JlxbtJ p~,. qu.

ilJtJ UG'" cJ tr Jfdfaluanas '"''P''-"s \'fq; '" funnus pr~'tcn

O tC'tJ -t ~qua!,! tndt!)UJ.cmus mcnd!C bdlcr ftuu&us traptt. ~tcnmC'n
cus rutbcnC's JppdlJt -t \'rnus ftumti tbtram nomadcs fcatba:; GCHUs qu
. bJnctcrr~i '"'~'luac qu~,ndj l)ctbc.qm-: DJnă bdlJfpts fdui mrpa fuGJ
bua Jfftcât.poflrcm" romJruo Jmtts fubacn Jc rdm f(tnr-: ro"'"''
dnaJ l'ucc quodj fbcc~' J qu~' ftJcnJ nuncup3t.J.f.rmdc lou" rr.as rr
Dtaa 't p:" fbccis \'JIJcbt Jppcll.m. ~m""' adbuc ('cnn romJ ~ b"\l
m1n1 ttJhc~' ~•r anrclltl)tbtho. Jnrcr \"Jl.lcbJs rcmpdlJtc nfJ D ~ t-rJI
GUIJ::.f'd ba) cti l'JmauupJrctl ctfcnt Jt~ ob tlhs multtfJnj "'-1NJC1rr. q::
"rnua Jdum dJn"o pene Jd tnrcrtun~,nr ttlcumir.~ants amp.&o frau~
etpc ferea no t.i dklS rdlttUtt ijs fabtapa ciJrttctC 't "PCtl pt,uc narcbC',.
ru crq,r"s -t fa ba -. pollcna pcrptnu P\'ff'tfaoc rm · taccolăr. una qs
"'""" tnfttl.tm Jpnd "ctrtcs fJmJ rwtam.ft &n tr nsr~ni ampm,,
p.tro bunt\.m~ pJrcr.no ntc l.u~ l'affic:bm.lm .ltttorco 'P' qu"s amLJ
un ~'P'-':t~ ""'" f"'lti "·'r&J ~cni ctum anr'r f'-" nf-: apJnl ,pmnoJră lt
nut(tJ pr" orimrui Ju\:tJtc Jc ~cn.t fcp-: quocid hut curc nf.aJut cr
 1
... '
'
u ţ

" t
•

'..
l
._
~~
~

#otd/}J{e?/;L tV /td./?/7'/l
•
~~-rfotttl'd

. '

f ~ •
i
1

1' ...

t.....

.
. •
 -
COPERTELE NOASTRE

Revl1tă de cultură l•torică

Anul XI • Nr. 4 (121)
aprilie 1977

CRISTIAN
•
Redactor ,.,
POPIŞTEANU
@
Redactor fel acliUIK1
NICOLAE MINEI 00 "Valahia este o regiune foarte vastă,
care, începînd de la [hotarele] Transil-
Colegiul redactiei vaniei, se întinde pînă la Marea Neagră ...
DUMITRU ALMAŞ Acest pămînt a fost locuit odinioară de
geţi, care 1-au pus p e fugă ruşinoasă pe
CONSTANnN ANnP parius, fiul l.u i Hist asp es". Aşa glăsu­
ADOLF ARMBRUSTER li.!Şte o cromcă germană apărută in
VIRGIL CANDEA 1493 la N tirnberg, din care reproducem o
NICOLAE COPOIU gravură (Conceptul de Independenţi, p. 4)
LUDOVIC DEM~NY (2) U niform e ale armatei române la 1877.
TII U GEORGESCU @ R econstituiri grafice de Adrian Silvan
Ionescu (Calendar bucureştean, p . 20)
DINU C. GIURESCU
G) Statueta unei zeităţi romane datînd
ŞTEFAN PASCU din sec. II-III e. n ., descoperită la Su-
M. PETRESCU-DIMBOVITA cidava (Celei, jud. Olt) şi aflată azi la
ŞTEFAN ŞTEFANESCU Muzeul de I storie al R epublicii Socia-
liste România (O ţară vestiti cu numele
• Dacia, p. 28)

Eroici şi incercaU Istorie 1: CRISTIAN POPIŞTEANU . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2

Conceptul de Independenţi la români: VIRGIL CÂNDE A . ...... . . . . . .. . . . . . . 4
In apărarea drepturilor şi Independenţei noastre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
Curlerul diplomatic al Independenţei. "Tari prin dreptul nostru şi justeţea cauzei
noastre": GEORGE l\1ACOVESCU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
Eroii de la Gri viţa şi de la Smirdan: FLORI AN TUCĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
Septembrie 1876. O misiune diplomatici români in Crime ea: VASILE NETEA . . 17
1877 - Calendar bucureştean. "Ne vom rezema pe patriotis mul tuturor romlnflor:
BEATRI CE MARINESCU, ŞERBAN RĂDULESCU-ZONER . . . . . . . . 20
Lucruri văzute şi trăite: GRI GORE CANTILLI. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Mărturii turceşti despre trecutul poporului nostru. O ţară ve stită cu numele Dacia:
MACID GDLER .. .. ........ .... .. .. .. .. .... .. .. .... .. .... ...... 28
Neamuri şi triburi tracice. Tyrageţil, Cotensil : CONSTANTI N PREDA . . . . . . . . . . 33
1939-1940. In RomAnia printre refugiaţll polonezi: A. KAREŢKI, L. EŞANU. . . . . . 34
Dovezi ale prieteniei: THEODOR HOLBAN. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
Ruperea cercului de fier: I. I. FEDIUN I NSKI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
Pagini din Istoria Renaşterii. Veneţia de la botez la inmormintare: P. G. MOLMENTI 43
Misiunea ,,doctorului" Kersten: J OSEPH KESSEL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
lnsemnirl politice: ARMAND CĂLINESCU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
e Cărţi sosite la red~cţle ••• 32 e Concursul Magazin istoric, ediţia 1977••• 48
e Poşta Magazin istoric ..•62
•
 "Vrem să subliniem că întărirea indepen denţei şi suveranităţii
fiecărei naţiuni constituie o condiţie pentru a învinge orice greutăţi
şi a asigura dezvoltarea continuă, pentru a înlătura orice urmări
negative datorate climei sau unei catastrofeH.
.. ,_ ..
EROICA SI INCERCATA ISTOR
• •
În atît de zbuciumata şi eroica istorie a
patriei noastre, furia şi perfidia naturii a
ţinut să mai · marcheze, la 4 martie 1977, un
tragic semn.
Dintotdeauna adevărata măsură a tăriei
morale a poporului nostru au evidenţiat- o
confruntările cu marile încercări ale destinului
său p e aceste pămînturi. Dintotdeauna ceea
ce a prevalat in istoria românilor, a urmaşilor
celor mai v iteji şi mai drepţi dintre traci şi
a vrednicilor romani a fost robusteţ ea de
caracter, optimismul cr eator de neînfrînt,
tenacitat ea şi inventivitatea pr in care şi-au
durat propria civi lizaţi e, parte integrantă
a civilizaţiei europene ş i mondiale. Din zorii
istoriei sale şi pînă in evul socialist, poporul
român s-a menţinut pe sine, şi-a păstrat fiinţa
statală şi naţională, a urcat pe t reptele progre-
sului social istoric trecind pr in încercări fără
număr , invingîndu-le, depăşindu-le şi depă­
şindu-se, m ergînd mereu inainte, în vatra
străbună . Fie că avea d e făcut· faţă vicisitu-
dinilor năvălirilor ş i războaielor , fie că-lloveau
stihiile dezlănţuite ale firii, poporul nostru,
avind tn frunte înţelepţi şi neinfricaţi cîrmui-
tori ca Burebista şi Decebal, M:ircea cel Bătrîn
şi Alex andru cel Bun, Ştefan cel Mare şi
Neagoe Basarab, Mihai Viteazul şi Dimitrie
Cantemir, Iancu de Hunedoara şi Vlad Ţepeş,
Petru Rareş şi Constant in Brîncoveanu,
Vasile Lupu şi Matei Basarab, Tudor Vladi-
mirescu şi Nicolae Bălcescu , Alexandru Ioan
Cuza, atîţia şi atîţia din lungul şir al legenda-
relor figur i, s-a ridicat la înălţimea momentelor
istorice trăite.
Secolele şi mileniile de istorie i-au văzut
pe oamenii d in cimpiile şi din munţii noştri,
din satele ş i din tîrgurile noastre, din toate
părţile ţării după drumurile de bejenie ·şi
zilele de restr işte treci nd fără şovăire la rezi-
direa caselor lor şi a întregii vetre strămoşeşti.
Din vechimea vr emilor venea caracterul
românesc pe care ni-l zugrăvea cronicarul
Grigore U rech e: "Unde-1 biruia alţii nu pier-
dea năd ejdea că ştiindu-se căzut gios să ră­
dica deasupra biruitorilor".
Curajul şi dirzenia, spiritul de jertfă şi stă­
pînirea de sine, omenia şi încrederea s-au im-
pus de-a lungul timpurilor în toate încercările
şi luptele acestui popor al nostru, ajutîndu-1
să-ş i păstreze ţara, limba şi credinţa, să-şi
afirme aspi raţiile de dreptate socială şi naţip-
2
NICOLAE CEAUŞESCU
1 J
1
nală, de libertate, neatîrnare şi progres, să-ş i
împlinească hotărîrea fermă de deplină inde-
pendenţă şi suveranitate. Prin asemenea tră­
sături s-a făcut cunoscut poporul român po-
poarelor din imediata sa vecinătate, de care
s-a legat cu adîncă solidaritate, ca şi celor-
lalte popoare mai îndepărtate, de care 1-au
apropiat sentimente de respect şi prietenie.
Cercetarea unui întreg trecut de eroism ş i
încercări al acestui popor al nostru îl îndemna
pe Nicolae Iorga să-şi declare "încrederea ne-
zguduită pe care o am în însuşirile poporului
românesc. Insuşirile acestea - formează baza
de siguranţă a prezentului şi viitorului nos-
tru".
Asemenea unui gigantic revelator la scara
întregii noastre naţiuni socialiste, zilele şi
săptămînile care au urmat cutremurului din
4 martie 1977 ne-au arătat nouă şi lumii, au
arătat istoriei, fi zionomia morală a omului
constructor al unei vieţi noi. Dacă toate insu-
şirile poporului nostru erau bine şti ute din
şirul încercărilor cărora le-a făcut faţă, dacă
efectele dezastruoase ale catastrofei au fost
resimţite în viaţa a numeroase familii, colec-
tive, ca şi în ansamblul vieţii social-economice
naţionale, modul exemplar in care s-a com-
portat poporul român înfrăţit cu naţionalită­
ţile conlocuitoare la examenul atit de cum-
plit pe multiple planuri, dar trecut cu succes
de societatea noastră soci al istă devine orien-
tare de referinţă în orice aprecieri viitoare
privind civilizaţia românească. Cronica acestor
zile neînchipuit de grele ale lunii martie 1977
- cronică însumînd o pagină dintre cele mai
eroice din viaţa României socialiste - va
păstra inalta apreciere dată de Comitetul
P olitic Executiv al C.C. al P.C.R. la 9 martie
1977 "seriozităţii profunde, simţului de răs ­
pundere cu totul ieşit din comun, stăpînirii
de sine, disciplinei, voinţei şi tenacităţii pe
care le-a manifestat poporul nostru în aceste
momente tragice cind, trecînd peste legitimele
sentimente de durere şi ingrijorare, a acţionat
ca un singur om, sub conducerea partidului,
pentru a-şi face datoria pînă la capăt, pentru
a readuce ţara pe făgaşul normal al activită­
ţii de edificare a societăţi i socialiste".
In aspra încercare cu natura dezlănţuită,
poporul român s-a dovedit, ca în atîtea rîn-
duri în trecut, hotărît să facă faţă tuturo r
'
'
greutăţilor. Strtngtndu-şi şi mai mult rindu-
rile in jurul Partidului Comunist Român,
dind dovadă de o profundă maturitate poli-
tică, de o înaltă ţinută cetăţenească, de un
adinc umanism şi abnegaţie, de o nelimitată
solidaritate intre fiii acestui popor, toţi oa-
menii muncii din patria noastră au răspuns
chemării secretarului general al partidului,
preşedintele Republicii, comandantul su-
prem al forţelor armate, tovarăşul Nicolae
Ceauşescu, de a nu precupeţi nimic pentru
înlăturarea grabnică şi totală a ravagiilor ma-
teriale ale catastrofei, de a face totul pentru
a asigura o dezvoltare mai rapidă a ţării.
Valul manifestări lor de solidaritate cu
poporul nostru, solidaritate care a îmbrăcat
multiple forme, a ilustrat o dată mai mult spi-
ritul prieteniei şi colaborării internaţionale,
ca pe un imperativ istoric al epocii noastre.
Fundamentală sub raport istoric tn ceea
ce priveşte marea bătălie in care s-a angajat
poporul nostru pentru refacerea naţională
imediat după gravul seism din 4 martie este
concluzia esenţială relevată de preşedintele
Nicolae Ceauşescu la Conferinţa de presă din
1O martie 1977 : "construcţia societăţii socia-
liste a dus nu numai la dezvoltarea bazei eco-
nomice, dar şi la dezvoltarea unei conştiinţe
noi, a spiritului de solidaritate intre cetăţeni.
întregul popor este convins că tot ceea ce se
face în România este îndreptat spre ridicarea
bunăstării şi fericirii sale, că tntreaga politică
internă şi externă a României serveşte dez-
voltării generale a. ţării, asigurării unor con-
diţii tot mai bune -de viaţă pentru oamenii
muncii, din toate punctele de vedere. Întregul
nostru popor s-a convins că Partidul Comunist
Român este singurul partid din istoria ţării
care a făcut şi face totul pentru a da României
demnitatea şi independenţa, pentru a asigura
poporului român o viaţă demnă, liberă şi
îmbelşugată. Acesta a dat şi dă poporului
nostru forţa necesară invingerii oricăror greu-
"ţ'"
ta 1 .
Totodată nu poate exista nici o îndoială
că dacă România nu şi-ar fi cîştigat indepen-
denţa, dacă nu ar fi obţinut Eliberarea sa la
23 August 1944, dacă nu ar fi construit so-
cialismul şi dacă nu ar fi astăzi un stat liber
şi independent, nu ar fi putut face faţă cu
attta promptitudine greutăţilor provocate ca
urmare a acestei catastrofe naturale căreia
cu greu i se poate găsi asemănare in istoria
intregului continent. ·
În toată această configuraţie istorică şi
contemporană care a inspirat poporului român
bărbăţia şi eroismul demonstrate şi cu ocazia
sinistrului de la 4 martie 1977, se reliefează
ca atotpilduitoare neobosita activitate desfă­
şurată ziua şi noaptea la cel mai înalt post de
comandă al activităţii generale a partidului
şi statului, a intregii naţiuni de tovarăşul
Nicolae Ceauşescu. Toată ţara, fiecare om
al muncii a văzut şi simţit în aceste zile cum
a condus tovarăşul Nicolae Ceauşescu întreaga
muncă de soluţionare a problemelor grave
create de cutremur şi activitatea de reconstruc-
ţie. Aflat în vermanenţa - împreună cu
tovarăşa Elena. Ceauşescu, cu ceilalţi tovarăşi
din conducerea · partidului şi statului - in
mijlocul maselor, preşedintele Republicii a
devenit întruchiparea însăşi a simbiozei dintre
partidul comunist şi poporul român, a unităţii
şi încrederii cu care poporul nostru îşi pri-
veşte viitorul.
Oamenii liberi, demni şi stăpîni pe această
ţară, oameni cărora socialismul le-a forjat
la inalta tensiune a prefacerilor revoluţionare
o nouă conştiinţă, oamenii cărora societatea
socialistă le-a demonstrat prin fapte. şi după
tragica încercare, ca şi în alte momente grele,
ce înseamnă umanismul noii orinduiri, oamenii
aceştia strtngtndu-şi morţii, netezindu-şi rui-
nele, reconstruindu-şi tot ceea ce este de re-
construit îşi continuă nebiruiţi istoria, eroica
şi tncercata istorie a poporului român, popor
constructor al civilizaţiei socialiste şi comu-
niste.
Pentru că "eroismul nu e in împrejurări; în
noi îl avem".
Cristian POPIŞTEANU
3
 DE
1
"
Prof. dr. VIRGIL CANDEA

RestauratA de un secol, Independenţa de stat a RomAniei continui si preocupe şi azi conştiinţa

romAneascA, nu numai pentru desivirşfrea el sub auspfcffle biruinţei socialismului-prin libera acţiune
şf dezvoltare a societlţU - dar şi pentru limpedea recapitulare a genezei, afirmArii şi realizlrii
acestui concept fundamental.
Fiecare epoci a trecutului romAnesc a avut o Imagine a neatirnlrii şf a folosit un sistem
complex de mijloace politice, economice, diplomatice, culturale sau militare pentru a-şi asigura un
mod de vlaţi cit mal conform asplraţUior naţionale şi cit mai puţin limitat de ingerinţe din alari.
O Incursiune pe verticalA in Istoria Ideilor, de felul celei de faţă, are ca scop tocmai si pună in lumină
modul in care gindirea politici romAneascA a evoluat spre acel concept de indepepdenţi care a
dobindit incontestabil, in zilele noastre, cea mai bogati, mal profundA şi mal nuanţată accepţiune
a lui.
Citeva preclzirl sint preliminar necesare. Independenţa este un termen corelativ - starea
contrarie dependenţei - dar nu unul absolut. De la voinţa de a nu depinde de o autoritate exterioară
şi pini la realizarea acestui ideal sint trepte condiţlonafe de capacitatea de a acţiona liber, de a res-
pinge orice intervenţie din afară, de a-ţi menţine aceastA situaţie , dar, mai ales, de a-ţi face in aşa
fel recunoscuti independenţa, incit continua ei apărare si nu devinA un factor negativ, de naturi
si-ţi blocheze energUie creatoare in sectorul apirirU. Aspiraţla popoarelor contemporaneitiţii citre
o noul ordine lnternaJionali din care si fie exclusi ameninţarea cu forţa, in care statele, indiferent
de intinderea, populat a sau puterea lor economici şi militari, si se bucure de drepturi egale, o lume
in care si nu decidi puterea armelor, ci principUie dreptului şi voinţa colaborării - operă in care
RomAnia este atit de profund angajati - înseamnă tocmai triumful independentei depUne, egale
şi pentru toate naţiunile. Dar Independenţa inseamnA în acelaşi timp libertate d eplină in idealuri,
opţiuni şi mijloace de a le realiza, in condiţii care permit unei naţiuni angajarea tuturor energiilor
sale, in implinirea acestor Idealuri, firi continua preocupare de eliminare a unor piedici venite din
afara ei.
Si incercAm, deci, si desluşfm cum şi-au conceput romAnii, in diferitele etape ale istoriei
lor, formaţUie politice pe care şlle-au intemeiat, ce gindeau ei despre suveranitatea şi statutul acestor
formaţii politice in raport cu comunitiţfle umane din vecinătatea lor. Şi, implicit, să răspundem la
intrebarea: cum şi-au înţeles, dintotdeauna, romAnii starea de independenţi raportată la relaţiile lor
cu alte popoare?

sare răstimpuri de pace. Ele au fost aflate în

Prezenţa politica
a auto onilor
Continuitatea voinţei de neatîrnare a înain-
taşilor noştri, progresul concepţiei lor despre
această condiţie a vieţuirii sociale, dorinţa
de a-şi perfecţiona şi întări comunităţile
astfel încît să le poată asigura o dezvoltare
cît mai liberă, pot fi descifrate în evoluţia
treptată a formaţiilor lor politice. Conştienţi
de avantajul uniri i celor cu aceeaşi limbă,
aceleaş i for JJ.e de viaţă, aceleaş i obiceiuri, şi
aceleaşi credinţe, locuitorii Daciei antice s-au
organizat politic la începuturile evului mediu
in cnezate şi voievodate. O impunea necesi-
tatea rezistenţei in faţa atacurilor exterioare,
dar pentru consolidarea acestor formaţii
politice, pentru crearea suprastructurilor lor
in s tituţionale , juridice, culturale, erau nece-
perioadele în care comunităţile locuitorilor
vechii Dacii au vieţuit singure şi s-au putut
dezvolta libere.
Ideea că, după retragerea armatei şi fun-
cţionarilor romani la sud de Dunăre, puterea
politică in Dacia ar fi fost asumată neintrerupt
de migratori, pe intreg cuprinsul ţării, cores-
punde unei viziuni simplist generalizatoare.
In realitate, mai t oate zonele din provincia
părăsită de administraţia şi armata (fireşte,
nu de populaţi a) romană, au beneficiat, tn
epoca migraţi ilor , de perioade de deplină
1ibertate: ceea ce părea a fi un vid de auto rl-
tate politică, creat prin absenţa imperiului,
sau prin plecarea triburilor războinice ce exer-
citaseră o dominaţie temporară , îngăduia de
fapt o hotărîtoare prezenţi politici, cea a au-
tob tonilor.
Momentul retragerii admin istraţiei şi ar-
matei romane din Dacia este fixat tntrc
271 -275, pentru nuanţarea corectă a acestei
.,retrageri" , care nu putea in nici un caz in-
semna părăsirea provinciei de intreaga, nu-
meroasa ei populaţie. Dar in tot cursul mile-
niului întîi şi in primele trei secole ale celui
de-al doilea, Dacia a mai fost în cîteva rin-
duri uP,ărăsită" de dominatorii ei efemeri
- goţti (376), hunii (454), gepizii (înfrînţi
de avari în 567 şi asimilaţi apoi de autoh-
toni), avarii (la inceputul sec. IX), cu-
manii (la jumătatea sec. XIII). De altfel,
dominaţia migratorilor nu se exercita pe
intreg teritoriul ţării, ci numai in unele
zone, după interesele economice sau militare
ale noilor veniţi şi este sigur că in unele
regiuni inaccesibile, apărate de munţi sau
de întinsele păduri, comunităţile _.......,.
neşti au putut vieţui nesupărate de
triburile străine.
Aceste comunităţi au sporit
treptat ca populaţie, au stă­
pînit un teritoriu mereu mai
larg, organizarea lor soci-
ală, instituţională şi mili-
tară devenind mai com-
plexă. Vechile docu-
mente le numesc -
după aşezarea lor -
"ţări" sau - după
conducerea lor - cne-
zate şi voievodate. Ast-
fel, diploma1 acor-
dată de regele Bela
IV al Ungariei
la 2 iunie 1247
cavalerilor-că­
lu gări ai Ordi-
nului Sf. Ioan
de I erusalim -
aşa-n umiţii ioa-
niţi sau ospita .
lieri - înfăţi­
şează destul de
bine situaţia for-
maţiilor politice
din viitoarea Ţară
Românească anume
cnezatele lui Ioan şi
Farcaş, pe care regele
le "dăruia" Ordinului,
şi "Ţara Litua" (a lui
Litovoi voievod) şi vo-
ievodatullui Seneslau,
"lăsate" românilor
după cum le stăpîni­
seră anterior. Aceste
formaţii se aflau sub
suzeranitate a- strict
nominală- a lui Bela,
preocupat pe atunci
1
Vezi 1\lagn.zin lstorle,
nr. 4/1976.

