Sunteți pe pagina 1din 11

0';..

-0,00

66 DIPLOMA ŢIA

celui de-aldoilea-război mondial nu şi-au putut imagina că cea mai mareamenin-


tare la adresa păcii în viitor-ar putea fi tocmai aliatulmomentirluişi nnduşmamrl ce
uma să fie În-vins. A fost motivul temerii lui Napoleorica un prim mhîistm britanic
să fie de acord cu ceea 'ce până atuncifusese cu neclintire respins de ţara sa -' o
angajare permanentă pe continent - şi ca Marea Britanie să-şi dirninueze flexibill-
tatea tactică bazându-şi politica pe presupunerea existenţei unui inamic permanent.
Apariţia echilibrului puterii în Europa secolelor al XVIJl-Jea şi al XIX-lea are
.similitudini cu anumite aspecte ale lumii ce a urmat Războiului rece. Atunci, ca
şiacum, prăbuşirea ordinii mondiale a dat naştere unei multitudini de state, ce-şi
urmau propriile interese naţionale neconstrânse de nici un principiu călăuzitor.
Atunci, ca şi acum, statele contribuind la ordinea internaţională se grupau pentru
a-şi'defini rolurintern~ţtonal. Apoi, diferite state au decis să se bizuie integral pe
afirmarea interesului-lor naţional.ipunându-şi încrederea în aşa-numita mână ne-
văzută. Chestiunea care se pune este dacă lumea de după Războiul rece poate
găsi vreun principiu care să înfrâneze afirmarea forţei şi a interesului individual.
Desigur, până la urmă un echilibru al puterii apare întotdeauna de jacto;când
mai multe state seinfluenţează reciproc. Întrebarea este dacă menţinereasjste-
mului internaţional poate deveni un plan conştient sau dacă acesta seva dezvolta
ca urmare 'a unei serii de încercări ale forţelor. > '

La terminarea războaielor napoleoniene, Europa era gata de a proiecta -


pentru singura oară înistoria sa - o ordine internaţională bazată pe principiile
echilibrului puterii. În creuzetul războaielor din timpul secolului al Xvlll-lea şi
de la începutul secolului al XIX-lea fusese învăţat faptul că echilibrul puterii nu,
putea fi lăsat să se constituie la întâmplare, în urma ciocniri lor dintre statele CAPITOLUL 4
europene. Planul lui Pitt schitase o reaşezare teritorială care să rectifice slăbiciu-
nea ordinii mondiale a lumii secolului al XVlII-lea. Dar aliaţii lui Pitt de pe con- Concertul Europei:
tinent mai învăţaseră o lecţie.
Puterea este prea dificil de evaluat, iar voinţa de revendicare prea variată; Marea Britanie, Austria şi Rusia
pentru a permite tratarea sa ca pe un ghid de nădejde pentru ordinea internaţio-
nală, Echilibrul funcţionează cel mai bine dacă este sprijinit de un acord asupra'
valorilor comune. Echilibrul puterii inhibă capacitatea de încălcare a ordinii" • În timp ce Napol.eon îndura primul său exil în insula Elba, învingătorii din
internaţionale; acordul asupra valorilorccmune inhibă dorinţa deîbcălcare a or- " războaiele napoleoDl~n: s-au întrunit la Viena, în septembrie 1814, pentrua
. dinii internaţionale: Puterea fără legitimitate tentează 'la încercarea forţelor; legi- ~ode: lum~a p~stbeIH::a._~?n~esul de la Viena a continuat să se
întrunească pe
iimîtatea rară putere tentează la adoptarea de poziţii lipsite de acoperire. ' mtrea<:a perioadă a ev~aTlI IUI Napoleon din Elba şi a înfrângerii definitive a
Combinarea ambelor elemente a constituit deopotrivă provocarea şi succesul acestu.la l,a ~a~erl~o. Intre timp, nevoia de a reconstrui ordinea internaţională,
Congresului de la Viena, care a instaurat un secol de ordine internaţională netul- d evemse mea ŞI mal presantă.
burată de vreun război mondial.' , ,Ca. negociator al Austr!ei a servit prinţul von Metternich, deşi, dat fiind că
" "" mtalnmlecongresulm se ţineau la Viena, împăratul austriac nu s-a aflat nici un
\-\e.v...~ \,(,~\~~ ~oment d~pa~ede scenă. Regele Prusiei l-a trimis pe prinţul von Hardernberg
Iar proaspat remstalatul pe tron rege Ludovic al XVIII-lea al Frantei s-,a' bi tuît '

"i; ~\.,~~ "- Tall d . . , , lZUI pe


_ e~ran, care prin aceasta şi-a menţinut recordul de a fiservit pe toţicoridu-
catorri francezi de dinainte şi de după revolutie. Tarul Alexandru ,1 refuzân d ' •
c d ltcui . ' , , , lUZif sa
e eze a ~~Iya ~lllstea .de a reprezenta poziţia rusească, a venit să vcrbeascăto
niurnele lui însuşiPennu Marea Britanie a negociat ministrul de exteme englez,
ordul Castlereagh. ' ,,'
~~l ~~1~"2
, , 68- DIPLOMAŢIA
CONCERTUL EUROPEI
:Y,_~ecuritatea le face existenţa posibilă;

~~tt~iiS~~:~t~~~~J~Jf~l~~
}>~te:ri;·iâr:d.llRă;.Răzb0iuh.€rim·
arţ~~.o4eaniiRttgl~weţltarţa:~d
n18 54; nuaavut -'locnicl-unrăzfjbi',firhp'de
..yj'enâacore~puns atât de~xactJ?iâri.tlluIPitt
. principaÎul lor ţel.
, Austria şi .Prusia nu s-au mai gândit la ele îns 1
ave~ ~ranţa sa vadă ulterior scopul NATO În"
Echilibru] general al puterii Înse'
ea nu este niciodată
,..
e e.:a la.,,~anmase·'
unicul sau măcar

cum
termenii unei diVIZIUni a muncii
-t-

făceaî . mna puţm pentru Aust . 'P' .


î~~~t{aţ~cv c~nd-CaştJ~feaghapr~zentat-oParlamentului, el:a ataşat'ostliiţă a acea In acelaşi timp dreptate pro riilor lor .,. . na şi rusia, dacă nu
picm~lUi,br)taqiq origii1ar~'pţntruaarăiacâtdeîndeaproape fusese acesta urmat, nuţmea. cont de rolurile istorica afe ţărilor l;r~laţll complexe ŞI speciale sau dacă
Î.u"iţTI9dparadoxal;a,teastăordiI1&internaţjonaIă -ca~e a fost creată înnumele Dup~ ,eşecul Habsburgilor în Încercarea de ' .,
~bliilib.rului:puţerii:îri.mod:rrtaL(;PCHlic1t,~ecât oricare alta înaintesau după aceea Centrala In Războiul de 30 de . A -,. a .obţIne hegemoma în Europa
, tr - am, ustna IŞI abandonas - • ,
::-s~a sjJrijîriitîn:ţya~ai mică măs~răpeputere pentru a se menţine. În parte, In eaga Germanie. In 1806 vet t I S"~ . e Incercanle de a domina
. , us u lant Impenu c:
această.starede fagt unică a-apărut.deoareee ,echilibruler.a atât de bine gândit -A ustria tot se mai vedea prima dint ii si roman a rost abolit. Dar
îirc~ţ:ri~pilt{a:fi-'răsfu:natdeiâtprinţx:-iin efqrtde. o amploareprea" dificil de dintre celelalte state germana m . re ega ~ ŞI er~ hotărâtă să împiedice oricare
• , , . o ,al cu seama Prusla,"ă .
cator istoric al Austriei, ~. -ŞI asume rolul de. condu-
~t~1:~~~~bil~~ifi~~~gi6~~:~~~;~~~ail:~t:~;~~~~~~J~~ZI~~~:a6~ Iar Austria avea toate motivele să fie vi ile - _
şi:iUl1uL m?raJ;l~iiterea şi' dreptatea:s,-auafliit îrr~~r.ă armonie; Echilibrul: pţitedi smulsese Silezia, pretentiile Aust ' . 1 dg nta. Dupa ce Frederic cel Mare
d' ,nel a con ucerea Ger ..
l~it~~:qc~i.i;lt}, -'pşireaforţţi};1;m c~\ln
simţ' .al dreptăţii xedu~e:~ofinţa
A

puse m iscuţis de Prusia O di l'


. . P ornane necrutătoare d di
A

mamei mcepuseră să fie


g~i'~iÎotds'f,forţ~~(:)i :~,inţern~ţiQNIă car~ nu-este ..consideratăj~ţăy#,fi p~s~ ŞI un extrem de dezvoltat simt al di : li " , e lcarea artelor militare
s~l1sel1lIiulîntre,', ....·ţ~Aevremesau mai târziu. Dar felhlin9aretin -pppw :ecol, de pe poziţia unui principat ~se~~nl:;:; ~~ pr~puls:t P~usia, în cursul unui
pefcep,~ justeţea-Iinei;~iIliIr1iteO!dlni îhternaţionaleestedet~imlncifiri aceeaşi mtr-un regat care, deşi cel mai mrc dintre M I~ arida carnpre germană de nord
niăsurăde:irtstitutiilesalein:temecât' şi de modul său de a .cântări chestiunile unul dintre cele mai de temut G
• I •
- 1 a~Ile Puten, era sub aspect militar
ram te e sale CIUdat c t t
cl.c,trce.,ale'pOliti(;h:e.~t~m6.;'i,i{in(~cest motiv; co~pati,bilitatea-<iintre instituţiile curmezişut Gennaniei de Nord de 1 ' - - - 1 . on ura e se întindeau de-a
fp$me.',prezirităo;garahţie"ii:p:ădi?bricât ar părea oironiea soaItei-, Metternich zatul ţinut al Rinului (care era desPăr~·~~an~ .partiat p~lonez la oarecum latini-
i-a prerners lui Wilson, În sensul că el avea încredinţarea că o concepţie comună tul Hanovrei), dând statului prusac ,1 e :er~tonul ongina! al Prusiei prin Reza-
CoP
despre dreptate constituie o condiţie de bază pentru ordinea internaţională, în - un obiectiv parcă mai înalt decât c~~ d e!Ito~ sentl~ent de misiune naţion:Iă
ciuda faptului că ideea sa despre dreptate _era diametral opusă celei pe care Atât relaţiile dintre aceste două ,e a-şI apara teritoriu] fragmentat.
Wilson a căutat să o instituţionalizeze în secolul XX . lalte state aermane erau d . a man state gennane, cât şi relatiile lor cu cele
Intr-adevăr, o cel putin după e R'Importantă mai oră .. ' .
Crearea echilibrului general ai puterii s,a vădit a fi relativ simplă. Oamenii de
A

b . I
OIU
d " pentru stabIiItatea europeană
stat au respectat Planul Pitt întocmai ca pe un proiect de arhitectură. De vreme ce Germaniei au pus Î~ fata Europazela, c ~d~'lOd~ an!, aranjamentele interne al~
labă . " ' eeaşi Ierna' on d ât '
ideea de autodeterminare naţională încă nu fusese inventată, ei nu au fost câtuşi s a ŞI divizată, ea şi-a ispitit veci ., . . e ca e on Gennania a fost
ti· rin, mat ales Franta, I .A

