I.

7 Construcţia poligoanelor regulate

Amintim că numim poligon regulat un poligon care are toate laturile congruente şi toate unghiurile
congruente.
Construcţia poligoanelor regulate are o strânsă legătură cu posibilitatea împărţirii unui cerc în 3, 4, 5, …
părţi congruente. Pentru aceasta, vom ţine cont că:
 pentru orice poligon regulat există un cerc circumscris;
(n - 2)
 măsura unui unghi al unui poligon regulat care are n laturi este �
180 °.
n
 orice latură a unui poligon regulat este în cercul circumscris acestuia o coardă ce corespunde unui unghi la

3600
centru cu măsura .
n
Pentru toate situaţiile de mai jos vom considera că se cere construcţia respectivă într-un cerc dat.

I.7.1 Construcţia hexagonului regulat

Se ia în deschiderea compasului raza cercului dat şi se poartă pe cerc şase segmente congruente. Punctele de
diviziune, astfel obţinute, vor fi vârfurile hexagonului regulat înscris în cercul dat.

Justificare: Poligonul obţinut are toate laturile congruente. În plus, deoarece unind centrul cercului cu
oricare capete ale unei coarde, triunghiul obţinut fiind echilateral, unghiurile poligonului ABCDEFG vor avea fiecare
măsura 120°.

I.7.2 Construcţia triunghiului echilateral

Se pleacă de la construcţia hexagonului regulat înscris în cercul dat, prezentată în secţiunea I.7.1, şi se unesc
vârfurile acestuia „din două în două”.

1
 Justificare: Fiecare din unghiurile S A, S B, S C are măsura 60°, fiind unghiuri înscrise ce subântind
arce cu măsura 120°.

I.7.3 Construcţia pătratului

Se construiesc două diametre perpendiculare [AC] şi [BD]. Atunci punctele A, B, C, D sunt vârfurile
pătratului înscris în cercul dat.

Justificare: Patrulaterul ABCD are diagonalele congruente şi perpendiculare, aşadar este pătrat.

I.7.4 Construcţia pentagonului regulat

Pentru început, construim două diametre perpendiculare, [AB] şi [CD]. Apoi se trasează un cerc cu centrul
în A şi de rază [AO], cerc ce taie cercul iniţial în punctele E şi F.

2
 Notăm M intersecţia dreptelor AB şi EF. Luăm în deschiderea compasului [MC] şi construim un cerc cu
centrul în M, care taie AB în N. Segmentul [CN] este latura pentagonului cerut, aşa că trasăm un cerc cu centrul C şi
raza [CN]. Obţinem astfel punctul P, intersecţia acestui cerc cu cercul dat iniţial. [CP] reprezintă latura pentagonului
regulat înscris în cerc.
Justificare: Fie:
AB=2a.
Prin construcţie,
a
AM= ,
2
iar din teorema lui Pitagora în ΔCOM obţinem:

a 5
CM= .
2
În continuare avem:

a( 5 - 1)
ON=MN-MO=MC-MO= ,
2
iar după aplicarea teoremei lui Pitagora în ΔOCN, se obţine:

CN=
a 10 - 2 5 ,
2
expresie ce reprezintă latura pentagonului regulat înscris în cercul de rază a.

I.7.5 Construcţia octogonului regulat

Se porneşte de la construcţia pătratului înscris în cerc, metodă descrisă în I.1.3. Construind mediatoarele
laturilor acestuia, se obţin în total opt puncte de diviziune ale cercului dat, puncte ce reprezintă vârfurile octogonului
regulat înscris în cerc.

3
 Justificare: Deoarece diametrul perpendicular pe coardă înjumătăţeşte şi coarda şi arcul subântins de
aceasta, rezultă că cercul este, astfel, divizat în opt arce congruente, având fiecare măsura 45°. Acestor arce
congruente le corespund, totodată, coarde congruente.

