele

228
 GEOLOGIA ROMANIEI

ENE sec.

2.0 2.0

A 3.0
3.0

4.0 4.0

sec. WSW '. '. ENE sec

3.0 : 3.0

4.0 R 20knj . 4.0

Fig. 79. Sectiune VSV-ENE prin Depresiunea Transilvaniei (din D. Ciulavu, 1998, v. fig. 73):
A - imagine seismica; B - interpretarea geologica

care au ajuns la peste 5 000 ms-au oprit in depozite neocretacice (v. fig. 76). Grabenul
Tamavelor pare sa fi avut o evolutie mai complexa ajungand la stadiul de graben-rift
in care a avu loc ~i o activitate vulcanica bazica. Forajul recent de la Media~, care la
1 700 m adancime a intalnit roci bazice, sugereaza o atare interpretare.
Ridicarea (horstul) cea mai importanta in partea centrala este aliniamentul
Stupini-Pogaceaua-Band care . margine~te spre vest Depresiunea, in care, la
adancimea de 3 200 m s-au intalnit $isturi cristaline. Despre caracterul complex al
grabenului Tamavelor vorbe~te ~i aceasta denivelare majora. in restul spatiului
transilvan se intalnesc mai multe asemenea structuri ridicate, mai frecvente in zonele
de margine ~i spre nord-vest, care sunt separate prin structuri de tip graben (v. fig. 77).
Altemanta horst-graben ~i faliile aproape verticale nu sugereaza un aranjament
in panze de ~ariaj, a~a cum se presupune in unele interpretari, ci evidentiaza caracterul
de tectonica in blocuri specifica ariilor rigide, dar instabile.
Investigatiile seismice (G. Broucker, 1998) ~i studiile de paleostress (D.
Ciulavu, 1998) au aratat ca ~i in epocile postlaramice, Bazinul Transilvaniei a fost sub
influenta ~i afectat de procesele tectonice care se desfa~urau in zonele carpatice labile
din vecinatate. Acestea, pe fondul unui aranjament tectonic ruptural, au determinat
tensiuni ~i compresiuni care au generat diferite tipuri de deformari rupturale, ca: falii
verticale, falii inverse cu incalecare, falii de alunecare etc., astfel incat, in ansamblul
aranjamentului tectonic se recunosc mai multe sisteme de falii de varsta diferita
(fig. 80). Cel mai bine cercetat, din acest punct de vedere, este sectorul transilvan
central, respectiv Depresiunea Tamavelor.
229
 DEPRESIUNILE INTERNE ~I ZONELE ADIACENTE

sec wJf::-~:--'~\":11":/"•;. ·. ,,.,,..;. , ._..,. .....,.,.. ·,...:,.; ·."-,;-···- -.·.. a·,,·: ..;''f' t···.·. ·, '.' ~~~:..tsec.

2. 2.0

3. 3.0

4. i/l!r.r.:.~~;=""'i:.;iz~,;z~~;:J]~~!ffl~~~ ~~~@'1.: f}~;;,

~-etar.x:-=-=-==>,14_0
TWT .
nic seismica

5. -~~~~~~~~~~~~ ~~~~~~ O 5 5.0

~...:.:.·. . , J.11,..:;.

Fig. 80. Sectiune seismicii prin partea centralii a spatiului transilvan ilustrand
diferitele generatii de falii, (v. fig. 73) (interpretatii de G. Broucker et al., 1998)

Aici au fost puse in evidenta:

• un sistem de falii austrice, care afecteaza numai fundamentul cristalino-
mezoz01c;
• o generatie de falii de varsta neocretacica (laramica);
• o categorie de falii de alunecare, care afecteaza depozitele eomiocene.
Formatiunile Miocenului tarziu ~i ale Pliocenului sunt dominate de tectonica
specifica sarii (cutarea diapira, v. fig. 76). La acestea se adauga structurile de domuri
determinate de procesele de ingramadire tectonica a sarii prin alunecare. Domurile
sunt grupate in trei zone, formand campuri de domuri. 0 prima grupa se gase~te la
nord de Mure~ ~i include structurile Ludu~, Sanger, Sarma~el-Crae~ti etc., o a doua
grupa la sud de Mure~ care cuprinde structurile Deleni, Cetatea de Balta, Bazna,
Cop~a Mica etc., ~i o a treia grupa care se gase~te mai spre sud ~i include structurile
Cristur, Telinaetc. (v. fig. 74).

