CURS 11 – ORTOPEDIE SI TRAUMATOLOGIE

ARTROZELE

 COXARTROZA
 GONARTROZA

1. COXARTROZA :

Coxartroza reprezinta afectarea cronica degenarativa a articulatiei soldului ce apare in conditii

etiologice variate, dar cu acelasi rezultat final : deformarea invalidanta articulara.

ETIOLOGIE :

1. varsta: leziuni radiologice decelate la 80% din persoanele care au depasit varsta de 55 de
ani.

2. sexul: in proportie egala. La barbate artroza este mai des monoarticulara, porttraumatica si
apare inainte de 45 de ani, in timp ce la femei apare dupa menopauza, este poliarticulara si
insotite de obicei de obezitate, hiperlaxitate si HTA;

3. factorii metabolici; o dieta bogata in lipide favorizeaza aparitia coxartrozei

4. factorii endocrini;- hormonii sexuali: absenta estrogenului la menopauza favorizeaza

aparitia coxartrozei

- hormonii corticoizi: adm lor duce la necroza condrocitara si atrofia cartilajului;

- insulina in exces poate duce la degenerescente cartilaginoase. Diabeticii fac frecvent artroze.

- secretia excesiva de somatoptrop hormone sau administrarea repetata de STH (hormone de

crestere) duce la formarea de distructii cartilaginoase.

5. factorii vasculari: obliterarea la adult a vaselor epifizare ar duce la necroza cartilaj si la

coxartroza. Totusi cartilajul capului femoral se hraneste prin imbibitie cu lichidul synovial si nu cu
vascularizatie proprie.

6. factorii mecanici: au rol esential in etiopatogenia artrozei. Uzura articulara, presiunea nu

atat permanenta ci mai degraba ciclica si concentrata pe o suprafata limitata, este cea care duce
constant la coxartroza.

BIOMECANICA SOLDULUI :

In sprijinul unipodal, capul femural constituie punctul de sprijin al unei parghii de clasa I, ale
carei brate pot fi masurate radiografic. Raportul de lungime al bratelor greutatii corpului si fortei este
in medie de 3 in favoarea greutatii. Aceasta obliga forta de abductie M sa lucreze cu un avantaj
mecanic negativ de 3 pentru a realiza o rotatie a pelvisului in sensul invers al acelor de ceas. Marimea
fortei M va fi de 5/6G x 3 = 2,5 greutatea corpuiui. Aceasta reprezinta doar componenta verticala a
fortei M (aproximativ 90% din forta totala) fara sa includa in calcul directia muschiului fata de
trohanter.
 Pentru a calcula forta totala care actioneaza in articulatia in echilibru (forta din punctul de
sprijin), se aplica conditia Σmomentelor = 0, ceea ce inseamna ca forta. articulara care actjoneaza de
jos in sus trebuie sa egaleze suma celor doua forte care actioneaza de sus in jos. Asadar R = 5/6 G +
2,5 G = 3,3G pentru un raport al bratelor parghiei de 3/1, actionand la un unghi de 69° fata de
orizontala. Orice situatie in care bratele parghiei tind sa se egaleze micsoreaza valoarea fortei M si in
consecinta a fortei rezultante R. Acest lucru este evident la persoanele cu un sold dureros care inclina
inconstient trunchiul de partea soldului bolnav in timpul mersului modificand pozitia centrului de
greutate al corpului in sensul micsorarii bratului greutatii. Acelasi efect se obtine cu ajutorul unei
carje purtata in mana opusa soldului bolnav, ceea ce micsoreaza pana la 20% din marimea
fortelor de contact articular.