de puţin preocupaţi să croiască state omogene sub raport etnic din teritoriul mp, perspectiva unitătii zerrnane ai" A ' a expanslUne. In acelaşi
recucerit de la Napoleon, Poziţia Austriei a fost Întărită în Italia, iar cea a Prusiei nuat să le înspăimânte ~hi;r şi în tim ns~allmantat statele înconjurătoare şi a centi-
mani , pun e noastre Team l 'R' h
în Germania. Republica Olandeză a obţinut Olanda austriacă (cea mai mare parte anre unită putea domina Europa şi înahiti Franr« a 111, .IC elieu că o Ger-
a Belgiei de astăzi). Franţa a fost nevoită să renunţe Ia toate cuceriri le şi să vator englez, care scria în 1609' ,"" anţa fusese antICipată de un obser-
revină la "vechile frontiere'Ype care 'le avusese înainte de Revoluţie. Rusia "a
",' b o si
gime su o singură monarhie ea ar fi
. ". .. cat despre Germani
A .' A.
d -
la, aca s-ar afla În Între-
primit partea centrală a Poloniei. (Conform politicii sale de anu face achiziţii pe ceşte Germania a fost fie pre; slabă ~ mspaJmantăt?a:e pentru toţi ceilalţi·,I, lstori-
continent, Marea Britanie şi-a limitat câştigurile teritoriale la Capul Bunei Arhitecţii Congresului de la Vier prea puternica pentru pacea Europei, ,
Speranţe, din capătul sudic al Africii.) S~?ilitate în Europa Centrală ar tre na. a~ recunoscut că, pentru a fi pace şi
În concepţia de ordine mondială a Marii Britanii, proba echilibrului puterii ami 1600. Richelieu se îngrijise d b~ sa ~e anuleze munca lui Richelieu din
era-cât de .bineputeau îndeplini diversele naţiuni .rolurile atribuire în cadrul ri.nd-o Franţei ca pe o pennanentă ~e~ta~~opa centr~Iă S!ăbită, fragmentată, ofe-
proi~ctu;lui general - foarteasemănător felului în. care Statele Unite auajUl).ş Virtual teren de joacă pentru armat l' f la cotroplre ŞI transfonnând·o într-un
la V· e e ranceze Aşadar ., d
să-şi privească alianţele în perioada de după cel de-ai.doilea război mondial. iena au stabilit consolidarea nu 'fi ' : ~amenll e stat prezenţi
ţranspunereaîn fapt a acestui mod de abordare, Marea.Britanie a trebuit să fa st~t~le germana cele mai impo~ant~n~ Ica:-ea Germanie] Austria şi Prusia erau
up
faţ}!,}n raport cu ţările continentului, aceleiaşi .diferenţe de perspectivă cu ca marime mijlocie - printre care Ba -' W .acare urm~u un număr de state de
mărit " varia, urttembero-" S .
s-au confruntat Statele Unite în timpul Războiului rece. Deoarece naţiunile pur an e ŞI mtărite. Cele vreo 300 d ",:;;1 axoma - care fuseseră
simplu nU-ŞI defineau obiectivele ca rotite în cadrul unui sistem de securitati în 30 şi strânse într-o nouă entitat: ~~ate p::_n~oleonien~ au 'fost combinate cam
nurrn a onfederaţra gennană. Oferind asi-
3

CONCERTULEUROPEI 'lI;'
10 'DIPI:OMAŢIA' '" ", ,..-" nantele curente de' liberalism .şi naţionalism care Îi ameninţau existenţa. Austria'
. "far- Confederatia germana s-a vadIt a fi ,~' .căuta să ţeasă un păienjeniş de eonstrângeri morale pentru a-preveni încercările
'Iillrareîmpotriv'aagreslumlordm a _ ~ntru a fi ata~ată de Franţa, dar prea slaba
de forţă, Abilitatea desăvârşită a lui Metternich s-a dovedit şi când a reuşitsă
6reatie ingenioasă. Era prea p~~emlc~ pe, " ,,' ..• Confederatia 'echilibra puterea
,', ' .. ', • ' '-ŞI amemnta veClTIlI. '. A' . convingă ţările cheie să-şi subordoneze dezacordurile unui sentiment al valorilbr
şi' descentralIzata pentru .a. ' esti6iul i lei6timitatea supenoare ale ' ustrlel~
comune. Talleyrand a formulat importanţa necesităţii de, a adopta unele principii
militară su~e:~oară a.Prus\~1 "" ,pr să o reî~tâmpine unitatea germ~ă. P: o b~~ de constrângere astfel:
Scopul cream Contederaţle: er~r 't~ rinti şi monarhi cermam ŞI sa prevma
natională să menţină tronunle dl enn or P '1 I '" Dacă .., puterea de opunere minimă .., ar fi egală cu puterea agresoare maximă ... aj
, ' - Areusit În toate aceste ca cu e. d exista un echilibru real. însă .., situaţia de fapt admite numai un echilibru care este
agresiunea franceza, reuşt inoât .. ce p'l'oiectează o reglementare e
" .' 1 tnfrânt învmga om .' .
In relaţia cu mamlcu_ in 1 d I . transio-enta vitală pentru victorie spr~
artificial şi şubred şi, care nu poate dura decât atât timp cât anumite state mari sunt
animate de un spirit de moderaţie şi de dreptate.'
ace trebuie să găseasca drumu .e ~ .m b,"'le O' pace punitivă ipotecheaza
P - bti "unei paci dura I . '. . ce I
concilierea necesara o ţmeru " 'Inv.'lnuătorilor istovi ti de etortu După Congresul de la Viena, relaţia dintre echilibrul puterii şi un sentiment
, lă.d ce pune pe umerno ' '
ordinea internaţ\Ona a, ,eoar~" , • I tărâtă să submineze reglementarea. comun al legitimităţii a fost exprimată în două documente: Cvadrupla Alianţă ~
de război, sarcina deaţme m frâu o ~ra ste s'l'gură că va uăsisprijin, aproape constând din Marea Britanie, Prusia, Austria şi Rusia - şi Sfânta Alianţă limitată
ti d namultumlre es "'. ' I .
Orice ţară cu un mo IV e ~ :• avea să fie nenoroCirea Tratatu Ul la trei dintre aşa-zisele Curţi Răsăritene - Prusia, Austria şi Rusia. La începutul
aufomatdelapartea înfrântă - ostilă. Aceasta avea ,
secolului al XIX-lea, Franţa era privită cu aceeaşi teamă cu care a fost 'Pflvită,
de l'a Versailles. , '1 d 1, Viena la fel ca învingătorii din cel Germania În secolul XX: ca o putere cronic agresivă, inerent destabilizatoare. De
~lnvingătofll " prezen\l•.. Ia Conllresu
~ . ea, • o 1- Nu era uşor sa- fi'11 gen eros aceea, oamenii de stat întruniţi la Viena au format Cvadrupla Alianţă, menităsă
. " 1 'evitat aceasta llrvşea a, ' ,. '1'
de-al'doilea război monrna ,au
, - domme
'E
uropa l
. t':mp de un secol şi jumătate ŞI a e
' C
stârpească din faşă orice tendinţă agresivă a Franţei, cu '0 forţă multmai mari,. "
C'u'Franta.' care" mcercase -sa b ele pnn ."
vecml vr
erne de lin sfert de veac.
. _
u Dacă invingătorii strânşi la Versailles ar fi făcut o alianţă .similară în 19f8',
cărei armate IŞI avu:~sera ta ,er iti la Viena au ajuns la conclUZIa ca Europ~ lumea poate că nu ar mai fi suferit niciodată un al doilea război mondial. ',
toate acestea, oamenll de st~t mtr~nF~antă relativ satisfăcută, decât cu o Fr~nţ~ Sfânta Alianţă a fost cu totul diferită, Europa nu mai văzuse un asemenea
avea să fie mai În slguranţa.c~ F anta ~ fost deposedată de cuceririle s~le, lI~sa: instrument de când Ferdinand al Il-lea părăsise tronul Sfântului Imperiu 'roman,
animată de resentiment ŞIostila,. r 'd' _ ele de dinainte de RevolutIe, chiar cu aproape două secole înainte. A fost propusă de ţarul rus, care nu s~a putut con-
i-au fost oferite "vechile" fr?ntl.ere, a .iderabil mal întins decât cel pe care-I vinge pe sine să-şi abandoneze misiunea autoatribuită de revizuire a sistemului
dacă asta reprezenta un tentonu CO~~I 1 de externe al celui mai neînduplecat international şi de reformare a participanţilor la acesta. În 1804, Pitt minimalizase
'câf1}1uise Richelleu. Castlereagh, mldmsfru ' a-: " cruciada propusă de el pentru instituţiile liberale; în 1815, Alexandru era: stăpânit
1 făcut caz e apt UI c . '
duşman al lui 'Napo eon, a . fără îndoială încă să împingă, Europa .., către' de un prea puternic sentiment al victoriei pentru a fi astfel refuzat - indiferent de
Permanentele excese ale Franţe.J pot,
, ."
el"
[d 1 Ahatll să se 'o oseas
"ci de această nouă ocazie de a gusta
• , d
faptul că actuala sa cruciadă era exact opusul a ceea ce susţinuse cu Il ani mai '
măsura dezmembranl ar .. P t le Europei cu asigurarea ca, jn caz Înainte, Acum Alexandru era înrobit religiei şi valorilor conservatoare şi propunea
"ta Ote toate u en , - .
acel răgaz de care au ata _n~v l mai de pe poziţia de comanda, CI cu ace nimic altceva decât o reformă completă a sistemului internaţional, bazata 'pe
• . i vor lua iaraşi arme e, nu nu . 2
dezamagire .., e _ ită asemenea confederaţle .., ideea că "cursul anterior adoptat de Puteri în relaţiile lor reciproce trebuia: să fie
fortă morală care singură poate pastra UOla o . ' fundamental schimbat şi că era, urgentăînlocuirea lui cu o ordine a lucrurilor
" , -,' 11 de conzrese, la întâlnmeuropen
bazată pe adevărurile înăltătoare ale religiei veşnice a Mântuitorului nostru'".
ÎI) 1818, Franţa (j. fostad.mls:~~ s~:e:~ol, ajuns~seră aproape să constituie
periodice care, vreme de o Juma e Împăratul austriac glurnea, zi când că se afla În încurcătură, dacă să discute
aceste idei În consiliul de miniştri sau în strană, la .spovedanie. -Dar el ştia tot-
guvernul-Europel.. ' ,,' Înteleoeau propriul interes destul pen:ru~,
Convinsă cădJVersele n(!ţl.um .'IŞI , '" b bil multumită să lase lucrunle,l
odată că nu putea nici să se alăture cruciadei ţarului, nici, respingând-o, să-i dea
. M Bntame a fost pro al, .' - " . lui Alexandru un pretext de a ci întreprinde de unul singur, lăsând Austria să facă
şi-Iapăra la nevoie, area _ ti formală nici nu era necesara, mCI, ,
acest stadiu. Englezi,i.credeau ca °I,g~l'ad,n,lbeun"simţ Tările din Europa Central faţă curentelor Iiberale şi-nationale ale perioadei fără aliaţi. De aceea, 'Mettemich
t la o ana Iza e ' " , . a transformat proiectul ţarului în ceea ce a devenit cunoscut 'sub numele -de
, putea aduce prea mu I e, , ", d secol şi jumătate, aumSlstat asul"
r
totuşi, victime ale Ţăzboalelo vreme e un. . ,,' Sfânta Alianţă, care a interpretat imperativele religioase ca pe o obligaţie- aseiri-
natariJor de a menţine statu <Lua-ul intern în Europa. Pentru întâia oară înistoria
asigurărilor palpabile .' l care pentru Marea Bntame er
. 1 nfruntata cu penco e, I '1' modernă, puterile europene îşi atribuiseră o misiune comună. '
, Austria, mat a es, era ca .. ce d le Austria era un imperiu rnu ti Jll '
. . V" l epOCll leu a , .' iil Nici un om de stat britanic nu s-ar fi putut alătura vreunei întreprinderi' ,ce
de nelmagmat. estrgiu a. . _ . din bazinul Dunării în Jurul paZIţi.! o:
ţ .stabilea un drept general- o obligaţie, de fapt - dea interveni în afacerileinteriie'
grupând numeroasele naţLOnallta \. . ai ales conştientă de tot mal di
istorice din Germania şi nordul ha Iei - ŞI m ,
alealtor state-Castlereagh a numit Sfânta.Alianţă ,,0 operă de sublim misticism
. CONCERTUL EUROPEI 7'3' .<,
~.;:.