România lndependentll.
Detaliu dintr-o qravur4 de epoc4
dedicat6
Corpurilor legiuitoare,
care au proclamat
la 9 mai 1877
neatirnarea t4rii
refacă Ungaria pustiită de marea invazie tă­
tară din 1241. Dar ,.ţă rile" menţionate în di-
plomă aveau ctrmuire politi că proprie, cnejii,
voievozii şi boierii deţineau sate şi pămîn­
turi cultivate de o ţărănim e dependentă care
plătea dijmă, iar oştirile
locale colaborau cu
to aniţii la apărarea zonei de tătari. Raportu-
rile cu coroana maghi ară stabilite in t ermenii
obişnuiţi ordinii ·feudale a timpului, insemnau
ş i o recunoaştere a formaţiilor român eşti ca
entităţi politice separate, cu cirmuire şi insti-
tuţii proprii.
Către 1310, Basarab I a unificat voievoda-
t ele şi cnezatele din dreapta şi stinga Oltului,
întemeind statul feudal Ţara Românească,
stabilind relaţii cu bulgarii, lupttnd alături
de ei, tn 1323, impotriva bizantinilor. In
1330, invingtnd la Posada1 pe regele Carol
Robert, voievodul a dobindit independenţa
Ţlrlf Romlneftl. De o sporită semnificaţ ie
pentru istoria conducerii independente a
românilor este faptul că tormaţlfle de stat
romlnettl au apirut din iniţiative locale.
Geneza acestor state n-a cunoscut, ca la alte
popoare sud-est europene, cauze determinante
- cel mult co ndiţii favorabile 1 - exterioare.
Organiztndu-se politic, românii au apelat
desigur şi la experienţa instituţion ală a state-
lor vecine, dar au adaptat-o la situaţiile
specifice lor. Prezenţa tn această organizare
iniţială a unor modele bizantine, maghiare
sau poloneze, este aşadar un fenomen de
adaptare organică .
"Cazul românesc ..
in configuraţia
medievală
• dovadă de î n ţelepciu ne poli tică, dar şi mani-
Românii au creat voievodate şi suveranii lor
au purtat titlul de volevod, domn, iar tn unele
titulaturi pe acelea de autocrator ş i despot.
Analiza acestor titluri permite izolarea con-
ceptului de suvera.nitate care sta la temelia
formaţiilor politice româneşti medievale.
Domnul român are t oate atributele unui
suveran deplin : puterea sa este ex gratia Del
şi el se intitulează ,.mare voievod şi domn [ ... ]
din mila lui Dumnezeu"; el poartă coroană şi
foloseşte purpura tn costumul de ceremonia!;
are virtuţile împărăteş ti ale dărniciei, generozi-
tăţii, indulgenţei ; est e legislator ş i judecător
suprem; actele sale au caracter viager. Aceste
atribute vădesc suveranitate ş i independenţă :
stăpînul suprem al unei ţări româneşti nu are,
in cele mai vechi accepţiuni ale acestor con-
cepte, ca origine a puterii sale politice decit
divinitatea, iar nu vreo autoritate politică
din afara statului. Independenţa este, aşadar,
pentru gindirea din statele romlneştl medie-
vale, un concept politic fundamental, niscut
dfn realltiţi interne ale aocletiţlf noastre şf din
1 Vezi Magazin l etorle, nr. 1/197 1.
6
voinţa de a impune aceste realftiţl în relaţiile
cu statele vecine. O serie de fapte atestă că
independenţa acestor ţăn era nu numai recu-
noscută, dar şi respectată.Titlu rile de mare
voievod şi autocrator ale domnilor români
au fost folosite de cronici s trăine - rusă, sîr-
bească - şi in act~ l e Patriarhiei din Constan-
tinopol care, prin înfiinţarea mitropoliilor lo-
cale, indată după întemeierea Ţării Româ-
neşti şi a Moldovei, adusese, cum s-a observat
,.consacrarea religioasă a independenţei statu-
lui". Voievozii români au încheiat tratate în
condiţii de egalitate cu s uveranii statelor
vecine. Mircea cel Bătrî n a intervenit, in
anii 1409-1411, in succesiunea la tron a sulta-
nilor otomani, sprijinind pe pretendentul
Musa2 • Noua realitate a prezenţei politice
otomane i n Balcani era infruntată de români,
rezistenţa lor izvorînd din atitudinea unui
p opor independent care se opune cu forţa
militară tentativelor de încălcare teritorială
şi negociază diplomatic raporturile cu adver-
sarul. Consecinţele politice au fost, cum se
ştie, durabile şi salutare: otomanii au acceptat
realitatea unor ţări române cu suverani, ad-
ministraţie, instituţii, legiuiri şi mod de viaţă
proprii, aceste ţări constituind singurele excep-
ţii pe care le-au practicat tn raporturile ·cu
popoarele din Europa de Sud-Est in epoca de
cucerire ş i care s-au soldat cu un regim de
"Capitu laţii" 3 , de o însemnăt ate fun damentală
pent ru tntreaga evoluţie a poporului român
pînă la formarea statului naţional modern,
în 1859.
"Cazul românesc" in configuraţia politică
medievală sud-est europeană permite însă ş i
obser vaţii privind ansamblul cu getării şi
atitudinilor politice specifice poporului nostru.
Era, la începuturile vieţii noastre de stat, o
festarea acelui mod de cugetare specific româ-
nilor pe care unii autori 1-au definit ca o forma
mentls român ească (Sextil Puşcariu), "măsuri"
(Lucian Blaga). iar noi înşine, intr-un studiu
anterior, o gîndire pragmatici ascultind de
bunul simţ, de experienţă, de nevoia soluţio­
nării problemelor fundamentale ale individu-
lui şi societăţ i i. Negreşit, această înţelepciune
( relevată pe alte planuri de cultură - creaţia
lui C. Brâncuşi - ca o "cuminţenie a pămîn­
tului" ) explică de ce românii n-au cunoscut,
tn istoria lor politică, pend ularea intre statutul
de împărăţie şi acela de aservire totală, pină
la pierderea statului, ca atttea popoare sud-est
europene, ci ş i-au m enţinu t, cu sacrificii, desi-
gur, formaţiile statale, cu tot ce decurgea de
aci pe plan politic, social, economic şi spiri-
tual.
Raporturile mereu mai aspre cu Poarta,
tnceptnd din a doua jumătate a sec. XV, ctnd
otomanii, stăptni din 1453 pe Constantinopol,
au exercitat o presiune mereu mai pu terni că
asupra Europei Centrale, ar fi t rebuit să ducă.
~' Vezi Magazin Istorie, nr. 1/1973; 3/1975.
la modificarea conceptului de independenţă
potrivit noii si tuaţii politice a ţărilor române.
Analiza izvoarelor documentare sau narative
demon strează tocmai contrariul : pînă in pra-
gul epocii moderne, românii au gindit inde-
pendenţa ca pe un drept al ţării, încălcat prin
abuz, dar nu dispărut. Existenţa acestui
drept a legitimat nu numai rezi s tenţa faţă de
orice încercare de a-1 diminua, dar şi folosirea
o ricărei conjuncturi politice favorabile pentru
restaurarea independenţei . In epoca de maximă
expansiune otomană a lui Selim I, cind P e-
ninsula Balcanică, Orientul Apropiat, Africa
de Nord ş i Mediterana erau dominate de
Semilună, in aj unul noii ofensive spre Europa
Centrală, care urma să aducă armatele de
invazie pînă in inima Austriei , un om politic
şi un gînditor român - voievodul Ţării Româ-
neşti - codifica in lnviţiturlle lui Neagoe
Basarab citre fiul siu Teodosie 1 modul de a
trata, sau de a rezista Porţii , într-o perfectă
atitudine de demnitate şi realism, de conşti­
inţă a posibilităţilor ca şi a drepturilor ţării
sale.
In acest climat, după cum s-a observat,
consolidarea s uz e ranităţ ii otomane nu a ex-
clus, în sec. XVI, folo3irea titulaturii de
"singur s tăpîn itor"; domnitori ca Radu cel
Mare, Vlad ce! Tînăr, Neagoe Basarab, Radu de
la Afumaţi , in Ţara Românească, au invocat-o
in actele lor oficiale. In secolul următor, el a
apăr u t, la fel, în titulaturile domneşti ale lui
L eon Tomşa şi Matei Basarab sau în negocie-
r ile cu puteri europene ale lui Mihai Viteazul 2
ş i Şerban Cantacu zino 3 • Dimitrie Cantemir
î ş i reclama aceeaşi calitate in Tratatul de la
Luţk cu Petru cel Mare (1711 )•.
Suzeranitatea otomană era rezultatul unor
re l aţii contractuale cu Poarta, consacrate
prin acte formale, nu efectul unei cuceriri
teritoriale şi unei substituiri a suveranităţii
politice. Autonomia politică ş i teritorială·a
ţărilor române confirmă această viziune despre
statutul lor internaţional: aceste ţări aveau
frontierf} cu Imperiul otoman şi celelalte
state; ele plăteau tribut, făceau "daruri"
şi contribuiau la aprovizionarea armatelor
otomane, dar erau reprezentate la Poartă prin
capuchehaiele, care aveau funcţii diplomatice,
chiar dacă formal nu li se recunoştea această
calitate. Reşedinţa capuchehaiei transilvă­
nene la I stanbul (E rdel-han) se bucura de
drept de azil, iar principele acestei ţări purta
în ceremonialul otoman ( pînă în a doua jumă­
t ate a sec. XVII) titlul de crai ( aşadar, de rege).
Paşii rebeli din Şkodra, Ianina şi Vidin,
in sec. XVIII, doreau să capete statutul dom-
nilor ro mâni, d upă cum în 1791, în ajunul
păcii de la Sviştov, delegaţii sirbi se adresau
împărat ului austriac Leopold II cu rugămintea
•-:i\'ezi l\lagazln Istoric, nr. 7-8/1968,. 10/197 1, 2, 10/1972;
1/196>< , 10/197 1, 5/ 1975; 11/1976 ; 10/1973; 8/1973.
de a asigura con aţio n alilor
lor statutul ., 1-;ăn
Româneşti , aşa încît să dăm sultanului un
tribut potrivit, stabilit prin tratat şi ca t urcii
să nu se mai amestece să ne judece ( ... ], şi cu
învoirea poporului intreg, să alegem dintre
mai marii noştri un şef pentru toţi , după
cum a fost tn Vlahia Bogdan-bey {sic!)" . La
fel, în 1807, Rusia s-a s trăduit să obţină
pentru Serbia statutul ţărilor române.
Semniflcaţl europeană
a llbertaţl.i românilor
Românii înşişi considerau însă acest statut
nesatisfăcător, revendicind restaurarea de-
plină a neattrnării lor. Conceptul de indepen-
d enţă nu di spăruse aşadar ni ciodată din gin-
direa politică românească c~. dimpotrivă,
cum arătam, el era acum explicit afirmat,
formind o doctr ină întem ei ată, de astă dată,
şi pe arg~mente istorice.
Caracteristică pentru noul mod de a gindi
independenţa românească este opera stolni-
cului Constantin Cant acuzino. Modelul propus
de acest cărturar, umanist prin erudiţie şi
convingeri, dar şi excelent cunoscător al unei
epoci tn care a activat cîteva decenii, ·ca diplo-
mat şi dregător, rămîne, după trei secole,
valabil. Şi , negreşit, sub influ e nţa directă a
operei sale, trebuie considerată ş i.. viziunea
despre independ e nţă, care in a ugurează gindi-
rea românească a sec. XVIII, prin Dimitrie
Cantemir5 . Străduind u -se să-i aşeze pe români
in istoria universală, principele cărturar înfă­
ţi şează independ enţa primelor formaţii politice
româneşti tn raporturile lor cu statele migra-
tarilor. Ţările române au fost "descălecate"
de romani şi, "precum au început romanii
din descălecătura lor de la Traian împărat
prin toată Dachiia, aşea au şi ţinut". Cantemir
considera independenţa poporului român ca
un statut politic firesc, moşten it odată cu
intreaga sa civiliiaţie, de la romani. De fapt
dacă ne raportăm în acest context la istoria
veche este natural să amintim şi exemplul
strălu ~it de devotament pentru cauza liber-
tăţii şi neattrnării pe care ni 1-au lăsat moş­
t enire ceilalţi străbuni, dinspre partea traci-
lor, geto-dacii lui Burebista şi Decebal şi apoi
dacii liberi.
Libertatea românilor avea pentru Cante-
mir, ca şi pentru Constantin Cantacuzino,
semnificaţie europeană . Îmbogăţirea reflec-
ţiei asupra trecutului, explici tarea co ntinuă a
conceptului de independ enţă a deplasat trep-
tat doctrina libertăţii statului de la temeiurile
de fapt la acelea de drept. Timpul în care voie-
vozii îşi puteau apăra suveranitatea, "de sine
s tăpînirea", numai cu sabia, era departe .
7
Argumentele ginditorilor români din sec.
XVII -XVIII au căpătat acum consistenţă
juridică . N u era vorba tncă, după cum s-a
observat, de referinţe la un "drept natural"
al popoarelor la libertate, ci de dreptul pe
care il conferea istoria, vechimea unui popor
aşezat in vatra sa. Astfel, cînd pret endentul
Ştefan Petriceicu dorea să vină din Polonia
cu mercenari străini să ocupe Moldova, Miron
Costin îl imbărbăta astfel pe Du ca -vodă:
"Ce putere au ei să vie asupra mării tali? Să
nu dăm locul, că plmintul acesta este frAmin-
tat cu singele motllor fi a strlmoşllor noştri".
[subL ns.].
Doctrina independenţei s-a amplificat in
sec. XVII , in gindirea român ească, prin argu-
mente istorice întemeiate p e erudiţi e şi
demonstraţie logică. ln sprijinul acestei
doctrine de redobindire a lib ertăţii a apărut
o .literatură antiotomană de mare curaj.
Şcoala ardeleană a dezvoltat erudiţia, tezele
din Hronlcul vechimii a romlno-moldo-vlahi-
lor, sub influenţa ideilor iluministe ş i
a revoluţiei franceze, pregătind, od ată
cu triumful conştiinţei naţionale, programul
politic care a condus, in v eacul următo r, la
rima victorie a statului naţion al unita r
f 1859) apoi la independ enţa lui ( 1877).
Conceptul d e indepe nd enţă se desprinde
clar din programele revoluţi ei de la 1848.
ln primul articol, al Proclamaţiei de la Islaz,
se prevedea ind epend enţa administrativă şi
l egislativă a ţ.ării şi n eam est ecul nici unei
puteri străine in afacerile interne, tri miţînd
p entru relaţiil e cu P oarta , la vechile tratate
(Capitulaţii) . Era un nou pas spre independe nţa
d eplină , dar, fireşte , în conjunctura interna-
ţională a timpului, n eatirnarea nu putea fi
revendi cată in aceşti t ermeni. Europa se afla
tncă sub regimul Sfintei Alianţe, adversara
luptelor pentru libertate ş i unire a naţiunilor.
Iată de ce atitudinea oamenilor p olitici anga-
jaţi in cu cerirea unui nou statut al ţărilor
române, de liberă conducere politi că şi dez-
voltare socială, economică şi culturală, er a
atît de nuanţată, i ată de ce ei dădeau Porţii
as igurări de fidelitate, de recunoaştere a unei
suzeranităţi pe care in prac tică o r espingeau .
Gtndirea şi acţiunea politi că românească din
anii 40-70 ai secolului XIX a u fost domi-
nate, in ce priveşte problema statului ş i a
suveranităţii, de ideile unităţii şi indepen-
denţei, considerate drept puncte complemen-
tare, realizabile succes iv, ale acel uiaşi pro-
gram. Odată cu înfăptuirea statului r om ân
unitar, in 1859 1 , eforturile au fost concentrate
a supra obţinerii recunoaşterii internaţio n ale
a unirii principatelor, obiectiv atins in 1862 2 ,
apoi a.s upra transformării autonomiei politice
a noului stat in independ enţă naţională prin
dobindirea suveranităţii depline. Această operă
politică şi diplomatică a fost intreprinsă cu
tenacitate şi abilitate şi, tn mai puţin d e două
d ecenii , indepe ndenţa României, cu cerită cu
1-'--
Vezi Maguln lltorle, nr. 5/ t 973, t-2-3/t 976;
5/t973, 4/1976; tt /1968, 2/1976.
8
armele, a obţinut largă recunoaştere interna-
ţională.
Cind Congresul d e la Berlin , din 1878, (trei
decenii după revoluţia paşopti stă din Ţara
Ro mânească, Moldova şi Transilvania) sanc-
ţiona pe plan internaţional independenţa de
stat a României , conceptu 1 ca atare evolua
deja în gindirea politică român ească. Rămă­
sese de so luţionat independenţa tuturor româ-
nilor, deci şi a celor din provinciile care con-
tinuau să se afle sub dominaţie străină, pro-
blemă capitală care ş i -a a flat dezlegarea in
19183 , prin desăvîrşirea unităţii de stat a
României, la sfîrşitul unei lupte care, încă o
dată, a asociat sacrificiile ostaşilor şi tenaci-
tatea diplomaţilor. Dar condiţiile statului
r omân unitar pu sese ră .in l umină, ş i după
1878, şi după 19 18, di s tanţa care separă sta-
tutul de suveranitate şi indepepdenţă recu-
noscut pri n tratate, de independenţa reală,
constin d in libertatea depli n ă de acţiun e a
unui popor, p otrivit idealurilor şi nevoilor
sale, situaţie pe car e o asigură, în primul rind ,
gîndirea, voinţa ş i eforturile poporului însuşi.
Concepţia contemporană ro mânească d es-
pre i ndepend enţă este definită de gîndirea ş i
Programul Partidului Comunist Român. In-
depe ndenţa statulu i est e exprim ată prin prin-
cipi ile d e politi că ex ternă ale României ş i
anume : promovarea in relaţiil e inrerstatale a
egalităţi i în drepturi , resp ectului ind epen-
denţei şi suveranităţii naţionale, n eameste-
cului în treburile interne şi avantajului re ci-
proc. In concepţia românească, convieţuirea
internaţională presupune, f ireşte, relaţii de
interdepend enţă .
Intr-un interviu acordat in 1973 4 , preşedin­
tele N icolae Ceauşesc u nu anţa accepţiunea
acestui concept : "Intre toate statele există o
interdependenţă ş i aş putea spune că, in p er-
spectivă, aceasta se va accentua ca rezultat
al intensifi că rii col abo rării economice, şti in­
ţifice, culturale . D ar această interdependenţă,
pe care o consider necesară, nu trebuie să ducă
la depend enţă ; ea trebuie să se exprime tn
p osibilitatea fiecărei ţări - d eci şi a ţărilor
mici şi mijlocii - de a p articipa, în formele
pe care le consideră utile, la diferitele acţiuni
de cooperare cu alte s tate, de a-şi hotărî de
sine s tătăto r dezvoltarea. Limita este deci
acolo unde interdepend en ţa se poate trans-
forma în d ependenţă, ceea ce inseamnă, de
fapt, pierderea independenţe i naţionale".
Militind cu o exemplară consecvenţă pen-
tru aplicarea acest or principii în practica vieţii
inte rnaţionale , R omânia este fidelă întregii
sale acţiuni ist orice d esfăşurate de-a lungul
vremurilor pentru a-şi afirma independenţa
şi suveranitatea. Dar această operă ar fi im-
perfectă fără efortul uriaş desfăşurat de
p oporul român pentru d ezvoltarea sa socia-
li stă mu l tilaterală, garanţie trai nică şi de
n ezd runcinat a cuceririlor sale istorice.
• Interviu acorda~ ziaristului Jehan Kuypers, 21 fe-
bruarie 1973, tn Romllnla pe drumul eoustruirll soel e·
tlţll soelaliste multilateral dezvoltate, voi. 8, Bucureşti ,
1973.
 APĂRAREA DR
Jl PENDENJEI NOASTRE
Prezenti In etndl rea fi acţiunea romlneaaci de-a Juncul veacurilor, Ideea ln•ependenţel
lalt o 1ar1i reflectare ti in documente de epoci, cuvtntlrl, acrlerl, acte politice ti •tplomat ce.
fati citeva extraae care dezvllule ardoarea cu care aceaati mare aaplraţle a romlnllor a-a conlllu-
rat In documente din aeco lui XIX.
e ! atit tn esenJit, do mnule ministru, ritsp un-
su l şi opi nia celor doi miniştri : unirea celor
doua Principate Valahia şi M oldova tntr-unul
singur - organizarea tmei puteri unice şi
~reditar1 - ar slabi legatut'ile cat'e mai exista
tnca Intre acesti provi·n cii şi T urcia ; acest
lucru ar i n semna, Int r-adevar, a pune bazele
unui stat tn toate condiţiile care con stitui1 suve-
ranitatea şi i ndependenta : acest lucru ar fta-
semna. !n co nseci nţa , a dezmembra imperiul
şi a sdvtrşi separarta, care a f acut obiectul per-
m anent al tuturor eforturilor Rusiei. Noi nu
am putea sd ne face m n ici o ilt~zie asupra con se-
cinţelo r unei asemenea combinaţii ; care vor
fi tendintele şi aspiraţiile acestei puteri noi şi
perma1aetate r Evident , independenţa absoluta
şi eliberarea definitiva .
(Di n raportul tnslrclnatulul cu Afacer i Exter-
ne al Franţei la Constantinopol cltre ministrul
francez. a l Afacerilor Exter ne. Pera, 25 martie
1855)
e Cum ca Principatele R omt1ne au exerct.tat
Intotdeauna, chiar şi tn cele mai n efericite zile
ale istoriei lor şi ptna astazi deplina suverani-
tate din launtru , dovedesc toate legiuirile şi
aş tz dmintele lor, din care cele mai multe şi
asttJzi Inca au putere ltgala , f ara sa se fi supus
t•reodata fncuviinţ4rii rc.w conf irmarii Inaltei
Po rţi . Din nenumtJrabi/c;: numar al actelor
care dovedesc deplina suveramtate din lduntru,
voi cita numai legiuirea pentru dezrobirea veci-
nilor, votata de o adunare mare In Sf. M anas-
tire a T rei-lerarhilor, fn 6 aprilie 1749.
Cum cit Principatele R omt1ne au t xercitat
şi plina su lle.ranitate din afara . tn curgere de
mai multe sute de ani , dupd tncheierea Capitu-
lafiilor cu Inalta Poartii ma,-turisesc o mulţime
de ytJzboaie ce au atJut principatele [.. .] ; mdYiu-
risesc o mu lţim e de tratate dt ali anja. de pace,
de co m erţ ş . a . ce t.le au tncht.iat atit lntt'e sine,
cit şi cu alte staturi suverane ( P oloma, Ungat'ia,
T ransilvania, Anglia şi Rusia ) . Spre mai mare
dovadil voi cita aici nwnai tratatul de come'I'J
fnclleiat f ntre domnul Petru Şchiopul, suveranul
JHoldovei şi Elisabeta, regina Angli ei , tn anul
1588. aşada r şap tezeci şi şapte de ani dupa
incheierea Capitulaţiei lui B ogdan cu Baiazid 11.
Cum ca Cap t tulaţiile Principatelor R omdne nu
numai n.,,u oprit , ci nici au mdrginit suvet'a-
nitatt.a lo r di n ajard dovedesc şi nenumârabilele
soli i ce suve ranii J"l oldovei ş i ai Valah iei au
tri mis altor staturi suverant. sau au primi t de
la ele tn curgere de mai nmlte sute de ani duptJ
incheierea Capitulaţiilor cu Inalta Poarta .
(Di n cuvintarea lui C. Hurmuzakl, la 7 octo m-
brie 1857, In O. A. Stu rdu ,1 C. Colescu-
Vartlc , Acte ş i docu mente relative la ist ori a
re naşter ii Românie i, voi. V 1)
fl-1
e P oporul t'om4n pastreaztJ lt~ ctJ ln1•1•P·
ciun1a şi en1Ygia car1 hc timp d1 SI&Oll a inspi-
rat pe strabunii noştYi şi i-aw facwt a pastf'a
o patrie lib1ra , tn mij locul celor mai tef'ibile
calaclism1 .
Ctnd ,-azboiul Intre Rusia şi Turcia a izbuc-
nit şi dnd n im ic nu n1 poat1 asigut'a d11pre
consecinţ1le aceste$ teribife con vulsiuni p1nlrw
Penin su la Balcanica,· cind, tnaint1 chiat' d1 a fi
sigura ca va ieşi victof'ioasa din acest razboi , dtn
teribila criza politica şi sociala pe care o slr4-
bale, Turcia, tn circulara sa c4tre puteri, n1
croieşte , prin cap,-iciul urgiei sale, o soaf'ta cari
nu este confot'ma nici cu drepturile, n ici cu
do rinţele n oastre ; cind p rograma din acetJ cir-
culartJ t.sle deja pu sa In execwtar~ , pf'in faptul
tratarii agentulut nostru de la Comtanlit~opol
ca un simplu fun cţionar otoma,. ,· cind oriJIIll
şa. satele n oastre deschise, wnd1 nw tf'au nici
tt'upe f'Useşti n ici chiar trupe rom4neşti, dnt , nu
ocupate ca puncte st f'ategice, dar zilnic bombar-
date , incendiate şi jefuile, cind cimpiile 1i ltold1l1
noastre sint pu stid e şi ars1, cind santinelel1
noastre de-a lungu l D undrii sint wcise [...] cind,
Intr-un cuvint, vedem patria noaslrtJ ameninJaltl
de toate Of'Orile in vazsunilor salbatiCI din SICO·
lele trecute, acelaşi simţamlnt d1 prudenţa şi
de lnţelepciune cat'e n1-a condus totdeautta ne
impu~ asttJzi datoria d1 a ne YidictJ cu toţii,
d1 a ţin1 piept pericolului, spr~ a salva indivi-
dualilal•a politsca a statwlwi rom4tt . T recutul
noslt'u a putut, ct'edem , asigura d1j a pe toale
puterile garanle asupra scopului CI urmtJrim ,·
faptele n oastre fn evenimentele p ruente l1 vor
dovedi la toate, şi mai ales put1t'nicilor noştri
vecini, [.. .] ca politica n oastf'a este numai
o politictJ de conservaţiune şi ctJ dactJ ne desli-
pim asttJzi cu totul şi p1nlf'U totdeauna de T u rcia
este ca sit nu m ai t'esimţim ef ectell convu lsiu.ni-
lor sale ; daca lu am armele, este ca s4 rasJ>14ndem
agresiu nilor ei, sa le pun1m o stavila putentica
şi sa fa cem astfel ca ele stJ nu se mai poata repeţi
tn viilor .
Puterile se vor convinge ca , puşi precum sin-
tem tntrtJ dou a mari puteri şi puternice im perii,
nmţsmlntul de con servaJiune tnswşi n e interzice
orice alte aspiraţiuni aventuf'oase, care .ar putea
pune tn pe,-icol existenţa noastra chiar.
I n marginile dat'tJ ale R om4niei actuale, car~
de fapt şi de drept p ublic european este patri-
m oniul nostru , crt.dem ca nu vom demerila
[nu ne vom dovedi n evrednici] de soliciludinea
şt. protecl•unea Puterilor garante, daca ne v1dem
s iliţi astdri a lu pta ş i a lupta pind la extrem
pentru aptJrarea drepluf'ilor şs independettţei
noastre .
{Din discursul rostit de 1. C . Brltlanu ,tn
Adunarea deputaţilor , la 10 mal 1177, tn
1. C . Brltlanu: Act e ş i cuvtntlri, Bucurtttl,
1930, tJ P· 12-23).
9