DINAMICA ARTICULATIEI SOLDULUI :

Studiul fortelor articulare in timpul activitattor dinamice s-a efectuat cu ajutorul analizei rnersului
pe platforma de forta {Paul, 1967) sau prin recoltarea masuratorilor in vivo cu ajutorul protezelor
instrumentate prevazute cu transductori (Rydell, 1965). In timpul mersului s-au pus in evident doua
momente de cres- tere brutala a fortelor intraarticulare:

Imediat dupa contactul calcanean fortele cresc de 4 ori greutatea corpului;

Chiar inainte de ridicarea degetelor, in partea finala a fazei de sprijin fortele cresc la o valoare de 7
ori greutatea corpului.

FORŢELE ÎN ARTICULAŢIA ŞOLDULUI ÎN TIMPUL MERSULUI :

Pentru femei, aceste valori sunt mai mici datorita diferentelor anatomice: pelvis larg, unghi
cervicodiafizar femural mai inchis (coxa vara), dar si modul diferit de mers.

In timpul fazei de pendulare, desi soldul nu este incarcat, forta de reactie are valoarea greutatii
corpului datorita contractiei muschilor extensori care decelereaza membrul inferior. In faza de sprijin,
forta de reactie scade sub valoarea greutatii corpului prin coborarea centrului de greutate al corpului.
Marirea vitezei de mers creste corespunzator valoarea fortei de reactie articulara.

CLASIFICAREA ETIOLOGICA :

 Coxartroze primitive: sunt adesea bilaterale, apar in jurul varstei de 60 de ani si radiologic
sunt coxartroze de forme centrale. Ele sunt date de factori inca necunoscuti care altereaza
metabolismul cartilajului articular.
 Coxartrozele secundare: sunt acelea in care factorii locali sunt cauze declansatoare.

COXARTROZELE SECUNDARE ( CLASIFICAREA DUCHESNE) :

 Coxartroze consecutive alterarii mecanicei articulare :

– Malformatii coxofemurale congenital :

displazia luxanta a soldului

protruzia acetabulara (coxa profunda)
coxa vara congenitala
coax valga congenitala
 anteversiunea colului femoral
displaziile epifizare.

– Malformatii coxofemurale castigate :

sechele de epifizioliza esentiala

sechele dupa boala Legg-Calve-Phertes
deformatii traumatice ale cotilului (fractura) sau ale capului femoral (fractura,
epifizioliza traumatica)
sechele dupa un Paget de bazin
sechele dupa reducerea unei luxatii de sold
boala chesonierilor

 Coxartroze de cauze locale:

– Coxite infectioase
– Coxite reumatismale
– Condromatoza soldului
– Sinovitele din hemartroze

SIMPTOMATOLOGIE CLINICA :

O boala cu desfasurare cronica cu trei faze evolutive: debut, perioada de stare si perioada
terminala.

DEBUT:

 insidios si de lunga durata. Grasset afirma ca “boala nu are inceput”.

 initial bolnavul acuza o senzatie de oboseala cu o usoara jena articulara care apoi devine o
durere inghinala moderata intermitenta cu iradiere spre genunchiul de partea afectata, care
cedeaza la repaus si in somn si la antiinflamatorii si BFT.
 semn principal de orientare dg.: durere care iradiaza in genunchi.

PERIOADA DE STARE : 3 simptome cardinale:

 DUREREA ce apare la mers dupa cca 200-1000 m., la nivelul soldului cu iradiere spre
genunchi sau inghinal. Este desteptata de mers, exagerata de un teren accidentat sau de urcatul
scarilor sau la modificarile meteorologice.

Fenomenele algice dispar in repaus sau in pozitie sezanda si reapar la momentul ridicarii, cu un mers
penibil care dupa cativa pasi (incalzire) cedeaza, reaparand ulterior la eforturi sau oboseala fizica.
Toate duc la SCHIOPATARE, mers cu pasi mici ce obliga bolnavul sa apeleze la un baston
condrolateral.

 LIMITAREA PROGRESIVA A MISCARILOR SOLDULUI – REDOAREA- ce duce la

limitarea flexiei, rotatiei interne si abductiei.
 POZITIA VICIOASA A SOLDULUI: in flexie, adductie si rotatie externa a coapsei, prin
contractura muschilor flexori si a psoas iliac, a muschilor adductori si pelvitrohanterieni
rotatori in afara.