I.7.6 Construcţia decagonului regulat

Pe cercul dat de centru O şi rază OA, vom considera două diametre perpendiculare: [AB] şi [CD], şi fie M
este mijlocul lui [OA]. Din M ducem cercul de centru M şi rază MC care va intersecta diametrul [AB] în I.
Segmentul [OI] va fi latura decagonului regulat înscris în acelaşi cerc, deci construcţia efectivă a
decagonului regulat nu mai prezintă acum nici o dificultate, el putând fi realizat pe cercul dat luând în compas latura
găsită şi marcând astfel pe cerc vârfurile poligonului respectiv.
Justificare: Notând raza cercului dat:
OA = r,
se calculează, conform teoremei lui Pitagora în triunghiul dreptunghic MOC, lungimea segmentului [MC], care este
congruent cu segmentul [MI]:
MC2=MO2+OC2.

4
Rezultă că:
22
MC =   +r2.
2 r
2
 
Deci:

r 5
MC=MI= .
2
Se obţine, acum, lungimea segmentului [OI]:

r 5 r r ( 5 - 1)
OI=MI-MO= - = =l10.
2 2 2

I.7.7 Despre posibilitatea construirii poligoanelor regulate folosind rigla şi compasul

În general, poligoanele regulate nu pot fi construite cu rigla şi compasul. Există însă anumite cazuri
particulare în care construcţia este posibilă. Stabilirea acelor poligoane regulate a căror construcţie este posibilă cu
rigla şi compasul este în relaţie profundă cu Teoria numerelor şi cu Algebra.
Se poate observa, relativ uşor, că dacă este posibilă construirea poligonului cu n laturi, atunci este posibilă şi

construirea poligonului cu 2n laturi, prin divizarea arcelor în 2, 4, 8, … arce congruente.

Totodată, dacă se poate construi poligonul regulat P cu ab laturi, unde a, bN, atunci se poate construi şi
poligonul regulat ce are a laturi, unind vârfurile lui P „din b în b” şi de asemenea se poate construi şi poligonul
regulat ce are b laturi, unind vârfurile lui P „din a în a”.
O remarcă importantă este următoarea: dacă putem construi poligonul regulat cu a laturi şi poligonul
regulat cu b laturi, unde a, bN şi sunt prime între ele, atunci se poate construi şi poligonul regulat cu a b laturi.
Pentru aceasta, se rezolvă în numere întregi ecuaţia:
ax+by=1. ()
Apoi, se construieşte, în cercul dat, unghiul la centru cu măsura vx+uy, unde u şi v sunt unghiurile la centru
corespunzătoare poligoanelor cu a laturi, respectiv b laturi, iar (x,y) este o soluţie particular a ecuaţiei ().
De exemplu, pentru a construi un poligon regulat cu 30 de laturi, se poate considera:
a=5,

5
 b=6,
deoarece 5 şi 6 sunt prime între ele şi
5�
6=30.
Vom rezolva în Z ecuaţia:
5x+6y=1.
O soluţie particulară este:
x=-1,
y=1,
deci vom construi unghiul la centru având măsura:

3600 3600
1� - 1� = 120 .
5 6
Problema construcţiei poligoanelor regulate cu rigla şi compasul a fost rezolvată de către Karl Friedrich
Gauss, în sec. XIX. În 1796, cercetând ecuaţia:
xn-1=0,
cu n număr natural, a arătat că cele n rădăcini ale unităţii sunt în plan la distanţe egale de centrul cercului unitate.
Cu acest prilej, Gauss a arătat că împărţirea cercului în n arce congruente este posibilă, dacă n este un număr
k
prim de forma 22 + 1 , cu k0,1,2,3,…, adică număr prim din şirul lui Fermat.
De exemplu,
 pentru k=0 se obţine n=3;
 pentru k=1 rezultă n=5,
 pentru k=2 rezultă n=17.
Metoda de construcţie a unui poligon cu 17 laturi, folosind numai rigla şi compasul, a fost elaborată de către
Gauss, fiind la vremea respectivă (sec. XVIII) cel mai mare avans în acest domeniu, de la matematicienii Greciei
Antice.