.şinons~ns"': Mettel11.ich,totuşi, a văzut Îl1ea o posibilitate de a-I obliga pe ţar să radox: "Lucrurile care trebuie luate ca atare îşi pierd forţa când apar subfermă
sprijine ordinea legitimă-şi, mai presus de orice, de a-l împiedica să-şi experi- de declaraţii arbitrare ... Obiectele greşit luate drept subiecte ale legislaţieipro-
lnentez~ '.impulsurile misionare unilateral şi fără nici o constrângere. Sfânta duc nu~ai limitări, dacă nu completaanulare a ceea ce se încearcă a fi apărat."
Alianţă a strâns laolaltă monarhii conservatori pentru a combate revoluţia, dar Unele dintre maxirnele lui Mettemich erau explicaţii pentru sine însuşi ale
totodată i-a obligat să acţioneze numai În concert, dând de fapt Austriei un veto practicilor imperiului austriac, incapabil de a se adapta noii lumi pe cale de a se
teoretic asupra aventurilor sufocantului său aliat rus. Aşa-numitul Concert al na~le. ~etternich reflecta însă şi convingerea raţionalistă că legile şi drepturile
Europei presupunea ca natiunile competitivepe un anumit nivel să reglementeze existau ITI mod natural, nu erau făcute. Experienţa sa formativă fusese Revolutia
prin consens chestiunile de natură să afecteze stabilitatea generală. franceză, car~ înc.epuse prin proclamarea Drepturilor Omului şi sfârşise prin
'Sfânta Alianţă a fo'st cel mai original aspect al reglementării de la Viena. domnia terorii. Wilson provenea dintr-o mult"mai benignă experienţă naţională
şi, cu 15 ani înainte de apariţia totalitarismului modem, nu putea concepe abera-
Numele ei exaltat a abătut atenţia de la semnificaţia ei funcţională, care era aceea
ţiile în voinţa populară. .
de a introduce un element de constrângere morală în relaţiile dintre Marile
În perioada care a urmat Vienei, Metternich a jucat rolul decisiv in condu-
Puteri. Interesul; pe care acestea l-au investit în supravieţuirea instituţiilor lor in-
cerea sistemului internaţional şi în interpretarea cerinţelor Sfintei Aliante.
terne, a făcut ca ţările continentului să eviteconflicte, pe care În secolul anterior
Metternich a fost forţat să-şi asume acest rol, deoarece Austria se afla încal~â
le-ar fi declanşat cu siguranţă.
~~r0r furtu~ilor, iar i.nstituţii.le.sale interne erau din ce în ce mai puţin compa-
Ar fi prea simplu de susţinut, totuşi, că instituţiile interne cornpatibile garan-
tibile cu tendintele nationale ŞIliberale ale secolului. Prusia se ridica amenintător
teazăun echilibrupaşnic al puterii prin ele însele. În secolul al XVIII-lea, toţi
asupra poziţiei Austriei în Germania, iar Rusia asupra populaţiilor sale de ori'cine
cârmuitorii ţărilor europene îşi exercitau stăpânirea prin drept divin - instituţiile
slavă din Balcani. Şi era permanent Franţa, care râvnea să recapete moştenirea
lor interne erau eminamente compatibile. Totuşi, aceiaşi conducători guvernau l~sată de Ri;chelieu, din centrul Europei. Mettemich ştia că, dacă acestor pericole
cu un sentiment al permanenţei şi purtau războaie nesfârşite între ei tocmai pen- Il se permitea să se transforme în încercări ale puterii, Austria avea să se
tru că îşi considerau instituţiile interne inatacabile, vlăguiască, indiferent de rezultatul fiecăruia dintre eventualele conflicte. Politica
Woodrow Wilson 'nu a fost primul care a crezut că natura instituţiilor interne sa, prin urmare, a fost să evite crizele prin construirea unui consens moral şi să le
determina comportamentul statului pe plan internaţional. Metternich o credea şi îndepărteze pe cele care nu puteau fi evitate, pr-in sprijinirea discretă a acelor
el, dar pornind de la cu totul ,alt set de premise. În vreme ce Wilson credea că naţiuni dispuse să suporte şocul principal al confruntării: Marea Britanie fată de
democraţiile erau iubitoare de pace şi raţionale prin însăşi natura lor, Metternich Franţa în Ţările de Jos, Marea Britanie şi Franţa faţă de Rusia în Balcani,st~tele
le considera periculoase şi imprevizibile. Martor al suferinţelor pe care o Franţă mai mici faţă de Prusia în Germania.
republicană le provocase Europei, Metternich identifica pacea cu ordinea legi- Extraordinara .sa abilitate diplomatică i-a permis lui Metternich să traducă
timă.Eise aştepta din partea capetelor încoronate, ale vechilor dinastii, dacă nu adevăruri diplomatice comune în principii operaţionale de politică externă ..EI a
să piţstrez,e pacea, atunci măcar să păstreze structura de bază a relaţiilor inter- r~uşit să-i c?nvingă pe c~j.mai apropiaţi doi aliaţi ai Austriei, fiecare reprezen-
l1aţ}onale·.În acest fel, legitimitatea devenea liantulcu ajutorul căruia ordinea ~nd o ~enmţare geopolitică la adresa Imperiului austriac, de faptul că-pericolul
internaţională era păstrată de toată lumea. ideologic exercitat de revoluţie le contracara oportunităţi le strategice. Dacă
Diferenţa dintre rnodalităţile de abordare a justiţiei interne şi a ordinii inter- P:usi~ ar fi î~:ercat să ~~ploateze naţionalismul german, aceasta ar fi putut pune în
naţionale - din perspectiva lui Wilson şi, respectiv, a lui Metternich ~este fun- dISCUţIepoziţia predorninantă .a Austriei în Germania, cu un secol inainte de
damentală pentru 'intelegerea vederilor contrastante ale Americii şi ale Europei. Bismarck. Dacă ţarii Alexandru 1 şi Nicolae 1 ar fi luat în considerare fie şin~mai
Wilson era angajat într-o cruciadă pentru principii, pe .care el lepercepea ca fiind oportunităţilegeopolitice ale Rusiei, ,ei ar fi exploatat dezintegrarea Imperiului
Oi'evoluţionare'şi noi. Mettemich căuta săinstituţionalizeze valori pe, care el le otoman mult mai decisiv, punând Austria în pericol - aşa cum aveau să faCă
considera vechi. Wilson, guvernând o ţară .conştient creată pentru.a-l faceliber succes?rii lor mai târziu, în cursul secolului. Amândoi s-au abţinut să-şi fOrţeie
pe om, era.convins că valorile democrati ce puteau fi legiferate şi apoiiacorpo- ava~~aJul..pentru că aceasta ar fi contravenit celui mai important principiuiil
rate în instituţii cu desăvârşire noi, valabile pentru întreaga lume. Metternich, menţinerii ~tâtu quo-ului. Austriei, aflată ca şi pe patul de moarte .după atacul hii
reprezenţând.o .ţară veche, ale cărei instituţii se dezvoltaseră treptat, aproape pe Napoleon, l-a fost dată o nouă concesiune pe viaţă prin sistemul lui MettemiCh
nesimţite, nucredea că drepturile pot fi create prin legiferare. "Drepturile", potri- care i-a permis să supravieţuiască încă o sută de ani. : '" .,' ,
vit'lui Metternich, existau pur .şi simplu, în natura lucrurilor. Dacă erau afirmate Omul care ~ ~al~a~acest imperiu anacronic şi i-a condus. politica timpd.e
prin legi sau prin constituţii era o chestiune pur tehnică, ce nu avea nimic .de a ap:oape 50 de am, mCI măcar;nu vizitase Austria până la vârsta de 13 an\){l1ll
7
-face.cu realizarea libertăţii, Metternich considera garantarea drepturilor un pa- trăiseacolo până la 17. Tatălprinţului Klemens von Meiternich fusese ·iU~ef2
nator 'general"al Regiunii Rinului, pe atunci posesiune habsburgică, 'p~ison'aj
14 DIPLOMAŢIA CONCERTUL EUROPEI 75.
cosmopolit, lui. Metternich îi venea mai uşor să .. vorbească 'franceza decât . aceste~ p~ci;. de ,la el trebu~e să ernane liniştea şi fericirea lumii· şi rntreasa
germana. "Demulftimp'" îi scria el lui Wellington în 1924, "Europa are 'pentru Europă trebuiesă recunoasca faptul c,ă această pace este munca 1·' d .' ·d"'· ă