Alte semne clinice ce apar in perioada de stare :

– atrofia musculaturii coapsei, a cvadricepsului si a fesierilor de partea afectata.

– circumferinta coapsei scade cu 5-6 cm.
– cracmente articulare ce se aud la mobilizarea soldului
– tulburari circulatorii periferice
 – blocajul articular tranzitoriu dat de un osteofit sau corp liber articular;
– scurtarea membrului inferior
– mers in Trendelenburg.

PERIOADA TERMINALA : blocarea miscarilor soldului in pozitie vicioasa : ankiloza.

EXAMENE PARACLINICE :

• 1.Examenul radiologic standard cuprinde radiografia de bazin cu ambele solduri si radiografie

de sold de profil .

• 2. Tomografia axiala computerizata, este totusi abuziva neaducand in plus decat informatii de
orientare a cauzei coxartrozei: maligna sau infectioasa.

• 3. Examenul de laborator care trebuie sa cuprinda analizele tintite pentru a arata cauza si
evolutia coxartrozei.

EXAMENUL RADIOLOGIC STANDARD - Leziunile caracteristice coxartrozei

 Ingustarea spatiului articular, pensarea;

 Osteofitoza: este osificarea fibrelor capsulare profunde suprasolicitate de tractiunile fortate;
 Alterarile structurilor osoase: procese de condensare si geode care intereseaza in oglinda atat
cotilul cat si capul femoral.
 Osteoporoza difuza subcondrala ce apare in zonele neportante.

Leziunile caracteristice :

ingustarea spatiului articular, pensarea;

osteofitoza este osificarea fibrelor capsulare profunde suprasolicitate de tractiunile fortate si
apare sub 3 forme:
osteofitoza cotilului: - externa, interna si inferioara;
osteofitoza cefalica, ce apare la granite cervicocefalica, pericefalica si la nivelul foveei capitis.
osteofitoza cervicala cu sediul la partea inferioara, intracapsulara, a colului femoral pe care-l
ingroasa ca un manson.
Alterarile structurilor osoase: procese de condensare si geode care intereseaza in oglinda atat
cotilul cat si capul femoral.
condensarea osoasa (osteoscleroza) se localizeaza cu predilectie in partea superioara a capului
femoral (zona polara superioara) si in zona corespunzatoare a cotilului, realizand o imagine in
oglinda.
Geodele sau pseudochisturile, imagini patognomonice pentru coxartroza, sunt escavatii in
tesutul osos subcondral, intalnite constant in zona de sprijin a capului femoral si a cotilului, de
o parte si de alta a spatiului articular ingustat.
Osteoporoza difuza subcondrala ce apare in zonele neportante.

TRATAMENT :

TRATAMENTUL CONSERVATOR cuprinde: igiena vietii, tratamentul orthopedic, medical,

balneofizioterapic si de recuperare reeducare medicala.

1. Igiena vietii cuprinde :

– evitarea surmenajului articular prin una doua ore pauza cand pacientul va sta in
decubit
– Gimnastica adecvata medicala
 – Mersul pe bicicleta ergometrica
– Inotul.
2. Tratamentul medical :
– medicatie antialgica, antiiflamatorie si decontracturanta
3. Fizioterapia prin ultrasunete si diadinamice.
4. Balneoterapia insotita de hidrokineziterapia si masajul post balneatie.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL –Istoric

Osteotomiile intertrohanteriene de valgizare, varizare sau medializare cu scopul de a schimba

raportul de forte de revascularizatie a zonei subcondrale si in special antalgic.

Azi nu se mai practica din mai multe motive:

– stopeaza evolutia artrozei o perioade de 7-10 ani dupa care modificarile repornesc
– eventualele artroplastii sunt mult mai dificile de efectuat din cauza medializarii
– aparitia de o multitudine de proteze totale adaptate la toate tipurile de coxartroze
– posibilitatea de a face revizie de proteza totala la 15 – 20 de ani.