I.9.10 Împărţirea unui segment dat în raportul de aur

Având dat un segment [AB], spunem că un punct interior F, îl împarte în raportul de aur
dacă:

AF AB
= .
FB AF
Valoarea comună a celor două rapoarte se notează . Considerând:
AF=a
şi
FB=b,
obţinem egalitatea:

6
 a a+b
= ,
b a
care, ţinând cont de notaţia:
a
=,
b
se scrie în formă echivalentă:
2--1=0.

1+ 5
Soluţia pozitivă a acestei ecuaţii este , acest număr fiind tocmai numărul de aur, .
2
Ne propunem să împărţim un segment dat, [AB], în raportul de aur, folosind doar rigla şi compasul. În acest

AB
sens, construim cercul tangent în B dreptei AB, de rază şi notăm O centru acestui cerc. Fie T intersecţia acestui
2
cerc cu dreapta AO. Trasăm apoi cercul cu centru în A şi raza [AT], care taie AB în F. Punctul F este cel căutat, care
împarte [AB] în raportul de aur.

Justificare: Fie:
AB=x.
Avem:
x
OT= ,
2
iar din teorema lui Pitagora aplicată în ΔAOB obţinem:

x 5
AO= ,
2
de unde reiese că:

x( 5 - 1)
AT= .
2
Rezultă că:

7
 AB AB x 2 2( 5 + 1) 5 +1
= = = = = =
AF AT x( 5 - 1) 5 -1 4 2 .
2
I.9.11 Construcţia numărului de aur
Construcţia are ca punct de pornire un pătrat de latură 1. Construim mijlocul M al laturii [AB], iar apoi
trasăm cercul de centru M şi rază [MC], cerc care taie dreapta AB în punctul F.
AF=.

Justificare: Deoarece din teorema lui Pitagora obţinem:

5
MF=MC= ,
2
de unde:

1+ 5
AF= .
2

I.11 Construcţii aproximative

Cele trei probleme celebre ale antichităţii:

 construcţia unui pătrat echivalent cu un cerc dat - „cuadratura cercului”,
 împărţirea unui unghi dat în trei unghiuri congruente - „trisecţiunea unghiului”,
 construirea unui cub cu volumul dublu faţă de a unui cub dat - „dublarea cubului”),
precum şi încercările de construire a poligoanelor regulate cu un anumit număr de laturi, au impulsionat lumea
Matematicii, în general, şi a Geometriei, în special, spre găsirea de noi metode de abordare a acestora.
Chiar dacă acum este demonstrat că acest lucru nu este posibil numai cu rigla negradată şi compasul, s-au
dedus de-a lungul timpului diferite metode care dau soluţii aproximative pentru aceste probleme.

I.11.1 Construcţia aproximativă a trisectoarelor unui unghi

O problemă celebră, care i-a preocupat mult timp pe matematicieni, începând chiar din antichitate, a fost cea

8
a trisecţiunii unghiului, prin aceasta înţelegându-se împărţirea unui unghi dat în trei unghiuri congruente, folosind
rigla şi compasul. Chiar dacă răspunsul la această posibilitate este negativ (s-a demonstrat mai târziu imposibilitatea
construcţiei printr-un număr finit de paşi, în 1837, de către Pierre - Laurent Wantzel, folosind Algebra şi Teoria
numerelor), se cunosc unele construcţii aproximative, cu eroare destul de mică. Prezentăm în continuare trei metode.