p E
fi JUSTETEA C
Prof. unlv.
Spre sfirşltul verii anului 1876, trupele
otomane erau pe cale sl . inlbuşe rezistenţa
eroici a Serbiei. In eluda acţiunilor intre-
prinse de cabinetele marilor puteri occiden-
tale, se profila tot mal clar un conflict militar
ruso-turc. Evenimentele au creat o stare de
nelinişte in RomAnia, unde opinia publici
urmlrea cu profundA simpatie lupta popoare-
lor balcanice pentru fndependenJa naţionali.
Ca o mlsurl preventivA, men tl a asigura
Integritatea teritorialA a statului, in Juna
septembrie, guvernul romAn a dispus con-
centrare& celor patru divizff impreunA cu
rezervele lor. In aceeaşi perioadA, mal exact
la 29 septembrle/11 octombrie, a avut Joc
intrevederea romĂno-rusl de la Llvadla, in
timpul clrela delegaţia romAni a acceptat,
in principiu, trecerea armatei ruse pe terito-
riul RomAniei, in dtumul 'slu spre teatrul de
operaţii din sudul Dunlrfl. Condiţiile in care
urma sl se faci aceastA trecere trebuiau si
formeze obiectul unei convenţii semnate in-
tre cele doul guverne.
In tuna noiembrie s-au purtat noi tratative,
de astl dati intre premierul romAn 1. C. Brl-
tia r.u şi contele Nelldov, dupl care negocierile
au continuat cu baronul Stuart, agentul dlpln-
matlc al Rusiei Ia Bucureşti, flrl a se ajunge
insi Ia finalizarea concreti.
In cursul Conferinţei de la Constantinopol,
guvernul romAn a incercat sl obţinl lndepen-
denJa statului romAn prin formula neutrall-
tlţl garantate de cele şapte mari puterfl.
Neimplinirea acestei tentative şi precipita-
rea evenimentelor Internaţionale au deter-
1 Vezi Magazin lstorlo, nr. 3/1977.
10
••TARI
TRU
•
GEORGE MACOVESCU
minat o orientare tot mal evidentA a cercuri-
lor politice romAneştl spre formula obţlnerff
Independenţei prin participarea la rlzbof alA-
turi de Rusia. Ca o expresie a acestei orien-
tAri sprijiniti pe adeziunea maselor largi popu-
lare, la 3/ 15 aprilie 1877, Mihail Kogi1ni-
ceanu a fost numit din nou la conducerea
Ministerului Afacerilor Externe. ln aceastA
calitate, a doua zi a semnat Convenţia romAno-
rusl, sancţionată de Camera deputaţilor (la
16/28 aprflfe) şi Senat (17 /29 aprilie).
ln Articolul 1 al convenţiei se preciza ci
guvernul romAn ,.aslgurl armatei ruse care
va fi chemati a merge in Turcia, libera tre-
cere prin teritoriul RomAniei şi tratamentul
rezervat armatelor amice", in timp ce, in
conformitate cu Articolul 2, guvernul imperial
de la Petersburg se obliga "a menţine şi a
face a se respecta drepturile politice ale sta-
tului romAn, astfel cum rezultA din legile
Interioare şi tractatele existente, precum şi
a men11ne şi aplra Integritatea actuali a
RomAn el".
O convenţie speciali, cuprinzind 26 arti-
cole şf semnati tot de ministrul Afacerilor
Strllne al RomAniei şi de agentul diplomatle
al Rusiei la Bucureşti, aprobati concomitent
cu precedenta, preciza detaUJJe relative la
trecerea şi staţionarea trupelor imperiale
ruse pe teritoriul ţlrii noastre.
Deşi convenţia nu prevedea obligaţii miU-
tare pentru RomAnia, semnarea ei şi trecerea
armatelor ruseşti pe teritoriul romAnesc au
fost considerate de Poarta otomani ca acte
de ostilitate.
Bombardarea de cltre forţele otomane a
oraşelor şi satelor de pe malul romAnesc al
 -
Dunării, condamnarea de către opinia pu-
blică din România a acestor acte şi cererile
insistente adresate guvernului de a lua grab-
nic o hotlrire, in sensul de a răspunde "la
fo r ţă prin forţă.,, au avut ca rezultat mobili-
zarea armatei române ş i strîngerea colab-o-
rării cu Rusia în vederea obţinerii independen-
ţei. La 11 / 23 aprilie 1877, trupele ruse au
trecut frontiera României, iar a doua zi, la
12/ 24 aprilie, Rusia a declarat război Turciei.
În aceeaşi zi, Mihail Kogălniceanu a adus
la c un oştinţa reprezentanţilor diplo matici ai
României, acreditaţi la Paris, Viena, Roma,
Petersburg şi Constantinop oi, că primele uni-
tăţi ru seşti şi-au făcut Intrarea în ţa r ă, iar
trupele române de la frontiera de sud au fost
retrase în interior şi populaţia de pe malul
Dunării a primit Indicaţii să se evacueze, pen-
tru a se pune la adăpost de represaliile oto-
mane.
Sesi un ea extraordinară a Corpurilor legiui-
toare, d eschisă la 14/26 aprilie, a dezbătut
pe larg problema Convenţiei româno-ruse.
in mesajul prezentat, după ce se motiva linia
politică pe care se angajase România, se făcea
un căl dur os apel la membrii Corpurilor le-
giuitoare să sprijine guvernul cu mijloacele
necesare pentru a putea face faţă gre utăţilor
războiului, pentru a apăra drepturile ş i inte-
resele României. După ce a ascultat e x pllcaţiile
date de Mihail Kogălniceanu , Camera deputa-
ţilor a votat o moţiune prin care recunoştea că
"starea de război este impu s ă României de
guvernul otoman însuşi" şi autoriza guvernul
"să facă toate eforturile şi să ia toate măsurile
pentru a a p ăra şi asigura exi stenţa statului
român în aşa fel ca, la incheierea păcii, Româ-
nia să poată avea o po z iţie polltică bine defi-
nită şi naţiunea de sine stătătoare să-şi poată
indeplini misiunea sa i storică". A doua zi,
o moţiune asemănătoare a fost prezentată şi
a d o ptat ă de Senat.
Atitudinea guvern ului român şi linia poli-
ti c ă adoptată de cabinetul de la Bucure ş ti
au fost aduse la cunoştinţa reprezentanţilor
diplomatici ai României acreditaţi pe lîngă
puterile garante printr-o notă circulară la 2/ 1
mai 1877. După ce se subliniau eforturile,
rămase fără rezultat, de a obţine o recunoaş­
tere internaţională a neutralităţii RomAniei,
se arăta ci guvernul romAn, dind urmare
propunerii primite din partea Rusiei, a inche-
iat Co nvenţia din 4/ 16 aprflfe, care a asigurat
ţărU ,lespectul individualităţii şi Instituţiilor
sale, m acelaşi timp cu garantarea formali
a m e nţinerii limitelor sale teritoriale. Oricît
de modestă ar fi, RomAnia avea dreptul de a
se preocupa de conservaţlunea sa, deoarece,
prin poziţiunea sa geografică, ea se afla, oare-
cum, in centrul unui război care devenise
inevitabil" .
In continuare, Mihail Kogălniceanu se
referea la nota adresată de ministrul Aface-
rilor Externe al Porţii, Savfet-paşa, reprezen-
tanţilor guvernului otoman pe lingi puterile ga-
rante, la amenin1ărfle cuprinse in aceasti noti la
adresa RomAnie, ameninţări urmate de un bom-
bardament general al întregului mal romAnesc
al Dunării, ceea ce nu mai lăsa nici o îndo-
ială că ţara noas tră se afla în război cu Poarta
şi că acest război ni s-a declarat de insişl
Inalta Poartă. In incheiere, şeful diplomaţiei
româneşti sintetiza astfel poziţia adoptati
de guvernul siu în împrejurările date: "Sîn-
tem siliţi a lua măsuri chiar de azi, astfel pre-
cum le cere situaţiunea creati chiar de Turcia,
pentru a respinge cu forţa actele de agresiune
la care este expusă RomAnia din pMtea arma-
telo r otomane. Tari prin dreptul nostru şi
justeţe a cauzei noastre şi încrezitori in spri-
jinul puterilor garante, vom face tot ce ne
impune datoria noastră către ţarl, pentru
a-i apăra teritoriul, pentru a-i proteja fnstitu-
ţiunfle şi pentru a asigura exi stenţa noastră
politici".
Publicăm în continuare, după origlnalele
aflate in Arhiva Ministerului Afacerilor Stră­
ine, respectind stilul epocii, Convenţia ro-
mâno-rusi se mnată la Bucureşti Ja 4/ 16 apri-
lie şi Convenţia speciali anexată la conven-
ţia propriu-zisă, relativă la trecerea trupelor
imperiale ruse pe teritoriul ţirff noastre şi
raporturile lor cu autorititile locale.

1 Ace astă lege, tmpreunl!. cu conven- cabinetelor garante asupra neces•-

ţiunil e anexate la dtnsa, s-a votat de tl!.ţil de a asigura tntr-un moci
CONVENTIUNILE 1NCIIE- Adunarea depu taţilor tn şedin ţa de efi cace executarea reformelor cerute·
IATE I NTRE RUSIA Ş1
ROMÂNIA LA 1/16 APRILIE la 16 aprilie 1877 şi s-a adoptat cu de la Poartâ .
1877 maj oritate de şaptezeci ş noul!. Pent ru câ excitarea musulmanllor
votur i, contra a d ouăzeci şi cinci. şi sll!.bicl unea tnvederatâ a guvernu-
CAROL l ecretar lui otoman n u lasl!. a se spera mâsurl
.. Jn urma r aportului mini strului 1. CARABATESCU serioase de execut are din partea au-
nostru secretar de Stat la Departa- Pre~ e d lnte, tori tliţilor turce, o intervenţiune mill-
ment ul Afacerilor Strl!.lne, sub nr. C. A. RO ETTI t arll din atarll poat e deveni necesara.
41 86; l n cazul cînd dezvoltarea ulter i oară
Vâztnd v otul Adunl!.rll deputaţilor AceasU lege, tmpreunâ cu condiţi ile a afacerilor politice tn Orient ar
din şed inţ a sa de la 16 aprilie curent anexate la dtnsa, s-a votat de Senat slll pe Rusia a asuma aceastl!. sarcina
ş i pc cel al Senatului din 17 ale aces- In şedi nţa din 17 aprllie 1877 ş i s-a ş i a dirija armata sa tn partea Turc! el
tei luni; adoptat cu majoritate de patruzeci din Europa, guvernul Imperial, do-
l n virtutea art. 93 şi 123 din Con- voturi, contra a zece. rind a r especta inviolabilitatea t er i-
sti tu ţie, Secr etar toriall!. a st at ului r omân, a convenit
Am sancţi onat şi sancţi o nllm , G. LECCA de a tn cbefa cu guvernul Alteţe i
Am promulga t şi promulg!1m ce Vlcepreşedlnte , Sale domnul Carol 1 o convenţlun e
urmead: D. BRATIA NU specialâ relativâ la t recerea trupelor
ruse pr in Români a.
L EGE Lucrtnd de acord cu celelalte mari Pr in urm are, au fost dese mnaţi
ARTICOLUL UNIC - Conven- puteri pentru a ameliora condi ţ lu­ ca plenipotenţiar!:
tnchelate tntre România şi
ţ iun ilc nile de existenţâ ale creştinllor supu şi Din partea M a i estâţi i-S ale impera-
Rusia tn vederea trecerii armatei do minaţi unll sultanului, guvernul Im- torul tuturor ruşilor, baronul Dlmitrl
ru:;e prin România stnt aprobate. perial al Rusiei a atras atenţiunea Sluarl, consilier de Stat, agent di-