Conduita chirurgicala moderna : artoplastia cu proteza totala .

Plecand de la premiza ca o proteza nu este permanenta , ca dupa un anumit timp apare uzura ce
duce la deteriorarea ei, trebuie calculate foarte bine varsta de aplicare a protezelor. In principal o
proteza totala poate fi implantata la orice virsta.

Proteza totala necimentata pt. pacientii de sub 65 de ani

Proteza totala cimentata pt. pacientii de peste 65-70 ani.

Durata de viata a unei proteze este de cca 10 ani _+ 3-5 ani, in functie de greutatea pacientului, de
activitatea fizica a lui, de tipul de proteza, de acuratetea actului chirurgical.

2. GONARTROZA :

DEFINITIE : Degenerarea cartilajlului articular, urmata de cresterea activitatii osului subcondral.

 Cea mai frecventa forma de boala reumtismala a genunchiului ( 60%)

 10% din populatia peste 60 ani
 4% din totalul consultatiilor in cabinet de ortopedie.

CLASIFICARE :

 Gonartroza primitiva : factori implicati

– Menopauza: scaderea estrogenilor scade efectul protector asupra cartilajului
– Greutatea, obezitatea
– Profesia
– Traumatismele repetate
– Factori vasculari
– Inflamatiile repetate
– Ereditarea
  Gonartroza secundara : factori implicati
– Poliartrita cronica evolutiva
– Traumatismele articulare
– Diferitele artropatii
– Condromalacia patelara
– Tulburarile stratico dinamice ale membrelor :
• dezaxarea genunchiului
• distructia femuropatelara
– Fracturile de platou tibial

GONARTROZA PRIMITIVA – PATOGENIE

• Cartilajul, pierzand rezistenta mecanica prin distrugerea condrocitelor care au rata de

multiplicare mica, se erodeaza, la inceput in zonele de maxima concentrare tensionala unde, in
final, osul ajunge sa fie denudat.

• Acesta, neprotejat de stratul cartilaginos, dar supus in continuare tensiunilor, cedeaza aparand
microfracturi care se vindeca formand osteofite marginale.

• Aceste evenimente sunt sursa unor reactii imflamatorii ale capsulei, sinovialei, unde se depun
intraarterial microcristale provenite din os (hidroxiapatita, pirofosfatul de calciu), si care cu
timpul formeaza procese cicatriceale scleroase, care in timp dau deviatii axiale.

Gonartroza primitiva – patogenie : Dezaxarea genunchiului in plan frontal

• Modificarile axiale ale genunchiului provoaca mecanisme de feedback in toate

compartimentele genunchiului.

• Aceste procese evoluiaza ca “bulgarele de zapada”.

• Primul se deterioreaza compartimentul intern. Distrugerea menisco capsulara produce

ingustarea asimetrica a genunchiului, cu inclinarea femurului catre intern ( genu varum).
Deplasarea spre intern a axei gravitationale, in platoul tibial intern, provoaca concentrarea
tensiunilor mecanice pe o arie tibiala mica, ceea ce accentuiaza uzura cartilajului. Cand
tensiunile femuro-tibiale interne devin excesive, se produce fragmentarea sau chiar osteoliza
platoului tibial intern.

• Platoul tibial extern se subluxeaza, suferinta extinzandu-se si in compartimentul extern =

suferinta globala.

Gonartroza primitiva – patogenie : genu varum

• In acest mod creste inclinarea in varus a femurului, fapt care face ca rezultanta R sa-si
continue deplasarea interna, pentru ca odata ajunsa dincolo de condilii femurali interni, sa
provoace instabilitatea interna a genunchiului si deteriorarea ligamentului colateral intern.
• Dezaxarea in genu varum este mai frecventa la barbati fata de femei (2/1).
Gonartroza primitiva – patogenie: genu valgum

• In genu valgum, osteocondensarea este discreta. Faptul a fost explicat de Maquet prin
aproprierea axului gravitational G, de fesier, ceea ce face ca R sa se aproprie si ea de deltoidul
fesier, fapt ce-i scade efectul compresiv.