Metoda 1
Se împarte unghiul dat în patru unghiuri congruente şi fie S O sfertul său. Pe una din laturi construim
punctele M, P, B astfel încât:
OM=a,
MB=3a
şi
18a
PB= ,
7

unde a este convenabil ales. Trasăm cercul cu centrul P şi raza [PB], care taie cealaltă latură a unghiului în A.
Unghiul S AMB are măsura foarte apropiată de a unei treimi din unghiul iniţial, eroarea fiind foarte mică.
Iată estimarea erorii pentru un caz particular, de exemplu pentru unghiul cu măsura 120°.

Avem:
m( S O)=30°.
Luăm
a=1,
deci:

9
 OM=1,
MB=3,
18
PA=PB= .
7
Atunci:
18 3
MP= 3 - = ,
7 7
de unde:
3 10
OP= 1 + = .
7 7
Teorema sinusurilor aplicată în ΔOAP conduce la:
10 18
7 = 7 ,
sin(S OAP ) sin 300
de unde rezultă că:
5
sin(S OAP) = ,
18
ceea ce înseamnă că:
m(S OAP) �16,1276�,
de unde se obţine:
m(S APB) �46,1276�.
Ducem înălţimea din A în ΔAPB şi fie D piciorul acesteia. Vom avea în ΔAPD:
AD
sin 46,1276�=
18 ,
7
de unde rezultă:
AD �1,853705 .
În ΔAOD vom avea:
AD
tg 30�= ,
OD
de unde rezultă că:
OD �3, 2107112 .
Aşadar:
MD = OD - OM �2, 2107112 .
În final, în ΔMDA dreptunghic în D avem:
AD
tg (S AMD) = �0,8385107 ,
MD

10
de unde obţinem că:
m(S AMD) �arctg 0,8385107 = 39,98�,
valoare ce este foarte apropiată de 40°.

Metoda 2
Fie S MON care trebuie împărţit în trei unghiuri aproximativ congruente.
Construim semidreapta opusă lui [ON şi construim un semicerc oarecare cu diametrul [AB] pe dreapta ON.
Notăm K intersecţia acestui semicerc cu [OM.
Apoi, cu centrele în A şi B se construiesc două cercuri cu raza [AB], care se taie în punctul Q. Dreapta QK
taie AB în D.
Împărţim segmentul [DB] în trei segmente congruente, prin intermediul punctelor E şi F. Semidreptele [QE
şi [QF intersectează cercul în punctele L şi S, care împreună cu K şi B determină trei arce aproximativ congruente,
cărora le vor corespunde unghiurile la centru S KOL, S LOS şi S SOB aproximativ congruente.

Pentru a estima ordinul de mărime a erorii, am utilizat softul „GeoGebra” şi am determinat experimental
măsura unghului S KOL , în cazul în care:
m(S MON ) = 60�.
S-a obţinut, astfel:
m(S KOL) �19,81�,
ceea ce este apropiat de 20°.

11
 Metoda 3
Fie S AOB unghiul care trebuie împărţit în trei unghiuri, aproximativ, congruente. Construim un arc de
cerc cu capetele în A şi B, iar centrul în O.

Se împarte coarda [AB] în trei segmente congruente, prin intermediul punctelor M şi N. Trasăm
perpendicularele pe AB în punctele M şi N, care taie arcul în C şi D.
Construim apoi cercurile cu centrele în A şi B, de rază [AC], cercuri care taie AB în punctele S şi T.
Construim apoi punctele E şi F pe [AB], astfel încât:
1
SE= MS,
3
iar

12
 1
TF= TN.
3
Cercurile cu centrele A şi B, de rază [AE] taie arcul �
AB în punctele G şi H, care împreună cu A şi B împart
arcul �
AB în trei arce aproximativ congruente; aşadar unghiurile la centru corespunzătoare sunt aproape congruente.
Pentru a estima eroarea, am realizat o construcţie utilizând softul „GeoGebra”, pentru un unghi cu măsura
120°. Abaterea de la valoarea ce ar terbui dată de trisecţiune, 40°, este destul de mică:
m(S AOG ) = m(S BOH ) �40,12�,
iar
m(S GOH ) �39, 76�.