d b ." ta lui . • .' . Ul, ca epIn e


mine caritatea de patrie'". Opozanţii săi contemporani zâmbeau ironic.auzindu-i e UnaVOITl,a UI.şt ca po~te fi tulburată de simplul lui capriciu ... "iJ . .
maxirnele pline dejusteţe şi epigramele îngrijite. Însă Voltaire şi Kant i-ar fi Castle.rea~h, Şl ~ettermch ave~u opinii deosebite, cu privire la felul în care
înţeles vederile. Un produs raţionalist al Iluminismului, el s-a trezit azvârlit put.ea fi ţinută m frau o RUSIe schimbătoare si băzăreată ·C· ". d
1 . .. , o' .' a minIstru e externa
într-o luptă revoluţionară străină temperamentului său şi a devenit cel mai impor- ~, ~ne~ puteri In:ulare ~f1ate departe de scena confruntărilor, Castlereaghera .re-
tant ministru al unui stat asediat, a cărei structura' nu o putea schimba. o~tlt sa se opuna. ~umaJ atacunl.or deschise, dar chiar şi atunci atacurile treb~iau
Sobrietatea spiritului şi moderaţia obiectivelor au constituit stilul lui Merter- sa ,amenmţe echlhbrul. Ţara lUI Metternich. pe de altă parte 'se fi ' i
ti ti" , . , a a mcentru
nich: .,Puţin dedaţi ideilor abstracte, acceptăm lucrurile aşa cum sunt şi Încercăm con men u ui ŞI nu-şi putea asuma asemenea riscuri Anume pentru '
, d 'AI '. ca nu avea
cu toată abilitatea de care suntem În stare să ne protejăm împotriva ainăgirilor mere ere m ~x:n~ru, .Metternich a insistat să stea aproape ele el şi s-a con-
asupra realităţii,,9.Şi "cu expresii care la o examinare mai atentă Îşi pierd sub- centrat ca amenmţanle din partea lui nici măcar să nu apara' D' .
tr o- " . 1 . . ." aca un smgur tun
stanta, precum apărarea civilizaţiei, nu se poate defini. nimic palpabil't". a",e : sena e : ,,~~exandru ne va scăpa printre degete În fruntea suitei sale şi nu
Cu asemenea atitudini, Metternich s-a străduit să evite a fi purtat de emoţiile va mal exista iJmlt~ pentru ~eea ce va considera el a fi legi hotărâte de 8U5,,14.
momentului. Imediat ce Napoleon a fost înfrânt în Rusia şi înainte ca trupele ~en~ru a..domol] zelul !UI Alexandru, Metternich s-a folosit de o strate ie cu
ruseşti să fi ajuns măcar în Europa Centrală, Metternich a identificat Rusia drept ~oua directii de acyune. ~ubconducerea sa Austria s-a aflat în a:vanaarda1u tei
o amenintare potenţială pe termen lung. La momentul în care vecinii Austriei se Impotflv~ naţlOnalIsmulm, cu toate că era de neclintit în a nu pemlite'" Anstri ~,
concentrau pentru a se elibera de sub cârmuirea franceză, el a făcut ca partici- se ,expuna prea ~ult sau :ă. se angajeze a acţiona pe cont propriu, în parte r~:Io~~
parea Austriei la coaliţiaanţinapo leoniană să depindă .de elaborarea unor obiec- rece se temea ca zelul rmsionar al Rusiei se putea transforma ' "
P t M' .' . .., 1O expansiomsm
tive de război cornpatibile cu supravieţuirea şubredului său imperiu. Atitudinea . en ru . e~terOlch, mo?eraţla era o virtute filosofică şi o necesitate practică. În
I.ViMetternich a fost perfect contrară poziţiei adoptatede ţăriledernocratice În mstrucţiunils date unui ambasador austriac el a scris cândva: . E t ~... . ..
ta t - 1'" ' .. , se mal·lmpor-
timpul celui de-al doilea război mondial, când acestea s-au aflat în împrejurări n sa ~u eZI pr~tenţ111e ~ltora decât să le impui pe ale tale ... Vom obti~~ mult
comparabile faţă de Uniunea Sovietică. Precum Castlereagh şi Pitt, Metternich p:oporţlOnal cu cat ~e puţm.cerem.,,15 Ori de câte ori a fost posibil, el a'încercat
credea că o Europă Centrală puternică era absolut necesară pentru stabilitatea ~adt~mpereze. a~b.lţ~I!e cruciate ale ţarului irnpiicându-I pe acesta În consultati;
europeană: Hotărât să evite încercările de forţe dacă era posibil, Metternich era in e ungate ŞI IImlta.ndu-I la ceea .ce tolera consensul european. .
preocupat în aceeaşi măsură atât de impunerea unui stil moderator, cât şi de acu- Cea de-a doua}lrecţle de acţiune a strategiei lui Mettemich a fost unitatea
mularea puterii brute: . cons~rvato~re. an de câte oii acţiuneadevenea inevitabilă, Metternich recurzea
la.o jonglerie, pe care odată a descris-o după cum urmează: Austria jud C t "'tul
Atltudlnea puterilor [europene) diferă potrivit poziţiei lor geografice. Franţa şi Rusia prin prisma substanţei. Rusia vrea mai presus de orice fio;'ma' Marea eBca' o ;
nu au decât câte o singură frontieră, şi aceasta greu vulnerabilă. Rinul, nu tripla sa vrea substant fii' fi • V ' .. t
fi anie
linie.de fortăreţeasigură liniştea ... Franţei; un climat înfiorător .... face din Niernen o ,. .. ,a. ar~. orma... a cădea în sar~ina noastră să combinăm im osibili-
tăţi!« Marii Britanii cu modurile Rusiei':" Indemânarea lu' M tt . h lfJ ,
frontieră nu mai puţin sigură pentru Rusia. Austria şi Prusia se găsesc expuse din toate A tri ,. . . 1 e erOiC a permIS
părţile atacurilor puterilor vecine. Permanent ameninţare de preponderenta acestor RUs. iei ~a controleze r:tmul evenimentelor vreme de o generaţie, transfonnând
două .puteri, Austria şi Prusia .işi.pot afla liniştea numai printr-o politică înţeleaptă şi . usia, de care. se~em~a, intr-un partener pe baza unităţii intereseLor conservatoare
măsurată, în relatii.de bunăvoinţă între ele şi Cu vecinii'lor..Il _ Iar ~area Bn!a~le, m care avea .Î~cred~re, într-o. ultimă resursă cucare să s~
opuna ,provocanl?r la. adresa ~chllIbrulU! puterii. Rezultatul - inevitahj] totu 1
Deşi Austria avea nevoie de Rusia ca de un paravan împotriva Franţei, ea
avea .s~ fie nurr:al. amanat. ~hlar şi aşa, a menţine un stat vechi _ e. baza u~!;
privea cu circumspecţie la nestăpânitul său aliat şi mai ales la înclinarea spre
valon mc~mpatlb~le cutendmţele dominante din jur, vreme de un s!cofîntreo-'nu
declanşarea de cruciade a ţarului. Talleyrand spunea despre ţarul Alexandru 1 că este o realizare maruntă. '~" '"
nu era în nici un chip fiul nebunului ţar Pavel. Metternich î·l descria pe Alexan-
, . ~ilemal~i Metternich a f?st că, în aceeaşi 'măsură în care se a ro ia de tar.'
dru ca pe o "stranie combinaţie de virtuţi rnasculine şi slăbiciuni feminine. Prea IŞl fls.ca legăturile cu englezii; ŞI cu cât risca mai mult. cu atât Ptr bP. .r:
slâb pentru.adevărata ambiţie', darpreaputernic pentru pură vanitate?". apropie de t . . ., eU/a, sa, se
... ţar, ~entru a evita 'lzoia~·ea. Pentru Metternich, combinaţia ideală arfi
Pentru Metternich.vproblerna pe care o punea Rusia nu. era atât cum să-i
fost SP~IJ~nui ?fltamc pentru menţmereaechilibrului teritorial şi sprijinul rusesc
stăpânească agresivitatea - ostrădanie care ar fi istovit Austria - cât cum să-i pe~tru mabuşIrea revoltelor mteme - Cvadrupla Aliantă pentru sec . 't t " .
tempereze ambiţiile. ".AJe]{llI1dru doreşte pacea lumii", raporta un diplomat ol t - . S'"
P 1 icaşi Stanta . Al' _. . ., . un a ea .geo-
Ianţ~Lpentru stabilitateaintemă. ~
austriac, "dar nu de dragul păcii şi albinecuvântărilorei; mai degrabă de dragul
~~r, p~ măsură cetiLnp~1 t.recea şi amintirea lui 'Napo\~on se estompa, această
lui însuşi; nu neconditionat, ci cu rezervernentale: el, trebuie să rămână arbitrul
, . .~ ~ . . - - corn maţie devenea tot mal dificil de susţinut. Cu cât se apropiau aliantele deun
CONCERTUL EUROPE1
76 DIPLOMAŢIA·
, Egiptul. Fiind în joc interesele britanice, Castlereagh .nu a ezitat să apeleze ta:ţâr
sistem de securitate colectivă şi de un guvern european, cu atât se simţ~a Marea în numele adevăratei unităţialiate, pe care până atunci căutase să o limitezeIâ
Britanie mai obligată să se disocieze de ele, Şicu câtse dis~cia,maimultMareAa stăvilirea Franţei'. în mod caracteristic, el a elaborat o distincţie între chestiunile'
Britanie, cu atât devenea Austria mai dependentă de Rusia ŞI pnn, u,rmare cu atat reoretice şi cele practice: "Problema Turciei este de o cu totul altă natură şi 'una
mai rigid apăra ea valorile conservatoare, Acesta a fost un cerc VICIOS,care nu a ,pe care noi în Anglia o privim nu teoretic, ci practic .. ,,,19
putut fi depăşit. , , Dar apelul lui Castlereagh către Alianţă a servit mai presus de orice la-de-
Oricâtă simpatie ar fi simţit Castlereagh faţă ~e pro?lemele Austriei, el nu a monstrarea şubrezeniei intrinseci a acesteia, O alianţă în 'care un partener îşi tra-
fost în stare să determine Marea Britanie să exercite pencole potenţiale, spre a le tează propriile interese strategice drept unică chestiune practică nu conferă nici o
deosebi de cele efective, "Când echilibrul teritorial al Europei este tulburat", a securitate în plus membrilor săi, Pentru că ea nu prevede nici o obligatie - dincolo
admis Castlereagb, "ea [Marea Britanie] poate interveni cu efect, dar ea este de ceea ce consideraţiunile privitoare la interesul naţional ar fi impus oricum,
ultima guvernare din Europa de la care se poate aştepta sau cm:e se poate aven- Metternich, fără îndoială, s-a liniştit ca urmare a evidentei simpatii personale a
tura să se angajeze în vreo chestiune de natură abstractă", N?I ne vom a~a p: lui Castlereagh faţă de obiectivele sale şi chiar faţă de sistemul congreselor în
locul nostru când pericole reale vor ameninţa sistemul Europei; dar aceasta Ţar~ sine. Castlereagh, a spus unul dintre diplomaţii Austriei, era "ca un mare Îndră-
nu poate şi nu va putea acţiona în numele unor principii de prec~uţie abs:racte ~I gostit de muzica din biserică; vrea să aplaude, dar nu indrăzneşte=". Dar dacă
speculative,,,17Cu toate acestea, problema crucială a .lui Metter~lch era ca.nevoia până şi cel mai europenizat în gândire om de stat britanic nu îndrăznea să
îl obliga să trateze ca fiind practic ceea ce Marea Britanie ~onsldera a fi abstra?t aplaude lucrurile în care credea, rolul Marii Britanii În Concertul Europei era
şi speculativ. S-a Întâmplat ca revoltele interne să fie pencolul pe care Austria sortit să fie vremelnic şi ineficace,
l-a găsit cel mai greu de controlat. A A " ' Oarecum la fel ca Wilson, cu a sa Ligă a Naţiunilor un secol mai târziu
Pentru a îndulci dezacordul de principiu, Castlereagh a propus intâlniri peno- eforturile lui Castlereagh de a convinge Marea Britanie să participe la Un sistem
dice, sau congrese, ale miniştrilor de externe, pentru trecerea În revis:ă. a s!tUaţi~i european de congrese au mers mult dincolo de ceea ce instituţiile reprezentative
Europei, Ceea <:ea devenit cunoscut ca Sistemul de Congrese a urm~lt _sa:t~bl- engleze puteau tolera, din considerente filosofice sau strategice. Castlereagh era
lească un consens asupra chestiunilor cu care se confrunta Europ.a ŞI,saAba:ato- convins, la fel cum avea să fie şi Wilson, că pericolul unei noi agresiuni putea fi
rească drumul.sprea tratarea lor pe o bază multilaterală, Marea Britanie, insa, nu cel mai bine evitat dacă ţara sa se alătura unui for european permanent, care în-
sesimtea în larzul ei cu un sistem european de guvernare, deoarece aceasta se depărta ameninţările înainte ca ele să se transforme în crize. EI a înţeles Europa
apropia prea mult de Europ~ ,unifi~ată.,p_ecar~ ~ngle~ii orespinseseră c~ co~sec- mai bine decât cei mai mulţi dintre contemporanii săi englezi şi ştia că nou
ventă.Lăsând deoparte politica britanică tradiţională, mCIun guvern bn~amc nu creatul echilibru 'avea să necesite o supraveghere atentă, El a crezut că găsise o
procedase vreodată la o angajare permanentă - de a tre~e în revistă evem~~ntele soluţie pe care. Marea Britanie o putea sprijini, pentru că nu trecea de o serie de
pe masura apariţiei lor - fără a se confrunta ~~ o ame~l~ţar~ an?~e, Parnciparea întâlniri, de discuţii ale miniştrilor de externe ai celor patru invingători şi nu
la un guvern european nu a fost pentru oprma pu?hca b~tamca, mal ,a~ac:lVa: avea nici un caracter obligatoriu,
decât avea să fie Liga Naţiunilor pentru amencam o suta de am mal târziu ŞI Dar până şi intâlnirile .pentrudiscuţii semănau prea tare a guvern european
pentru cabinetul britanic. Intr-adevăr, sistemul congreselor nu a depăşit vreodată
aceasta, în mare măsură, din aceleaşi mot~ve, '. ' A _
Cabinetul britanic şi-a făcut cunoscuta rezerva m mod destul de clar inca de nici măcar dificultăţile de început. Când Castlereagh a participat la prima sa
la prima asemenea conferinţă - Congresul, d~ la Aix-~a-Chapell~, din 1818, conferinţă, la Aix-la-Chapelle, în 1818, Franţa a fost admisă in sistemul de
Casrlereagh a fost expediat cu aceste instrucţiuni extraordinar de retinute: .Apro- congrese,iar Marea Britanie şi-a făcut ieşirea 'din el. Cabinetul a refuzat să-I <lase
băm]o d~c1araţie generală] cu această o:az~e 7i: de a~e~enea, cu di~cu~tate, pe Castlereagh să mai participe la alte congrese europene, care după aceea au avut
dând asigurări [puterilor secundare], că.., întâlrririle penodl~e ... se ,vor hml~a ~a loc la Troppau În 1820, la Laibach în 1821 şi la Verona în 1822, Marea Britanie a
un...subiect sau chiar ... la o putere, Franţa, şi fără vreo angajare de mterve~ţ?e_m , rămas în afara sistemului de congrese, pe care propriul· ei ministru de externe îl·
vreun mod în care Legea Naţiunilor nuo permite .., Adevărata noastră pOhtl:a ~ inventase, exact precum un secol mai târziu Statele Unite aveau să se distantezede
fost întotdeauna să nu ne amestecăm, cu excepţia cazurilor de mare urgenţa Şl' Liga Naţiunilor, pe care o propusese preşedintele Americii. în .ambele 'caZuTI,
atunci cu' forţe srrategice.t'" Marea Britanie voia ca Franţa să fie ţinută sub con- Încercarea conducătorului celei mai puternice ţări de a crea un sistem de securitate
trol. dar. dincolo de asta, la Londra dominau cele două temeri gemene - de colectivă a eşuat din cauza inhibiţiilor interne şi a tradiţiilor istorice.
amestecul continental" şi de o Europă unificată. , Atât Wilson, cât şi Castlereagh credeau că.ordinea internaţională ~LG'UljI1L"