Gonartroza primitiva – patogenie : Dezaxarea genunchiului in plan sagital: genu flexum

• Genu flexum poate aparea secundar: fracturi articulare consolidate vicios, blocaje articulare
repetate urmare a anchilozei soldului in flexie.
• Apare des in stadiile avansate ale gonartrozelor primitive, situatie in care se asociaza
dezaxarea genunchiului si in plan frontal.
• In pozitia de flexie a genunchiului, suprafetele de contact femuro tibiale se micsoreaza ducand
la accelerarea uzurii osteocartilaginoase .

GENU RECURVATUM :

• este o dezaxare a genunchiului in plan sagital, in sens opus flexumului

• este consecinta unor boli: traumatisme ale genunchiului, poliomielita
• deoarece in genu recurvatum, in contact cu platourile tibiale vine partea cea mai etalata a
condililor femurali, multa vreme dezaxarea nu este insotita de uzura osteocartilaginoasa.

CONDROMALACIA PATELARA :

– Ea se poate prezenta si evolua rar ca entitate, dar cel mai frecvent este o componenta a
artrozei globale a genunchiului.
– Leziunile sunt de obicei in oglinda, atat pe suprafata rotului cat si pe trohlee.
– Este vizibila pe radiografia de profil si pe incidenta axiala a genunchiului
SIMPTOMATOLOGIE :

DEBUTUL :

 De cele mai multe ori este insidios si se manifesta prin dureri de genunchi care apar dupa
eforturi fizice mari. Rareori, debutul poate fi brutal, prin hidartroza sau hemartroza ce apare in
urma unui efort fizic mare.
 Alteori debutul este brusc prin blocaj articular, asemanator rupturilor de menisc, prin
interpunerea intre femur si tibie a unui corp cartilaginos.

DUREREA :

 semn principal si dominant

 la inceput,durerea este localizata pe interliniumul intern, in spatiul popliteu sau sub patela.
 poate iradia pe gamba in jos
 provocata de miscare, dispare la repaus, nu are caracter nocturn.
 apare odata cu inceperea miscarii si diminua apoi
 este exacerbata de mersul pe teren moale, in panta, la urcare dar in special la coboratul
treptelor.
 mersul poate fi schiopatat, uneori dificil, dar nu imposibil
 instabiliitatea genunchiului, data de durere ca act reflex

EXAMEN OBIECTIV :

 Genunchiul este mare prin hipertrofia componentelor genunchiului: osteofitoza marginala

grasime retropatelara, sinoviala imgrosata.
 Hipotrofia musculaturii coapsei scoate in evidenta hipertrofia.
 Hemohidartroza, ce apare brusc dupa un efort, si dispare rapid dupa punctie evacuatorie sau
mai lent in 2-3 sapt netratata.
 Chist Baker, ce apare in spatiul popliteu
 Dezaxarea genunchiului
 Palparea rotulei da dureri.

EXAMEN RADIOLOGIC :

 Spatiul tibio-femural este ingustat

 Osteofite de diferite dimensiuni pe marginea condililor femurali sau a platourilor
  Ascutirea spinelor tibiale
 Incongruenta femuropatelara
 Dezaxare in varum
 Osteocondensare sub platourile tibiale
 Corpi liberi intraraticulari

EXAMEN RADIOLOGIC: profil :

 Osteofitoza supra si infrapatelar

 Osteofitoza in coroana a marginei trohleei femurale
 Micsorarea distantei femuro – patelare
 Voluta posterioara a condilului femural poate fi hipertrofiata osteofitic
 Corpi osteocartilaginosi liberi
 Spatiul articular tibio-femural este ingustat
 Platourile tibiale pot fi infundate