11
 plomatlc ş i consul general al Rusiei
tn Rom1nla, cavaler al ordinului
Sf. Vladimir clasa 111, al Sf. Ana
clasa II, al Sf. Stanlslas clasa II ş i
al ordinelor s trăin e: Leul şi Soarele
clasa II cu placă , Medjldl e clasa
III, Muntenegru clasa II cu placă
ş i al Crucii de o fiţer al Mintuitorului :
Din partea Alteţe i Sale domnul
României, D. M . Kog11niceanu, mi-
ni strul său al Afacerilor St răine,
Mare Cruce a ordinului Sf. Ana clasa
1, a Coroanei de Fier clasa I, a vul-
turului Roşu clasa I, a Medjldie
clasa 1 etc.
Care, dupll ce s-au preschlmbat
depllnele lor puteri, gâsite tn bună
ş i regu lată formă , s-au tnvoit asupra
articolelor urmlHoare:
ARTICOLUL 1 - Guvernul Al-
teţei Sale domnul României , Carol I,
asigură armatei ruse care va fi che-
matâ a merge tn Turcia, libera tre-
cere prin teritoriul României şi tra-
tamentul rezervat armatelor amice.
Toate clleltuielile care ar putea fi
ocazionale de trebuinţele armatei
ruse, de transpQrtul său, precum ş i
pentru satisfacerea tuturor trebuin-
ţe lor sale, cad !laturalmente tn sar-
ci na guvernului imperial.
ARTICOLUL Il - Pentru ca nici
un inconvenient sau pericol să nu
rezulte pentru România din faptul
tre.cerli trupelor ruse pe lc'"i tori ul
său , guvernul Maie lli.ţli Sale im-
peratorul tuturor ruş ilo r se oblig;!. a
menţin e ş i a face â respecte drep-
turile pollll ce ale statului român ,
astre! cum rezultă din legile interi-
oare ş i tractatele existen te, precum
şi a menţine şi a apăra integrlta-
t ea actual ă a R omâni ei.
ARTICOLUL III - Toate detali-
Ile re lat! ve la trecerea t rupelor ruse,
la relaţiunil e lor cu a uto rităţ ile lo-
cale, precum ş i toate in voiell le care
ar trebui sli fi e luate pentru acest
srlr!; it vor ti consemnate tntr-o con-
ve nţiun e s p ecială care va fi tnche i ată
de d e l ega ţii ambelor guverne şi ra-
tifi caU. tn ace l aşi timp ca ş i cea de
faţa. şi va Intra tn lucrare deodată.
ARTICOLUL IV - Guvernul Al-
teţe i Sale domnul Români ei se obligă
a obţine pentru conven ţiun ea de
faţă , precum ş i pentru cea m e nţi o­
nată la articolul precedent, ratifi-
carea cer ută de legile române şi a
face imed iat executorii stipulaţiu­
nile cuprinse tntr-tnsa.
Drept aceea, plenipote nţlaril res-
pectivi au pus pe convenţiun ea de
f aţă se mnăturile lor şi sigiliul arme-
lor lor.
Făc ut tn Bucureşti la 4 ( 16) apri-
lie anul graţl e i una mie opt sute
şa ptezeci şi şapte .
Baron
DIMITRI STUART
KOGĂLNICEANU
Pentru executarea Arti colului III
al Co nvenţiunilln cb elată astăzi, sub-
semnaţi! pl e nip otenţiar ! au convenit
de a regula prin co nve nţlun ea speci-
ală de faţl!. tnvolelile relative la tre-
cerea trupelor Imperiale ruse, precum
şi raporturile lor cu a utori tll.ţlle lo-
cale.
ARTICOLUL 1 - Guvernul român
acordă armatei ru e uzul căilor
rerate, comunlcaUunllor tluviale, dru-
murilor, p oşte l or ş i telegrafelor
României ş i pune la dl p ozlţlun ea a
resursele materiale ale ţării pentru
n ecesităţile de aprovizionament, de
turaj e şi de transport după modul
ş i co ndiţiunile stlpula te tn artico-
lele ce urmeaza..
12
.
{ (
1
ARTICOLUL Il Relaţlunlle
autorităţilor militare ruse cu auto-
rităţile locale se vor tace prin mijlo-
cirea comisarilor speciali români nu-
miţi spre acest s flrşlt. Un comisar
general român va fi delegat pe ltngă
comandantul-cap al trupelor ruse
pentru t oată dura ta trecerii lor prin
România.
ARTICOLUL III - Comisarii ro-
mâni vor ti căpuiţl [tncunoştllnţaţl]
de t oate datele (d o n ~es) relative la
resursele materiale (precum turaje,
aprovizionamente, cărăuşie, paie, tn-
călzi t etc.) ce poate procura ţara tn
parcur ul trupelor ruse, attt tn lungul
liniilor căilor rerate, ctt şi pe ţăr­
murile Prutului ş i Dunării, cu indl-
caţiunea preţurilor aproximative a
acest or obiecte la punctele unde vor
trebui a fi predate, a cantltăţllor
ce ar putea fi date ş i a epocilor la
care predarea lor ar putea fi cu pu-
tinţă .
ARTICOLUL IV - Autorităţile
militare ruse, dupli. ce vor lua cun oş­
tinţă de datele me nţi onate tn arti-
colul precedent şi vor decid e cantl-
tăţile de prod use ce le vor ti nece-
sare ş i punctele und e vor trebui a ti
pred ate, se vor 'Inţelege cu comi-
sarii români asupra mod ului de pre-
dare. Prin urmare, aprovlzlonamen-
tele se vor face pentru comptul
armatei ruse, sau de către autori-
tăţi le române cu pre ţurile con vt>nl te,
sau cu concursul lor, prin sumlslo-
namen te, comislune, cu mpărare di-
rectă etc.
ARTICOLUL V - Se va proceda
t ot astfel pentru toate achlziţlunlle
care ar fi necesare pentru campa-
ment, bivuac, transportul trupelor,
bagajelor lor, materialu lui şi munl-
ţiunil o r de rezbel, precum şi pentru
!urni turile spitalelor, ambulanţel o r
ş i farmaciilor. Autorităţil e române
vor tnlesni salisfacerea acestor tre-
buinţe.
ARTICOLUL VI - Guvernul ro-
mân pune la dl spoziţiunea armatei
ruse toate 11 nil le ferate ale ţării pen-
tru transportu l său, acel al materia-
lului, al bagajelor şi aprovlzlonamen-
telor ce o insoţesc, precum şi acelora
al căro r transport ar putea fi necesar
mai tîrziu. Pentru aceste transpor-
turi, armata i mperlall!. va ti pe deplin
asimilată armatei princlare şi se va
bucura de acel eaşi drepturi şi pre-
rogative ca aceasta din urmă tn tot
ce priveşte obligaţi unile companiilor
drumurilor de fier tn privinţa trupe-
lor şi a altor condiţiuni ş i detalii
stipulate, pen tru transporturlle mi-
litare, prin caietele de tnsărcinârl ale
companiilor şi legile şi regulamentele
tn vigoare tn R omânia. Cit pentru
tarifele de transport, guvernul român
se obligă a priori pentru o reduc-
ţiune de patruzeci la sută asupra
tarifelor ordinare ş i se rezervă de a
regula detaliile acestei chestlunJ prin
o tnţelegere ulterioară cu compa-
ni lle.
ln ceea ce priveşte insA cheltui elile
şi plăţi le adiţionale, precum tnregis-
trări, m anipulaţiuni şi altele, se va
proceda după cum se practică pentru
transporturile militare române.
ARTICOLUL VII - Ministrul Lu-
crărilor Publi ce al R omâniei va da,
asupra [curs] cererii şe fului comunl-
caţiunilor militare ruse, ordinele şi
in strucţiun il e necesare admin! traţi­
unilor căilo r ferate române, pentru a
asigura cu cel mal mare succes şi
celeritate posibilă transportul armatei
imperiale cu materialul, bagajele,
aprovlzlonamente etc., dupl!. un plan
ce va trebui a ti botărlt mai dinainte,
precum se va stipula mal la vale.
Trenurile militare vor avea priori-
tatea asupra wturor celorlalte tre-
nuri, excepttndu-se trenul-poştă şi
fără prejudicii pentru transporturile
trupelor române. La trebulnţâ, nu-
mll.rul trenurilor ordinare de călă­
tori va putea ti provizoriu redus şi
clrcu l aţiunea trenurilor de mărfuri
chiar pe deplin opri tă tn caz de ne-
cesitate.
ARTICOLUL Vlll - Pentru tran-
sportul trupelor imperiale ş i al mate-
rialului lor pe linia Iaşi-Ungbeni,
care are aceeaşi lărgime ca drumurile
de fi er ruse, o unitate şi continuitate
a condiţiunilor tehnice a mişcării
se vor stabili tn urma unei tnţe l e­
gerl tntre ambele adminlstraţlunl,
pentru a se evita orice tnttrzlere
sau transbordament la frontieră.
ARTICOLUL IX - Pentru a se
o bţine unitatea n ecesară tn servi-
elul liniilor române spre asigurarea
transportului celui mal grabnic ş l
celui mal regulat al armatei ruse { u
bagajele ei, muniţiunl, material el ~
rezbel şi aprovizionamente de orice
tel, se va institui, sub direcţlun ea
Ministerului Lucrărilor P ubllcei un
consiliu central compus de de ega-
ţll diferitelor companii care p osedă
părţi din re ţeaua română. Un comi-
sar numit de şeful com uni caţiunllor
militare al armatei imperiale va fi
delegat pe ltngă Ministerul Lucrări­
lor Publice pentru a racili la raportu-
rile cu autorităţile militare ruse.
Mi şcarea şi serviciul pe toate li-
niile reţelei române se vor face pro-
vizoriu sub direcţi un ea Imediată a
consiliului central, ale cărui dlspozl-
ţiunl ministrul Lucrărilor Publice le
va tace a concorda cu exigenţele ş i
treb uinţele ce-i vor ti exprimate de
şe ful comunicaţiunilor militare tn
privinţa transporturilor tn cestiune.
ARTICOLUL X Direcţ lun ea
s uperioară şi pri vegherea transportu-
rilor armatei imperiale vor a parţi ne
şe fului comunicaţiunilor militare a l
acestei armate . Pentru a asigura
regularitatea şi continuitatea servi-
ciulu i acestor transporturi, el va
lucra prin mijlocirea comi sarului
român delegat ad-boc pe ltngll. dtn-
sul ş i va provoca prin organul său
toate măsurile necesare pentru acest
srtrşl t.
ARTICOLUL XI - Şeful comuni-
caţiilor militare va avea facultatea
de a cere, prin mijlocirea comisa-
rului român delegat pe ltngă dinsul
sau prin propriul său delegat pe ltngll.
consiliul central, executarea tuturor
lucrărilor necesare pentru sporirea
şi securitatea mişCării atit pe linii,
ctt ş i ln gă ri, ş i materialul rulant,
precum platforme, rampe, căi de
garaj, tmbraşamente auxiliare, gare
provizoril, apropiaţiuni de vagoane,
de mărfuri ş i trucuri pentru tran-
sportul oamenilor , cai lor şi materia-
lului etc. Toate cheltuielile ocazlo-
nate prin aceste lucrări vor fi tn
sarcina armatei ruse; modul execu-
tării lor va fi regulat tntre ministrul
Lucrărilor Publice şi şeful comun1-
ca ţiunilor militare al armatei ruse.
ARTICOLUL XII -ln caz de
urgenţă., ş eful mi-
comunicaţlunllor
litare va avea facultatea, tn urma
unei tnţelegeri prealabile cu comi-
sarul român, a tnlocui prin mijloa-
cele de care dispune t ot ceea ce ar
lipsi şi ar ameninţa să tmpledice mi ş-
carea arm atei ru c. Va putea race
de a se suspenda Imediat de către
comisarul român ş i cere de la minis-
trul Lucrărilor Publice depllrtarea
imp iegaţil o r şi agenţ il or s ubalterni a
cllror rea-voi nţă ar putea da temeri
de primejdii.
ARTICOLUL XIII - Dacă tre-
buinţele de comuni ca ţiune ale arma-
tei ru e ar face necesare construirea
pe teritoriul român a unui nou tron-
son (tronchon) au amb raşa ment de
cale rerată, lu crările vor fi execu-
tate prin tngrijlrea autorit:i.ţ i l or mi-
litare ruse, cu cheltuiala guvernului
imperial. G-uvernul român va i nlesni
aceste lucrliri ş i se va insllrcina cu
tngriji r : l ~ n ecesare pentru a as igura
armatei ruse dreptul de a se bucura
temporar de terenurile ind ispensabile
pentru i nsta tarea acest or tronsoane
sau ambraşam en te pe J)azcle adop-
tate tn România pentru lucrlirile
de utili tate publică . Ctnd aceste li-
nii vor deveni Inutile, materialele
mobile tntrebuin ţate la construirea
lor vor fi la dispoziţiunea guvernu-
lui rus, Iar lucrllrile executate vor
deveni proprietatea guvernului ro-
mân fllrll nici o remuneraţiune.
ARTI COLUL XIV Exploata-
rea reţelei român e se va face de către
companiile şi adminl s traţlunlle exis-
tente, sub direcţiunea consi liului
menţionat la articolul IX al convcn-
ţiunii de ratll. Companiile vor fi
tndemnlzale pentru toate transpor-
t urile efectUilte dupa. tari ful care se
va st abili con form articolului VI.
Aceste companii vor rt asemenea
ctospllgublte pentru toate s tri căciu­
ni le care ar putea ti comise tn materi-
alul lor prin greşeal a trupelor ruse.
ARTICOLUL XV - Planul tran-
sportului trupelor, llvretele de mer-
sul trenurilor militare, formele şi
cletalllle rechizlţlun llor de tra nsport,
documentele de comptabilltate şi
de <'O ntroi, termenele ş i modul plăţii,
pi:ect:m şi raporturile de stabilit
tn timpul transport ului tn tre t r upele
ruse ş i agenţii locali al căilor rerate
române vor Ci regulate Imediat dupll
incheierea co nvenţlunli de ra~ll. de
către comisari ad-hoc. Companii le
şi admlni s traţlunlle căilor rerate
vor CI datoare de a le procura toate do-
cu mentele ş i materialele necesare
p entru compunerea acestui plan,
a livreleklr de mers şi detaliilor de
ervici u !'l de a le da cel mal mare
concurs. Toate chestiunile de detaliu,
regulate de către aceşti comisari ş i
consemn ate tntr-o instrucţiune spe-
cială care va fi ap robată de şeful
co muni caţiunilor militare al armatei
imperiale şi de comisarul român
delegat pe ltnga. dtnsul, vor fi obliga-
tor ii attt pentru truP.elc ruse, cit şl
pentru Impi egaţi i că1lor rerate.
ARTI COLUL XVl - ln timpul pa-
sajului (trecerii] armatei imperiale,
t oale eri mele ş i delictele care ar fi
comi se <le impiegaţii căi lor rerate
cu intenţ iun ea de a Impiedi ca sau
de a opri transportul trupelor sau
ele a pune Tn pericol securitatea tre-
nurilor militare vor ti pedepsite
după legile rcmâne existente şi cu
aceeaşi rigoare cum ar fi dirijate
cont ra armate i române.
ARTICOLUL XVII - G-uvernul ro-
mân acord'l!. armatei ruse uzul p oşte­
lor ş i telegr afelor statului ş i compa-
niilor căilor rerate cu acelaşi ti tiu
cu care se bucură autorltMIIe romane
ale căror cheltuieli nu stnt trecute
tn bugetul talulu i. Prin urmare,
depeşele ofi ciale ruse vor avea prio-
ri tate a asupra coresponden ţel prl va te.
Pentru a nu tmpl ed lca serviciul
ordinar al telegraretor , armata r usll
va avea facultatea, oriunde trebulnţa
se va s im ţi, de a lega cu cheltuiala sa
de sttlpii telegra !icl ai statului ş i ai
companii lor un fir telegrarlc al el
ş i de a aşeza ap araturi pentru uzul
sllu particular. Aceste fire vor rl
pllzite ş i conservate dupll cum stnt
firel e române ~i Cărll altâ cheltulalll
particular! p entru armata ru să,
tn sarcina căre i a tnsll vor râmtne
reparaţi unile.
ARTICOLUL XVIII - Se va sta-
bili tn spatele armatei ruse o llnle şi
puncte de etape (6tapes) excepUn-
du-se oraşul Bucureşti , unde nu vor
fi trupe ruse. Este b ineinţeles că
trupele nu se vor opri decît acolo
unde vor Ci sillte de trebuinţel e odih-
nei sau de obstacole Independente
de voinţa lor şi numai pen tru tim-
Pul strict necesar spre acest s rl rşlt.
l n lungul liniei ş i punctelor de etape,
precum şi pe linia mi şcărll trupelor
se vor putea aşeza m agazii şi depo-
zite de hrană, furaje, aprovlzlona-
mente de orice naturA, cuptoare pen-
tru pline ş i pesmeţl, bucătllrll pentru
prep araţiunea hranei trupelor etc.
Locurile necesare pentru acest srtrşit,
vor Ci angajate de comisarii armatei
ruse cu concursul comi arilor români ,
cu aceleaşi condiţiun i ca şi pentru
trebuinţele statului. Se va pro-
ceda t ot ast fel tn ceea ce priveşte
acbiziUunea materialelor necesare
pentru construirea şi i nstalarea zise-
lor stabilimente.
ARTICOLUL XIX - Bolnavii şl
rllniţli armatei ruse vor ti trataţi şi
tngriji ţi tn stabilimente sani tare or-
gan izate pentru acest srlrşlt pe linia
de comunicaţiun e şi de etap e oriunde
c Jmandantul-cap rus va găsi Indis-
p ensabil, afarll de oraş ul Bucureşti,
şi pe ctt se va putea afara. de centrele
mari de p o pulaţ iune , excepttndu-se
spitalele pentru r~ni ţi. Autori tăţlle
române vor da concursul lor şi vor
acorda toate tnlesnlrile pentru Insta-
larea stabilimentelor sanitare, pre-
cum ş i pentr'-' Incheierea ed lti clllor
necesare pentru asemenea tntrebuln-
ţare. ln localităţile unde nu s-ar
găsi spitale r use, bolnavii vor putea
ti ad mişi provizoriu, In marginile
posibilului, tn stabllhnentele sanitare
române, pllltind u-se cheltuielile de
întreţinere şi de tratament.
ARTICOLUL XX - ln localităţile
unde o oprire s-ar recunoaşte nece-
sarll tn timpul trecerii trupelor ruse,
tn condi ţiunile sti pulate prin artico-
lul XVIII , aceste trupe se vor bucura
de tnlesnirile de locu inţă ş i campa-
ment ce li se vor procura prin tngri-
jirile autorităţilo r locale. Dacll prin
acest fapt ar deveni necesare retrlbu-
ţiuni , ele vor fi regulate prin tr-o
înţel egere Intre comisarii respectivi.
ARTICOLUL XXI - Pe lini a de
com uni caţiune a armatei Imperiale,
tn locali tăţ lle unde necesl tăţlle mili-
tare ar reclama numirea de coman-
danţi de etape ruse, aceşti co m andanţi
vor comunica cu autorităţ ile locale
prin mijlocirea com lsarllor români,
prevăzuţi la ar ticolul II.
ARTICOLUL XXII - Armata rusă
va avea facultatea de a stabili poduri
şi comunicaţiuol rtuvlale )a punctele
unde se va recunoaşte necesar şi de a
tace lucrArile indlspensablle pent ru
a asigura şi proteja aceste trecer .
Guvernul român va pune, pentru
acest sftrşit, la di spoziţiunea armatei
ruse bărcile, batelurile etc., ce-şi
va putea procura şi pe ctt trebuinţele
armatei sale ti vor p ermltfl, precum
şi cantitatea necesară de lemne de
construcţlune şi alte materiale cu
retrlbuţiune echitabilA.
ARTICOLUL xxm - Toate pll-
ţlle de efectuat cu ocazlunea trecerii
trupelor ruse prin România attt gu-
vernului princiar, cit şi compantllor
căilor rerate şi particularilor vor n
calculate pe baza uni tăţll monetare
române sau fran ceze. Se vor putea
race sau tn numărătoare sau prin
bonuri tn regulll emantnd de la co-
mandantul armatei imperiale şi plă­
tlblle de casele acestei armate In
termen de doull l uni cel mult. F orma
bonurllor, termenii , modul şi locurile
de plată şi de control vor ti regulate
şi aduse la cunoştinţa publicului
tn urma unei lnţelegeri Intre coman-
dantul-cap al armatei ruse şi comi-
sarul general român.
ARTICOLUL XXIV - Guvernul
român acordll guvernului rus p entru
durata şederii trupelor imperiale In
Romania şi dincolo de Dunue libera
importaţiun e pe t eritoriul său, fârll
plată de drepturi, ş i liberul tranzit
al tuturor articolelor ş l obiectelor
de aprovizlonament, de furnlturll,
de material şi de munlţluol de rezbel
destinate uzului armatei Imperiale şi
chiar acelora a căror intrare tn Ro-
mânia s-ar găsi pro hibită pri n regu-
lamentele române.
ARTICOLUL XXV - Dacă s-ar tn-
ttmpla dezertllri din trupele ruse In
timpul trecerii lor prin RomAnia, au-
torităţile princiare vor da concursul
lor pentru dovedirea şi arestarea
culpabililor asupra indlcaţlunllor ce
Il. se vor da de autorităţile militare
ruse. Dezartorii arestaţi vor ti predaţl
tn mtlnlle comandanţilor mtlitarl
ruş i cel mal apropiaţi de locul unde
arestarea a fost efectuatll.
ARTICOLUL XXVI - Toate ca-
zurile ş i dlterendele care s-ar putea
ivi cu ocaziunea trecerii trupelor
"USe prin România şi care n-lll' fi
prevllzute prin convenţlunea de raţll
vor fi regulate tntr-uo comun acord
prin comisarii numiţi ad-h oc de co-
mandantul-cap al trupelor ruse şl
comisarul general romAn.
Drept aceea plenlp otenţ larii res-
pectivi au pus p e convenţlunea su-
pllmentarll de faţă semnliturlle lor
şi sigilllle armelor lor.
Făcutâ In dublu exemplar, tn
Bucureşti, la 4/16 aprilie anul gra-
ţi e ! una mi e opt sute şeptezecl şi
şepte.
(Semnat)
Baron D. STUART
Agent diplomatle tl Co111ul general
al Rullel tn Romlnla
(Semnat)
M. KOGĂLNICEANU
Mtniltrul Alacerllor Snllne In
Romlnla
13
 tn momentul de a proceda la
semnătura şi la preschlmbarea
exemplarelor convenţi unll speciale,
regultnd lnvolelUe relative la tre-
cerea trupelor imperiale ruse prin
România, subsemnaţll plenlpoten-
ţiarl : al Males tăţll-Sale lmperato-
rulul tuturor Ruslllor şi al Alteţei­
Sale domnului României, declari
prin prezentul eli. scutirile acordate
prin art. XXIV guvernului Rusiei nu
se vor putea Intinde asupra tutu-
nurllor şi tabacurllor, al cli.ror mono-
pol In România este coocedat unel
companii străine. Prin urmare, dacli.
guvernul rus dm-eşte ca trupele Im-
periale, cu ocazia trecerii lor prin
principat, să se bucure de favorurl
excepţionale pentru tut unurl şl taba-
curi, autorităţile ruse se vor Inţelege
direct cu regla tutunurllor, pentru ca
această admlnlstraţlune să nu poată
formula contra guvernului român nlcl
o cerere de daune şi Interese bazată
pe violarea drepturilor de monopol
ce-l este concedat. Fll.cut In Indoit
exemplar, In Bucureşti, la 4/t 6 aprllle
anul graţlel una mle opt sute şeptezeci
şi şepte.
(Semnat)
Baron STUART
(Semnat)
l\1. KOGĂLNICEANU
O rdonăm ca legea de faţll. să ti e
Investită cu slglllul statului şi pu-
b llcată prin Monitorul oflelal.
Dată tn Bucureşti, la 2t aprllle
1817
CAROL
1\llnittru aeeretar de Stat la Departa-
mentul Afaeerllor Strline
M. KOGĂLNICEANU
Mlnlstru secretar de Stat la Departa-
mentul JasU~lel
1. CĂMPINEA.NU
No. 899
CAROL 1,
... Asupra raportului ministrului
nostru secretar de Stat la Departa-
mentul Afacerilor Strline, sub nr.
4186.
Facem cunoscut şl tncredlnţăm prin
cuprinsul celor de raţă, la toţi şi la
fl eclne pe care-I priveşte, eli. D. Mihail
Kogălniceanu, ministru al Aface-
rilor Strline, este autorlzat a ratUlca,
tn numele nostru, convenţlunlle ln-
chelate la 4/t 6 aprllle t 877, tn vederea
trecerll trupt-lor ruse prin România,
Intre plenlpotenţlarul nostru ş l plenl-
p otenţlarul Malestăţli-8 ale tmplra-
tul tuturor Ruslllor.
Drept aceea, am subscris cu mina
n oastră această plenlpotenţă şi am
poruncit să se tntăreascli. apUctndu-1-se
slglll ul nostru.
Dat tn Bucureşti, tn a d o uăzec i
şi una zi a lunll aprllle t 877 şl al
unsprezecelea an al domniei noastre.
CAROL
Nr. 900
Mln1stru secretar de stat la Departa-
mentul A.faeerllor Strllne
M. KOGĂLNICEANU
1-1
Il
MINISTR UL AFACER ILOR
STRĂINE
c4tre aaentii diplomatici ai Rom4niei
tn ttr4in4tate
Nr. 69
TELEGRAMĂ CIRCULARĂ
Bucureşti, 17/ 29 aprilie 1877
DupA cum v-am Informat, aban-
donati de puterile garante In ceea
ce priveşte ajutorul şi chiar sfaturile,
am trebuit In faţa intrărJl iminente
a armatei ruse, să cli.utlim In noi
lnşlne forţa moralli necesară rentru
a Infrunta pericolele situaţie . Am
trebuit deci să ne lnţelegem cu guver-
nul Imperial rus pentru a salva ceea
ce p osedăm, adlcli. Individualitatea
noastrA polltlcli., lnstt tuţllle şi fron-
tierele noastre~.. aşa cum ne stnt ele
arantate de Tratatul de la Paris.
f n acelaşi timp s-au stablllt relaţii
tntre trupele ruse şi autorităţile noas-
tre şi populaţie . Toate acestea au
rost reglementate prln douA proiecte
de convenţll elaborate la 4 aprllle,
stil vechi, şi supuse ieri aprobărll
Parlamentului. Intr-o şedinţA de .
noapte, care a durat pinA la ora trei
după miezul nopţll, Camera deputa-
ţilor a aprobat aceste convenţii
cu 79 voturi pentru şi 25 contra.
Aceste convenţii vor rt discutate şi
votate azi de Cc1.tre Senat.
Aceste convenţ ii nu au nici un
alt caracter poli uc decit acela de a
ne garanta, pe durata răzb oiului,
statu-quo-ul nostru politic actual.
Nu este vorba nici de independ enţli
faţă de Turcia, nici de rezllierea
vreunei legături actuale cu această
putere ; nl cl de o cooperare a armatei
romlne cu armatele ruse; otel de o
alianţă tmpotrlva Turciei.
Pentru conduita dvs. şi pentru a
vA permite să explicaţi faptele celor
In arept, vA reproduc mal Jos conţi­
nutul esenţial al celor 4 articole pe
care le conţine prima convenţie, cea
de-a doua privind doar reglementarea
sarcinilor care ne slnt Impuse de
cli.tre trecerea unei numeroase armate.
Prin poşta de astăzi veţi primi o
expunere de motive şi textul tn
limba românii a convenţlllor. Textul
francez vă va fi expediat miine.
ttA.J1. l. Guvernul român asigură
armatei ruse care va trebui sA ajungă
tn Turcia, libera trecere pe teritoriul
României. Toate cbeltuleUle oca-
zionale de nevoile armatei ruse cad
In sarcina guvernului imperial.
Art. u. Pentru ca nici un neajuns
sau pericol sA rezulte yentru Româ-
nia ca urm~ a treceri trupelor ruse
pe teritoriul du, guvernul Ma lestăţll
Sale ImpAratul tuturor ruşilor se
angajează sA păstreze şi IA respecte
drepturile politice ale statului român,
aşa cum rezultă ele dLn legile Interne
şi tractatele existente, precum ş i sli
pâatreze şi să apere integritatea ac-
tuală a RomAniei.
An. In. Toate amAnuntele cu J)rl-
v1re la trecerea trupelor ruse, relaţllle
acestora cu autorltăţlle locale vor
fi consemnate Intr-o convenţie spe-
cială care va fi lncbeiată In acelaşi
timp cu prezenta.
Art. IV. Guvernul principelui Ro-
mâniei se angaJeuA să obţlnli pentru
prezentaf precum şi pentru cea men-
ţionată n articolul precedent, rati-
ficarea cerutA de leglle române".
(semnat)
KOGĂLNlCEANU
IU
NOTA CIRCULARĂ:
Blliceanu
-Viena No 49 34
Calllmakl·
Catargl -Paris No 4933
Degr6 -Berlin No 4935
Obedenaru - Roma No 4936
Em. Ghlea - Petersburg No 4937
General Ghlea - Petersburg
(In misiune) No 4938
Bucureşti, 2/14 mai 1877
DOMNULE AGENT,
Publicarea tn ~fon1torul oUelal a
con venţiilor lncbelate Intre guvernul
Imperial al Rusiei şi guvernul dom-
nesc{ şi protestul Sublime! Porţi adre-
sat a 2 mai reprezentanţilor săi pe
Ungă puterile strllne, v-au pus la
curent cu situaţia noastrA actualA.
lml pare, aşadar, potrivit momentul
de a consemna aci cauzele determ l-
nante ale atitudinll care ne-a rost
prescrlsli. de tmprejurărlle excep-
ţionale In care ne arLăm.
Nu vă este necunoscut, domnule
agent, eli. tncli. de la Inceputul răs­
coalei p opulaţiilor din Herţegovina,
Bosnia şi Bulgaria, după cum şi a
luptei Intreprinsă de Serbia şi Munte-
negru tmpotrlva Turciei, guvernul
Alteţei Sale Serenlsslme, ascultind
sfaturile puterilor garante, a acceptat
obligaţiile impuse de neutraUtatea
cea mal absolută; cu toate ace3tea,
dacli. o astfel de atitudine nu putea
fi acceptatli dectt In detrimentul
re laţii lor noastre morale şl materiale
cu populaţiile de pe malul drept{ ne
era tnglidutt sli. sperăm eli. atltud nea
noastră va fi răsplătită cu o regle-
mentare deflnlUvli a neutralltăţll
noastre.
Aşadar, ctnd recent războiul dintre
Rusia şl Turcia a constituit o even-
tualitate lmlnentă, marile puteri ş i
Sublima Poartă au rost sesizate de
noi tn legătură cu chestiunea opor-
tunlt.ăţll transformării şl rldlcli.rH la
nivel de drept formal al obllgaţlllo r
care decurg pentru nol dintr-o neu-
tralitate necesara· tuturor şi pe care
o observasem de fapt flră vreun
avantaJ pentru RomAnia. Totuşi,
fi e to mod Izolat, fi e lntrunlte la
Co nferinţa de la Constantlnopole,
marlle puteri, Invocind insuficlenţa
stlpulaţlllor relative la această Im-
p ortantă chestiune şi neţlnlnd seama
ntcl de gravitatea situaţiei, nici de
nedumerirea n oastră Justificată, ne-au
refuzat reglementarea unei cereri pe
care evenimentele ulterioare aveau
să o Justifice pe deplin.
Iar Sublima Po artă, lntrebulnţtnd
un sistem de amtnare pe care proprllle
sale Interese ar ti trebuit s-o deter-
mine sl-1 pl!.răseascli. de multă vreme,
s-a obişnuit să nu reglementeze
chestlunlle tn litigiu de zeci de anl
tntre guvernul Imperial şi guvernul
domnesc. Vă voi el ta ca un act care
ne-a frapat tn atitudinea sa f aţA
de noi eli., tn momentul precis tn
care Interesul său reclama o tnţete-
ger.e cu ţara noastră, ea a continuat
să-1 refuze recun oaşterea ti tlulul de
România, care primi se cu toate aces-
tea san cţiunea din partea puterilor
garante.
Abandonaţi tn felu l acesta propriei
noastre sorti, fără directie, ca şi
fără sprijin, aveam sl\ ne a flăm tn
scurt!!. vreme tn rata necesi tăţii
unor pregătiri pe care un război
necesar le l ăsa e să se tntrevad!!.
şi pe care atitudinea lndlferentâ
marilor puteri era de natură s-o
a pentru România. De altfel, tncâ mal
autorizeze. Rusia ne-a propu tn
chip loial să tratlim cu ca relativ la
traversarea teritoriului nostru de
armatele imperiale. Limbajul pe
care-I folosea era acela al unei puteri
care, după ce sprij inise edi fi carea
statului român şi participase la ga-
rantarea existenţei sale politice,
nu tnţe l egea să-şi desml ntâ opera
prin violarea drepturilor sale. De
altfel, Rusia se pre1.cnta tn faţa
no~trâ ca mandatara morală a
mar.llor . puteri P,entru tntlcplinirea
une1 miSIUni dell berate Ş i stabili te
In mod solemn de tn sâş l Europa tn
holăriril~ publice şi colecll ve. lar
dacă, da preţuind sentimentul legi-
tim al conservâril noastre şl nesoco-
tind c~acterul tnalt al propunerilor
care 01 se tăceau, le-am fi opus un
refu z nechibzuit şi lipsit, tlealtrel, de
orice sprijin , Românla s-ar fi expus
ea tnslişi, violări i fatale a teritoriului
el, a drepturilor şi a intereselor ei
celor mal scumpe.
Nu voi mal insista, domn ule agent,
~upra conside raţiilor care ne-au
1mpus tn mod necesar să acceptl!.m
propunerile guvernului imperial al
.Iţ:uslei, şi voi llisa pe seama conven-
ţulor tnchelate la 4/ 16 aprilie grija
d~ a demonstra tn ce măsu r!i intentiile
loaale ale Cabinetului di n Petersbu rg
şi indreptătitelc noastre precautiuni
s-a~ aliat tn acord pentru a asigura
ţl!.rai noastre, odată cu grija cea mai
scrupuloasa. t aţâ de Interesele noastre
materiale, garantarea târ!!. rezervă
a drepturilor noastre ca Naţiune.
Primele stl puH\rl ale convenţiilor
t~chl'iate includ tn mod clar mobilu-
rtle declarate tn chip loial de cei doi
con tractanţ l şi nu dau ocazie la
vreun echivoc. ln tr-adevăr dacâ
In faţa unei si tu a ţii absolut' precise
şt recunoscute, dacâ nu tn mod ofi-
cial, cel p uţi n tacit, România a
cre~u t el!. trebuie să accepte propu-
nerile guvernului Imper ial al Rusiei,
guvernul domnesc speră nu numai el!.
a cruţat România de pericolul unei
oc~paţii militare forţate, dar şi
c~ t-a asl~urat respectullndi vidualitâ-
ţil ş i In s tituţiilo r sale, In acelaşi timp
~u .garantarea fo rmală a menţinerii
h m1telor sale teritoriale. Orictt de
m o d es tă ar fi , România avea dreptul
de a se preocupa de grija conservării
sale.. deoarece, prin poziţia sa geo-
grafi el!. ea se ana, oarecum, In centrul
unui rl!.zbol care devenise Inevl tabil.
Noi credem el!. ne-am ajuns acest
s~p, Impus de neces ităţile existen-
ţe i sale, ş i vrem să s pe răm el!. nimeni
nu-l va contesta caracterul legitim.
Prin Incheierea convenţiilor din
4 / ~6 aprilie credem el!. am Jnlăturat
or1ce . Incertitudine cu privire la
autud10ea noastrâ tn conflactul orien-
tal. Caracterul acestor stipu laţii şi,
lndrl!.znesc să spun, sobrietatea care
le disti nge erau de natură să tnlăture
cea mai miel!. tndolală privitoare la
l~ialitatea intenţiilor noastre In pri-
vt nţa raporturilor cu Turcia legă­
turi consfin ţi te prl n trata tel~ euro-
~~ne care sint menţionate In conven-
ţule noastre cu Rusia.
Raporturi le noastre cu Sublima
Poartă nu trebuiau , tml pare să n e
stab.ilite printr-o tnţelegcre' diplo-
maţi~ a.c;•mănă toare celei din 4/16
apr1hc, aşa cum s-ar CI dori t să Inche-
Iem şi cu Turcia. Preocu paţi in pri-
mul rind, poate, de Im\) o rtanţa
relaţi il or cu acea ta, este evtdcnt el\.
inspţratorii unei astfel de poli tiei
nu-ş1 dădeau seama de urmăril e
periculoase pe care ea le-ar ti avut
P.reocupaţi, cu drept cuvtnt, de secu-
ritatea noastră ş i de menţinerea
acestei neutralităţi a cărei ră<;pun­
de~e ne era H\satâ tn exclusivitate,
not nu am fi putut adera la o astfel
de convenţie târ!!. să depla<;ăm im-
plic! t ş i tn mod conşlle nt teatrul
operaţiilor de r âzbol tn România.
lntr-adevl!.r, tn cond! ţille tn care
am dus tratative cu guvernul Impe-
rial al Rusiei, puteam cel puţi n spera
el!. România va fi apăraU. de consecin-
ţele dezas truoase ale unu l răzb o i de
care am ti dorit attt de mult să ră­
mînem străini. Dar cine nu Inţelege
el!. lăstnd li ber teritoriul nostru tn
faţa armatelor sultan ului! am fi atras
tn mod t atal la noi răzb o ul , cu toate
ororile lui? Nu voi aminti aici exce-
sele care lncă tnalntea ruperll rela-
ţiilor dintre Rusia şi Turcia, şi târă
vreo provocare di n partea noastră ,
au rost comise pc teritor iul nostru
de avangărzlle nediscipllnate ale
trupelor otomane de oe ţărmul Du-
nării. Ajunge să menţionăm aseme-
nea tl!.rl!.delegi pentru a afăta
primejdiile la care România s-ar fi
expus dacll războiul ar ti fost dus pe
teritoriul ei.
N-am putea fi acuzaţi, prin ur-
mare, nic pentru intenţiile, nici pen-
tru pruden ta cu care am acţion at
astfel. Stntem, dimpotrivă, con vinşi
el!. am con tri bul t tn ml!.sdra mlj Joace-
lor noastre la localizarea răzb oi ului
şi la tnll!.turarea lui de oe teritoriul
nostru.
Dupll. cele de mai sus, tml pare de
prisos sl!. subliniez caracterul Impru-
dent al unor propuneri, p otrivit câ-
rora trupele române erau chemate sa.
conducâ armata o to m an ă Impotriva
armatei ruse. O propunere de ase-
menea natură include respingerea
ei, cu atit mal mult cu cit ea nu ne-a
fost făcută decit tn ajunul intrării
armatelor ruseşti tn România.
După ce am explicat In telul acesta
atitudinea n oas tră, nu vot ezita să
afirm aici, tn numele guvernului
Alteţei Sale Serenlsslme, prinţul Ca-
roll, el!. intenţiile noastre au fost tn
t oat e privin ţele conforme lndatorlrllor
noastre. Dacâ, pe de-o parte, am
urmărit prin convenţiile noastre să
ne luăm măsu r i de apărare con tra
per icolelor generate de o el tuaţle
tnconjurată de neprevăzut, pe de
al tă parte, nu intra ni cidecum tn
intenţii le no! stre să rupem legătu­
rile cu Imperiul otoman, nlci să câu-
tăm să profl tăm de tmpreJ urările
favorabile care ar putea să se iveascâ.
Acestea erau principiile care au
dictat atitudinea n oas tră. l ncâ de la
Inceput noi luasem hotărlrea fermă
să perseverăm , afară de cazul cind
România ar ti rost pro vocată de
Turcia tnsăşl. Cu excepţia acestui
caz, nu Intenţi onam cltuşi de puţin
să admitem ca România sl!. devină
parte beligerantă
. alâturl de Rusia,
tmpotrava Imperiului otoman. Misi-
unea armatei române decurgea tn
mod firesc din declaraţiile anteri oare
oe care le-am făcu t de rcoctatc
f aţă de Sublima Po artă şi oe toate
cabinetele st răi ne.
Din nefericire, continuarea Tn
mijlocul popu l aţiilor noastre lnorcn-
sl"e, a i.ncuralunilor p ustiitoare car e
s-au extms pe o scară di n ce tn ce mal
mare, <:apturarca a mal mult de 200
nave ŞI a tncârcâtur li lor - cap-
t ur~e car e s-a efectuat ptnă tn por-
tunle noastre, ba chiar tn interior
pe riuri ca 1iul, Ialomiţa şi Olt - ro~
trc bu i nţarea oetrolulul pentru ln-
ccndle.rea şi distrugerea navelor care
nu voaau sl!. urmeze cuirasatelc tur-
ceş ti ş i, in stl rşi t, bombardarea de
cl!.tre ..acestea din urmă şi de cltre
batemle de pe malul drept al Dunării
Il oraşe lor ş i satelor noastre care nu
era~ pregătite nici pentru aplrare,
n!ct pentru atac, ş i In care nu se ana
nt cl un soldat rus sau român ne lăsa
puţină speranţă că ne-ar tl posibil
să păs trăm o atitudine la care nu am
fi dorit to tu ş i să renunţăm cu nlcl
un preţ. D o uă lmpreJurări de ultimA
oră au survenit pentru a tmprăştla
com~l e t această sp e ranţă, şi a pune
tn di scuţie securitatea noastrA po-
li Uel!.: ne referim, In primul rtnd la
Insulta care ni s-a adus prin llber~rea
dln funcţie a agentului nostru la
C~n s tant!nop ol , ca şi cum agentul
daplomat1 c al României era un fun-
cţio nar turc şi nu se bucura de imu-
nltăţll e acordate de dreptul gtnţilor
reprezentantilor s trăi ni. Apoi , a fost
cx p edl ată scrisoarea pe care Exce-
l en ţa Sa Savtet -paşa a adresat-o
la 2 mai a.c. reprezentanţilo r Turciei
pe ltngă puterile garante.
Atitudinea ostilă faţă de noi pc
care Sublima Poartă o manltest'ă In
această scrisoare, am eninţArlle pe
care le cuprinde la adresa ţării noas-
tre şi a in s tituţiilor el, am eninţări
care au rost urmate de un bombarda-
ment gener al al tntregului nostru
ţărm, nu ne mai l asă nici o tndolală
el!. stntem tn război cu Turcia, şi că
acest răzb oi ne-a rost declarat de
Sublima Poartl!. insll.şi.
In faţa acestei atitudini a guver-
nului ot oman , ş i a actelor lui de
ostilitate evid entă faţă de noi care
con form principiilor de drept public'
constituie o stare de război manltes~
tâ, guvernul român tş l tace o datori e
din a stabili In mod clar In faţa
puterilor garante şi In faţa opiniei
publice din Intreaga E uropA că
tnsăşl Sublima Poartă a rupt relaţlll e
cu România, ş i el!., prin urmare, nu
putem dectt să declinAm răspunderea
pe care lncearcâ s ă o arunce asupra
noastrâ prin scrisoarea sa din 2 mal.
I n prezenţa tuturor acestor fapte,
a căror gravitate nu. poate scâpa Ju-
decâţll drepte şi luminate a cabine-
tului..., guvernul Alteţei Sale prinţul
Carol I nu ar putea rămlne impasibil.
Ne ved em obligaţi să luăm , lnceptnd
de astăzi, măsuri corespunzatoare
si tuaţl el create chiar de Turcia, pen-
tru a respinge cu fo rţa actele de
agresiune la care RomAnia este ex-
pusi!. din partea armatelor otomane.
Tari prin dreptul nostru şi prin
justetea cauzei noastre şi tncrezltorl
tn sprijinul puterilor garante, vom
tace tot ce ne impune datoria noaatrl
faţă de ţară, pentru a-l apăra teri-
t oriul, pentru a-l proteja in stltuţllle
ş i pentru a asigura existenţa noastră
p oli ti el!..
Binevoi ţi să daţi spre lectură ş l
să prezentaţi o copie după aceaatl
notă Excelenţei Sale domnulul'mlnls-
tru al Afacerilor Externe.
M. KOGĂLNIC~AN\ 1
15