in incheiere se poate conchide ca spatiul transilvan a avut o evolutie proprie,

diferita de aceea a catenelor montane inconjuratoare, insa a fost influentata de acestea.
Distinctia esentiala consta in faptul ca fundamentul Depresiunii Transilvaniei nu a fost
implicat in cutarile alpine, ci s-a comportat ca un bloc cu o oarecare rigiditate (de tip
masiv median). in aceasta situatie a suferit mi~cari ~i deformari rupturale. Principalele
elemente tectonice sunt cele doua falii de margine, la nord falia nord-transilvana ~i la
sud falia sud-transilvana, la care se adauga Depresiunea Tamavelor ~i horstul
Stupini-Pogaceaua-Band. Astfel privita situatia, nu poate fi vorba de continuarea
structurilor carpatice in fundamentul Depresiunii Transilvane. Altfel spus,
Depresiunea Transilvaniei nu a rezultat din afundarea unei portiuni din aria carpatica,
ci a evoluat pe un fundament propriu de tip masiv median, insa intens influentat de
procesele tectonice ce se desfa~urau in zonele carpatice labile limitrofe.
230
GEOLOGIA ROMANIEI

2. DEPRESIUNEA PANNONICA
~I ZONELE ADIACENTE

.2.1. DEPRESIUNEA PANNONICA

Depresiunea Pannonica se suprapune celui de-al doilea bloc rezultat din
divizarea Microplacii Transilvano-Pannonice. Aceasta depresiune a avut o evolutie ~i
prezinta o structura similara Depresiunii Transilvaniei.
Limita estica a fundamentului panonic (prelaramic) este data de o falie care
ramane in afara granitei tarii noastr~, doar pe o mica distanta, in zona Carei-Secueni la
nord, ~i in zona Arad-Timi~oara. In sud, aceasta falie s-ar gasi ~i pe teritoriul tarii
noastre (v. plan~a III). Formatiunile teqiare ale depresiunii, incepand cu cele
badeniene, se intind mult spre est acoperind paqile marginale ale structurilor
carpatice, iar in Muntii Apuseni inainteaza in lungul celor trei Cri~uri. Aceasta arata ca
ariile de campie (Campia de Vest), care de regula, din punct de vedere geologic, sunt
incluse la Depresiunea Pannonica, reprezinta doar zone adiacente ale acesteia.
Distinctia esentiala, a~a cum s-a mai amintit, este data de structura fundamentului,
care este diferita de aceea a Depresiunii Pannonice .

.2.2. ZONELE ADIACENTE

Zonele adiacente, a~a cum s-a amintit deja, reprezinta arii depresionare ale
Muntilor Apuseni care, in Miocenul mediu, au fost invadate de apele Lacului
Pannonic ~i, in continuare, au avut o evolutie similara acestuia.
· Formatiunile geologice constituie~te ale zonelor adiacente sunt reprezentate
prin depozite neogene, preponderent grosiere, cu frecvente schimbari laterale de
facies. La acestea se adauga material piroclastic, in unele zone acesta fiind
preponderente (fig. 81 ). Pe baze paleontologice, s-a dovedit prezenta Badenianului ~i
a Sarmatianului, pana la Basarabianul inferior inclusiv, dupa care se inscrie o lacuna
stratigrafica. Mai departe, in scara cronostratigrafica se dezvolta faciesul Panonic al
Sarmato-Pliocenului care, de~i foarte fosilifer, fauna are caracter endemic, fiind
lipsita de valoare cronostratigrafica.
Alcatuirea litofaciala ~i aranjamentul tectonic ale zonelor adiacente au facut ca
acestea sa se individualizeze in ansamblul peisajului morfos!ructural ca unitati
morfologice distincte, prezentand aspect de campie (v. plan~a I). Incepand de la nord
se delimiteaza: Depresiunea Baia Mare, Depresiunea $imleului, Depresiunea
Borodului, Depresiunea Beiu~ului, Depresiunea Zarand, Depresiunea Faget,
Depresiunea Lugojului ~i Depresiunea Oravitei (v. plan~a III).
Depresiunea Baia Mare. S-a format prin afundarea unei paqi din zona
transcarpatica ~i a evoluat ca atare din Badenian pana in Pliocen. La depozitele
psefito-psamitice se aduga formatiuni vulcanice ~i piroclastite care alcatuiesc o mare
parte din acumularile depresiunii (v. fig. 81). Din punct de vedere tetonic,
Depresiunea Baia Mare nu prezinta complicatii. Suita sedimentara se incheie cu
faciesul panonic.
Depresiunea ~imleului. Este cea mai mare dintre depresiunile adiacente ~i s-a
format in urma afundarii unei arii intinse dintre Muntii Plopi~ ~i Muntii Meze~.
231
 DEPRESIUNEA DEPRESIUNEA DEPRESIUNEA DEPRESIUNEA
BAIAMARE BEIUS ZARAND LUGOJ