TRATAMENT NECHIRURGICAL :

 DACA ESTE DIAGNOSTICATA PRECOCE, POATE FI OPRITA IN EVOLUTIE

 Scaderea ponderala
 Imbracaminte din materiale usoare
 Subiectii nu au voie sa duca greutati, sa evite urcatul sau coboratul scarilor, ortostatismul
prelungit, eforturile fizice in picioare, sa evite jocurile in care se sare, se alearga.
 Tratamentul medicamentos antalgic si antiinflamator
 BFT
 Infiltratii cu solutii vascoelastice, prin cure de 3-5 flacoane efectuate saptamanal, anual.
 Medicatie de refacere a cartilajului, minim 3 luni/an, cu glucozamine.

TRATAMENT CHIRURGICAL

 ARTROLIZA
 FORAJELE CONDRO-CONDILIENE
 OSTEOTOMIA DE CORECTIE
 ARTROPLASTIA GENUNCHIULUI

ARTROLIZA: emondaj articular: curatarea genunchiului de osteofite marginale, cartilaj ramolit,corpi

liberi articulari, meniscuri degenerate, sinoviala hipertrofica.

FORAJELE CONDRO-CONDILIENE: operatia PRIDIE : In condilul femural, se foreaza tunele

osoase cu burghie de 4-8 mm. patrunzandu-se pana in maduva osoasa a epifizei femurale. Dupa cateva
luni, tunelele osoase sunt invadate de un fibrocartilaj, care se extinde pe toata suprafata osului, pe care
o netezeste.

OSTEOTOMIA DE CORECTIE - OSTEOTOMIA FEMURULUI :

 Mai rar efectuata azi, deoarece se vindeca mai greu

 Indicata atunci cand dezaxarea este mai mare de 15 grade
 Consta in scoaterea unui ic osos calculat anterior si care se duca la obtinerea unui ax normal
de 172 gr si fixare ferma, care sa permita mobilizare si recuperare precoce.

OSTEOTOMIA DE CORECTIE - OSTEOTOMIA TIBIEI :

 Indicata in dezaxarile in valg sau var, de sub 15 grade.

 Sunt osteotomii de inchidere (scoatere unui ic extern sau intern) sau de deschidere (cu
introducerea unui grefon osos sau din substituenti ososi)
 In imagine, osteotomie de deschidere a tibiei
ARTROPLASTIA GENUNCHIULUI : HEMIARTROPLASTIA:

In gonartrozele unicompartimentale in care se inlocuieste jumatatea externa sau mai frecvent

interna a articulatiei tibio-femurale, ce apare in special in urma unor dezaxsari secundare: maladie
Konig, fractura platoului tibial consolidata vicios, etc.

ARTROPLASTIA GENUNCHIULUI : ARTOPLASTIA CU PROTEZA TOTALA :

 proteze stabilizate sau blocate (in balama):protezele care limiteaza miscarile genunchiului la
un singur tip de miscare
 proteze nestabilizate sau neblocate: proteze care lasa libertate totala la miscarile genunchiului
 cimentate , necimentate
 3 variante: libera, blocata posterior, proteza de revizie

ARTROZELE DIN BOLILE REUMATISMALE

• POLIARTRITA CRONICA EVOLUTIVA (POLIARTRITA REUMATOIDA)

• SPONDILARTRITA ANKILOPOETICA (PELVISPONDILITA)

POLIARTRITA REUMATOIDA :

FRECVENTA:

 femeia adulta de 30-45 ani

 De trei ori mai frecventa la femei.

ETIOPATOGENIE :

 Boala autoimuna, prin pierderea tolerantei imune fata de proteinele proprii, cu aparitia
autoanticorpilor circulanti. Orice factor agresiv pe un anume teren, altereaza globulinele
normale. Asupra lor organismul reactioneaza prin formarea de autoanticorpi, euglobulina
speciala, denumita factor reumatoid (Hollander), care se gaseste in sange si in lichidul
sinovial.