Eroii ele la Grivita
•
...
or. FLORIAN TUCĂ
Valter Mă răcmeanu s-a numărat printre
primii în coloana eroilor de la 1877. A fost
mereu în fruntea Batalionului 1, din Regi-
mentul 10 dorobanţi, în timpul asaltului
asupra redutei Griviţa 1, şi a căzut la datorie,
cu tricolorul într-o mînă şi cu sabia în cea-
laltă.
Prezentînd faptele acestui erou, ziarul
Rlzboiul scria: "Acest brav s-a născut in
anul 1842. A intrat în serviciul militar în
1858 [ ... ] Odată cu obţinerea gradului de
sublocotenent a trecut în infanterie, unde a
î naintat pînă la gradul de căpitan. La 30
august a.c., cu ocazia asalturilor date redute-
lor de la Plevna, Valter comanda un bata-
lion. In momentul cînd a înfipt pe redută
steagul batalionului său, el a căzut lovit de
mai multe gloanţe".
In seara dinaintea asaltului, prevăzînd
greul luptei, căpitanul Valter Mărăcineanu a
aşternut pe hirtie cuvinte calde pentru mama
sa. A chemat apoi la el pe soldatul de ordo-
nanţă şi i-a zis: "Iţi încredinţez această seri-
1
16
soare, cu rugămintea de a o înmîna măicuţei
mele in caz că eu miine voi cădea în timpul
atacului:<<... In momentul cînd vei p rimi
această ultimă scrisoare, să ştii că eu am înce-
tat a mai exista. Mi-am dat viaţa pentru iubita
mea patrie. Soarta a voit aşa; nu trebuie să
ne plîngem, eu unul mulţumesc soartei de
favoarea ce mi-a făcut-o. Am muritliniştit,
făcîndu-mi datoria pentru patrie>>".
ln memoria eroului de la Griviţa au fost
ridicate mai multe monumente. Unul dintre
acestea - un bust - se află în oraşul Doro-
hoi. Pe soclul său au fost înscrise următoarele
cuvinte: " Valter Miricineanu. Griviţa 30 august
t 877. Pildi noul!" .
••• si
• de la Smirdan
Oraşul Huşi i-a dedicat lui Gheorghe Tele-
man, originar de aici, două monumente:
un bust amplasat în parcul acestei vechi aşe­
zări moldovene, iar altul aflat pe o alee din
cimitirul localităţii. Pe soclul celui dintii,
o inscripţie glăsuieşte: " ••• Generalul de divizie
Gh eorgh e Teleman, niscut în 1838. Maior în
campania anilor 1877-1878, unde a luat parte
Ia asaltul de Ia Smîrdan•••".
Cel care cercetează arhivele, îi întilneşte
adesea numele în rapoartele, relatările şi dări le
de seamă privitoare la desfăşurarea luptelor.
Maiorul Teleman comanda Regimentul
4 linie, care s-a acoperit de glorie în ofensiva
asupra Smîrdanului.
.. .Era în ziua de 12 ianuarie 1878. O ceaţă
deasă întuneca zarea. La ora 14 şi 20 minute
s-a dat semnalul de atac asupra întărituri l or
duşmane. Ostaşii noştri au ieşit fulgerător din
şanţurile în care erau adăpostiţi. Coloana de
manevră a maiorului Teleman a atacat flan-
cul rl.!dutei, croindu-şi drum prin apărarea
duşmană şi a pătruns în Smîrdan, alungînd
pe inamic.
O zi mai tîrziu, unitatea, în rînd cu alte
regimente, a respins, fără a da un pas înapoi,
contraatacurile turceşti. Aliniamentele cu-
cerite cu atîta trudă şi sacrificiu, nu puteau,
nu trebuiau să fie cedate. Un ordin de zi
elogia astfel aceste fapte de arme: "Ofiţeri,
subof iţeri , caporali şi soldaţi din al 4-lea şi al
6-lea de linie şi al 9-lea de dorobanţi şi din
Escadronul de călăraşi Suceava, în ziua de
12 ianuarie aţi gonit din poziţiile întărite un
duşman tot attta de numeros ca şi voi, aţi luat
prizonieri, tunuri, arme şi muniţii, aţi aj uns
la porţile cetăţii care se credea că nu se poate
lua prin vii·ejia. voastră; aţi respins la 13, pe
acel duşman ce credea că voi nu ştiţi a păstra
ce aţi luat. Să trăiască în inimile voastre
cît vom trăi, amintirea bravilor ce au căzut
pe cimpul de luptă. Să trăiţi voi ca să arătaţi
fraţilor, fiilor voştri ce este vitejia".
 SEPTEMBRIE
... 1876=

o
ROMANA
CRIMEEA
VASILE NETEA

Rlscoalele bulgarilor, sirbilor şi muntenegrenllor impotriva stlpinlrfl otomane, incepute in

1875 şi contlnuate in prlmlvara anului 1876, au creat pretutindeni certitudinea unei Intervenţ ii
ruseşti, menltl si se transforme intr-un nou rlzbol ruso-turc. Chiar de la inceputul acestor mlş clrl,
guvernul de la Petersburg le-a acordat un insemnat sprijin, constind din armament şi voluntari care
treceau pe teritoriul ţlrll noastre. Dar, in eluda ajutorului primit, şi deşi insufleţite de un inflicirat
patriotism şi de un necontestat curaj, forţele rlsculaţUor au fost, rind pe rind, invinse, guvernul
otoman ordonind impotriva lor represalii dintre c;ele mal crunte.

In toamna anului 1876, intervenţia directă Pe li ngăactivitatea desfăşurată în acea

a Rusiei în conflict părea iminentă, guvernul
ţarist desfăşu dnd între timp o intensă acti-
vitate diplomatică pentru a obţine consim-
ţămîntul celorlalte mari puteri europene şi
îndeosebi al Angliei, Austro-Ungariei şi
Germaniei.
La 26 iunie1 în castelul de la Reichstadt,
tn Boemia, a avut loc înttlnirea dintre ţarul
Alexandru II şi împăratul Franz Iosef. Cei
doi autocraţi, însoţiţi de cancelarii lor, Ale-
xandru Gorceakov şi Gyula Andrassy, au
ajuns la un acord secret, în virtutea căruia
în cazul unui război al Rusiei contra Tur-
ciei, Austro-Ungaria se angaja să rămină
neutră . La sftrşitul războiului, Rusia urma
să reintre tn hotarele avute inainte de infrin-
gerea suferită în războiul Crimeei în 1856,
iar Austro-Ungaria primea Bosnia şi Herţe­
govina.
Situaţia din Balcani, ca şi întîlnirea din-
tre cei doi împăraţi au determinat guvernul
român, prezidat de Ion C.Brătianu, să caute
a se fixa cit mai temeinic asupra atitudinii
de urmat, scopul său final fiind proclamarea
şi recunoaşterea independenţei absolute de
stat a României. Importante din acest punct
de vedere erau îndeosebi raporturile cu marii
săi vecini : Austro-Ungaria şi Rusia.
perioadă de ministrul de Exţeme, profesorul
Nicolae Ionescu - un part1zan hotărît al
neutralităţii - şi de agenţii noş~ri dipl~~a­
tici din capitalele europene2 , pnmul mmts-
tru a luat asupra sa contactele cu cei doi
împăraţi. La 31 august 1876, î~ înţeleger.c .cu
domnitorul Carol 1, el a prof1tat de v1z1ta
făcută la Sibiu de impăratul Franz Iosef,
însoţit de cancelarul Gyula Andrassy, şi sub
pretextul de a-l saluta în numele domnito-
rului şi guvernului român, a solicitat o au-
dienţă în decursul căreia i-a înfăţişat dorinţa
României de a deveni independentă .
Cancelarul Andrassy, cu care s-a intilnit
de asemenea, i-a dat sfatul de a nu se grăbi,
dar de a urmări cu tenacitate şi luciditate
evenimentele în curs, care ar putea aduce
surprize. . .
I. C. Brătianu s-a hotărît să 1a contact Ş l
cu ţarul, de asemenea, în in~enţia de ~ ?bţin~
recunoaşterea independenţei Româm~t. Pn-
lejul i-a fost oferit, în toamna anulu1 1876,
de o ma1 lungă şedere a lui Alexandru II in
staţiunea climaterică Livadia, din sudul
Crimeei, una din reşedinţele de vară ale ţa­
rilor.

• Toate datele dln acest articol stnt pe stil vechl - n.r. 1

Vezi şi Maguln lJtorlc, nr. 1/1977.

