Noţiuni de igienă şi patologie a

sistemului osos
 Menținerea sistemului osos în condiții normale,
anatomice și fiziologice, presupune:
alimentație suficientă, echilibrată calitativ și cantitativ,
în raport cu vârsta și activitatea organismului;
menajarea coloanei vertebrale, prin menținerea poziției
corecte a corpului în picioare, șezând și culcat;
 odihnă activă, plimbări, drumeții, diverse exerciții de
relaxare;

 odihnă pasivă, somnul, cu numărul de ore de repaus necesare

vârstei și activității organismului;

 cunoașterea factorilor de risc în scopul prevenirii unor

afecțiuni sau, eventual, al acordării primului ajutor.
Factori de risc (cu potenţial vătămător):
Mecanici: căzături,
poziţia incorectă a
corpului.

Fizici: temperatura
ridicată sau scăzută.
Biologici: virusuri care se instalează în articulaţii, care reduc
sau compromit activitatea membrului respectiv.
Boli ale sistemului osos:
 RAHITISMUL: vitamina D2 facilitează fixarea calciului în
oase. În lipsa vitaminei D2 apare boala numită rahitism, în
care oasele se deformează. Boala se poate evita printr-o
alimentaţie corespunzătoare asociată cu băi de soare.
 DEFORMĂRI ALE COLOANEI VERTEBRALE:
a. Cifoza: constă în accentuarea curburii toracale a coloanei
vertebrale, determinată de modul defectuos de a sta în
bancă, la masa de lucru.
Poziţie corectă

Poziţie incorectă
b. Scolioza: constă în devierea laterală a coloanei vertebrale din
cauza purtării greutăţilor numai pe o parte. De aceea, în
perioada de creştere, se recomandă purtarea greutăţilor în
spate.
c. Lordoza: constă în accentuarea curburii lombare a coloanei
din cauza poziţiei incorecte (abdomen prea în faţă).
 Mişcările bruşte, loviturile sau căzăturile determină
AFECŢIUNI ALE SISTEMULUI OSOS:
a. Entorsele: sunt afecţiuni ale articulaţiilor în care
ligamentele se pot întinde sau răsuci determinând dureri,
umflături ale articulaţiei şi imobilizarea ei.
Acordarea primului-ajutor în cazul entorsei constă în:
-calmarea durerii;
- imobilizarea articulaţiei cu o faşă elastică;
- aplicarea locală a compreselor cu apă rece sau gheaţă pentru
a scădea temperatura zonei afectate;
- transportul accidentatului la medicul specialist.
b. Luxaţiile: sunt afecţiuni ale articulaţiilor în care are loc
deplasarea oaselor din articulaţie. Repunerea oaselor în
articulaţie se realizează de medic.
Acordarea primului-ajutor în cazul luxaţiei constă în:
-calmarea durerii;
- imobilizarea articulaţiei cu o faşă elastică;
- aplicarea locală a compreselor cu apă rece sau gheaţă pentru
a scădea temperatura zonei afectate;
- transportul accidentatului la medicul specialist.
c. Fracturile: constau în fisurarea sau ruperea oaselor şi pot fi
închise (când osul e rupt fără afectarea ţesuturilor din jur)
sau deschise (când sunt afectaţi muşchii şi pielea, iar
capetele osului ies la exterior).
Acordarea primului-ajutor în fractura deschisă:

- realizarea hemostazei prin compresie pe vasele de sânge

situate deasupra plăgii în hemoragia arterială sau prin
compresie pe vasele de sânge situate sub plagă, în
hemoragia venoasă.
- toaleta şi dezinfecţia
tegumentului prin spălare
cu apă şi săpun, alcool.

- toaleta plăgii prin curăţare

cu apă oxigenată care
formează o spumă care
antrenează spre exterior
corpurile străine din
plagă.

- dezinfecţia tegumentului
cu iod împrejurul plăgii.
- plaga se tamponează cu
substanţe antiseptice
(rivanol);

- acoperirea plăgii cu comprese sterile şi vată (rol

absorbant);
- efectuarea bandajului;

- imobilizarea membrului cu ajutorul atelelor care vor

cuprinde două articulaţii (superioară şi inferioară).
Acordarea primului-ajutor în fractura închisă:
- calmarea durerii ;

- fracturile închise se
imobilizează cu
ajutorul unor atele
care vor cuprinde
două articulaţii, cea
superioară şi cea
inferioară ;
- transportul accidentatului la medicul specialist.
 REȚINEȚI!

Astfel de accidente pot fi prevenite ținându-se cont de

câteva reguli generale de igienă:

Alimentaţie echilibrată;
Menajarea coloanei vertebrale printr-o poziţie corectă a
corpului;
Respectarea regulilor de circulaţie rutieră, prevenindu-se
astfel accidentele;
Evitarea sporturilor sau a jocurilor brutale care pot
produce leziuni.