~ [i~\ii/J.f}\( F<i_:.:~~~~-~- ,
Slrak:cu

z ~ ~.,
a) Aglomcratc
Andezitc: bazaltoide (an)
cu biotit (ab) piroxenice {1t)
~fr ..,i
...,,__~
t-_.,_-"-~ ~
.,
a) Nis ipuri ~i
mame
I,,.._ ..
Slralccu Mame
I:;:_~_: ;~•6_ii~:
Nisipuri $i argilc cu
Conger/a balatonica

Gresii cu
Andezitc cuartifcrc (aq) b) Prundi~uri, · . · .· . · ;·, . -. -. -. Phyllocardium complanatum
IJ.l
...........-_,..,..,.,.,..,,,,, ,/ //).: .:; conglomerate•
u
0
Dacite de Dilne~ti
~...:a,,_
~..,._
Q
.,
nisipuri
fosilifcrc
11-:~:.:.-=,r _,.__ ...,._ ....._
,.::·,::: :_-:_-:::::.:::-'::: :_J :~~}~S:~ Nisipuri ~i prundi$uri cu

. ...... .
Congeria Nisipuri · .-.·~ : :!::.::,..o.· . Limnocarriium
_._.......__._ : ·:-:-:-:-:
-l
b) Mame, nisipuri, tufite
~i cArbuni cu:
·.-:-:-:-:-·
·:..:.:-:-:-
:.• .
"!:
subglobosa
..A.-~_.__.,_ •- .-1>-: -:•:-:-·,.·.
--~:::~•.::::,!::::::•:•·, Congeria balatonica ...:,._
......_ C
,
Strate cu
Congeria Gresii
:·_.:; ~:: ::~·:·-::?:_:.-:~::_: Nisipuri $i grcsii cu:
Q...
·-7;-~ ~:o_o ~~;;_-~ .
:-:;::•. :::_:::(~ -- ... ~;;..❖
•,or.-,-:--
Monodacna vienense
Dacite de Ulmoasa (v)
~

:::::::· ,;
partschi

Strate cu
.••••• •cr,• o•
♦ 0 .. O O.
0
_.__
~ ; - - ·.-
Congeria doderleini
Conger/a partschi