17
 -
La 25 septembrie, Brătianu a plecat spre ţină consideraţie de către diplomaţii
tineri
Livad1a, fiind însoţit de ministrul de Răz­ şi îndeosebi d e către ambasadorul Rusiei
boi, colonelul Gheorghe Slăniceanu, de mare- la Constantinopol, gene alul conte Nikolai
şalul cu rţii domneşti Teodor Văcărescu, fost Ignatiev. Mulţi dintre diplomaţii ruşi şi
agent diplomatic la Belgrad şi de maiorul chiar dintre cei străini îl socoteau pe Igna-
Singurov, aghiotant al domnitorului, care tiev adevăratul conducător al politicii ţa­
cuno ştea limba rusă . riste în Balcani, el fiind un susţinător înver-
Primul ministru român intenţiona să sta- şunat al războiului cu Turcia. Cei zece a ni
bilească o înţelegere privind eventuala tre-
petrecuţi ca ambasador la Constantinopol
cere a armatelor ruseşti pe teritoriul Româ-
niei spre Tu rcia. Deplasarea lui Brătianu şi ii confereau o indiscutabilă autoritate.
a colaboratorilor săi , s-a făcut pe itinerariul fn chestiunile militare, Alexandru II a-
Bucu reşti-Galaţi-Odessa-Cherson-Ialta, so- vea ca prim sfetnic pe fratele său , marele
sirea la Livadia avînd loc în seara zilei de duce Nicolae, care avea să fie, de altfel, ge-
28 septembrie. neralissim al armatelor ruseşti în războiul din
Însoţit de Intreaga familie, precum şi de 1877-1878.
principalii săi colaboratori politici şi mili- Brătianua sosit astfel la Livadia în toiul
tari, în frunte cu cancelarul Gorceakov, ge- unor importante discuţii politice, diploma-
neralii Miliutin, ministrul de Război şi Igna-
tiev, a mbasadorul Rusiei la Constantinopol, tice şi militare, care aveau să aibă o influ-
Alexa ndru .II hotărîse să ţină aici un Consi- enţă hotărîtoare asupra evenimentelor ur-
mătoare .
liu de coroană, pentru a preciza atitudinea
Rusiei în conflictul balcanic. La începutul lunii, guvernul de la Peters-
P e Ungă demnitarii ruşi, la invitaţia ţaru­ burg se interesase asiduu care avea să fie
lui se a flau la Livadia şi unii din ambasadorii atitudinea României în cazul izbucnirii răz­
marilor p uteri care urmau să participe, în boiului cu Turcia, astfel incit vizita primu-
curînd, la Conferinţa de la Constantinopoll. lui ministru român a fost interpretată la în-
Alexandru II dorea modificarea dispoziţiilor ceput ca o solicitare a unui sprijin în ved~­
Trat atului de la Paris din 1856 care îndepăr­ rea dobîndirii independenţei şi, deci, impli -
tau R usia de la gurile Dunării şi-i interzi- cit de necondiţionată acceptare a trecerii
ceau I eş irea flotei militare din Marea Neagră. armatelor ruseşti spre Balcani. Abia tn au-
dienţele ce au urmat în ziua de 29 septem-
Cancelarul Alexandru Gorceakov, chemat
la conducerea guvernului odată cu urcarea brie la Gorceakov şi apoi la Alexandru II,
s-a putut vedea că Ion Brătianu se socotea
lu i Alexandru pe tron (1855), era foarte bă­
reprezentant al unei ţări care se considera
trîn şt, deşi continua să se bucure de întrea-
stăpînă absolută pe teritoriul ş i soarta sa.
ga î ncredere a ţarului, era privit cu mai pu-
fn momentul în care Gorceakov i-a declarat
• Vezi ?tfagazln lltortc, nr. 5/1975. că în caz de război armatele ţariste vor pă-

Dou4 imagini semnificative din toamna anului 1876; prea4tiri tn taMra rua4. ..

--
- -
. --
- -- . -. -
5 -

.. ..... -
' ...,
1

_.. . . ., ." ...

r.: f

trf~
. ..-..,...- - . . . . . ;J:~..... . 5

" tW"

5 · ' ·

.... ' .. 1

•
•
 trunde pe t eritori ul R omâniei pentru a trece
Dunărea, Brătianu i-a răspuns cu fermitate
că o asemenea t recer e n-ar fi posibi l ă decit
î n virtutea unei convenţi i încheiate ca un
act diplomatic între două state egale, bazată
pe respectarea integrităţii teritoriului ţării ,
a suveranităţii sale şi a ordinii existente.
!n cursul vizitei primului ministru român
la Livadia, procesul negocierilor a implicat
un larg schimb de argumente ş i explicaţii.
Delegaţia română a ţinut să preciz~ze cu
fermitate că România se angaja in tratative
considerîndu -se un stat pe deplin indepen-
dent, stăpî n pe destinele sale; atît discuţiile,
cit şi convenţia la car e s-ar fi ajuns trebu-
iau să corespundă formelor politice ş i juri-
dice internaţi onale. De altfel, această pozi-
ţie şi-a găsit o reflectare expresă în artico-
lul 2 al Convenţiei încheiată la 4/ 16 aprilie
1877 : "Pentru ca nici un inconvenient sau
pericol să nu rezulte pentru Român ia din
faptul trecerii trupelor ru se pc teritoriul său ,
guvernul Maiestăţi i Sale imperatorul tutu-
ror ruşilor se obligă a men ţ ine şi a face
si respecte drepturile politice ale statului
romAn, astfel cum re z ultă din legile interi-
oare şi tractatele existente, precum şi a men-
ţ ine şi a ·aplra integritatea actuali a Roml-
nfei" [subt. ns.].
!n urma discuţiilor avute atmosfera con-
vorbirii s-a limpezit, Gorceakov declarînd
că, la urma urmelor, dacă va incepe războ­
iul "tot o să ne înţelegem". Generalul Igna-
tiev, care asistase la discuţii, i-a făcut apoi
imediat o vizită premierului ro-
personală
mân, asigurîndu-1 că "totul se va aranja".
Aceeaşi declaraţie avea să i-o facă la în-
trevederea următoare, desigur la stăru inţa
lui Ignatiev, însuşi Gorceakov, aşa încît
di sc uţiile au continuat într-o atmosferă des-
tinsă, convenţia propusă de Brătianu urmînd
să fie acceptată.
Brătianu a fost primit apoi de către ţar
şi , in sfirşit, de către ţareviciul Alexandru ,
viitorul Alexandru III. Ţarul a invitat, tot-
od ată, pe primul ministru român şi însoţi­
torii săi, la un dineu, la care au mai luat par-
t e împărăteasa Maria Alc:xandrovna, ţare­
viciul, marii duci, precum şi cancelarul Gor-
ceakov şi ambasadorul Rusiei la Constanti-
nopol, Ignatiev.
In ziua de 30 sept embrie delegaţia româ-
nă, urmînd ac elaşi itinerar, a plecat spre
ţară, ajungind la Bucureşti în 4 octombrie.
!n aceeaşi zi, Consiliul de Mini ştri al Rusiei
ţinu t sub prezidenţia ţarului, a luat hotărî­
rea că "inainte de trecerea frontierei trebuie
înche iată o convenţie cu România".
Convenţia avea să fie semnată la Bucureşti,
la 4 aprilie 1877.
Ea er a r ezultatul amplelor, complexelor
şi laborioaselor tratative politico-diploma-
tice, care consacrau deplina egalitate a păr­
ţilor angajate î n procesul negocierilor. Era,
în acelaşi timp, un succes al d iplomaţiei ro-
mâneşti, căci semnînd convenţia, implicit,
R usia recunoştea statului român unul din
atributele fundamentale ale independ enţei :
dreptul de a încheia tratate internaţionale.

... şi concentrdri de trupe la Constantinopol

..
--.-- , "" ~
·... -- ~-
~-

.. - -~
-~ ~-
--·~ ... ··
....:.'"'(.. ..
"':.
j" - ..
- ·- . . .
t o •

1
.
·r

- ..
.
·,.. •
t •
1
(
.,.
,.

.
It ll '
~~
~ ~
L
 Martie - aprilie
1877
. . ·- - .... . ' .;.

21 MARTIE /2 APRIUE:
soseşte la Bucureşti colon elul
rus Bobrikov, care u rmează
să discut e c u domnitorul Carol
I măsurile necesare pentru
apărarea Calafatului şi a po-
dului de peste Siret de la
Barboşi; în acelaşi timp, ge-
neralu l rus Cataley a re con-
vorbiri la Direcţia general ă
a căi lor ferate, privind o rgani -
zarea viit or ului transport prin
ţară al trupelor ruse; nu se
încheie un acord, Convenţia
româno-rusă nefiind incă defi-
nitivată.

23 MARTIE /4 APRILIE:
Senatul, a căru i majoritate se
opune semnării unei conven ţi i
cu R usia, este dizolvat; con-
form comentariilor de presă,
ştirea "s-a răspîndit în Capi-
tală cu repeziciunea fulgeru-
lui".
=='=:S:::::E:::::::t===~~
L4 MARTIE /5 APRILIE:
consulul
----
gelleral al Franţei
la B u c u reşti, Fr. Debains, co-

..Ne vom rezema munică guvernului francez că

demisia ministrului de Ex-
terne, N. Ionescu, s-ar datora

pe patriof divergenţelor de opinie ale

acestuia cu primul ministru,
I . C. Brătiantt şi cu C. A. Ro-
•• setti, "adevăratul lider al

•.
:
tut cabinetului", în privinţa înche-
ierii unei alianţe cu Rusia,
preconizată de ultimii doi;
pînă la numirea unui nou
BEATRICE MARINESCU, titular, I. I. Câmpineanu preia
1 ŞERBAN RĂDULESCU-ZONER interimatul Ministerului Afa-
cerilor Străine; în urma pre-
Luna mart ie a anului 1877 inregistrase evenimente ce anun- cipitării evenimentelor se tran-
ţ au viltoarea linie politici pe care RomAnia avea s-o adopte, in smite, din Bucureşti, agentului
contex tul evoluţiei crlzef orientale, cu scopul dobindlrfl neatir- diplomatle român la Poartă:
n i rff fati de Poartl. Faptele se contureazA cu ş i mal multi preg- " ... fiţi gata să părăsiţi Con-
nanţi in luna aprflle: Senatul, ce ficuse opoziţie polfticii externe stantinopolul la primul ordin,
a guvernului, este dlzolvat, procedindu-se la nof alegeri; con- fără nici o formalitate [ ... ],
tactele intre specialiştii militari romAni şf ruşi se lntenslflci; împachetaţi cu cea mai mare
Mfhafl KogAlniceanu este numit ministru de Externe şf semneazi discreţie arhivele politice in
Convenţia romAno-rusl, ce constitulse obiectul unor numeroase lăzi şi cele ale cancelariei, pe
di s cuţii ş i comentarii; ~eneralur Alexandru Cernat este numit care le veţi trimite la un nou
ministru de Rizbof; in sfarşlt, se decreteazl mobflfzarea generali, ordin pe drumul Galaţi, la
concomitent cu luarea unor misurl de apirare a frontierei de pe Bucureşti ".
Dunire ş i a Capitalei. Toate acestea au Joc in imprejurirfle unul
puternic entuzias m al maselor populare pentru cauza Indepen- l':J MARTIE /6 APRILIE:
denţei depline a st atului.
Risfofnd in continuare presa bucureşteană a timpului şf ziarul conservator Pressa, re-
file din arhiva diplomatici, si incercim si reconstituim atmos- luînd o telegramă a Agenţiei
fera in Capitala ţ irff de-a lungul ultimei luni premergătoare ac- Havas, anunţă că protocolul
tului Istoric al proclamlrff independenţei RomAniei. încheiat de mari le puteri la

20
 -
Londra, tn martie, care con-
ţinea aceleaşi recomandări pen-
tru Poartă pe care le făcuse şi
Conferinţa din Constantinopol1
este prezentat Porţii; conform
unei alte ştiri sosite de la
Constantinopol, Turcia nu ar
intenţiona să demobilizeze, ur-
mtnd să tri mită o circulară
în acest sens cabinetelor eu-
ropene; tn coloanele aceluiaşi
ziar apare articolul : RAspuns
la opusculul 1 , O cugetare poli-
tici", ce pleaează in favoarea
unei alianţe cu Rusia; cu
aprobarea domnitorului, dele-
gaţia de ofiţeri ruşi prezenţi
în Capitală, pleacă să viziteze
lucrările întreprinse pentru
apărarea Calafatului.
29 MARTIE /10 APRILIE·
primul ministru român cere
prin baronul Stuart, agentul
diplomatic al Rusiei la Bucu-
reşti, ca Rusia să efectueze,
tn aur, plăţile tuturor cheltu-
ielilor ocazionate de viitoarea
trecere a trupelor ruseşti prin
România; comentind proba-
bilul refuz al Porţii de a ac-
cepta protocolul de la Londra,
ziarul RomAnul scrie: "Pace
sau resbel? Europa veni din
nou la dureroasa situaţiune
d-a face in toate dimineţile
această intrebare" .
31 MARTIE /12 APRILIF·
baronul Stuart insistă
asupra
semnării convenţiei; premie-
rul român cere din nou stabi-
lirea in prealabil a modului
de efeetuare a pl ăţilor legate
de trecerea trupelor ruse prin
ţară.
1/13 APRILIE:
potrivit unei telegrame a Agen-
ţiei de presă Havas, guvernul
din Petersburg dezminte ştirea
unei apropiate declarări de
război Turciei ; aceeaşi agenţie
transmite informaţii asupra
pregătirilor armatei turceşti
de la Rusciuc, Vidin ş i Varna;
comentind ştirile contradic-
ţorii sosite in Capitală, ziarul
RomAnul conchide: "Resbelul
ameninţă foarte tare Orientele
şi Europa", in timp ce Pressa
se întreabă : " Ce are de gînd
să întreprindă guvernul in
această gravă s ituaţie ?"; Con-
siliul de Miniştri, sub pre-
• Vezi 1\laguin latorlc, nr. 2, 3/ 1977.
şedinţia domnitorului şi cu
participarea foştilor preşedinţi
de consiliu, se î ntruneşte pen-
tru a stabili linia de conduită
a României tn cazul izbucnirii
unei confruntări militare intre
cele două puteri; M. Kogălni­
ceanu şi C.A. Rosetti se pro-
nunţă pentru o alianţă cu
Rusia; baronul Stuart, primit
in audienţă la Palat, declară
că Marele Cartier General rus
va da guvernului român con-
cursul său în problemele mi-
litare; pentru aceasta sosesc
in Capitală ofiţeri din Statul
major rus; guvernul de la
Petersburg consimte să plă­
tească in aur toate furniturile
ocazionate de trecerea prin
ţară a armatei sale; generalul
A. Cernat este numit ministru
de Război in locul colonelului
G. Slăniceanu, care devine
şeful Statului Major General.
2/14 APRILIE:
----------~------------------
ziarele publică ştirea. potrivit
căreia. Poarta refuz ă să accep-
te protocolul de la Londra.,
preferind "resbelul decit nişte
condiţiuni pe care le-ar primi
numai o naţiune învinsă' ; co-
lonelul C. Barozzi şi căpita­
nul C. Brătianu, de la Statul
Major General, pleacă la Chi-
ş inău, din însărcin area domni-
torului, pentru a lua legătura
cu Cartierul general al tru-
pelor ţariste; in seara acele-
Ostaşi rom4ni indreptind~se
~' "fii~///
~ _··Lf~.:
: .•Pf!
iaşi zile, domnitorul Carol
primeşte tn audienţă pe colo-
nelul Bobricov şi pe căpi ­
tanul Popov, aghiotantul ma-
relui duce Nicolae, care ple-
dează în favoarea unei viitoa-
re cooperări a armatei româ-
ne cu cea ru să ; domnitorul ii
însărcinează să comunice ma-
relui duce Nicolae dorinţa ca
trupele române să fie masate
in Oltenia pentru a forma ari -
pa dreaptă a viitorului front ;
după audienţă cei doi ofiţeri
părăsesc de urgenţă Capi ta-
la, indreptîndu-se spre Chi-
şinău; consulul Austro-Unga-
riei la Bucureşti, remarcă
in raportul adresat ministru-
lui de Externe, contele An-
drâssy, "că in ultimele zile
negociatorii ru şi desfăşoară din
nou aici o vie activitate, că
baronul Stuart, agentul diplo-
matic şi consulul general al
Rusiei, au fost în continuu con-
tact cu miniştri români" .
3/15 APRILIE:
M. Kogălniceanu acceptă,
la propunerea primului mi-
nistru I. C. Brătianu , funcţia
de ministru al Afacerilor Stră­
ine ; luînd in considerare "mo-
mentele supreme actuale", cind
stnt puse tn discuţie "interese
mari naţionale , unde în săş i
ţara are dreptu l şi d atoria a-şi
zice hotăritorul său cuvînt" ,
guvernul cere domn itorului
spre 1-iitorul teatr" de lt'ptd
,....,.,.. . , .
,. , . 1 • 1 J
/ , ..
. .r:.-
. ...:... . ..
.. --- .••. ). ~
. ... . .....
--- . ~:
~

semnarea decretului in vede-
rea convocării cit mai grabnice
a corpului electoral pentru
alegerea noului senat; con-
form d ecretului domnesc cu
aceeaş i dată, aleger ile sint fi-
xate pentru zilele de 9/21
(coleg iul I), 11 /23 (colegiul II)
şi 13/25 aprilie (colegiul Univer-
sităţilo r din Bucureşti şi Iaşi)
•
4/16 APRI LIE:
M. Kog ălniceanu şi baronul
D. Stuart semnează Conven-
ţia rom âno-rusă, prin care se
permite a rmatelor ru seşti tre-
cerea pc teritoriul României
spre Ba lcani; în acelaşi timp,
guvernul rus se obli gă să m en-
ţină şi să aper e integritatea
terito r i ală a ţăr ii ş i să res-
pecte d repturile politice ale
statului român; seara, gene-
r alul I. Ghica, numit agent
diplomatic la Petersburg, plea-
că cu documentul r espectiv în
capitala Rusiei; ci rculă ştiri
despre masarea trupelor tur-
ceşti pe Dunăre, despre o
even tuală incursiune a tur-
cilor asupra Capitalei, s itu-
ată la o depărtare de num ai
60 k m de Dunăre; se ~pune
chi a r că trupe otomane s-ar
afla în marş spre Bucu reşti;
peste citeva zile, ziarul Ro-
mânui dezminte aceste ştiri;
Regi mentul 6 linie ş i Batalio-
nu l 1 vînător i păr ăsesc Capi-
tala, îndreptî ndu-se cu t re-
nul spre Craiova, de unde
vor porni la Calafat.
5/17 APRILIE :
şedinţă a Consi liului de răz­
•
boi, în care se dezbat măs urile
necesare pentru întărirea gar-
nizoanclo r de la Giurgiu şi
Olte n1ţa ; o telegramă de pre-
să anu nţă mutarea Marelui
Car t ier General rus de la
Chiş inău la Unghen i-Sculeni ;
conform aceleiaşi depeşe , uni-
tăţile se deplasează in direc-
ţi a Dunării, iar cele de arti-
lerie spre Ungheni.
6/18 APRILIE:
Agenţ ia Havas transmite:
"Campania diplomatică e ter-
min ată, ţar ul va pleca proba-
bi 1 la 19 april ie (st. n .) la ar-
mata sa de la sud"; conform
altor telegrame de presă, " miş­
carea militară (a Rusiei] e im-
22
-
punătoare; ea întrece pe cea
din 1853".
7/19 APRILIE:
opm1a publică este in fi er-
bere, aşteptînd cu nerăbdare
convocarea Corpurilor legiui-
toare ce urmează să decidă
asupra atitudinii R omâniei "tn
mijlocul marelui conflict ce se
prepară" ; apare Seakfdnevnli
Novlnar ("Ziarul cotidian"),
organ de presă al emigraţiei
bulgare din Bu cureşti; ziarul
Unirea democratici dă ca cer-
tă ştirea despre trecer ea dele-
gaţilor m u ntenegreni prin
Bucureşti , venind de la Chişi­
nău, u nde au avu t o intreve-
d ere cu ţarul Alexandru II .
8/20 APRILIE:
pe străzi este afi şat decre-
tul de mobilizare generală a
armatei (apărut în Monitorul
oficial, din 6/ 18 aprilie); pe
Podul Mogoşoa i ei, Calea Tîr-
goviştei, Calea Şerban Vodă,
trec, în zilele următo are, i n
ţinută de ră zboi, r egim entele
din Bucureşti tndreptîndu-se
spre gări, spre a se îmbarca;
apărarea Capitalei şi a r egiu-
nii Giurgiu-Olteniţa, amenin-
ţată de o eventu ală acţiune
a trupelor turceşti este încr e-
dinţată Corpului 2 armată, cu
sediul comandamentului la Ji -
lava; Divizia 3 est e ampla-
sată pe valea Sabarului, între
Olteniţa şi Giurgiu, iar Divi-
zia 4 în imprej urimile Bucu-
reş tilor ş i parţial in direcţia
Olteniţa; Monitorul oficial pu-
blică decretul p entru convo-
carea Corpurilor legiuitoare în
ziu a d e 14/26 aprilie 1877 şi
cel pentru acordarea unui cre-
dit de 1 088 000 lei Ministe-
rului de Războ i; în ziarul
Pressa apare o telegramă de
la Londra, despre d ecla raţia
făcută in Camera Comunelor
de subsecretarul de Stat de
la Foreign Office, Burke, că
neutralitatea R omâniei nu este
garantată de v reun tratat; co-
mentind şt irea despre atitu-
dinea nefavorabilă României,
m anifestată de Capinetul bri-
tanic, acelaşi ziar scrie: "Ches-
tiunea neutralităţi i perpetue a
unor stat e, aşezate între pu-
t erile cele mari , e o chestiune
de primul ordin şi Europa ar
trebui să se ocupe serios d e
ea".
9/21 APRILIE:
în atmosfera creată de mobi-
lizarea armatei, un grup de
cunoscuţi medici, "nevoind a
rămîne spectatori sacrificiilor
ce trebuie să facă fiecare
cetăţean", fac cunoscut gu-
vernului că se pun "chiar de
astăzi, gratis" la dispoziţie
" pentru a face serviciu in
spitalele militare din Capitală,
precum şi a t uturor corpurilor
ce ar rămîne în Bucureşti";
semnează doctorii: :Marcovici,
K alinderu, Felix, Fialla, Ser-
giu, Măldărescu, Romniceanu,
Drăghiescu, Danielopolu, K ern-
bactl ş.a.
10/22 APRILIE:
ziarul Românul consid er ă
"cu deosebire exagerate ştiril e
despre puterile turcilor şi te-
m erile despre incurs iunile lor",
adăugînd că, "ţărmul sting al
Dunării incepe a fi foarte
bine păzit" .
11 /23 APRILIE:
guvernul primeşte din partea
Porţii "invitaţia" d e a coope-
r a cu comandantul t ru pelor
otomane de la Dunăre împo-
triva unei iminente ca mpanii
a armatei ţari ste; în ace ea~ i
zi sosesc ştiri d e la prefec ţii
judeţ\• Ior de frontieră , despre
intrarea pe teritoriul Româ-
niei a trupelor ruse .
14/26 APRILIE:
la ora 12 se d eschid lucră­
r ile Corpurilor legiuitoare ; în
mesajut tronului se spune prin-
tre altele: "Consultînd inte-
resele naţiunii , povăţuindu-ne
de tradiţiunile s trăm oş eşti ne
vom r ezema pe patriotismul
tuturor românilor"; ziarele pu-
blică apelul Comitetului Cen-
tral al Crucii Roşii d in
România, prin care se cere co n-
cursul publicului, prin sub-
scripţii "pentru dezvoltarea
acestei instituţii umanitare" ;
listele de subscripţie se gă­
sesc la sediul Eforiei Spitale-
lor Civile d in Bucureş ti.
(Cotttitn4are în p. 42)
 SI
•
GRIGORE CANTILLI