" .Nu a existat decât o singură ocazie În care Marea Britanie a găsit diplomaţ:a urma unui război catastrofal nu putea fi protejată decât prin participarea ac1:l~iil"f
congresului compatibilă cu obiectivele sale: În tim,pul Revol.uţiei ~e~eşti, din tuturor membrilor cheie ai comunităţii internaţionale şi, mai cu seamă, a
1821, Anglia a interpretat dorinţa ţa.r:x1ui(de a,proteja pop_u~~ţrac:e?tma a Impe~ lor. Pentru Castlereagh şi Wilson, securitatea era colectivă; dacă vreo natiune' era-.
riului otoman în dezintegrare) ca pnmul stadiu al mcercaru RUSIeIde a cucen
····{?\f';]!:2~;fif~
nJ?li'LOMA II!\ '>\:~.~. :;;~
CONCERTUL EUROPEI
- .'
79;
.•. ~
-, .::»~~~;
victimizată.iinfinal toate ave<l1:;să devină victime. Securitatea tiind .astfel
• ştim şi a~ ţinut-o pentru noi; nimeni În urma mea nu înţelege problemelecon~ -i,..

I;eI'C~P~tă, ca unapentru toţi, toate statele aveau uT! interescomun în a se opune tinentului.v" Patru zile mai târziu, s-a sinucis. : . .-
a ;'resi urii şi.un interes chiar JŢJaimare pentru a o preveni. In optica lui -Castl e-
:e măsură ce Austria devenea tot mai dependentă de Rusia, Înt:ebaf.eacea
rţagh, Marea Britanie, indiferent de vederile ei într-o anumită chestiune, .~vea un
mai derutant~ ~~ care şi-a punea Merternich era cât anume mai, puteau apel~rile
interes real în păstrarea păcii generale şi în menţinerea echilibrului putem. Ca ŞI
sale la ?~I~ClplJ.l~ conservatoare ale ţarului să reţină Rusia de la exploat~re~
Wilson Castlereazh credea că cea mai bună cale de a apăra acest interes era de a
p~rticiJa la modelarea deci~iilor afectând ordinea internaţională şi la organizarea
oportunităţilor el In Balcani şi la periferia Europei. Răspunsul s-a materializat în
faptu! că aproape trei ~e~enii Me~e:nich a f!tcut faţă revoluţiilor din Neapole;
rezistentei la actele de violare a păcii.
S'Iăbiciunea securităţii colective constă in aceea că interesele sunt arareori ~pan~a ŞI Gre~la, menţl~~nd efectiv m acelaşi timp un consens european şi evi;
tand interventia ruseasca In Balcani.
uniforme, iar securitatea este arareori fără cusur. Membrii unui sistem general de
Dar Problema Ori~nt~Iă nu ave~ să ..dispa~ă. În esenţă, ea a fost rezultatul lup"
securitate colectivă sunt de aceea mai dispuşi la nonacţiune decât la acţiune
telor de independenţă dm Balcani, când diferitele naţionalităţi au incercat să
comună; ei fie vor fistrânşi laolaltă de generalităţi strălucitoare, fie vor asista la
scape ~e sub dOŢllmaţla turcească. Dificultatea în care această situaţie a pus siste-
defecţiunea celui mai puternic dintre ei, care se simte cel mai În siguranţă şi de
mul lUi Metternich a fost aceea că ea venea în contradicţie cu angajamentul acelui
aceea are nevoie cel mai puţin de ·sistem. Nici Wilson, nici Castlereagh nu au
sistem de a menţine statu quo-ul şi că mişcările de independentă care astăzi erau
fost În stare să-şi introducă ţara într-un sistem de securitate colectivă, deoarece
îndrept~te împotr!va Turciei mâine puteau să vizeze Rusia. Mai mult, ţarul, care era
societatea niciunuia nu se simţea ameninţată de pericole previzibile şi exista
cel mal. angaJa~ m păstrare.a legitimităţii, era de asemenea şi cel mai doritor să
încredinţarea că acestora-li se putea face faţă fărăajutorul nimănui sau că, la
mtervl~a,. dar rnrnem - cu siguranţă nu la Londra sau la Viena '7 nu credea că. tarul
nevoie, se puteau găsi aliaţi în ultimul moment. Pentru ei, participarea la Liga avea sa păstreze sta/li quo-ul, după ce armatele sale vor fi fost pomi te. .,
Naţiunilor sau la sistemul congreselor europene presupune a riscuri fără o sporire
. P~ntru o vreme,. un interes reciproc de atenuare a şocului prăbuşirii Irnpe-
a securitătii.
nul.U1 oto~an a sustinut o relaţie caldă Între Marea Britanie şi Austria. Oricât.de
Între cei doi oameni de stat anglo-saxoni exista totuşi o diferenţă uriaşă. puţin.le pasa englezilor de problemele specifice Balcanilor, o avansare rusească
Castlereazh a fost în dezacord nu numai cu contemporanii săi, ci şi cu tendinţa spre .Stramto~ era percepută ca o ameninţare la adresa intereselor britanice în
ge'ne.raIă~ politicii externe britanice rnodeme. El nu a lăsat nici o moştenire; nici Med:te~anaşi a Întâmpinat o. rezistenţă tenace. Metternich nu a participat nidi.
un om de stat britanic nu l-a luat pe Castlereagh drept model. Wilson nu numai odat: dlre~t la aceste eforturi ale englezilor de a se opune expansiunii rusesti.
că arăspuns surselor de motivaţie. americane, dar le-a şi ridicat la un nou nivel. onc~t de bmevemte le..consid.era. Atenta şi, mai presus de orice, aparent anonima
T6tis{;ccesorii săi au fost în oarecare măsură wilsonieni, iar ulterior politica sa C1dIP~omaţle- a~rmand .u?lt~tea ~uropei, tla~ându-i ye ruşi şi Iinguşindu-i pe
ext~rriă americană a fost rnodelată conform rnaximelor sale. englezi - a pernus Austriei sa-şi pastreze opţiunea rusească, în vreme 'ce .alte
Lordul Stewart, "observatorul" britanic căruia i-a fost permis să ia parte la state purtau greul acţiunii de 2ădărnicire a expansionismului rusesc. .
diverse conzrese europene, frate vitreg cu Castlereagh, a cheltuit mai multă Retr~gerea. lui. Me~ernich din scenă, în 1848, a marcat începtul sfărşituţu]
energie cu definirea limitelor implicării Marii Britanii decât aducând contribuţii mersului pe sarm a, pnn care Austria folosise unitatea intereselor conservatoare
la stabilirea unuiconsens european. La Troppau, ela înaintat un memorandum, pentru a menţine reglementarea de la Viena. Sigur este că legitimitatea nu ar fi
care afirma dreptul la autoapărare, dar insista ca Marea Britanie să nu "se În- putut co~pens~ la nesfârş.i~ declinul constant al poziţiei geostrategice a Austriei
carce ca membru a'j Alianţei cu responsabilitatea morală de a administra o poliţie sau cresc~nda Incompatlblhtate dintre instituţiile sale interne şi tendinţele natio-
generală e'uropeană,;Zl, La Congresul de la Laibach, lordul Stewart a fost nevoit nale. dommante: Nuanţa este, însă, esenţa diplomaţiei. Metternich dăduse ~le-
să reia afirmatia că Marea Britanie nu se va angaja niciodată împotriva unor ~anţa Problemei .Onent~le, dar succesorii săi, incapabili dea adapta instituţiile
pericole "sp~c~lative". Castlereaghinsuşi prezentase poziţia britanică într-un do- == ale ~u.st:lel ..la tlmpuril~ noi, au încercat să compenseze aducând diplo-
cument de stat din. 5 mai 1820. "Cvadrupla Alianţă",afirma el, "era () alianţă. m~ţJa_ au~triaca m rand cu tendinţa politicii de forţă în curs de afirmare _ neli-
pentru eliberarea uneimari părţi a continentului european de sub dominaţia mili- .. mlt~~. ~nntr-u~ concept de legitimitate. A fost să fie drumul invers al realizării
tarăaFrantei ... Nu s-a intenţionat niciodată, Însă, ca ea .să fie o uniunepentru-, ordinii mtemaţionajs.
guvernarealumii sau .pentru supravegherea afacerilor interne ale altor state ..,,22 As.tfel s-a. făcut că aşa-numitul Concer! al Europei a fost în cele din urmă
În' cele din urmă, Castlereagh s"a trezit prihs Între convingerile proprii şi z~rob~t pe mcovala Problemei Orientale. In 1854, Marile Puteri s-au aflat în
necesitătile interne: Nua reuşit să vadă nicio ieşire din această poziţie instabiIă.· război .?ent~u întâi~ oară după timpurile lui Napoleon. Printr-o ironie a sortii
,$ire"; i~aspus Castlereagh regelui în timpul ultimei sale Întrevederi cu acesta;'; a~~st război, ~ăzbOlul Cr!me!i~ îndelung~0n.dal11nat de istorici ca o afacere lip~
"este necesar să spunem la revedere Europei; doar dumneavoastră şi cu mine 6, sita d~sen~ .ŞI perfec~ ,evItabila, a fost starrnt nu de Rusia, Marea Britanie s'au
Austria - ţan cu man interese în Problema Orientală - , ci de Franta,
.~.:..
·-:. ;