t. .. ·- . :.·.·,/ ·.::_~---~~\::_}/
-l-
. ....... .
....... . ••••00• ••o•• • ,•• •• Conglomerate '·. Limnocardi11m ornatum

~~~rr==-..
Ornitopsis
-Jrr.-...:... -lo-._),,_ •• • •d•o•• Orygoccras.f!!chsi etc.

z,~
~ .·<t
~ - ~ ~ --.....,_ ; ._~--
~~ci,7., ~~ ,:_-~."'.";:_~t -/:
.·• . . Andczitc piroxcnicc
a) Argilc $i nisipuri
cu:
Ervilia,:/;ssira 6 " ~~~:c:;,i:::7;3)
'};~~::;;~;a:r;ccu:
Mactra vlraliana
:_.
J ~ ·..~: · · . ·· · "· Calcarc concrctionarc cu:
de Sindileu (apy)
~:~_.:/..~::~ i,:: Gibulla podolica ~ 1 _._ . . . . _ Tape..< vitalianus o -J:l
0
.' ~.........._..-J._,......_ Mohrenslernio inflota 0

~
< ....:_.. . { Porosononion

- -
a) Tufitc, grcsii $i
mamo-argilc cu:
granomm
Mohrensremia injlata
v3 L&J Ahrarejlexa u u : .....: ,.:_ : ; , . ~·.· ..... .

:-·~•¥i~~):~··
Ervilia podolica
Mactra vitallana
f- ·-----:-:-
< •.;':... . { <
/
Nonion granosum
Elphidium mace/lum
M;;/: =i Elphidiwn rigidum Aglomcratc,
tufuri $i curgeri de
>< •J:l
* 6 -~.
etc.
rn

~. ::0::;::
O~i'.~:: :~ ..,
Card/um lithopodolicum

I
b) Conglomerate e Strate de cArbuni
--· <··<<
..,. -··-
Jave E · o -~ · . .,...:_...:...:;.,~

~~
Ervilia lrigonu/a
,c. ,< .
--~---· .!,!

~< ~t-;,.~,t-\~~-~
-~•-:::.,.: .. <; .<+<--.. ~ Calcarc ooliticc
" I:
~ ~
~ ~
Prundi$uri $i nisipuri
rn
-=-- ~♦ - <· ~ cu argile
U')
• ·• •- -
........ _.__...._...a..;:{:
.( ·
Andczitc de Scini
t _;:_:::~--~-T7
_ _,._
V, ..,

~
• • • • aglomcralccu:
£,vi/ia dillita
Mohren<temia injlata
o.. ·s
E o
. o· . ., _. · =• • ,._• o· .. •.•
8 :g '.' ·~ : ..:...:.: : ·,
~
it!
~~--
._a.__ -a-.~ · - Calcarc lumasclicc
~ ~ _ . , _ ~ 1
AhrotJ!/lexa .; • · ·.,; . , . o ·.
•,•, .·.·.·.,
~
Conglomcralc [.·.·.·,· .·. •,•. ·
....... 9 •• Nisipuri, tufuri, tufitc,
~ ..... ~ : - - .;
~·-·~.
••••

:..:.
♦ .... ♦

Tufitc .
a) Cakarc rcc1fale ~ I--'-'~..,..~.,_....,....~ Tufuri, ~
1-----. ......_ - mamc $i conglomerate cu:

.. .· '-·.-
ti·· - - ··- 'ii a) Mame $i grcsii cu: cu: => -~ a.;.-=-~-~~-'--....-1 tufite calcaroase ~i - ... • _._..._. Nucula nucleus

.. -.... •·.1
· ;
-· - - ·-; Chlomys elegans ~i Serpula briozoare, ~ .~ I
...
,-_-_~
......
__-_~
...... ..---_.T.......... grcsii calcaroase cu:
__-_:_- ~ e ~.-:::•.-::-.~.:-
t 1! :::::::::.;,;,b;;_~.,•
Arcasp.
-~
1(/)

~••••
Pycnodonta cochlear ~ Chlomys.eleg~ns, ~ ;P-'r""-'..-..__,...._.,....L...1 Corbulagibba • , .· Solen subfragilis
b) Facics marginal Ostroa d,gttalma, ::, Chlamys elegans 8 '" ·.·.·:.·.·..s,·.-. o 0
,. Conus dujardini
................ ~· ~
~ - ·..:.:_ !'
•.•~• etc. · • ••. • · •· • · • Ostreadigitalino u :-:->:•:-a·-·~·:-o o..::~
c) Mame ~i gipsuri cu: __t_. u ..;. ... ·-:· ...... .
~ : •1 ~
Z - -·
<<<<c •• _.,_ ·+~+ ~• -•·•··
.__.._...._..,.._
< ~_._
Candorbulina universo
• • • •• • • 1-
.-.-.- . - . -.-.-.-.- . ~--------1---1
r
Nonion gronos~,m
b) Conglomerate. ·_ · · : · ~ · · . .__ _ _ _ _ _ _,..
z ♦ + ... +. • Elphidium lammatum .•7-;-- grcs ii ~i mamc cu: .:.-4:rr..,:•.,• ••I$/ Con~lomcratc ~• Calcarc rccifalc $i marnc cu: rn
.•~ •~ ~•
IJ.l
0 Riolitc Corb11/a gibba. Bi .-!"" •~ .~ ~ grcsn t; "" _,1,,.. -"-
Spiroplectomina carinata ):,,

< • • • • ,~::;::;:~::: Corbula carina1a, ~ l .•. •.•.· . •. •:•. }' ~ -':;,_~~~='..1...::...1..::. Globigerina triloba 0
co
d) Calcarc cu:
Lithorhamnium
etc. <n U • • •
~.00000
• .. • • 8 ob
•••• e
Candorbulina universa
s
0
~.:_o•_• •~• o•_••
IITII-mmflmllnll!I
_•• 0

~
0
Con_£lomera1c • • f!. •~••-••.:.•

l'unda mcntul rImmmn ITT! IITi mmrrmmm1m it!

Fig. 81. Coloane stratigrafice in zonele adiacente
232
GEOLOGIA ROMANIEI
Formatiunile constituiente sunt preponderent detritice ~i bogat fosilifere, apartinand
1n cea mai mare parte Badenianului ~i Sarmatianului inferior. Umplutura sedimentara