In noaptea de 27 spre 2 noiembrie 1 77, Osman paşa
a tncercat si rupă blocada efectuată de trupele romAne
tn Jurul Plevnel. Acţiunea sa o. fost ziLdlrnlcltA 111 vestitul
comandant otom a n nevoit să eap1tttleze tmpreună cu
tntreoga sa garnizoanA. Se consuma astfel cel mal impor-
tant ·episod al rAzboiului din 1 77-1 7 •
Imediat după căderea Plevnel, forţ~ le rau au primit
ordin l Inainteze spre ofta ~ŞI Edlrne (Adrlanopol ).
Pentru a asigura spat~le 111 Uaneul acestor unltAţl , arma-
te l române 1-a fost tneredlnţată misiunea de a oeupa
eetl\ţll e Vldln 111 Belogradglc. In vederea tndepllnlrll
acestei mlslunl, s-a creat Corpul de vest, pus sub comanda
generalului N. Haralamble, tn com p onenţa cirula Intrau
Diviziile 1 ~Ş14 lnfanterie (comandate de colonelul D. Lecea
~Ş I , respectiv, generalul George Angheleseu) ti Divizia
de rezervă, aflatA pe malul sttng al Dunl\rll şi pusi sub
eomanda colonelului O. lănl eea.nu . Pe măsuri ce Dlvl·
zia 2 lnfanterle, comandată de generalull\11ha11 Cerch ez.
devenea disponibili (pentru moment rlmlnea la Plevna).
ea trebuia sl e deplaseze spre Vidln şi Belogradgic, spre
n intAri Divizia 4.
Prin acţiuni hotlrtte, trupele romAne au reu,it sl
Jzuleze garnlzoanele otomane din cele douil. centre forU·
fi cat& ti le-au supus unul v iguros asediu. Brigada 1 din
Olvlzla 2, comandatA de colonelul Grlgore Cantllll, a
primit misiunea să ocupe Belogradgloul, Inlocuind suh·
unltlţlle Dlvlzlel 4 care acţlonaseră tn această zonal.
In faţa romQnllor se tl!la o garniz oană comandată dt•
solelman efendl, eompu'Tll din 2 500 ostaşi tl dlspuntnd
tie 20 tunuri.
Cu a ceastA ultimi mlslune, colonelul CantllJl 111-a
Incheiat de fapt participarea la război.
In lnsemnărll e sale Inedite, Cantllll ne-a JA.sat pagini
Impresionante despre aceste zile de sfirş lt ale camt)anlel.
Sint observaţii despre locuri, fmpreJurArl, dar mal ales
despre oamenll pe care l-a Intilnit. Din rindurile a.şternute
pe blrtle, se degaJA multi C'lldurl tnţelegătoare, un sincer
respect pentru om '' demnitatea lui, mal cu seamA. dacA
"cest om l-a fost adversar leal pin ii. lerJ. Lui 1 se pare
firesc să-•1 .. adu că aminte de turei, de cinstea lor
Jlersonalil., de bravura lor...
in redarea te..:tulul, publlcat aeum 1 cntru lnttla oarA.,
l'·au etectuat acelea.şl op eraţll ortograflce 111 tehnice
•·a la fra~mentul precedent (vezl Maga1.ln Istoric, nr.
:J/1977 ). Titlurile fi subtitlurile aparţin redacţiei.
Maria.n ŞTEFAN, Vasile ŞIMANDAN

Brigada1 cetatea Belogradgic

... Jd ă aflam în faţa Belograd-
gict•lui. De şase zile bombar-
dam necontetJit, ziua şi ·noaptea,
cetatea, ca doar s-o pot ho tărî
s ă se predea fără a fi nevoit a
o cuceri pritJ asalt, care ar fi
costat multe vieţi de viteji,
din care mulţi alţii rămăseseră
în şanţurile P levtJei, sărmatlii.
T uYcii răspundeau aproape
tutl la tun, de la răsăritul şi
pînă la apu.sul soarelui, tar
tloaptea nu t1'ăgeau de f el .
Tirul lor era f oa1'te nesigur,
dar proveneau [ 1'euşeau] a tri-
mite multe obuze în bateriile
n oastre, cu toate c ă tunu1'ile
lo1' erau de multe sisteme,
chia1' şi tunu1'i de cetate, de
fontă, cu ghiulele sf e1'ice. Intr-o
dimineaţă mă aflam la secţia
locotenentt4lui Stroiesct4, îna-
it~te de răs ărittd soa1'elui , şi
activam mereu f ocul. Indată
ce soarele se arătă după creasta
muntelui din dosul c etăţii, tur-
cii desc hiser ă şi ei f ocul şi
întîia lovitură a lor aduse o
ghiulea sferică de fontă la vreo
doi metri de tnine, care se
înfipse în pămînt , ~ar ţărî·n.a
sco asă de dînsa mă stropi
 întreg. Ghiuleaua aceasta o păs­ !n ziua de 25 ianuarie dar, de atîta timp şi ieşit ă din iartJă
trez la panoplia mea [. . .). am trimis parlamentar la B elo- cum a dat Dumn ezeu, ofiţerii
Cutre sfîrşitul lunii lu i de- gradgic, pe maiorul Fălcoianu, şi trupa ce veniseră cu Soleiman,
ce1nbrie 7877, luasem locul di- ca să anunţe armistiţiul coman- făceau bună figură prin ţint41a
viziei generalului George An- dantului cetăţii şi s ă-i fac lor curat ă şi înfăţişarea lor
ghelescu, dinaintea Belogradgic- cunoscută încetarea os tilităţilo r marţială. N u este mai puţin
ului, spre a tăia întîi comunica- din partea mea, cerînd recipro- ade v ărat însă că ofiţerii noştri
ţiile acestui punct întăr1·t cu citate. Drept pro bă a armisti- n-au putut decît să-i impresio-
Vidinu l şi a-l cuceri, de se va ţiului îi notificam c ă aveam neze în bine, căci v ăzînd pe
putea. A veam sub ccmanda să cobor chiar în ziua aceea cei ce erau împrej urul meu,
mea Brigada 7, din Divizia 2, din dealul de la Samovo bate- {Soleiman] se uita la mine şi
comandat ă de generalul Cer- ria căpitanului Stoica şi c ă făcea semne semn ificative în
kez ( mutat fiitld Ît~dat ă după voi înceta cu totul f ocul în bine şi plecînd capul cînd într-o
căderea Plevnei din Divizia 4 contra Belogradgicului, ară­ parte cînd într-alta şi ducînd
care se întorsese în ţară cu tîndu-i în acelaşi timp do rinţa cele trei degete de la mîna
prizonierii luaţi la Plevna, de a n e întîlni. dreaptă la gură.
în Divizia 2, destinată să S oleiman efendi, comandan-
meargă spre Vidin şi în inte- tul cetăţii, a primit conform
riorul Balcanilor). Regimentul 7 regu lelor militare parlamen- Mirarea indignată
de infanterie , Negimentele 74 tarul meu, mulţumi de n outatea
i 1• 76 de do r~banţi, comandate, cea bună şi îmi transmise ştirea a lui Soleiman
cet dîntîiu de maiorul P egu că a doua zi avea să vie la
şi cde de-al doilea şi ~e -a~ Caluger, lucru ce se făcu. El A doua zi i-am ît~to rs vizita,
treilea, de colonelul Fott't p veni însoţit de vreo zece ofiţeri însoţit de colonelul Fotti şi de
B oteanu Gheorghe - lt. colo- şi mai mulţi c ălăreţi, dintre maiorul Fălcoianu, escortat de
nel; ap ?i, două baterii de. art~~ care un locotenent de artilerie, do uă plutoane de cavalerie st'b
lerie, c<.Jmandate de căpttam't Hairi efendi, şi un c ăpitan comanda locoten entu lu i A ugus-
Lupaşcu George şi Stoica 1\'i- de infanterie, grec de o rigină tin . Am itt.trat în ·B elogradgic
colae, sub romanda ca divizio- - al cărui nume îmi scapă - în sunetul clopoţeilor a patru
nar a maiorului Alexandru amîndoi foarte int e ligenţi şi, cai înhămaţi la cupeu şi Îtl
F ălcoianu şi N egimentul 6 cel dintîi, ieşit din şco ala mili- tropotul a atîtor cai din es-
de c ălăraşi sub comanda colo- tară de la Constantinopol. Că­ cortă care făcuse ră să iasă toată
n elului Gheorghe Arion . Acesta pitanul ne servea de interpret lumea la porţi spr e a vedea
fu retras mai tn urmă şi înlocuit din limba greacă, nici unul un alai ce nu v ăzuseră nici-
, cu un escadrcm din Regimentul din ei neştiind altă limbă decît odată . Am aflat în urmă că cu-
5 de călăraşi, comandat de turceş te. . peu! intrigase f oarte mult lo-
c ăpitanul Urziceanu . Convorbirea noastră a fost cuitorii o raşului , care căutau
Către finele lunii decembrie, scurt ă, ar fi zis cineva că turcul s ă mă vadă călare înaintea
îmi luasem cartierul în satul se temea de ceva şi avea grabă escortei şi minunîndu-se pen-
Boroviţa , iar în întîile zile ale de a se întoarce înapoi. S oleiman tru ce trăgeam după mine o
lunii ianuarie [1 878} îl mutai era un bătrîn de vreo 70 de ani, cutie pusă pe roate şi înhă-
la satui Caluger, lîtlg ă şoseaua dar verde de tot, n-ar fi zis mata" cu patru ca~. .1...
ce du ce de la B elogradgic la cin eva că are mai mult de 50. La conac , mă aşteptau în
Vidin. !n poziţiunea aceasta Cît a stat, conversaţia lui n-a j urul scării, înşiraţi. pe un:
m -a găsit anunţarea armisti- fost decît spre a-şi arăta rînd, Soleiman efend~ cu ma~
ţiului dintre ruşi, români şi admiraţia pentru bravura şi mulţi ofiţeri şi cu ca_n":acat_nul,
turci, în seara de 23 ianuarie omen ia armatei n oastre [. .. ] un fel de prefect cw~l . ş~ cu
7878, no tificată printr-un ordin !şi luă ziua bună şi ofiţerii hogea, apoi alţi funcţ~ot~ăraşi
special de la cartierul diviziei cei mici, unul cîte unul, v eniră mai mici, toţi cu mÎ'tn'tl~ la
care era în faţa Vidinului. s ă-mi atingă Ct-' mîna pu lpana piept, cu capul p_lecat ş~ c~
A doua zi era ziua mea, tunicii pe care apoi o puneau ochii în jos. Sole~man efend~
Sf. Grigore; ofiţe rii au venit la gură şi la frunte. Lui Solei- a fost şi el su'!'prins. cînd m_-a
cu toţii să-mi aducă fe licitările man îi dădui mîna, îmi întinse văzut ieşind dtn cutte; se u~ta
lor, cînd, atunci, şi colonelul plecîndu-se pe a lui, ceilalţi înainte şi înapoi ca să mă v adă
B oteanu mi-a făcut agreabila ofiţeri găsind că ar fi îndrăz­ venind de altundeva . Cînd m-a
surprindere să-mi dea portre- neală din partea lor să -mi văzut în faţa lui însă a făcut
tul meu pictat de dînsul dup ă atingă mîna. Plecară , cum ve- o închinăciune pînă la pămînt
o f otografie, lucrat nu cu uleiu, niseră, toţi călări , şi cînd au şi apoi a adus mîna la piept,
în lipsa cărui a însă îl lucrase coborît în vale spre drum, So- la gură şi la cap , după. care
cu untdelemn dintr-o cutie de leiman gesticu la mereu, pe calul mi-a strîns mîna ce ţ'tneam
sardele, portret ce păstrez ca o lui alb ce mergea în buiestru, întinsă spre dînsul. Ceilalţi fă­
amintire din cele mai frum oase puindu-şi necontenit mîna la cură aceeaşi închinăciune şi
ale v ieţii mele. Sărbătoarea gură , ca [şi] cum trimitea bezele apoi Soleiman mă luă de braţul
mea [deci a fost] a doua zi cuiva ce nu [se} vedea. Fiecare drept şi caimacamul de braţul
după încheierea armis tiţiului,
din călăreţi îşi mişca calul stîng şi aşa mă urcară pe
în toate părţile, fiind siguri
care avea să ne co nduc ă la că făcuseră o adînc ă impresie scările conacului în salonul de
încheierea păcii, pace din care între ofiţerii noştri. Ce este primire. ~

speram s ă nasc ă atîtea bunătăţi drept , pentru o trupă aruncată Salonul acesta era o camera
pentru scump a no as tră ţară [ ... ] îtl poalele Balcanilor, neplătită mare care de prin împrejt.t.r

24
 avea sofale înalte de 20-30
centimetri şi late de 50-60,
aşternute cu covoare şi velinţe
de preţ. Al·ă pus eră pe una din
aceste sofale, cu faţa spre t~şa
de intrare şi apoi, unul cîte
unul, lepădîndu-şi papucii la
uşă, itltrard în salon , înşi­
rîndu-se pe laturile sofalelor,
fdrd îns d a se aşeza pe dînsele,
ci stînd în picioare cu mîinile
la piept şi cu ochii în jos.
Lîngd mine se aşezd Solei-
man, pe marginea sofalei, dupd
ce md împinse pe mine s ă stau
cu spatele rezemat de zid, iar
caimacamul se puse la stînKa
mea, şi hogea puţin mai de-
parte. Colonelul F otti şi maio-
rul Fdlcoianu luard loc lîngd
Soleiman efendi [ ... ]
Intre alte subiecte de con-
versaţie atinse: cu caimacamul
despre administraţia civild, cu
hogea, despre partea j udecdto-
f'eascd a lor - lucf'u ce i -a
minunat, cd cum putea un
singuY om sd ştie şi militdYie şi
administraJie, şi o f'ganizaţie j u -
decdto1'eascd a unei ţd,-i şi i -au
fdcut s d-şi manifeste miYarea
prin aceea cd ziceau cd la
Stambul, sultanul m-at' fi fd-
cut deodatd viziY. M -am în-
toYs iaYdşi cdtre Soleiman
efendi ca sd-i spui că am
f ost miYat cd intYînd în Belo-
gradgic n-am mai vdzut nicd-
ieri avanpostu,-i sau gdYzi de
sigu1'anţd spye apd.raYea oYa-
şului de vreo suyp,-indeYe. El
atunci, foarle mit'at la rîndul
lui de întYebaf'ea m ea, mi-a
rdspuns prin cd.pitanul grec,
intet-pyetul lui, cd:
- Pentru ce aceastd întf'e-
baYe, de vt-eme ce-i fdcu.sem
cunoscut cd întYe noi tn ceta-
seyd ostilitdţile?
- Aşa este, addugai eu, dar
s-ar fi putut sd fac o înşelă­
ciune şi sd viu apoi s d iau
Belogradgicul fdYd sd dau un
foc!
La tYaduceYea spuselo,- mele,
bdtrînul s-a înfuYiat . A deve-
nit Yoşu, voYbea t-epede şi se
lovea cu palma pe obyaz, ui-
tîndu-se n ecdjit la mine:
- Cum s-ar fi putut în-
tîmpla aşa ceva, zicea el? Eu
n-aveam obraz ? Dacă aş fi
fdcut o asemenea mişelie aş
mai fi fost demn sd poyt numele
de soldat? Doat- nu eYam baş­
buzuc, ci soldat Yegulat, din-
tr-o armţ;Ud regulatd, viteazd.
La aşa ceva nu s-ar fi aşteptat
de la mine, nici s-o gînllesc,
nu s-o fac 1 [ ... ]
E ste drept, cîteva zile dupd mînd asupra pldcintei acesteia
ce luasem poziţie în faţa Belo- atît de gustoas d şi atît de Yenu-
gradgicului şi cdutam sd-l îm- mitd la Constantinopol. Tt~t'­
j»-esor şi sd-l iau , crezînd cd cul se ofeYi îndatd s ă-mi facd
l-aş putea lua fdcîndu-i o soma- una, cu condiţia însd sti md
ţie numai şi dupd ce cîteva duc să petYec o noapte la Belo-
zile în şiY îl bombaYdasem cu KYadgic la dînsul, cîttd atunci
vioiciune, am tYimis pe maio- îmi va da o masd turceascd.
Ytd Fdlcoianu, ca parlamenta,-, Am convenit ziua şi cu un
cu o scrisoaye din pa,-te-mi, alai deosebit m-am dus înso-
spre a-i ceYe s d se predea cu ţit de maiOYul Fdlcoianu, co-
onot-urile rdzboiului, în care-i mandantul aYtileriei bYigdzii
arătam cu vintele ce mă sileau mele. Ploconelile şi uYdYile de bu-
sd-i cer aceasta, toate în inte- ndvenire făcute, trect~răm Îfl-
Yesul umattitdţii şi al izoldYii datd în odaia în care et'a pye-
în care se afla el, [mai] departe paratd masa cu me zeluYi . Odai'a
neavînd a mai aştepta vYeun aceasta era destul de mare,
ajutor . Mi-a răspuns, tot în avînd de j ur împ,-ejur sofale,
scris. dupd ce a primit cu în mijlocul ei un vas mat'e de
multd amabilitate pe trimisul aYamă sticlind de jYecdtuYd şi
meu, cd recunoaştea şi el pozi- plin cu un jâratec aprin s Yoşu .
fiunea lui, rdul ce o luptd A ltd sobd nu era. 1ntr-un colţ
zilnicd fdcea trupeloY sale, dar al oddii, o masd mare rotundd
cd padişahul, stdpînul lui, îi şi joastl de picioare, încdYca-
în9redinţase cinstea de a af>dra tă cu tot soiul de aperitivut'i:
Belogradgicul şi că nu-l va mdsline, migdale, fisticuri, saY-
pdrăsi decît m ort. Şi maiorului dele şi de cîteva carafe poleite,
F dlcoianu i-a spus şi din gură pline cu masticd . In timpul cît
acelaşi luct-u, cu un entuziasm şezurdm ghemuiJi pe perne cu-
şi o hotdYÎYe nespuse [ ... ] sute cu fiY, ghemt4iţi împreju~
Conştiinţa datoriei ce avea rul mesei, n oi doi şi S oleiman
de împlinit şi revolta lui cd efendi, alţi turci ofiţeYi, întYe
u n soldat aY putea minţi spre caYe Hairi efendi grecul şi un
a surpYinde buna credinţd a altul, ne seYveau de toate. Ct~­
inamicului său îmi arătau ca- riozitatea faptului a fost cd
racterul acestui om , simplu de
altmittteri, şi ce poate cineva 'Soleiman paşa - comandant infrint.
face cu asemenea oameni cînd şi gazdd ospitaLieră
sînt bine conduşi. I zbiYea lui
cu palma peste obYaz şi indig-
narea comunicativd ce se c.ti
deodatd în figuYa tutut'or celor
de la conac mi-au pldcut foarte
şi mi s-au întipdrit atît în
minte încît şi astdzi pare cd
vdd scena aceasta [ ... ]
\
A la turca!
Cu ocazia tmpresurdYii B e-
logradgictdui am avut oca zia
sd vdd cîteva obiceiuYi la tuYci
foarte cuYioase.
De la închideYea armistiţiu­
-
lui pînd la încheierea pdcii
definitive şi la intt'at'ea mea ca
sd ocup Belogyadgicul, au tre-
cut aproape trei sdptămîni, în
care timp .a m f ost găzduit tn-
tY-o noapte de Soleiman efendi,
comandantul cetdţii Yela-
ţiile noastt'e fiind devenite foat'te
prieteneşti. Pe ctnd îmi fdcuse -
a doua vizitd la Caluger md
întrebă dacă mîncasem la Con-
stantinopol, und~ îi spusesem cd
am f ost, bogaei - un fel de pld.. ~.
cintd cu carne şi cu brînzd ~ .
-.. ... .......
l-am rdspuns afirmativ, excla ·~...;:.. -::·- -
~
~ ,
• 7"7- - - - --- --
L .. -.. .... . '/';)"' ,./. ,., .