8'0 DiPLOMAŢIA
, CONCERTUL EUR6PEIS'b ..·
în18S2, împăratul Napoleon 'al III-lea, proaspăt venit la putere printr-o generaţie. O dată ce s-a descătuşat din le ăturil I '1 ,', ,,:
lovitură de stat, l-a convins pe sultanul turc să-i confere lui supranumele de Rusiei libertatea de a-şi conduce propria g l't,l ~ va,on or comune, Austna a dat şj
Protector al creştini lor din Imperiulotoman, rol pe care ţarul rus şi-lrezerva prin U rmanând po I rea stnct pe baza meritulu' g li ,
un asemenea curs Rusia era sortită _, _ I eopo ItIO.
tradiţie, Nicolae 1 sca înfuriat că Napoleon, pe care el îl considera un uzurpator, tiunea viitorului Balcanilorş] în ti _ I a sa _se clO~neasca de Austria în ches-
. '\ mp, sa caute sa submIneze Imperi 1 tri
şi-a permis să joace rolul Rusiei, de protector al slavilor din Balcani, şi a cerut M
I otivul pentru care reglementarea d I V' , ,u aus lac,'
e
statut egal cu al Franţei, Când sultanul l-a refuzat categoric pe emisarul rus, fost că cele trei puteri dinspre est _ Prus , a R le~a ~Ancţio~ase nmp de 50 de ani a
la, USIa ŞI ustria şi - ,
Rusia a rupt relaţiile diplornatice cu Poarta, Lordul Palrnerston, care a imprimat ca pe cea mai importantă barieră În calea haosului :- l-au vazut umtatea
cursul politicii exteme britanice la mijlocul secolului al XIX-lea, a resimţit o franceze asupra Europei Dar în Răzb ' 1 C' "revoluţl?nar ŞI a dominaţiei
suspiciune morbidă cu privire la intenţiile Rusiei şi a trimis rapid Royal Navy în Europei", cum o nurnise Talie ra d OlU, _n,meu" Austrl~ ("camera pairilor
Golful Besika, în imediata apropiere a Dardanelelor. Ţarul a continuat însă în cu Napoleon al Jll-Iea. care ab;a a~t~p~::~ş~t ~a ~ntre mtr-o ,alIanţă ~n~?nfortabilă
cu Marea Britanie, care nu era dis usă să se u ml~eze poz~ţla Austrie] ITIItalia, şi
spiritul sistemului lui Mettemich: "Voi patru, cu toţii", a spus el, referindu-se la
celelalte Mari Puteri, ,;mi-aţi putea impune ce să fac, dar asta nu se va întâmpla aceasta, Austria a dat frâu liber
odinioară din Sfânta Aliantă
l '.. a
P ngajeze ITIdisputele europene, Prin
_ ,uslel ŞI rusiei, hrăpăreţele sale partenere de
niciodată, Pot conta pe Berlin şi pe Viena,,24, Pentru a arăta că nu-i pasă, Nicolae , ţa, sa-şi urmeze propriile interese ti 1
a ordonat ocuparea principatelor Moldova şi Valahia (România de astăzi), şi-a fixat preţul forţând Austria să se retra ă di G ,~ur nanona e, Prusia
Austria, eare 'avea 'cel' mar mult de pierdut de pe urma unui război, a propus te~ crescândă a Rusiei în Balcani s-a tr~nstl n e~allla, m v~eme ce ostilita.
rezolvarea evidentăpentru oricine - ca Franţa şi Rusia să acţioneze împreună-ca pnmului război mondial şi a condus la ăb ,ormfiat I~tr-unul ~l,ntre resorturile
p - f tă î +: - pra uşrrea inală a AustrIei
protectori ai creştinilor din Imperiul otoman, Palmerston nu dorea nici un ase- usa ~,a m laţă cu realităţile politicii de fortă Austria nu-şi dăd _
menea rezultat, Pentru a întări poziţia de negociere a Marii Britanii, el a trimis sa Ivarea el era angajarea europea -, , ' , ea seama ca
Royal Navy la gurile Mării Negre, Aceasta a încurajat Turcia să declare război intereselor conservatoare dePăşis~l~ m ~~~ţmer~a leritimităţii, Conceptul unităţii
confruntările politicii de fortă N ti ranll:e e nIaţrona e şi tindea astfel să atenueze
Rusiei, Marea Britanie şi Franţa au sprijinit Turcia, ' " a,lona rsmu avea efectul contr I ' di
Cauzele reale ale războiului au fost, însă, mai adânci. Motivele religioase resu I naţiona], ascutind rivalitătile' 'd" ar, exu tan inte-
Austria se aruncase s '" ŞI sponn riscurile pentru toate părţile
erau de fapt pretexte pentru planuri politice şi strategice. Nicolae urma vechiul case mtr-o competitie pe c d fi' , '
nu ~vea cum să o câştige, ' are. ate iind punctele ei vulnerabile,
vis rusesc de a câştiga Constantinopolul şi strâmtorile. Napoleon al III-lea vedea
o ocazie de a pune capăt izolării Franţei şi de a destrăma Sfânta Alianţă prin' In cinci ani de la terminarea răz b ' I . di ,
Carnillo Cavour a Început proc °llUdUI. ITI Crirneea, liderut naţionalist italian
slăb.irea Rusiei, Palmerston căuta pretexte pentru a opri o dată pentru totdeauna esu e expulzare
înaintareaRusiei spreStsâmtori. La izbucnirea războiului, vasele de război brita- provocarea unui război cu aceasta s '. ,.. it d
lOJ
r a _ ustnei'. diITI Italia prin
A
viintare rusească _ ambele de neirr: ?rlJ ,: o a la~ţa franceză şi de o încu-
nice au pătruns În Marea Neagră şi au Început să distrugă flota rusească a Mării t
ave~ să infrânză Austria Într-un r-agIbn,a mal înainte In ~Iţi cinci ani, Bismarck
Negre, O forţă anglo-franceză a debarcat în Crimeea pentru a captura baza na- d - R' b az· OI pentru suprematie în Germ ' . In' ";
vată rusească de la Sevastopol, ara, usia s-a ţinut deoparte iar Frant Ia ' ., " anla,. ca o
voinţei sale, Pe vremea lUI'Me'tteml'ch 'Caa acutişi ea la ,fel, deşi cam împqtriya.
Aceste evenimente nu au creat decât complicaţii pentru conducătorii Austriei, oncertu Euro fi 1 ' .....'
Ei acordau importanţă relaţiilor tradiţionale cu Rusia, temându-se în acelaşi timp ar ~ ţinut sub control aceste revolte. D~ aici inainte di ~el ar I uat m_diS(;t;t~işj
mal mult pe forta brută decât lori . .' r
rp ornaţia avea sa sebazeze
că înaintarea Rusiei în Balcani putea spori agitaţia populaţiilor slave din Austria." a
Dar se -temeau că alătuhihdu~sevechiului lor prieten Rusia, în Crimeea, ofereau' vreme de 50 de a~i, Dar cu fieca~: d: or~ c?mune~ ~~cea a mai fost menţin~tă
înarmărilor s-a intensificat. ceniu, mcordărite s-au multiplicat, iar clfrsa
Franţei pretextul dea atacateritoriile austriece din Italia,
La început, Austria şi-a declarat neutralitatea, ceea ce a fost O' atitudine înţe- -:' Ma:ea Britanie s-a comportat cu totul altfel' _ ' , .
de politica de fortă Ea _ bi , " , ..tntr un sistem mternationaj propulsat
leaptă, Însă noul ministru de exteme austriac, contele Buol, a găsit că inactivi=' , " nu s-a izuit niciodată pe sistemul d .
tatea era prea apăsătoare şi ::meninţarea Franţei la adre~a posesiunilor Austriei .- , asigura securitatea; pentru Marea Britanie 1 e c~?gr~se pentru a-~i
din Italiapreaneiinştitoare. In vreme ce armatele britanice şi franceze asediau ';: semăna cu o afacere mai mult de ât d '~,ou, a:'pect al relaţiilor mteinaţionale
Sevastopolul, Austria a prezentat ţarului un ultimatum, cerând ca Rusia să se Marea Britanie a devenit tara dom~~a t: ~ rcei. In cursul :ecolului al XIX-lea,
retragă din Moldova şi din Valahia, Acesta a fost factorul decisiv în încheiere de puternică pentru a se' tine ' ~ a m Europa. Este sigur că era îndeajuns
fi ' pe picioare smgură şi avea avant '1 ' j-"
RăzboiuluiCrimeii - cel puţin asta au gândit de atunci încoace conducătorii ruşi,;, geogra ice, precum şi impenetrabilitate fată de tulb _ '1 ' 3Je e IZ? arn
Austria a renunţat la Nicolae 1 şi la o prietenie strânsă cu Rusia,. datânddin Dar a avut parte şi de conducători fi " "urar~ e mt~rne de pe continent.
timpul războaielor napoleoniene, Superfioialitatea combinată cu panica i-aufăcuţ rirea interesului naţional. errm, angajati rara sentImentalism În urmă-
pe succesorii lui Mettemich să se lepede de moştenirea. unităţii conservatoare, car~ Succesorii lui Casti h .,' ' '
au avut o mai si -, ereag nu au înţeles continentul la fel de 'bine ca el, Darei
fusese acumulată cu atâta grijă şi uneori cu chinuri vreme de mai mult de ,"
. gura mţelegere a ceeace constituia interesul naţional britanîeşi'
8:2 DIPLOMA TIA ,
CONCERTULEUROHEI
••.... . -' . '. xtraordinară abilitate şi insistenţă, George ~annjn~, ca~e a
, di d ce:
l-au.urmărit.cu
' ',." .,' ierd t d 1· timpul în actiunea
- C stlereagh nu a pier u .. e oC., ,
de elimi- Punctul de vedere britanie asupra securităţii nu se deosebea de izolaţionismuL·
urmat ime lat upa a .. '_. ? .. , Castlereazh îşi mentinuse influenţa", american, prin aceea că .Marea 'Britanie se simtea impermeabilă la orice _ eu
i' I ât Ha lezături p!fln ,care .. ° ',.'
nare .- a u timelor
.• ca ev '. tii° " european d e congr.ese, 'In 1821 , anul precedent excepţia răsturriărilor de violenţă extremă, Dar America şi Marea Britanie'au
oricât de slaba; asupra SlS em~ ~'I h Canni~a chemase la o
politică de avut poziţii diferite când a v~nit vorba despre relaţia dintre pace şi structura in-
celui în care l-a succedat lui a,s5t ere~g , iderăm" a s us el în spiritul ternă, Conducătorii britanici nu au considerat În nici un caz răspândirea insti-
.. . ." +: C"- Sa nu .conSl , .. p , "
neutralitate în vorba ŞI m rap a '" E ,,26 Apoi după ce a
tuţiilor reprezentati ve ca fiind cheia păcii, aşa cum au făcut în general omologii
' " ", - "IT ri am putea regenera. uropa, , "
proste~c r?~anţlOs, ca nOI singu lăsat nici o îndoială asupra faptului că pnnci- lor americani, şi nici nu s-au simţit interesaţi de instituţii diferite de ale lor.
devenit l!llmstr~ de ext~me, el nu a , I e în optica lui, era incompatibil cu Astfel, în 1841, Palmerston a dezvăluit pentru ambasadQrul britanic la Ski,
iul său. călăuzitor era interesul naţional, car, ,
angajarea permanenta -' III Europ,a'
p " .' Petersburg la ce avea să se opună Marea Britanie prin forţa armelor şi de ce nu
avea ea să se opună schimbărilor de natură pur internă:
,,' , mul Euro ei. nu înseamnă că suntem chem~\1 sa ne
.., mtim legaţicum suntem de siste b it i Băaăret în treburile natiunilor care ne Unul dintre principiile generale pe care guvernul Majestăţii Sale doreşte să le respecte
amestecăm cu fiecare ocazie, neo OSt ŞI e,' ,
, " _ 27
Inconjoara, ", _ ca pe un ghid În tratarea relaţiilor dintre Anglia şi celelalte state este că schimbările pe
care naţiunile străine pot alege să le opereze asupra constituţiei sau formei de
' , " . d t I de a-şi stabili slll"ura calea guvernământ proprii trebuie privite drept chestiuni cu care Anglia nu are nimic a face
de ~~:~~e p~~;i~~efi~~::~ ~:~ţ~il~:Ş~I~i~~n~~_s,~e~~::Uai după interesul~aţional _ pentru a interveni cu forţa armelor ...
Dar Încercarea unei naţiuni de a cotropi şi de a-şi însuşi teritorii ce aparţin unei
politică ce tăcea aliaţii, fi~ ~ux~j~~r~,~:t~~~~am~;~:.~~~, dată interesului naţional, alte naţiuni este o chestiune diferită; deoarece o asemenea încercare conduce la
Palmerston a .exp- rea C .lI: bă '. .. la ce este bună o politică,
d . ă întrea a oameniI.., modificarea actualului echilibru al puterii şi, prin modificarea forţei relative a statelor,
după cum urmeaza: ,,_an, m să facem ceeace pare a fi mai bine, în fiecare poate avea tendinţa de a crea pericole pentru alte Puteri; iar unor asemenea încercări,
s~gurulrăs,p:unsest~ ca_nOI vre: tăcând din Interesul Ţării Noastre principiu guvernul britanic, prin urmare, se simte complet liber a li se opune .. 3l
dintreocazii, pe~asu:a c_e ap d' I descrierea oficială a politicii externe
că1ăuzitor,,28, Dupa o Jumatate ,e sec o : e după cum se reflectă în explicaţia Fără .excepţie, miniştrii britanici au fost preocupaţi mai presus de orice de
păstrarea libertăţii de acţiune a ţării 10L În 1841, Palmerston a reiterat dezgustul
britanice nu câştigase prea m~,1t~~ exa~t~~te~' Miniştrii de externe britanici au
Marii Britanii faţă de cazurile abstracte:
dată de mini~trul de exterl~e ir _ ~~ fi int~;e~ul imediat al acestei ţări, fără a
fostcălăuziţi de ceea ce 1 s,-a, paru .. . ,,29
... nu este o practică a Angliei de a intra în angajamente referitoare la cazuri care Încă
facrcalcule l~borioase cu pn\lrell~t;I:;- declaratii ca aceasta ar fi fost ridiculi~/ nu au apărut concret sau care nu sunt-imediat previzibile,.32
.' ;In cea mai mar~,parte a ce or a, es;e hine ~ntru că asta credem că este ce8
După aproape 30 de ani, Gladstone a adus în discuţie acelaşi principiu într-o
zate drept ?utologlce - fac~m ceea ce id ~te ca edificatoare; foarte rar 'scrisoare către regina Victoria:
'. "'''.. In Marea Bntame ele erau consi er. ' l'
mal uwe, .., , .'.., interes nationa
' , < 1 la definirea acelei mult folosite expreslI, ,,1 ,.
existat vreu~ ,ape '" "" man ermanent", spunea Palmersto Anglia trebuie să păstreze În Întregime În mâna sa mijloacele de a-şi evalua obligaţiile
,'Nu·av.·em mCI un aliat veşnic ŞI mc~ un duş, ,P fi ' Iă deoarece conducător faţă de diversele situaţii ce apar; ea nu trebuie să-şi împiedice sau să-şi îngusteze
.'. . , " , de mCI o stratezie p ICJa a, , libertatea de alegere prin declaran; făcute altor Puteri, în interesul real sau presupus al
Marea Britanie nu avea nevoie oe ru ,0 ., , l ât putea
î