se 1ncheie cu faciesul panonic al Sarmato-Pliocenului. Din punct de vedere tectonic,
Depresiunea Simleului nu prezinta complicatii, 1nsa 1n largul ei apare la zi sub forma
unui horst 1n Magura Simleului, fundamentul cristalin cu 1nveli~ul sedimentar
paleogen.
Depresiunea Borodului. Sau Depresiunea Vadului se 1ntinde 1n lungul
Cri~ului Repede fiind cuprinsa 1ntre Muntii Plopi~ ~i Muntii Padurea Craiului. S-a
format prin afundarea unei arii din Muntii Apuseni de Nord. Sedimentarul depresiunii
este format din depozite grosiere (prundi~uri, conglomerate) ~i depozite argiloase cu
carbuni. La zi nu apar decat formatiunile focepand cu Sarmatianul, dar prin foraje s-a
fotalnit ~i Badenianul. Pliocenul, care se 1ntaln,e~te numai 1n partea de vest a
depresiunii, este reprezentat prin nispuri.
Depresiunea Beiu~ului. Este situata 1ntre Muntii Padurea Craiului ~i Muntii
Codru-Moma ~i este strabatuta de Cri~ul Negru. Depozitele constituiente sunt
preponderent grosiere sau calcaroase 10 zona de margine, ~i psefito-pelitice 1n zona de
larg (v. fig. 81). Acestea revin Badenianului ~i Sarmato-Pliocenului. Depozitele sunt
foarte fosilifere, astfel focat Joana Pana a realizat o stratigrafie foarte detaliata,
stabilind o serie de complexe caracterizate paleontologic ~i care se succed pe verticala,
dovedind existenta, peste depozitele eosarmatiene, a Meotianului ~i Pontianului.
Depresiunea Zarandului. Este cuprinsa fotre Muntii Codru-Moma la nord-est
~i Muntii Zarand la sud. Depresiunea Zarand este larg deschisa spre vest, iar spre est
face legatura cu Depresiunea Beiu~ului ~i cu Depresiunea Brad-Sacaramb.
Formatiunile depresiunii sunt constituite din depozite grosiere ~i din depozite
piroclastice, acestea din urma avand o mare pondere. Dealtfel, o buna parte a
depresiunii este acoperita de piroclastite, de sub care apar depozitele badeniene ~i
sarmato-pliocene (v. fig. 81 ).
Depresiunea Faget. Este situata la sud de Mure~ ~i la vest de Muntii Poiana
Rusca, fiind traversata de raul Bega. Umplutura sedimentara a depresiunii apartine
Badenianului ~i Sarmato-Pliocenului. Depozitele badeniene, mamo-argiloase sau
calcaroase, sunt foarte fosilifere, localitatea Lapugiu fiind un punct fosilifer devenit
clasic. Sarmatianul este reprezentat printr-o formatiune grosiera cimentata printr-o
matrice argilo-nisipoasa, fosilifera. Pliocenul este nisipos-argilos, fosilifer la Co~teiu
~i Radmane~ti.
Depresiunea Lugojului. Este cuprinsa 1ntre Muntii Poiana Rusca la est ~i
Muntii Dognecea ~i Semenic la sud-vest. in lungul ei curg'e raul Timi~. Depresiunea
Lugojului face un intrand spre sud pana aproape de Re~ita, dand golful de la
Soceni-Tamova. Spre sud-est, depresiunea se leaga cu Culoarul Caransebe~-Meha-
dia, iar spre vest este larg deschisa (v. plan~a XXV). Umplutura propriu-zisa a
depresiunii apaf!ine Badenianului ~i Sarmato-Pliocenului (v. fig. 81). Badenianul
include depozite psamito-pelitice, iar cu dezvoltare locala faciesuri calcaroase de tip
Leitha. Depozitele sunt foarte fosilifere, localitatile Deline~ti ~i Rugi fiind bine
cunoscute. Sarmatianului 1i revin depozite variate (nisipuri, prundi~uri etc.), adesea cu
carbuni, foarte fosilifere. Zona localitatii Soceni a fumizat o fauna care a constituit
obiectul unei monografii elaborata de E. Jekelius (,, Sarmat und Pont von Soceni '').
Ultimele depozite Sarmato-pliocene 1mbraca faciesul panonic cu congerii.
233
 DEPRESIUNILE INTERNE $1 ZONELE ADIACENTE
Depresiunea Oravitei. Cea mai sudica depresiune s-a format in Badenian prin
afundarea unei arii marginale a Muntilor Banatului. Este situata intre Muntii
Dognecea la nord $i Muntii Locva la sud. Formatiunile depresiunii includ depozite
grosiere $i calcare recifale cu Ostrea digitalina, revenind Badenianului. Acestea sunt