I.11.2 Construcţia aproximativă a numărului π

Încercarea construirii cu rigla şi compasul a numărului π a fost strâns legată de celebra problemă a
cuadraturii cercului, care cerea construirea unui pătrat echivalent cu un cerc dat. În 1882, matematicianul german
C.L.F. Lindeman a demonstrat că numărul π nu este număr algebric, adică nu este soluţia niciunei ecuaţii polinomiale
cu coeficienţi întregi; numerele din această categorie se numesc numere transcendente, iar construcţia lor nu este
posibilă cu rigla şi compasul într-un număr finit de paşi. Chiar dacă problema a fost rezolvată n sens negativ,
demonstrându-se imposibilitatea construcţiei, au fost dat multe metode de construcţii aproximative. Iată câteva dintre
acestea:

Metoda 1
O construcţie care dă numărul π cu eroare foarte mică constă în construirea unui segment [MN] şi un punct
interior A, astfel încât:
9
MA=
5
şi
AN=1.

Apoi se construieşte un semicerc de diametru [MN], având centrul O. Trasăm perpendiculara în A pe MN,

13
care taie cercul în B. Construim un cerc cu centrul în punctul A şi de rază [MA], care taie AB în punctul C. BC
aproximează foarte bine numărul π, deoarece:
BC=AB+AC

= AM �
AN +AC
= AM �
1 +AC
= AC +AC �1,3416407…+1,8
=3,1416407…,
ceea ce aproximează destul de bine numărul:
π �3,141592….

Metoda 2
Construim un cerc de rază 1, având un diametru [AB] şi trasăm tangenta în B la cerc. Cu centrul în B
construim un cerc de rază 1, care taie cercul iniţial în D. Apoi, cu centrul în D trasăm alt cerc de rază 1, care taie
cercul de centru B în punctul C. Tangenta în B la cercul iniţial şi QC se intersectează în N. Pe tangenta în B la cerc se
construieşte un segment [NM] de lungime 3.
Lungimea lui [AM] aproximează numărul π.
Justificare: Conform construcţiei, avem:
QB=QD=BD=BC=CD=1,
aşadar BCDQ este romb. Dar, ΔQBD fiind echilateral, diagonala QC este bisectoarea unghiului S BQD , de unde se
obţine că:
m( S BQN )=30°.

În ΔBQN,

3 BN BN
tg( S BQN )= = = = BN .
3 BQ 1
Deoarece
MN=3,
rezultă:

14
 3 9- 3
BM = 3 - = .
3 3
În final, din teorema lui Pitagora aplicată în ΔABM se obţine:
2
�9 - 3 � 81 - 18 3 + 3 120 - 18 3 3,1415333…
AM = 2 + � 2
� 3 � �= 4 +
= �
� � 9 3
În concluzie, acest rezultat este apropiat de valoarea aproximativă:
π �3,141592….

Metoda 3
Într-un cerc de rază 1 se consideră pătratul înscris ABCD şi triunghiul echilateral înscris AEF. Suma
lungimilor laturii pătratului şi triunghiului aproximează numărul π.

Justificare: Deoarece latura pătratului înscris în cerc este:

l4 = R 2 ,
iar latura triunghiului echilateral înscris în cerc este:

l3 = R 3 ,
se obţine:

AB+AE= 2 + 3 �3,146264…,
valoare ce aproximează numărul π �3,141592….
Suma AB+AE se poate construi utilizând procedeul prezentat în I.9.1.

I.11.3 Construcţia aproximativă a numărului 3

2
Numărul 3
2 apare în legătură cu cea de a treia problemă celebră a antichităţii, aceea a dublării cubului.
Aceasta cere construirea cu rigla şi compasul a muchiei unui cub care să aibă volumul dublu faţă de volumul unui
cub dat.
Considerând cubul dat de muchie 1, acesta are volumul 1. Cubul cu volumul 2 va avea lungimea muchiei
3
2 . Problema i-a preocupat secole la rând pe matematicieni, până când imposibilitatea construcţiei printr-un număr

15
finit de paşi a fost demonstrată în 1837 de către Pierre - Laurent Wantzel. Ulterior, demonstraţia a fost simplificată
de către Edmund Landau în 1908.

