ECOSISTEMELE ACVATICE

MLAŞTINILE SATCHINEZ
REZERVAŢIE ORNITOLOGICĂ
PROF. MAGHIER SUSANA
Elev Lână Mihăiţă
Liceul Teoretic Special ,,IRIS” Timișoara
 ECOSISTEMELE ACVATICE

◦ Ecosistemul este unitatea de bază, structurală și funcțională a biosferei, format

din biotop și biocenoză.
◦ Ecosistemul acvatic este un ecosistem al cărui biotop este strâns legat de
mediul acvatic. Aceste ecosisteme pot fi de diferite mărimi, de la mări până la
iazuri mici. Ecosistemele acvatice sunt clasificate în:
◦ ecosisteme acvatice cu apă dulce: lacuri, râuri, balta, mlaştina.
◦ ecosisteme acvatice cu apă sărată: mări, oceane.
◦ Biocenoza acestor ecosisteme este una acvatică.
MLAŞTINILE
SATCHINEZ
REZERVAŢIA ORNITOLOGICĂ
LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ A JUDEŢULUI
TIMIŞ ŞI A COMUNEI SATCHINEZ
AŞEZARE GEOGRAFICĂ A REZERVAŢIEI
ORNITOLOGICE SATCHINEZ
◦ În vestul României, în Judeţul Timiş, la
25 km NV de municipiul Timişoara.
◦ Din punct de vedere geomorfologic se
află la contactul a trei câmpii cu
caractere morfologice diferite:
Câmpia Timișului, Câmpia Vingăi,
Câmpia Jimboliei. Mlaștinile de la
Satchinez, împreună cu complexul
lacustru, sunt considerate un rest al
fostelor mlaștini, inundate periodic, ce
ocupau în trecut cea mai mare parte
a Câmpiei Banatului.
◦ Este amplasată în bazinul hidrografic
Timiş-Bega, pe albia majoră a pârâului
Ier, în aval de satul Bărăteaz şi în
dreptul Localităţii Satchinez.
Harta rezervaţiei naturale Satchinez
 Structura rezervaţiei naturale
Satchinez
◦ :În prezent, rezervația are suprafața de
1194 ha, iar structura acesteia este
următoarea:
◦ 122 ha – rezervația propriu-zisă;
◦ 1.072 ha – zona tampon de tip mozaic,
ce cuprinde:
• Acumularea Satchinez;
• Balta Bărăteaz;
• Balta Mare și Balta Zootehnie;
• Balta Verbuncu.
◦ Este supranumită „Delta Banatului”. Aici
trăiesc 40% dintre speciile de păsări
întâlnite pe teritoriul României.
 ISTORIC
◦ Rezervaţia naturală Satchinez a fost înfiinţată în anul 1942, la propunerea ornitologului
Dionisie Linţia.
◦ Colonia mixtă de Ardeide a fost declarată monument al naturii, iar zonele umede ce adăposteau
colonia au primit statutul de rezervaţie naturală.
◦ În 1999 rezervaţia a fost declarată arie protejată, iar prin proiectul LIFE NATURA s-a realizat
refacerea şi conservarea mlaştinilor existente.
◦ 2002 au fost făcute cercetări în domeniul bioecologiei, executându-se lucrări de decolmatare a
canalelor şi refacerea stăvilarelor dar şi de reparare a digului principal.
◦ 2016 se află în custodia unui ONG.
Biotopul: este un biotop
arhaic, reprezentând o
reminiscenţă a vechilor
mlaştini care erau mult mai
întinse în această zonă.
Rezervaţia naturală
cuprinde şi un lanţ de bălţi.
zone cu păduri de plop,
salcâm şi sălcii, fâşii
întinse de stuf, flori
sălbatice cum sunt
trandafirii sălbatici care
dau un peisaj luxuriant.
◦ Datorită structurii geomorfologice
ale straturilor aluvionare aici s-au
format, cu sute de ani în urmă,
terenuri mlăştinoase intercalate de
băltiri la suprafaţă, fâneţe umede şi
sărături.
◦ Excesul de umiditate al acestor zone,
umede prin excelenţă, a fost
întreţinut permanent prin izvoare
proprii de apă arteziană şi termală,
iar periodic prin precipitaţiile tipice
de sezon şi, în mod deosebit, prin
revărsările pârâurilor, cu ocazia
debitelor excesive.
 BIOCENOZA
◦ Complexitatea populaţiilor de păsări,
existenţa speciilor rare, peisajul
mlăştinos ca habitat pentru un număr
mare de specii, au generat în timp
preocupări protecţioniste, care s-au
materializat în declararea zonei ca
monument al naturii, apoi ca rezervaţie
naturală.
◦ Lista avifaunistică cumulativă, obţinută
analizând majoritatea observaţiilor
efectuate între anii 1900-1998, cuprinde
210 specii, ceea ce reprezintă 53% din
avifauna României care numără 401
specii. Majoritatea sunt specii
clocitoare la Satchinez, dar sunt şi
specii de tranzit.
Între speciile protejate care cuibăresc aici se numără egreta mică (Egretta
garzetta), egreta mare(Egretta alba), piciorongul (Himantopus
himantopus), stârcul cenuși u (Ardea cinerea), stârcul galben (Ardeola
ralloides), stârcul pitic (Ixobrychus minutus), stârcul roșu (Ardea
purpurea), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax) și altele.
 SPECIILE DE PĂSĂRI ACVATICE
DECLARATE MONUMENTE ALE NATURII
Rezervația naturală propriu- zisă are o
suprafață de 75 ha, iar în zona tampon
prin ultima hotărâre a consiliului Timiș
din 2002 a fost mărită la 1120 ha,
suprafața totală fiind de 1200 ha.
Perioada în care pot fi văzute
păsările în rezervație este între 15
aprilie – 15 septembrie, dar în
toamnele și iernile mai blânde se
întâmplă să mai rămână câte un
exemplar din păsările migratoare
pe aceste meleaguri.
Alături de păsările care sunt
stăpânul de drept al rezervației au
fost văzute o serie de animale
sălbatice precum: vulpea,
iepurele, căprioara, porcul
mistreț.
Vegetația luxuriantă existentă în perimetrul rezervației propriu- zise constituie un excelent
camuflaj pentru cuibărit și clocit.
Ochiurile deschise de apă în mijlocul bălților sunt înconjurate de fâșii de stufăriș. Salciile și
florile sălbatice în special trandafirii sălbatici completează peisajul de vis.
• Obiective de conservare: 2 specii de mamifere, 32 specii de păsări, 1 specie de
reptile, 2 specii de amfibieni, 2 specii de pești, 3 specii de nevertebrate și un
habitat.

• Cele mai importante presiuni cu efect mare asupra sitului sunt: vânătoarea și
braconajul, modificarea practicilor de cultivare a terenului, utilizarea produselor
biocide, hormoni și substanțe chimice, fertilizarea (cu substanțe chimice),
abandonarea sistemelor pastorale, lipsa pășunatului, exploatarea și extracția de
petrol și gaze, căi ferate și căi ferate de mare viteză, habitarea dispersată (locuințe
dispersate).