TABLOU CLINIC :

 Debut insidios, cu dureri articulare spontane indeosebi la mana, in articulatiile interfalangiene

proximale si metacarpofalangiene. In perioada de stare, degetele, mai ales indexul si mediusul,
se tumefiaza si iau aspectul unui fus.
 Leziunile sunt simetrice si au tendinta extensiva si centripeta.
 Redoare matinala la cel putin doua articulatii care dureaza mai mult de 30 min.
 Prinderea alternativa a articulatiilor, cu durere si redoare matinala, mai mare de 30 min.
 Articulatiile coxofemurale si ale genunchiului sunt de obicei prinse mai tarziu, dupa cca 10 ani
de evolutie.
 Din cauza contracturii antalgice a musculaturii periarticulare, miscarile articulatiei devin
limitate.
 Mai tarziu, prin retractii fibroase si distructii osteoarticulare, apar dezaxari secundare.
  Intinderea procesului inflamator la sinoviala, la capsula, la cartilaj si la os, determina
importante deformari articulare: degete in ciocan, in butoniera, degete telescopate, picior plat
valgus, equin, etc.
 Cand cartilajul distrus este inlocuit cu tesut fibros, apare ankiloza vicioasa, incompatibila cu o
functie articulara normala.
 Apar noduli reumatismali si adenopatii in formele grave
 Amiloidoza renala, leziuni viscerale

CRITERIILE PENTRU STABILIREA DIAGNOSTICULUI :

 redoarea articulara matinala de cel putin o ora;

 artrita simultana la minim trei arii articulare observata de medic (cu tumefiere de parti
moi sau sinuvita);
 artrita articulatiilor mainii cu afectarea articulatiilor metacarpofalangiene sau
interfalangiene proximale;
 artrita simetrica cu afectare simultana, bilaterala aceleasi articulatii;
 prezenta nodulilor reumatoizi observata de medic;
 prezenta serica de factor reumatoid in conditiile unei reactii pozitive intalnita la mai
putin de 5% dintre normali;
 modificari radiografice tipice bolii cu eroziuni si decalcifieri juxtarticulare la oasele
mainii.
 Criteriile 1-4 trebuie sa dureze cel putin sase saptamani.
 Bolnavul este considerat a avea poliartrita reumatoida in cazul in care indeplineste
patru dintre aceste criterii.

EXAMENELE DE LABORATOR :

– In puseul evolutiv: VSH crescut, fibrinemie mare, leucocitoza, anenie, PRC pozitiva.
– Pozitivarea testului Waaler-Rose si a testului latex ( care pun in evidenta activitatea
aglutinanta a factorului reumatoid;
– Alfa2 si gama globuline crescute;
– Lichidul articular cu multe limfocite sau polimorfonucleare, cu multa fibrina, enzime,
ragocite.

EVOLUTIE :

– in pusee, cu acutizari si remisiuni, in functie de tratament, varsta de aparitie.

– Din cauza tratamentului cu cortizonice si a evolutiei in pusee a bolii, doua sant complicatiile
ce apar:
• osteoporoza
• coxartroza si gonartroza. De regula atunci cand apare limitare a mobilitatii
articulatilor, cu deformare si durere permanenta, cu tot riscul, pacienta trebuie
protezata.
•

SPONDILITA ANKILOPOETICA :

FRECVENTA: mai frecventa la barbatii tineri, foarte rara la femei.

FORME CLINICE :

 forma centrala: forma Bechterew

 forma rizomelica: forma Pierre Marie Strumpell

EXAMEN CLINIC :
  Debut insidios, cu rahialgii, predominent lombare, insotite uneori si de artralgii sacroiliace,
talalgii.
 In perioada de stare: dureri de coloana si articulare cu caracter radicular. Coloana devine
rigida prin contractura musculara. Lordoza lombara se sterge, iar contractura initiala este
inlocuita prin atrofie musculara.
 Reducerea capacitati respiratorii;
 Aparitia cifozei rigide, cu aplecarea inainte a capului si limitarea ariei vizuale.
 In 75% din cazuri sunt interesate articulatiile soldului si genunchii.

