Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
73-
de actiune. · Sustinerea sa a •sp- .
' ' Ont f; ·
-· d • erm1tatea 1R · • .
rezervata i-a eterm1nat pe unii rct . us1eL ~• a Frantei; atitudinea sa '1
- . I en gerrnan·1 " - - 1f
Putea pastra neutralitatea in ca . sa creada ca, Regatul Unit si-ar
1 unw r" b ·
l1,
~-
.... I
ORDINEA MONDIALA
77
Pana la sfar~itul celui de-al Doilea RV .
· psiho1ogice . d e menµnere . a une·1 diazb01 . ·1 e materiale
. .Mondial , capac1tati V
or · n1 mond 1·al •
clisparusera. F1ecare tara de pe co t' e ale Europe1 aproape ca
~• V •
n ment, cu excepti El . . . . .
•usese ocupata de trupe straine la t•a vet1e1 ~• a Sued1e1,
V
11 un moment dat E •
ina A devenit astfel evident can·1 1. · conom1a tuturor era in
ru · · c un stat din Euro (' l • · · •
i Suedia) nu-~i mai putea croi singurv .. pa me uzand a1c1 Elvepa
V a vutorul.
Faptul ca Europa Occidentala a gv .t C
. . b dv . . .. as1 iorta morala de a porni pe calea
unei n01 a or an a ordmn rnondiale se d t V •
Stabil'tv
1 atu .. pe . continent.
. •,.C ursu l adoptat de conducerea germana-1.n dpnmul ·
decen1u · 'al perioadei postbehce.avea
. sav fi e crucial · Konrad Adenauer
. . . d a evemt,. I
c .
ancelar al noii . Republic1 Feder e e
Va v .
al G rmania la saptezeCI s1 tre1 · e am,- o
'. d ff '.t C ·o-atitudine
. v } . ff1 arck se aprop1a e S ar~l . ' U ·
il
I·
_rsta, la care cariera polit1ca a Ul ~m us bazele unui partid po1itic, I
I
'
78 HENRY KISSINGER
rnernbnlor sai;
. fiecare
. . membru p a rt"1c1pa· cu un element al puterii: sale in
vederea unm obiect.Iv comun ~i in esenta limitat, acela al echilibrului. Dar
,in vreme ce combina fortele
t mili"tare ale al"iatJlor
· intr-o structura comuna
Alian_ta ~ord--A~anti~a er_a . sustinuta in mare parte de puterea militar~
arnencana - ma~ ales m p~vmta descurajarii nucleare. At:at timp cat armele
nucle~re stra~~~~e const.Ituiau elementul principal al , apararii europene,
obiecavul pohticu europene era unul in principal psihologic: acela de a obliga
SUA sa trateze Europa cape o extensie a lor in caz de necesitate.
Ordinea internationala din perioada Razboiului,Rece refle~ta doua tipuri
de echilibre; care pentru prima data in istorie erau in m'.are parte independente
unul de celalalt: echilibrul nuclear dintre URSS ~i SUA §i echilibrul intern
din cadrul N ATO, a carui gestionare era din multe puncte de ,:vedere una de
ordin psihologic. Statelor Unite le-a fost recunoscuta suprematia in schimbul
accesului Europei la protectia nucleara americana. Ta.rile europene §i-au
dezvoltat propriile forte militare nu atat pentru un supliment de foqa, cat
mai curand pentru a avea un cuvant de spus in deciziile partenerului - un fel
de permis de intrare la discup.ile privitoare la folosirea capacitatii americane
de descurajare. Franta ~i Marea Britanie §i-au construit mici forte nucleare
irelevante pentru echilibrul general de putere,-dar §i-au afirmat astfel inca o
data dreptul la un loc in concertul decizional al marilor puteri.
Realitap.le epocii nucleare ~i proximitatea geografica a URSS au susp.nut
alianta timp de o generap.e. Dar deosebirile fundamentale de perspectiva au
reie~it la suprafata odata cu prabu~irea Zidului Berlinului, in 1989.
Dupa patru decenii de Razboi Rece, NATO a •pus .in practica idealul
afirmat de fondatorii sai. Caderea Zidului Berlinului a dus rapid la unificarea
Germaniei si la prabu§irea centurii satelitare sovietice - grupul de state est-
europene c~ un sistem de control sovietic impus. Ca o intrupare a viziunii
liderilor aliati care constituisera Alianta Atlantica §i a maiestriei celor care au
girat evenirr:entele, cea de-a treia disputa asupra Europei din secolul XX se
A1nch · • G ·as a unificat ca-o afirmare a democratiei liberale
e1ase p~mc. ermam - _ '. .
~1· ~· d 1 d · a la 1"d·e ea de unitate europeana ca un protect ·al,
, , 1-a re ec arat a ez1une
valoril A v v • al dezvoltarii comune. inrobite timp de patruzeci de.
•
or rmpart~1te ~1 A _ • •
D estramarea Umunu o
C . . al di · · uropene s-a transformat in mod fundamental
aracterul geopolitic or nu e A
od V militara considerabila din sanul Europei. In
•
VIITORUI:: EUROPEI
· Ce drum a ·strabatut Europa ca sa ajunga in acest punct! S-a lansat in
explorari de ordin global ~i ~i-a raspandit valorile ~i practicile in lumea intreaga.