urmate tot de depozite grosiere, dar care contin o fauna cu Abra reflexa, Mactra
vitaliana, Mohren$fernia inflata etc., revenind Sarmatianului. Ultimele depozite au
carcter transgresiv $i sunt reprezentate prin nisipuri $i mame cu Congeria sp. $i
Valenncienius reusi indicand Pontianul.

Din analiza formatiunilor din depresiunile adiacente Depresiunii Pannonice se

poate conchide ca nu exista nici o dovada despre prezenta depozitelor corespun-
zatoare intervalului Basarabian tarziu-Kersonian. Depozitele mio-pliocene sunt
transgresive peste Basarabianul inferior $i debuteaza fie prin Meotianul superior in
faciesul stratelor cu Congerii, fie cu Pontianul, situatie similara cu aceea din
Depresiunea Transilvaniei. Aceasta inseamna ca, eel putin pe teritoriul Romaniei, nu
se poate vorbi de a$a-zisul ,,Pannonian".

3. RESURSE NATURALE MINERALE

Din acest punct de vedere, depresiunile inteme $i zonele adiacente, dar in
primul rand Depresiunea Transilvaniei, au importante acumulari de hidrocarburi $i
sare la care se mai adauga $i alte diverse roci utile.
Hidrocarburi. Gaze naturale, in primul rand gazul metan, se gase$te in partea
centrala a Depresiunii Transilvaniei $i este cantonat in depozite sarmatiene.
Acumularile s-au format in boltirile sub forma de cupole sau domuri care sunt grupate,
<land mai multe campuri de domuri situate la nord $i la sud de Mure$.
Acumularile de petrol sunt de mai mica importanta. Se cunosc la nord-vest de
Arad $i la nord-vest de Oradea. Zacamintele de petrol sunt cantonate, in principal, in
~epozitele pliocene, dar $i in formatiuni mai vechi $i chiar in $isturi cristaline alterate.
In Depresiunea Simleul Silvaniei, la Dema-Tataru$, in legatura cu acumularile de
petrol se gase$te $i asfalt.
Ci!rbuni. Ace$tia prezinta o mai mica importanta, rezervele fiind foarte
!imitate. In Depresiunea Transilvaniei, carbuni se gasesc in depozitele paleogene din
bazinele Alm~$ului $i Agri$ului la Surduc-Cristoltel $i la Tic-Tama$U. Este un
carbune brun. In Pliocen, carbunii sunt ligniti $i se gasesc in Depresiunea Lugojului la
Siner$ig $i Cire$U $i la Dema Tataru$ in Depresiunea Simleului, unde se exploateaza
impreuna cu asfaltul. Zacaminte de carbuni cu importanta locala se mai gasesc in
depresiunile Baia Mare, Borod $i Beiu$, unde sunt cantonate tot in depozitele
pliocene.
Sarea. in Depresiunea Transilvaniei, sarea constituie o patura aproape continua
in partea centrala a depresiunii care, prin ingramadiri tectonice, poate atinge grosimea
de 1 000 m, dar se poate efila pana la cativa metri. La zi, sarea apare in zonele de
margine, sub forma de cute diapire.
Roci utile. Pe langa cele obi$nuite, cum ar fi calcarele, tufurile etc. care se
exploateaza in diferite cariere, se mai intalnesc bentonite $i gipsuri.
Bentonite se cunosc la Ocna-Mure$, Breaza $i Sfiinta Maria de Piatra. Acestea
sunt legate de depozitele neogene vulcano-sedimentare.
Gipsurile sunt asociate fie depozitelor paleogene care sunt gipsuri pure, cum
sunt acelea de la Aghire$, fie depozitelor miocene.

234
 V. CUATERNARUL

EVOLUTIA TERITORIULUI ROMANIEI

A I

IN CUATERNAR

incepand din Cuatemar, intreg teritoriul Romaniei a intrat intr-o perioada de

calm relativ, in schimb s-au desfii~urat evenimente importante. Astfel, in Cuatemar,
lanµil carpatic a cunoscut cea mai accentuata inaltare, in timp ce arii intinse din fata
Carpatilor au suferit afundari, devenind zone de subsidenta.
Mi~carile de ridicare au determinat accentuarea proceselor exogene, mai ales
denudarea ~i acumularea. Ariile exondate inalte au fost supuse unei eroziuni intense,
in timp ce acumularile in aceste zone se reduceau la formarea unor depozite
subaeriene (eluviale, coluviale, deluviale, depozite glaciare etc.). in regiunile