eifnteleaeau interes'u1 'britanic atât de bine ŞI de intens em~ţlOna î~~;:Zători' acestora, şi cărora acestea din urmă să pretindă a le fi cel puţin colnterpreţi ..,33
" ,e in fiecare situatie, pe măsură ce acestea apareau,
acţiona spontan _1, C ' int 1 lui Palmeston: "Interesele noastre s Insistând' asupra libertăţii de acţiune, oamenii de stat britanici au respins de
natiunea ave<; sa-i urmeze, u cuvm e_e, , ,,30
regulă toate variaţiile pe tema securităţii colective, Ceea ce ulterior s-a chemat
eterne i este de datoria noastră să urmanm a~este mte:es~, , rivire
,,,splendida izolare" a reflectat convinger~a Angliei că ea avea mai mult de
COI;ducătorii brita~i~~ p~reau disPeu:~t 1;:1i::;~~bc: s:n~~pc~;~nc~a~us bel pierdut decât .de câştigat de pe urma alianţelor, O abordare atât de rezervata nu
cEeea ~e
rau mca ŞI m
=.
eraa~ pp~~i~a~~lri~~r~~~r~~!ăluie obiective pozitive, prob~bil deoare
, , C" _ eau sa recuna
:putea fi cultivată decât de o ţară suficient ,de puternică pentru a se descurca. de
).lllasingură, care nu' prevedea nici un pericol, pentru care ar fi avut neY9i~de
le plăcea destul de mult statu qua-ul eXlstena:'1 '~andVa:nşcloCnadua~ătorii britanici cşprijinul unor aliaţi, şi care era sigură căorice situaţie neplăcută ar fi ameninţat-o
' 1 b 'ta' de cum aveau s -y ,

interesul naţiona , fi mc ti t Ei preferau să aştepte caz pe ea i-ar fi ameninţat încă şi mai mult.pe aliaţii ei, Rolul de naţiune care men-
' ici o nevoie să-I elaboreze an IClpa , , _
simţeau n ", ibil de adoptat de tările de pe continent, dat fiind ca.. ţine eclulibrul european i-a dat Marii Britanii toate oportunitAJile pe care le
concrete - poziţie Imposl 1,
erau aceste cazuri concrete, . .doreau sau de care aveau nevoie conducătorii săi: Această politică a fost posibil
de susţinut, deoarec,e nu presupunea eforturi în vederea unor câştiguri terit~f,ialţ

:";."
&4 DIPLOMAŢIA···
_.. ; ,"':.•. &;:::~':l
rn Europa; 'Angfiaîşi putea alege în voie disputele În care să intervină,' de vreme CONCERTUL EUROPEI 8'5; \:.i

ce singurul său intereseuropean era echilibrul (oricât de vorace era apetitul ~ent~u a evita ca îndemânarea tactică să se irosească la întâ _ >ici:j,
britanic pentru achiziţii colorriale continentale). ţişun. Iar principiu] fix al politicii exteme britani ârnplare, pe marun- o

rolul său de protector al echilibrulu: t '.. man:ce, recunos~ut sau nu, il 'fost
Cu toate acestea, "splenQida izolare" a Marii Britanii nu a oprit-o să intre în
rea celui mai slab împotriva celui m~.pu e rl1,.carI,e ITIgeneral a msemnat sprijini-
aranjamente temporare cu alte ţări, pentru a face faţă unor situaţii speciale. Ca I pu termc, n vremea lui Palm
b ru I putem..'
s-a transformat Într-un . " , . '
t hili
ers on, ee I 1-
putere navalăfără o armată permanentă numeroasă, Marea Britanie a trebuit să
coopereze când şi când cu un aliat continental, pe care a preferat Întotdeauna să britanice, încât nu avea nevoie de ni~r~n:I~~r~n:~-ata~ ~~ ,ne~druncinat al politicii
si-l aleagă atunci când -s-a ivit nevoia. În asemenea ocazii, conducătorii britanici un anumit moment, pol itica era descrisă i:evitabi 1 ~retJca, m.~I(eren.t_c~ cur~ avea la
~e puteau arăta remarcabil de ermetici faţă de animozităţile din trecut. În cursul puterii. O extraordinară flexibilitat • , • n termenii protejăni echilibruiu!
. ea msotn un număr de obi ti ..
De pildă hotărâr d 1- - .' iec rve pracnce ŞI fixe,
desprinderii Belgiei de Olanda, în 1830, Palmerston a ameninţat mai întâi Franţa . .' ea e a nu asa Ţările de Jos la chere I . '.
cu războiul, dacă aceasta ar fi căutat să domine noul stat, apoi, câţiva ani mai modificat din timpul lui William al 1lI-1 de Or . m~ _uneI puteri majore nu s-a
târziu, s-a oferit s11sealieze.cu ea pentru a garanta independenţa Belgiei: "Anglia război mondial. În 1870 Disraeli a f ea e lam~ p~n~ la declanşarea primului
, ,rea rrmat acest principiu:
singură nu-şi poate atinge-ebiectivele pe Continent; trebuie să aibă aliaţi, ca Intotdeauna s-a sustinut de către 1 ' _.
instrumente cu care să.acţioneze.r'" ţările de pe coast~ europe~nă î~tlJve~nudacestei ţan că era în interesul Angliei ca
, , 1 inzan u-se de la Dunkirk . O t d
Desigur, diverşii aliaţi ad hoc ai Marii Britanii ave-au propriile lor obiective, msu ele din Marea Nordului să fie tă •. d ' _, ŞI· S en e până la
, . . ~ s apamte e cornumtăn lIb .. fi .
care de obicei presupuneau o extindere .de influenţă sau de teritoriu în Europa. pracncănd pacea bucurându se de bi fi '1 lib ţ ere ŞI In ontoare
Când treceau mai departe de ceea ce Anglia considera a fi potrivit, Anglia se situa' ale comertului c~re tind căt-~ .. 1. me aceri e 1. ertăţii şi urmărind a.cele obi~ctiv~
. ,. . re CIVI lzarea omului şi să nu s fi' , ,
de cealaltă parte şi organiza coaliţii împotriva aliaţilor de odinioară, în apărarea mari puteri militare.,3) ,e a e In posesia unei
echilibrului. Stăruinţa ei lipsită de orice sentimentalism şi hotărâreaei egocentrică .
Faptul c~ În 1914 conducătorii zermani fi ' .
au adus Marii Britanii calificativul de ,,Perfidul Albion". Acest gen de diplo-
Marea Britanie a reacţionat la invazia cre J a~, o~ ~e~lmente SurpnnşI,când
maţie se poate să nu fi reflectat o atitudine deosebit de elevată, dar a menţinut . război, a arătat în ce măsură dev·e. _ '" rrn~~ in . e gia printr-o declaraţie de .
pacea Europei, mai ales după ce sistemul lui Metternich a început să se destrame . . _ . .. rnsera aceştia izolati,
pe la margini. Buna parte din secolul al XIX-lea susti ' . ,
obiectiv britanic important. În secolul ai XVÎ;~~rea ~ustnel a fost consid~rat~
Secolul al XIX-lea a marcat apogeul influenţei britanice. Marea Britanie era
purtaseră mai multe războaie pentru • . dica arlborough, Carteret ŞI Pitt
încrezătorare În sine şi era întru totul îndreptăţită să fie astfel. Era cea mai Deşi Austria a avut mai put. a unpie rea Franţa să slăbească Austria.
importantă naţiune industrială, iar Royal Navy stăpânea mările, În era tulbură- m a se teme de agresi F "
al XIX-lea, englezii au continua' t sa- dă î resiunea ranţei 10 secolul
rilor interstatale, politica internă britanică cunoştea o seninătate remarcabilă. .. va a III ea o contragre t t ·1- c -
pansnmea rusească înspre· Strârntori C' d 'R 1. . u a e un a raţă de ex-
Cânds-a ajuns la marile probleme ale secolului al XIX-lea - intervenţie sau . an evo utiadin 1848 .
provoace dezintegrarea Austriei Palm t ' , a amenmţat să
neintervenţie, apărarea statu quo-ului sau cooperare la schimbare - conducătorii , ers on a spus:
britanici au refuzat să se supună dogmelor. În războiul pentru independenţa Austria stă în centrul Eur . bari -, ,
Greciei, din anii 1820, Marea Britanie a simpatizat cu ideea de independenţă a parte, şi împotriv.a invaziilo~P:~ ~e ~~er:;:io~nva tulburărilor ~e. orice fel, pe deo
sunt strâns legate după mine d "P. ,~ ependenţa politică ŞI lIbertăţile Europei
Greciei faţă de stăpânirea otomană, câtă vreme făcând aşa nu şi-a ameninţat _ ..' , e menţInerea ŞI Integntat A ,. .. .
peana; ŞI prin urmare, orice tinde' . ea ~strlel ca mare putere euro-
poziţia strategică în Mediterana de Est prin sporirea influenţei ruseşti. În 1840~
vătămeze Austria, sa~ chiar mai mPruInlt ra~ort ddlrec~sau chiar mde,Părtat să slăbească şi să
însă, Marea Britanie a intervenit pentru a stăvili Rusia, sprijinind prin aceasta , , sa o re lica de la poziti d .
la aceea de stat secundar trebuie sa-fi ma e putere de P,om ordin
statu quo-ul În Imperiul otoman, În Revoluţia ungară de la 1848, Marea . ' le o mare catastrofă pentr E. .
once englez ar trebui să o condamne ' _,' _ . 36 u, uropa. ŞI W1a.pe .care
Britanie, fără să intervină formal, a salutat de faptrestaurarea de către Rusia a: ŞI sa.Incerce sa o prevma ,
statu quo-ului. Când Italia s-a ridicat împotrivastăpâniriihabsburgice, În anii După Revoluţia din 1848 Austria ii dev· . di '. ,
1850, Mărea Britanie a manifestat simpatie, dar neintervenind. Pentru a apăr" sa tot mai nesigură, diminuându"' tili erut m.ce ITI ce m~1 ~labă, Iar politica
echilibrul puterii, Marea Britanie nu a fost nici categoric 'intervenţionistă, nici
nică din Mediterana de Est. ŞI u I itateaca element-cheie m -politica brita-
rreintervenţionistă, nici bastion al ordinii vieneze, nici putere revizionist . Obiectivul central al poiitici] Anzliei era -, '. .
Stilul său a 'fost neîncetat pragmatic, iar englezii se mândreau cu abilitatea pard~~elele. Rivalităţile austro-ruse "'resu u sa lmpledl.ce Rusia de _a o~~pa
care se descurcau. !TItenţulor ruseşti în provinciile slav/al I~a~ o impltcare pe scara ,larga a
" CI} toate acestea, orice politică pragmatică - într-adevăr, mai cu seamă'; Mar~a Britanie, de vreme ce controluleD: el. - ceea ce nu pr~ocupa ,seri6s
po'litică pragmatică - trebuie să se bazeze p.e un anumit principiu de ordin austriac vital. Marea Britanie a ajuns deci să ane.lelor nu c~nstJtU!.a un mt~r~~
eutate nepotrivită pentru Rusia D 'Mconslder~ A~strla ca fiind o contJ";i'::
, . e aceea area Bntame a stat deoparte 'câr!\;f
".)Î.~ .. 'd' . CONCERTUL EURO
:,.liltot~~UJ?a,Mar~a Britanie i-a tr ' , " . PEJ
86 DIPLOMAŢIA ....~II1e:P;?htlca dusă'pecontirient'Ş i; ~tat institutiile reprezentative ca varo"-',f'.,
.sului' f' [ .'. . ema.tost intotdeaun ' 'fi .. om
Austria a fost înfrân