Secol de secol, -;i-a schimbat structura interna si a iriventat noi modalitati de
T ' '
abordare a ordinii internaµonale. Acu~, la finele unei ere, pentru a nu ramane
pe dinafara, Europa s-a simµt obligata sa renunte la mecanismele politice pe
care le-a folosit-timp de.tr.ei secole ~ijumatate. Impulsionata, de asemenea, de
dorinp. de a facilita emergenta unificare a Germaniei, noua Uniune Europeana
a adoptat o moneda unica in 2002 ~i o structura politic oficializata in 2004. S-a
afirmat ca o Europa unita, intreaga ~i libera, ajustandu-~i diferentele interne
prin mecanisme pa~nice. , ·
Unificarea Germaniei a modificat ·echilibrul in- Europa deoarece niciun
acord ,constitutional nu putea schimba realitatea conform direia Germania
' .
era, din nou; eel ,mai puternic stat european. Moneda unica· a facilitat un
nivel de -unitate .care nu a mai existat in ~uropa din vremea Sfantului lmperiu
Roman de Naµune •Germana. Va reu~i UE sa joace · rolul global asumat in
carta sa ofi:se va dovedi, la fel ca imperiul lui Carol Quintul, incapabila sa-~i
pastreze coeziunea?
· ·Noua structura a constituit intr-un anume sens o renuntare la principiile
adoptate in Westfalia. ~i totu~i, UE poate fi interpretata ca o intoarcere a
Europei la, -sistemul statal westfalic ipe care ea 1-a creat, I-a raspandit·in lurnea
intreaga, a aparat1~i 1-a exemplificat in cea mai mare parte a epocii moderne
0
- de data·aceasta ca o putere•regionala, nu nafionala, ca o noua unitate intr·
noua versiune globala a sistemului westfalic.
rtf:'.
ORDINEA MONDIALA 81
Sfantul Impenu
"
Roman
.
decat ca Europa sec0 I u1w· a1XIX-lea. Dar spre deosebire .
de primul
. . .(m cea ma1 " mare parte . a. ist · · Iw·), UE se straduie~te sa-~i atenueze
.. onei
tensiumle mterne m vederea pnncipulor si a obiecti veIor d upav care se g h"d
V • V • , 1 eaza. v
tionala poa v. ·
nvergura gl balv Ce ordine mterna,
o a.
di
..
ntra cto ·
rii? Care tan se vor angaJa
' - ··
aspiratii nfli al . unor tendinte co Ii • ile? De ca.ta unitate are
, , co ctu e s1 a - rela po nc ·
in aceast-;; di . : ce rnod isi vor co
l.Qor ne s1 Ill '
'
82 HENRY KISSINGER
nevoie Europa ~i la cata diversitate poate rezista? Pe termen lung insa, probabij
ca reciproca este chiar mai presanta: t,inand seama de istoria ei, ce grad de
diversitate trebuie sa pastreze Europa pentru a atinge un nivel semnificativ de
unitate?
Atunci cand gestiona un sistem global, Europa reprezenta conceptuJ
dominant de ordine mondiala. Politicienii ei erau cei care construiau structurile
internaponale ~i le impuneau in restul lumii. Astazi, insu~i caracterul ordinii
mondiale care se contureaza in prezent este obiect de disputa, astfel ca regiuni
din afara Europei vor juca un rol important in definirea atributelor ei. Se
indreapta oare lumea spre un sistem de blocuri regionale care sa indeplineasca
rolul statelor individuale din eel westfalic? Daca da, va mai fi posibil un echilibru
sau se va reduce astfel numarul actorilor-cheie atat de mult incat rigiditatea nu
va putea fi evitata ~i riscurile caracteristice inceputului de secol XX vor reveni
in actualitate, blocurile lipsite de flexibilitate tinzand sa se dornine reciproc?
intr-o lume in care structuri de nivel continental precum China, America ~i,
poate, India ~i Brazilia au atins deja o masa critica, oare cum va gestion,a Europa
tranzitia sa la o unitate de tip regional? Pana acum, proc~sul de integrare a
fost abordat ca o chestiune fundamental birocratica, de sporire a competentelor
detinut~ ~e diversele organisme administrative europene -:- altfel spus, ca o
elaborare a abordarii deja f~are. De uncle va veni imboldul pentru asumarea
interioara a acestor obiective? lstoria europeana n.e-a aratat ca unificarea nu a
fost niciodata realizata in principal prin intermediul procedurilor administrative.
A fost intotdeauna necesar un element unificator - Prusia in cazul Germaniei,
Piemontul in eel al ~taliei; fara avangarda pe care. au reprezentat-o (~i fara
disponibilit~tea lor de a trece la fapte), unificarea ar fi ramas un proiect neviabil.
Ce ta,i:-a sau institutie va juca acum acest rol? Sau poate ca va fi necesara crearea
unei noi institutii sau a unui grup intern care sa deschida drumul?
. Iar daca. Europa va fi unificata, indiferent pe ce cale, cu~ i~i va defini ea rolul
global? he la dispozitie trei opfiuni in acest sens: sa incurajeze un parteneriat
transatlantic; sa adopte o pozifie mai pregnant neutr~; sau sa se indrepte spre
un amalgam cu o putere sau un grup de puteri noneuropene. Vizeaza ea oare
coalitii in schimbare sau se percepe ca membru al unui l?loc nord-atlantic cu
pozitii in general compatibile? Catre care dintre trecuturile sale va tinde - catre
eel recent, al coeziunii transatlantice, sau ditre istoria indelungata de manevre
pent:ru obfinerea unui maximum de avantaje pe baza interesului national? Pe
scurt, va mai exista o comunitate atlantica - ~i, daca da, ~a cum sper eu, curn
se va defini ea?
Iata o intrebare pe care ambele tarmuri ale Atlanticului trebuie sa ~i-o puna.
C~munitatea atlantica nu-~i poate pastra relevanta, prin simpla proiectare in viitor
0RDINEA MONDlALA 83