exondate maijoase, depozitele subaeriene sunt multmai abundente.
Ariile de subsidenta activa au ramas acoperite de ape in care s-au acumulat
depozite lacustre. Aici se poate urmari succesiunea cea mai completa a Cuatemarului.
0 nota particulara o dau Cuatemarului depozitele loessoide a ciiror genezii este
incii neelucidata.
Pe uscatul din preajma lacului pleistocen a trait ~i s-a dezvoltat o bogata fauna
de mamifere, astfel incat depozitele cuatemare includ, pe alocuri, bogate zacaminte de
mamifere fosile. Se cunosc, de asemenea, urmele activitatii omului paleolitic ~i
epipaleolitic.
Activitatea endogena a intregit suita evenimentelor din Cuatemar. Produsele de
aceasta natura se intalnesc pe suprafete restranse ~i se caracterizeaza prin chimismul
lorbazic.
Pentru formatiunile cuatemare, la scara intregului teritoriu al tarii, s-a adoptat
urmatoarea sistematica:
• Pleistocenul inferior, care corespunde intervalului dintre Pliocen ~i intergla-
ciarul Giint-Mindel;
• Pleistocenul mediu, care corespunde intervalului dintre Pleistocenul inferior
~i Rissian incluzand interglaciarul Giint-Mindel, Mindelianul ~i intergla-
ciarul Mindel-Ris;
• Pleistocenul superior corespunzator Rissianului, interglaciarului Riss-Wiirm
~i Wilrmianului;
• Holocenul corespunzator timpului postpleistocen pana in actual.
in Cuatemar, pe teritoriul Romaniei s-au format depozite foarte variate din
punct de vedere genetic, dar ~i litofacial, insa nu toate aceste depozite ofera elemente

235
 EVOLUTIA TERITOR/ULUI ROMAN/El iN CUATERNAR
concludente de corelare pentru a putea fi incadrate riguros in schema stratigrafica
amintita.
Regiunea din partea sudica ~i sud-estica a tarii, in Pleistocen a continuat sa
functioneze ca zona de subsidenta alcatuind Depresiunea Valaha, ce corespunde
(geografic) aproximativ cu Campia Romana. In aceasta arie, in unele zone,
Cuatemarul are o dezvoltare completa. in afara de aceasta, ca arii de sedimentare
cuatemare se mai pot delimita: Campia de Vest, Delta Dunarii ~i Dobrogea, lantul
carpatic cu depresiunile intramontane ~i depresiunile inteme (plan~a XXIX).
Pleistocenul inferior are dezvoltarea completa in Campia Romana, unde
include partea terminala a Stratelor de Cande~ti ~i Stratelor de Frate~ti (figurile 82
~i 83), in subsolul Deltei Dunarii, unde include argile ro~ii ~i o altemanta de depozite
de apa dulcicola cu depozite de apa salmastra, in regiunile extracarpatice, unde
include unele depozite ale teraselor superioare ale Siretului, ~i in lantul carpatic, unde
cuprinde unele depozite cuatemare din depresiunile Borsec, Bilbor, Gheorghieni,
Ciuc ~i Depresiunea Barsei (v. plan~a XXIX).

OIVIZIUNI OOMENIUL DOMENIUL

STRATIGRAF. VESTIC ESTIC
11' Oepozitele
I ii

so
75
a:: z
.s::.
"'.s c:: "E
<( w a:) 0 ,=

u
·cc
...l
z VI
Cl
Complexul
0 pozite loesso- mornos
a:: ide de pe
t- interfluvii
'ttenia, Burnos)
u.J (/) GUNZ
VI
t- l: iic:::
0: .,Q Strate de Strate de
u.J
<( 0 OONAU- ..i; :2
c...
QJ .•
Fr ate~ t i Fro. te$ ti
.....J
GUNZ E 5} VI
a:: >- C: . ·-
::> w 1500 0 ~ ~
c.. u...
·::>
] ff.ID
111'·'0 'v,
z
u ].§ ~

~=
DON'AU u '-'::,
~iB.ff Orizontu\ superior al _s trate!or de
Cinde t1
I I I
o .

z z 0::
<( 0 V'I __ :.-
u.J
u :z: a:: PREOONAU :::, N " Strafe de Cinde~ti
·-
~
0 u.J '-' c:::
· C:::
~ Cl .Q
....J 0 · =i
CC:::
0. a:: L/1 ~ ::,

Fig. 82. Schema stratigraficii a Cuatemarului din Campia Romana (dupii Th. Bandrabur)

236
GEOLOGIA ROMANIEI

0.:
::::,
Vl
z Oepozite loesso ide (~0-15 m}
w
u
0
,- • • •• • • Pietr~ri de Colentina (10-12m}
cu Mammuthus primigen ius
-
Vl
w
...J Prafuri argiloase (10..;1Sm)
a.

. Hisipuri de Mosti~tea (10-1Sm)

0 cu Parelephas trogontherii ,
w
2:
z Complex -marnos ( S0-70m l
UJ