Prezentăm, în continuare, două metode de construire a unui segemnt, aproximativ, de lungime 3

2.

Metoda 1
Construim pătratul ABCD, având latura 1 şi pe semidreptele [DA şi [AB purtăm segmentele:
5
AF= ,
9
respectiv:
BE=1.
Trasăm cercul de centru A şi rază [FE], care taie CF în G. Pe semidreapta [FG luăm punctul J, astfel încât:
FJ=1.
Ducem apoi prin G paralela la EC, care taie EF în H, iar prin J ducem paralela la HC, care taie EF în K.

Segmentul [KF] are lungimea aproximativ 3

2.
Justificare: Folosind teorema lui Thales în ΔFHC şi în ΔFHG obţinem:
FK FH FH �FC
= = ,
FJ FC FC 2
respectiv:
FH FG
= .
FE FC

Dar având:
FG=FE,
rezultă că:
FH  FC=FE2.
Înlocuind în prima relaţie se obţine:

16
 FK FE 2
= ,
FJ FC 2
de unde:

FE 2
FK = (numitorul fiind 1).
FC 2
Din teorema lui Pitagora în ΔAFE se obţine:
5 349
FE 2 = AE 2 + AF 2 = 22 + ( ) 2 = ,
9 81
şi
5 277
FC 2 = AD 2 + CD 2 = 12 + (1 + )2 = .
9 81
În final, se obţine:
349
FK = �1, 25992779.... ,
277
ceea ce este o bună aproximaţie pentru:
3
2 �1,25992104....

Metoda 2
Este o metodă descoperită de către Christiaan Huygens. în 1651.
Pe un semicerc [AB] de rază 1 se construieşte punctul N astfel încât:
[AN≡[AO],
şi apoi se duce perpendiculara în centrul cercului O pe AB. Se duce bisectoarea unghiului de 90° cu vârful în O, care

taie cercul în M. Fie Q intersecţia dreptelor AM şi BN. Segmentul [AQ] are lungimea aproximativă 3
2.
Justificare: Prin construcţie, ΔMAB şi ΔNAB sunt dreptunghice, fiind înscrise într-un semicerc, iar ΔOAN
este echilateral de latură 1.

Avem:

17
 m (S NAB ) = 600 ,

m (S MOB) = 450

şi:

m (S MAB ) = 22030 ' ,

aşadar:

m (S NQA) = 900 - (600 - 22030 ') = 52030' .

Din ΔAQN dreptunghic în N se obţine:
AB 1 1
AQ= 0
= 0
� �1,2604724...
2sin 52 30 ' sin 52 30' 0,7933533402
Această valoare este apropiată de:
3
2 �1,25992104....

I.11.4 Construcţia aproximativă a heptagonului regulat

Deoarece poligonul regulat cu 7 laturi nu se încadrează în condiţiile demonstrate de Gauss, acest poligon nu
este construibil cu rigla şi compasul. Iată mai jos o construcţie aproximativă:
Având dat un cerc de centru O şi rază r, contruim un diametru [AB]. Cu centrul în A şi raza r ducem un cerc
care taie cercul iniţial în punctele M şi N. Notăm Q intersecţia dintre MN şi AB. Segmentul [QM] are lungimea,
aproximativ, cât latura heptagonului regulat înscris în cerc.
Justificare: Prin construcţie, ΔOAM este echilateral de latură r. Aşadar:

r 3
QM= �r �
0,8660254... ,
2

rezultat apropiat de lungimea laturii poligonului cu 7 laturi,

3600
l7 = 2r sin �r �
0,8677674....
14

18
19