de Piemont în Italia şi de prusia în competiţia pentru .su- •. ,~a,lOna britanic şi l1ualim~tideol
f:' "O' a. JU:tI lC~;ăînJerm. enli irtte~~::c.'
premaţie în Germariia -r- oindif,;renţă care nu ar fi fost de conceput cu o generaţie tia aţă de o revolut' ." . Ogll, n de cate orişi-a ..'. ,'.' .,;
făcut-o-din .' ţie, ~um a procedat faţă de Italia În 1848exprlmat:~Im.Ra,t
înainte, După sfârşitul secolului, teama de Germania avea să domine politica , . motl:e eminamentepractice A tf 1 .'.'.'• Marea BJltame,ii;
britanică, iar Austria, aliatul Germaniei, a apărut pentru întâia oară ca oponentil1 ~axlmapragn:atIcă a lui Camliu": . Căc' . , se, Palmerston a citatapr(jb~fb;
deoarece este inovatie vor 'fi. ne ~ :'. I cel ce au fost de acord cu îmbun··.a"·"t
A ..·····,·
calculele Marii alBritanii, A tat _' " . VOlţi intr-o zi - . ,. '.' "" lrea
În secolul XIX-lea, nimeni nu ar fi crezut posibil că într-o zi Marea' ince sa mai.fie imbunătătire.r'" A . Asa accepte Inovatia cândac~tir:
cesta era însă un sfat 6' '. ..... 1 .)1"
Britanie se va alia tu Rusia, în optica lui Palmerston, Rusia "urma un sistem de
agresiune universală pe toate fronturi1e, în parte datorită caracterului personal al -".
o 'chemare 1
'0001"1
exteme Leu "
'
ui .1 ~:;;.o~:go;:;, valorilor' " a instituţiilor
area Britanie a judecat alte tărI ' .
b'~'::';;,;,,,,n
'.',parc,ursul
T· ..'

ă; rt"
îinpăratului(Nicolae ,
1
în parte datorită sistemului de guvernare"3'. 25 de ani mai'
târziu, acest fel de a vedea lucrurile a fost reluat de lordul Clarendon, care a
f~tă de
,
k':
,ructun
n~lmal li,n scurt interludiu datorat lui Gl d't
e lor interne.
pe b~ p.oliŢiciidor
.: .' a S one,a ram<ţSll1difereilt:ă .
susţinut că Războiul Crimeii "a fost o bătălie a civilizaţiei Împotriva barbariei,,3\ DeşI Marea Br't ' ,'. . ,....; ..
1 ame ŞI America-au îm - .- ,. '., - ,..",
Marea Britanie a traversat cea mai mare parte a secolului încercând să contro-l car~a p~rma?entăfupolitica. interrrati p_arta~lt o an~ml~ rezervă-fată-de im ,Ii.
-, 'leze expansiunea rusească în Persia .şi căutând căi de a se apropia de Constan" • var.la.nta de Izolationism pe b'·.; ." onala, Ma.rea.B.n.t~.n.re,.Şt'-aJ'u";";fi.I;;;'·t· .... '.p....';
tu "1' ".aze cu totul d'~ , ... ' '., " ,... ;m eatproprta
tinopol şi de India, Avea să fie nevoie de decenii de insensibilitate şi d .: .ţll, e democrati ce drept exemplu pe
mstitutiile i '. I ente. .Arnerica şi-a proclamat
li pentru restul'.lurrtiÎ'M ···B·;':'. ,',
rilSf
..... 1-
agresivitate germană pentru a muta preocuparea majoră britanică pentru secu , ' _ par amentare ca lipsite. d 1 . o, ..• . ,.area ntame şi-a tratat
,a).uns sa creadă că răspândireade e re ,e~anţa'pentru .altesocietăti .A:·m···...
er..I"c'a",.
ritare pătre Germania, lucru ce nu s-a întâmplat în cele din urmă decât dup 'p " _ '. . mocranei av ._ ' ',' .. ' .,a
ace "l~u:a nu se putea ajunge altfel M,eaB·:~a~lgure pacea, deoarec ...8Iâ\.J.·
începutul noului secol. r .
Guvernele britanice s-au schimqat mai des decât cele ale aşa-nwnitelo 'Pute structura internăa, dar
A ar nu
nu si
şi-ar fi asumat' ' '"area· ritanie pute . a p.refi'era o .,,'" anumită
In 1848, Palmerston a ' n,lci un nsc pentru ea, ' .... '. ,
Estice; niciuna dintre figurile politice britanice majore - Palmerston, Gladston . ' asociat temeri le ist '
şi Dis<adi _ nu~' buoma' de_d"" n"nu","P"p",um M,rt,mio", Niwl'.' narea_ monarhiei franceze şi a aritia ,IS ortce ale Marii Britanii cu răstur-
şi Bismarck. În ciuda acestui fapt, Marea Britanie şi-a păstrat o extraordinar regu~a practică a politicii bri~ni~e' \l~~l n,o~ ~~naparte tăcând apel la aceasta
consecvenţă a obiectivelor. O dată îmbarcată într-o anumită direcţie, ea a ur neaza An.glia este de a recunoa te cac nncipiu l~va~abil în baza căruia actio-
mat-o cu neobosită tenacitate şi încredere stăruitoare, care au permis Mat'
natiunea Il alege de bună voie Jo organ al fiecarei naţiuni acel organ pe 'c' -o
Pal t.' - al.
Britanii să exercite o.influenţă decisivă in beneficiul liniştii din Europa. e , : mers on a fost principali h' . .
O cauză a stabilităţii Marii Britanii 'in vreme de ·criză a fost natura reprez ~~ d~ ap,roape 30 de ani, În 1;4rr:r~~t al,phol,iticii e~teme a Marii Britanii vre-
,
nnraţie cinică: ,emlc l-a analizat stilul pra gmanc ' cu ad-
tativăa instituţUlor sale politice, Din 1700, opinia publică a jucat un rol irnp
tant în politicaextemă britanică, Nici o a:Ită ţară a Eurnpei secolului al XVm-l
...ce ,v:eadovedindu-i
Anghel, atunci Lordul
_ Palmerston?
. " Vrea să determine Frant· ,-
nu a avut un punct de vedere al "opoziţiei" cu privire la politica externă;
fără ca Franţa să ai~ăc~ problle~a egipteană nu se va încheia decâtaşSă .s.1rnta p~terea
Marea Britanie, aceasta era parte a sistemului, În secolul al XVID-lea, Tories, t ' reptu sa dea o mână d " a cum va VOI e' şi
puteri ge~mane că nu are nevoie de e ajutor. Vrea să dovedească celor'd • •
regulă, reprezentau politica externă a regelui, care înclina spre intervenţi
disp.utele continentale; Whigs, precum Sir Robert Walpole, preferau să menţi
oarec!ll'erez faţă de certurile de pe continent şi căutau să pună un mai
~::::, 1:"'Rusia sub ,",",1 şi s :I~,~
;;":;;
~:';~Aogli'i,"Ad~ri:
e a nu vedea Anglia apropiindu-se iarăşi de F
i; ':'
o ~~Jn u-se de gnja el per-
ervă
accent pe expansiunea dincolc de ocean. ln secolul al XIX-lea, roturiie lor: Nu a fost d I " ranta.
" ili e"oc, o descnere inexactă •
inversat, Liberalii, precum Palmerston, reprezentau o politică activistă, în vre' UJllbruI putem, In cele din urmă, ac ata ceea ce ,mţelegea Marea Britanie prin
ce conservatorii, precum Derby sau Salisbury, erau prudenti în privinţa ame's '" ul cu un simgur, re 1atrvscurt,
CO' ' es a permis
război I _ Marii B nitann" sa- traverseze
cu lui în exterior. Radicalii precum Richard Cobden erau aliaţi ai conservaW."" i~ ~eşl jja fost departe de intentia oricu~~~: ~a :.n~e putere - RăzboiulCri-
în susţinerea unei atitudini britanice.neintervenţiQniste, " , eu a ost. Cu certitudine ceea' ce . CI c~ a fost Început, Războiul
Deoarece politica externă britanică s-a dezvoltat din dezbaterile dese ,h,elaborată cu atâta migala- I C· a condus la pr.abuşirea ordinii lui Mett
aste te î . , a ongresul de 1 V' . er-
poporul englez a arătat oextiaordinară unitate în vreme de război. Pe .~. ••. ,n e mtr,e cel trei monarhi din Est ,_ a Jena, Destrămarea unitătii
parte,o poiitică externă atât de deschis partizană a făcut posibil - deşi extre ţ1Jhplomaţla europeană A a m,laturat elementul moral de mod "
uit " . ,u urmat 15 am de . . .' eratie
neobişnuit _ ca politica externă să ia un curs total diferit când un prim m( ."' mal precară stabilitate să ' 'f:' • . .. , nesiguranţă, înainte ca o nouă > ,

.. IŞl acă.apariţia. oua ŞI


era înlocuit. De pildă, sprijinUl dat Turciei de Marea Britanie în anii 187,0'
b;u.s sfârşit când Gladstone, care îi privea pe turci ca fiind vrednici de "
c
sub aspectmoral, l-a înfrânt pe Disraeli în alegerile din 1880,