u cu Corbicula fluminolis
....v1
0

w
_.
Q.

u.:
z
z
UJ
~

0
t-
V')

w
__,
Q.
........ . .
~ .._:.·. : :.: ·.. .: ;,
: ··•..•... •.
-·~--·~ ---~-- ~
d 1;::::;:;::;=:;:=~ Arg ile, nisipuri
I :.·<.·.'.~-:::.: ·
NN
z
Fig. 83. Coloana stratigrafica a Cuatemarului din regiunea Bucure~ti (din Th. Bandrabur)

Pleistocenul mediu-superior afloreaza sau s-a pastrat pe arii mai restranse

~i include depozite loessoide, nisipurile de Mosti~tea etc. (v. fig. 82), depozite
fluvio-lacustre ~i subordonat depozite marine in aria Deltei Dunarii ~i depozite
morenaice in tinuturile carpatice ~i in depresiunile intramontane.
Cuaternar nediferentiat este consemnat ca a tare pe harti in Depresiunea
Transilvaniei.
Holocenul este reprezentat preponderent prin depozite fluviatile la care se
adauga depozite eoliene ~i depozite mla~tinoase de turbarie.
Urmele activitatii umane. Evenimentul principal din Cuatemar ii constituie
aparitia omului, iar existenta unei sistematici a acestei perioade bazata pe produsul

237
 ~-'Tl
--
- N8 N -- § -8 888888
00
~
C/l
(')
::r
00

§
0
0
§
O
0
0
00-...l
88
88
00
§ N8'°
888
8 0 08
§ § 0""
00

0 0
VI

0
0
0
0
N
8
8 8
°' V,""
00-...l

0000 0
w
O
N
8
0
-8 ~ 2'~>
0 ):
(1)

a
s:>J
C u A T E R N A R
C/.l
c;;· PLEISTOCEN

~g-
.....
(1)
as:>J PLIOCENI
mF. I I MEDIU
I ONz~MINDELl~I russ1:!gl
SUPERIOR

WURM I
HOLOCEN

POST - GLACIAR "1

o§ ::::
I I I I .lVJI f .I'- I I .av .,.., I f ~
~
~< ti-c; ur~J
;i,.. t I e::
r-
l•'.""f
~~- s;:
.:: 0
C") (')
Homo sapiens sapiens
5s:
-~
I:)
.:: :::s

-- -·
~ 2"
(1)

~~nthr31 __:;- z
8
~
3:!
~ '"C
~
Anteneanderthali
Homo sapiens neanderthalensis
m d
~
(1)
I:) cr'
0 s:>J
.:: N
Homo erectus
~s:>J
~~ 'ALEOLITI 5:
~< Acheulean < a~r ~ :,.g._,. ~
~ ~ ~~
~ ~ < ~
?2~~ ~·
<.._-M~rian o
~
·~ Pruna --;~:--- N
_
f,
"~ ~
0 z ~ ...I
"'t
s:>J .Cultura d ~ ?
- t:___,
m -t.ll
a. ~ C ~

37-< ::l -~·

.....
(')
Q
3: Abbe'!!!!!:,,.v. .
clactoman / ii•. C:: fl-::,,<
il
_......., ~ iii
.....
s:>J<
r, r,
~
=":
~
PALEOLITIC INFERIOR PALEOLITIC ::, ~
0
MEDIU
as:>J
§
:::s
(1) ~
::0
f::0
238
GEOLOGIA ROMANIEI

activitatii con~tiente a fiintei care a atins treapta cea mai inalta a evolutiei, este pe
masuraevenimentului (fig. 84).
Daca dovezile directe (resturi scheletice) despre existenta celor mai vechi
oameni pe pamantul romanesc sunt rare, urme ale activitatii lor sunt mult mai
numeroase.
Cele mai vechi produse ale activitatii umane (galeti de silex ~i cuartite cu
prelucrare rudimentara) au fost gasite in Stratele de Cande~ti ~i in Stratele de Frate~ti
pe vaile Darjovului ~i Tesluiului, afluenti ai Oltului. Se considera ca acestea sunt
contemporane cu Australopithecus ~i cu Pithecantropus apartinand culturii
prundului.
La Capu~u Mic (bazinul Some~ului) s-a gasit a~a-numita Platica acheuliana
apartinand Abbevillianului ~i Acheullianului, iar la Ripiceni (pe Prut) ~i la valea
Lupului (Ia~i) s-au gasit obiecte ale culturii clactoniene.
Din Paleoliticul mediu se cunosc obiecte ale culturii musteriene (a~chii,
razuitoare etc.) la Ripiceni, Mamaia sat, Bran ~i in pe~tera Ohaba Ponor, alaturi de
resturi de Ursus speleus, Bos primigenius ~i falange presupuse a apartine lui Homo
neanderthalensis.
Cea mai mare raspandire o au produsele culturii neolitice (industria aurigna-
ciana). La Sita Buzaului pe valea Cremenea este cunoscut un atelier aurignacian care
contine peste 20 000 piese prelucrate. In pe~tera Cioclovina din Carpatii Meridionali
s-au gasit resturi scheletice de Homo sapiensfossilis.
· Produsele culturii mai recente, contemporane lui Homo sapiens recens, urmata
de cultura metalelor, sunt des intalnite.
Urmele activitatii umane de pe teritoriul tarii noastre vin sa lege trecutul
indepartat de prezent, completand astfel istoria pamantului romanesc.

239