ASPECT CLINIC :

 Lordoza lombara se sterge, iar contractura initiala este inlocuita prin atrofie musculara.
 Aparitia cifozei rigide, cu aplecarea inainte a capului si limitarea ariei vizuale.

EXAMEN Radiologic :

 Primele semne apar in artriculatiile sacroiliace, sub aspect fals de largire a interliniei.
 Uneori apare un proces de condensare osoasa juxtaarticulara.
 In perioadele avansate, interlinia articulara dispare.
 In stadiul de stabilizare, articulatia este complet ankilozata
 In coloana vertebrala apare un proces de osteoporoza si turtire a discurilor.
 Elementele caracteristice sunt sindesmofitele, care leaga corpii vertebrali la nivelul T10 – L3.
 In perioada de stare apare fuziunea osoasa intersomatica care impreuna cu sindesmo-fitele,
realizeaza aspectul caracteristic de coloana de bambus.
 In evolutie, se osifica si ligamentele interspinoase si supraspinoase iar impreuna cu leziunile
articulatiilor interapofizare, dau aspect de sina de tren

EXAMEN DE LABORATOR :

In perioada evolutiva :

• VSH
• Fibrinemie
• Leucocitoza
• H.L.A B27 (antigenul de histocompatibilitate) este prezent in 90% din cazuri.

TRATAMENT :

MEDICAL SI FIZIOCHINETOTERAPEUTIC, la fel ca in oricare boli reumatismale:

ORTOPEDIC:
• repaus pe pat tare, fara perne sub cap si cu un sul moale sub regiunea lombara pentru
mentinerea lordozei
• corset ghipsat de corectie cand apare cifoza purtat pana la stergerea ei, urmat apoi de
corsete ortopedice de mentinere de tip Boston sau Cheneau.
CHIRURGICAL:
• artroplastii cu proteze totale pentru coxartroze;
• osteotomii de corectie a coloanei urmata de sustinerea corectiei prin corsete.

ARTRITA REUMATOIDA JUVENILA :

FRECVENTA: 11,2% din totalul afectiunilor reumatoide;

ETIOLOGIE: mecanism necunoscut;

PATOLOGIE:

 inflamatia cronica sinoviala

  infiltrat limfocitar
 interleuchina 6
 factor de necroza tisulara TNF

Ambele citochine duc la formarea unui pannus distructiv sinovial care initial duce la formarea
unei sinoviale hipertrofice si edematoase, urmata de invadarea cartilajului articular si a osului adiacent
subcondral.

CRITERII DE DIAGNOSTIC :

 Varsta mai mica de 16 ani

 Prinderea unei sau mai multe articulatii
 Durata bolii mai mare de 6 luni
 Debut sistemic caracterizat prin febra si eruptii cutanate
 Excluderea din alta forma de artrita
 O simptomatologie cu durata mai mica de 6 saptamani se considera artrita idiopatica a
copilariei

ASPECT CLINIC :

 Debutul arj
 Sindrom febril mai mare de 2 sapt. Cu cresteri de temperatura dupa amiaza si seara;
 eruptii cutanate pe trunchi sau extremitati proximale ale membrelor;
 Prinderea uneia sau mai multor articulatii;
 Hepatosplenomegalie
 Limfadenopatie generalizata
 Genunchiul este marit de volum, cu semne inflamatorii prezente, in flexie, acoperit de
tegumente rosii lucioase, dureros la mobilizare si palpare.
 Mainile sunt deformate, cu falange subluxate, in pozitii vicioase din cauza panusului articular
care mareste articulatia si cauta pozitii de relazare antalgice.