nu era nici un fel de furculiţfl ,
de cuţit sau de linguri şi cfl
fiecare a trebuit sfl lutlm cu
degetele ceea ce ni se oferea,
rflmîntnd a ni le şterge pe nişte
şervete cusute cu fir , ce ni se
întinsese pe picioare. Cu mfls-
linele a mers cum a mers, dar
la sardele lucrul a devenit mai
tragic; a trebuit, cu toate aces-
tea, sâ ne executtlm, spre ma-
rea mt•lfumire a lui Soleiman,
care la fiecare dattl scotea un
hohot de rîs, însoţit de un:
a la turca 1 A peritivele aces-
tea mîncate şi btlute, ctlpitanul
grec lu4 un lighean de aramfl
cu un ibric cu gît subţire şi ·
ti.m g şi avînd un prosop lung
brodat cu fir pe spate, ne pre-
zenta lighei:mul, ne turna aptl
sfl ne sptllflm pe mîini şi pro-
sopul sfl ne ştergem, duptl care
trecurtlm în odaia cea mare,
destinat(} pyimirii musafirilof',
caf'e şi actJasta dyept mobilier,
n-avea alt[ceva] nimic dectt
sofale cu covoare de j ur împye-
jurul pereţilor şi avea, de ase-
menea, covoare pe jos .
O jumfltate de orfl aproai(e
duptl luarea aperitivelor, Hasri
Ultimul drum al ostaşilor turci
- •
efendi veni de anunJtl cfl masa
era gata şi Soleiman ftlcîn-
du-mi semn stl trec înainte,
mfl luai duptl Hairi efendi
care ne arfltfl drumul şi tre-
curflm iar4şi în camera unde
luasem aperitiv ele. A ci, disptl-
ruse vasul cu j flratec din mij-
locul casei, iar în locul lui era
aşezatfl o masfl rotundtl mare,
acoperitfl cu o faţfl de masfl
cusut(} cu fir şi cu mflttlsuri
şi pe care erau aşezate mai
multe farfurii cu diferite bu-
cate pregtltite turceşte, un fel
de prtljiturtl, iar în mijloc o
tavfl mare de aramfl spoitfl cu
cositor, plintl cu o pltlcintfl
rumentl pe care erau desenate
tot soiul de arabescuri, cu o
materie groasfl albtl, materie ce
mfl tot intrebam ce avea stl fie .
Ne aşezasem împrej urul me-
sei, noi trei - Soleiman, ma-
iorul Ftllcoianu şi eu, greceşte,
pe nişte perne brodate, şi în-
datfl ctlpitanul grec veni cu
ligheanul, cu ibricul şi · cu un
prosop curat, frumos brodat, de
ne dete de sptllat, lucru la care
furtlm invitaţi cu insistenţfl de
Soleiman. Este neaptlrat {ne-
c4zuti tn lupt4
voie] ca cineva sfl fie curat pe
mîini cînd se pune la masfl;
la turci însfl lucrul este şi
mai imperios cerut, câci se
mflnînctl cu mtinile, ftlrfl fur-
culiţfl, ftlrfl cuţit.
Operalia aceasta terminattl,
Soleiman îmi fileu o cuvîntare
în turceşte, din care n-am înţe­
les nimic, şi apoi, întinzînd
amîndoufl mîinile spre tava cu
pltlcintfl, îmi zise:
- Bogaciu 1
Pltlcinta pdrea foarte gus-
toasfl şi foarte reuşittl, jude-
cînd duptl rumeneala cojii îm•
podobitfl cu arabescuri albe, şi
aşteptam cu nertlbda'Ye s4 vdd
cum aş putea lua o buctlţic tl ,
cdci cuţit nu era. Da,-, deodattl,
ridicd pl4cinta din o parte cu
o mînd şi rupse cu cealaltd
o bucatd mare pe care mi-o
puse pe farfuria mea, excla-
mîndu-se asupra reuşitei ei {. .. ]
Apoi se adusertl, unul duptl
altul, patru feluri de bucate
- din ce erau fdcute, nu ştiu -
şi din care a trebuit sd gust,
luînd cu mîna, dupd care o
întindeam [mînaJ la spate cdpi-
tanului grec, ca stl mi-o ştear-
~
.--,.. ---.;";..·:. . . - ....
~-:=
~
~·
.....,
o • .. . . . . .
- ~\
--
-~ .~~-
' - e: -.....
, o
.;·
.
o
'
•
•
~
-~
.... -
~
o
..
 -·,
' -
......
..
ti Pe şoseaua Plevna-So{ia, dupd ce garnizoana otomand a depus armele
' (gravuri reproduse dupd revistele pariziene Le monde lllustre şi L'Illustratlon)
gă.Acestea sfîrşite, veni rtn-
dttl farfttriilor cu prăjit·uri, ce se
aflau. pe masă. In sfîrşit, ne-at'l
swlat cu genunchii atnorţiţi
d·upa pernele noastre şi trecînd
pe dinaintea ligheanului cd-
pitanului grec, ne-am spălat ,
ne-am şters pe t1'ltini şi am tre-
c·u.t iarăşi în camera musafiri-
lor, u·nde găsirdm. vast.tl de
aramă cu tln jărat ic roşu şi
o căldt4.ră bi·n.efăcdtoare. Vasele
acestea cu jeratic înlocuiesc so-
bele ce ei n-au; ar putea zice
cineva cd. te poţi asfixia, dar
nu este nici o teamd, căci ele
n·u se aduc în casd decît după
~ ce at.t fost aprinşi cu desăvîr-
şire, cdrbunii ne mai exalînd
nici mt. gaz deleter {v dtămător].
Peste o oră, veni timpul sd
ne Ct4.lcdm, vdzînd mai cu sea-
mă că Soleiman moţăia de
somn pe o sofa, deşi nu bdu se
decît apă curată şi şerbet de
trandafiri la masd, vittul fiind
f prohibit de Coran ; căpitam'l
j grec mă invită dar sd trec în
1
camera ce mi se destinase pen-
tru aceasta şi care nt.t era decît
1 propria camerd de Ct4.lcat a lt.ti
S oleiman.
.
. ~ .
. ::
' 1
lptr-un colţ, o sofa mai latd
puţin dectt celelalte sofale din
camerele ce v dzusem, aşternu-
td cu un cea,-şaf alb, cusut pe
margine cu fir şi cu mdtdsuri,
deasupra cdruia sta o plapomd
de mătase verde, cusutd iardşi
cu fir şi mdtdsuri multicolore.
La căpătîi, vreo patru perne de
diferite mărimi, din cat'e doud
brodate, ca şi plapoma şi cear-
şaful, iar do uă avînd feţe de
pernă de s tambă . Lîngă sofa,
o masă mic ă pusd, puţin mai
înaltd decît sofaoa şi pe dîn sa
un sfeşnic de alamă galbenă
frecat frumos, în care at'dea o
lumînare de ceară albd, o cu -
tie de chibrituri sta ·_plături de
o chesea de şerbet de ·lrandafiri.
Vreo doud măsuţe mici dina-
intea celorlalte sofale dimp,-e-
jt,rul camerei completau mobi-
lierul ei şi pe una din ele o
căţuie p entru parfumat sau
pentru cdrbunii aprinşi, la
care se aprind ţigările în loc de
chibrituri, care acestea nu ser-
veau decî t pentru aprins lumi-
ttarea.
Camera aceasta avea do uă
ferestre nu tocmai mars, cu tln
,
·.
·.
"":. · "...
. : . .;.t,. .
rînd de geamuri, apoi, p e o
laturd a ei, o uşă care cotldt"ea
în odaia de baie. Soleiman o
deschise, îmi aratd cd întY-
însa pusese prosoape curate şi
în limba lui f4cînd un semn de
a bate fn palme, îmi spuse că
dacd voi vroi dimineaţa s ă
iau baie, n -aveam dedt să bat
în palme, ca sluga lui să vie
s-o înc ălzească. Baia consta
dintr-o cdldare pusă pe un
cuptor, în care se încălzea apa
de spălat, care, odatd. îtt.trebuin-
ţatd, se scurgea pe o gaură
f oarte aparentă făcutd în zi-
dul ce da înspre ct.trte.
La trecerea mea în camera
de culcat, mă Ît1.soţiră Fălea­
ianu , Soleiman, căpt'tanul grec
şi Hairi efendi, acesta elin ur-
mă fiind, după cum. am în-
ţeles, şi adj utantul lut., deşi
Soleiman n-avea decît gradul
de maior. O dată intra{t, cd.pi-
tanul şi Hairi veniră de-mi
atinserd pulpana tunicii cu
mîna dreaptă , la un semn făcut
de Soleiman, şi se re traseră
d-a-ndăratelea pe uşd. , invittnd
şi pe maiorul Fălcoianu s ă
treacă în camera destin.ată lui ...
27
 - '
TRECUTUL POPORULUI NOSTRU
ÎN MĂRTURII TURCESTI
O TARĂ
•
VESTITĂ
CU DACIA
MACID GOLER
e Valahi, moldoveni. transilvăneni
- o singură origine Perenitateae
poporului român e
Dacii, elementul
etnic de bază e
Locuitorii nu şi-au
părăsit glia-mamă e
Rolul primordial
al daco-romanilor
Cunoscutul Istoric şi publicist turc Macld
GUler a publicat in numerele 7 şf 8 dfn 1976
ale cu noscutei reviste Hayat tarih m ecmuasi
("VIaţa. Revistă de Istorie") din lstanbuJl, un
amplu articol consacrat Istoriei poporului ro-
mAn şf leglturflor sale cu vechile populaţii turce.
Articolul - pe care-I reproducem intr-o forml
condensatA - este Ilustrativ pentru Interesul
de care se bucuri Istoria patriei noastre in
rindurile Istoricilor ş i publicului cititor dfn
a Turcia. Titlul şf subtitlurile aparţin redacţiei
•
'
Ma gazin istoric.
T. G.
• ei şi a dat fiecăreia cite un loc pentru aşezare .
·l
1~ Cele 12 volume ale
lui Cevdet pafa
Originea, formarea poporului român sau,
intr-un cuvint, "etnogeneza" este un fenomen
l complex, care nu poate fi studiat in mod
.• ş tii nţific decit printr-o cercetare a tuturor
'' izvoarelor d ocumentare interne [româneşti
- n.r.] ş i externe. Binecunoscuţii învăţaţi -
Grigore Ureche, Miron Costin, stolnicul Con-
stantin Cantacu zino şi, mai ales, primul
turcolog român de valoare universală, r enu-
mitul Dimitrie Cantemir (menţionat in izvoa-
r ele otomane sub numele de K antemiroglu
Demetrius) - au adus dovezi întemeiate
asupra faptului că valahii, m oldovenii, tran-
silvănen ii sau ardelenii care locuiesc de veacuri
tn ţinuturile Carp aţi lor ş i bazinului Dunării
au o origine comuni, adică latină .
1 Vezi Maguln Istoric, nr . 9/1976.
1
Şi la noi au existat unii istorici, precum
Miineccimbaşi Ahmed (1631-1702), care s-au
referit la problema originii românilor, dar
primul care s-a ocupat serios de această
chestiune a fost cunoscutul istoric, diplomat
ş i om de stat Ahmet Cevdet paşa (1822-1891).
în tinereţe Cevdet 1-a însoţit pe Fuad paşa la
Bucureşti, in 1848, in timpul revoluţiei. A
avut, deci, prilejul să studieze la faţa locului
originea poporului român, problemă pe care
a abordat-o intr-unul din capitolele unei va-
loroase lucrări istorice in 12 volume, pe care
tocmai atunci începuse s-o scrie. m acest
capitol, intitulat In privinţa Ţlrll Romlneşti
şi Moldovei, autorul scrie că. primii locuitori ai '
acestor pămînturi, dacii, au avut o ţară
vestită, cu numele Dacia". "Dator ită nein-
treruptelor incursiuni pe care aceştia le orga-
nizau tn provinciile Imperiului roman, unul
dintre cei mai renumiţi împăraţi, Traian,
cu o armată numeroasă, a supus acest popor.
După mari eforturi, el le-a ocupat pămîntu­
rile, legîndu-le de provinciile Imperiului ro-
man. A stabilit citeva unităţi militare printre •
Ostaşii r omani s-au amestecat treptat cu
localnicii şi astfel au apărut cei care trăiesc ...
azi in provinciile Valah ia, Moldova, Basarabia,
Bucovina şi Transilvania. Aş a cum se poate
inţelege, d e altfel, ş i din limba pe car e o vor-
beş te, poporul cunoscut sub numele de români
a apărut in urma amestecului dintre romani
şi daci. Multă vreme românii au fost legaţi de
conducerea centrală. de la I stanbul (Constan-
tinopol - n.r.] a Imperiului r oman [d e Răsă­
rit - n.r.], apoi au suferit, cîteva sute de ani,
atacurile avarilor, bulgarilor, maghiarilor şi
ale celorlalte neamuri turco-tătare. După ce :-
au trecut aceste zile negre, poporul r omân, '
care se refugiase in locurile cele mai inalte ale
Munţilor Carpaţi , a coborit iară.şi cu tncetul
în ctmpie, pentru a se opune, timp de 200 ani,
unor noi atacuri , prădăciuni şi agresiuni ... "
Nu ştim ce surse documentare a folosit
Cevdet, căci nu le indică. Dar, dincolo de
unele erori, se poate observa că el a redat
adevărul istoric. Nu este exclus ca el să fi
 uti lizat lucrarea Efra!< ve Bogdan CuValah ia
şi Moldova"), el aborată în 1850- 1852, de
către un revol uţionar paşoptist valah ' . lu-
crare ce se păs trează azi i n Bibliot eca Uni-
ve rs ităţii din I stanbul .
Originea latină a poporului român ş.i faptul
că el rămăsese ca o i ns ul ă în marea slavă şi
maghiară reiese evident din numeroase izvoare
otomane. Indeosebi documentele p rovenite
di n arhivele vechiului P alat Yildez: [reşe­
dinţa s ultanilor î n sec. XIX - n.r.]. conţin
numeroase informaţii despre români. I n acest
sens, deosebit de interesant e sint scrisorile
lui Mehm.et Raşid paşa, m are vizir între anii
1829- 1833, precum şi cele ale lui Stileyman
Hiirşid Bey , reprezenta ntul diplomatic al
T urciei la Bu c ureşti d upă 1878,
Rezultate de lunga
durată
Î ncepî nd cu sec. II e. n ., ca urmare a
simbiozei dintre coloniştii romani şi populaţia
autohtonă daco-getă, în zona carpato-dun ă­
rea nă a i eşit la iveal ă poporul român, asigu-
rî ndu -şi dezvoltarea sa istori că perenă in
această regiu ne geografi că . P e p arcurs ul
acestei evoluţii , străm oş i i românilor a u asimi -
lat atît pe slavi, cit şi alte populaţii nomade
care s-au aşezat p e acele meleaguri.
Ext inderea roma nilor in P eninsula Bal-
• canică (sec. II-I i.e. n .) a avut loc exact în
perioada de î nflorire a s t atului d aco-get. In
viaţa politică şi mil itară a dacilor s-au afirmat
personalităţi remarcabile: regele D romihet e şi
Burebista. U lti m ul a d us o politică contrară
in tereselo r romane, de aceea Cezar a p roiec-
t at o expedi ţie i mpotriva lui ; pla nul a eşuat,
1
Dupl!. opin ia reputal.ului turcolog, pror. Mihail
Guboglu, aceastl!. Istorie tn limba tu rcă. a ţl!.rilor române
a fos t elaboratl!. de un revoluţi o nar român de ta 184 8.
l n privinta iden tlll!.ţi i acestuia, existl!. mai multe ipo-
teze; el este sau I . Heliade-Rl!.dulescu, sau Nicolae Băl­
cescu, sau I on I onescu de la Brad - n.r.
M drturii ale civilizatiei daco-romane:
aplicd de .brom, sec. II- Il 1 e.n.
[
a tit Ce~ ar ett şi B urebista murind tn anul
44 î.e.n , CiocnirJl e au fost reluate tn timpul
tmp ăratul ui Do m lţian (8 1-96 e .n.). D up ă ce
două a rmate romane au fost Infrinte, acesta
a t rim is, î n anul 88, o nouă arm ată, s ub
coma nda lui Tettius I ulianus, !mpotriva
daci lor. L upt a. s-a. dat tn Banat, la Tapa.e.
Camct: ~avatd, sec, II -I/ 1 e.n.
•
dacii f iind învinşi. R egele acestora, D ece-
bal, a reuşit totuşi să semneze o pace a van-
tajoasă cu romanii. In a nii următori , e l s-a
pregătit pent ru o nouă lu ptă. I n primăvara
a nului 10 1, î mpăratu l Traian (98-117) a in i-
ţiat o p uternică campanie împotriva dacilor.
D upă lupte grele, D ecebal a fost obliga t să
recunoască în toam na anu lui 102, su premaţia
romanilor. E ra însă tot o s upunere formal ă,
astfel că, in primăvara a nului 105, T raian
a fost nevo it să înceapă o nouă expediţi e.
Romanii au obţinut victoria, ocupind capi-
tala dacilor , Sarmi zegetusa. În faţa acest ei
situaţ i i, Decebal a ·p referat să se sin u c id ă
(august 106), decit să cadă prizonier2. După
acest an, Dacia a deven it provincie a I m p e-
riul ui r oman .
Înfrînţi şi su puşi, daci i au constituit majo-
r itatea popu l aţi ei din noua provincie, ei
fiind elementul etnic de bază în formarea
popor ului român . Pereni tatea dacilor est e
dovedită de săpă turil e arheologice de la
Apulum {Alba-Iulia), Potaissa (Turda), Na-
poca (Cluj), Argedava (Popeşti) ş.a ., Repeta-
tele răscoale, care a u inceput chiar de la
moartea lui Traian ( 11 7) şi au continuat
pi nă in a nii 166- 175, atestă şi ele continui-
tatea vieţuiri i dacilor pe aceste meleaguri ,
faptul că se opuneau stăpî ni r ii romane.
O dovadă a permanenţei daco-getice şi a
sim biozei lor cu romanii o constitui e dezvol-
tarea acti vităţii economice. Principalele ocu-
paţii au rămas tot agricultura şi creşterea
animalelor, romanii acordind o mare atenţi e
ş i exploatării miniere, 1ndeosebi, minelor de
aur. De altfel, pentru acestea, împăr.atu l
2
\'ezi l\Iagoz ln Istorie, nr. 6/1974.
 -

avea un reprezentant particular în Dacia, că nici un cotropitor nu a nimicit în întregime

Procurator aurarlum. Se practica, de aseme- populaţia ţării pe care a luat-o în stăpînire,
nea, un comerţ intens. deoarece avea nevoie de dările şi de munca
Stăptnirea romană a dus şi la o accentuare acesteia. Potrivit istoricilor români şi st răini ,
a stratificării de clasă. ln trecut, în Dacia care au studiat problema în mod obiectiv,
existase o pătură dominantă , tarabos.t es, o dincolo de Dunăre s-au retras doar legiunilc,
cat egorie mijlocie ş i clasa sclavilor. Acum, funcţionarii imperiali şi pătura înstărită a
comunitatea daco-romană era constituită din- locuitorilor. Marea maj oritate a populaţiei
tr-o sumed enie d e categorii sociale. Gei mai n u a găsit necesar ca, din pricina venirii ve-
privil egiaţi erau cetăţenii romani (coloniştii chilor neamuri turcice sau a altor popoare
şi veteranii). U rma populaţia oraşelo r ş i migratoare, să părăsească glia-mamă care ii
ttrgurilor, apoi sătenii , în marea lor majo- hrănea . Dealtfel, nici italicii nu ş i -au părăsi t.
ritate daci, care abia în 212, în urma "Consti- pămînturile de baştină din cauza goţilo r ş i a
tuţiei antoniniene" a împăratului Caracalla1
au devenit cetăţeni romani.
S tăpînirea rom ană în Dacia s-a concretizat
şi î n impozante co n strucţii publice : poduri,
băi , teatr.e. in înfiinţarea de şcoli (de altfel,
cuvîntul românesc şcoall vine din latinescul
scol a ).
Desigur tnsă că cel mai important efect îl
reprez intă romanizarea Daciei în perioada
dintre anii 105-2752, deci în decursul a cinci-
şase generaţii. Această perioadă este relativ
scurtă, dar r ezultatele ei au fost de lungă
durată . Procesul istoric al etnogenezei a
•
cupr ins, ulterior, ş i popoare migratoare, dar
se poate afirma că s trămoşii românilor s-au
născut in vremea acest ei stăpîniri. Dealtfel,
asupra acestui lucru atrage atenţia însăşi
asemănarea dintre cuvintul roman şi român,
aş a cum a remarcat ş i Cevdet paşa în istoria
sa. Od ată cu aducerea ş i stabilirea în Dacia a
unor co lonişti din Spania, Italia, Anatolia,
Siria etc. (locuitorii care se înţelegeau intre
ei numai în l at in eş te) , dacii romani zaţi au
trebuit să vorbească ş i ei aceeaş i limbă .

1 imeni nu-şi
l
'
1 longobar zilor, şi nici galo-romanii, din cauza
•
De-a lungul istoriei, România de .a zi a fost
. scena năvălirii diverselor popoare mtgratoare ;
; faţa invaziei otomane, albanezii, bulgarii,
11. într-un interval de 1 000 ani (de la. huni şi
•'
(&
pînă în epoca H oardei de a ur) ţ>~ste t eritoriul
ei au t recut numeroase populaţu. ·
O problemă mult di scutată est e aceea dacă,
după retragerea la sud de Dunăre a adminis-
traţiei şi legiunilor romane, in 275, poporul
român a continuat să locuiască spaţiul car-
s• p a tic şi dunărean. . notarului anonim al regelui maghiar Bela IV
.. Pe baza unei m enţiuni confuze a lui Flavms
Vopiscus 3 , făcută un secol mai tîrziu du~ă
retragerea aureliană, s-a elaborat o. t eon e
potrivit căreia impăratul roman ar f1 retras
la sud de Dunăre i ntreaga populaţie a Daciei.
Puţinii băştinaşi rămaşi ar fi fost - ~onform
a cestei teorii - asimilaţi tn întregtme sau
nimiciţi de către migratori.
Trebuie să arătăm, de la bun început, că o
asemenea t eorie este falsă. I storia a arătat
1 Vezi 1\lagazln 1 torlc, nr. 2/1974.
• Procesul de romanizare a tnceput tn realitate,
tnainte de victoria lui Traian, tncă din sec. I. t.e.n.
• I storic roman din sec. IV e.n., unul dintre autorii
Hlstorlei augusta - n.r.
Gurd de ( intind de la Ulpia Traiana Sarmizeoehua
(ltfuzeul de Istorie al Republicii Socialiste Rom4nia)
francilor. Aceeaşi situaţie s-a repetat şi mai
tîrziu, in sec. XIV-XV, cînd, aflîndu-se in
grecii şi sîrbii nu şi-au părăsit pămînturile .
Şi tn cazul dacilor romanizaţi , mormintele,
toponomia, numismatica, epigrafia probează
limpede că această populaţie a rămas pe
teritoriul său .
Existenţa românilor este confirmată şi de
diferite izvoare scrise, între care cronica
şi vechea cronică rusească Povestea vremuri-
lor de demult, unde se arată că la v enirea tor
in Transilvania, maghiarii s-au luptat cu volo-
hii, adică cu românii .
Românii sînt amintiţi şi în unele izvoare
orientale. Astfel, o cronică anonimă persană
relatează despre rezistenţa opu să de căt re
voievodul român Gelu (Gaiu) la intrarea
maghiarilor in Transilvania.
Românii sînt menţionaţi şi în unele izvoare
armene, prima oară în 902 intr-un adaos la
Geografia lui Moise H orenatsi' , a doua -
tn sec. XIII, in Cartea de geografie a lui
• Istoric şi geograf armean din sec. V e.n. - n.r.

•
~o
•
Vartan VartapeduP, precum şi în unele ct o-
nici persane ca Hudud iii-Aiem (elaborată
între anii 882-982) sau Zafn iii-Ahbar (scrisă
între 1049-1053). Lor li se adaugă referirile
scriitoarei bizantine Ana Comnena despre
cele trei formaţiuni politice româneş ti con-
duse de Satza, Sestlav şi Tatos.
De la Attila
la Balazid
După părăsirea Daciei, popoarele migra-
toare între care s-au numărat şi cele turcice,
au jucat şi ele un rol importa nt în evoluţia
populaţiei daco-romane, care dăduse naştere
POP.Orului român.
In anul 375, asupra Europei Răsăritene şi
Centrale s-a abătut puternica năvală a hu-
nilor. Sub conducerea lu i Att ila (434-453) ei
au format una dintre cele mai întinse comuni-
tăţi gentilice cunoscute în istorie, cuprinzînd
Asia Apu se an ă, Europa Răsăriteană şi Europa
Centrală . După moartea lui Attila, alcătuirea
politică a acestuia s-a destrămat, locul ei fiind
luat, peste un secol, de Kaganatul avarilor,
populaţie, de asemenea, turci că. Unele des-
coperiri arheologice, făcute mai ales în Tran-
silvania, au dovedit prezenţa hunilor şi avari-
lor şi pe teritoriul R omâniei.
Începînd din sec. VI, aceste regiuni au fost
invadate de slavi şi. mai tirziu (679), de bul-
gari, populaţie de origine turcă, dar care a
constituit primul popor slavizat de la sud de
Dunăre .
Către sfîrşitul sec. IX (între 896 şi 900),
triburile maghiarilor au părăsit Atelkuzul,
stabilindu-se în Cîmpia panonică, de unde
au început să facă necontenite incursiuni.
După ce impăratul german Otto cel Mare i-a
înfrînt pe rtul Lech (955), maghiarii au încetat
expediţiile în apus, îndrepttndu-se spre răsărit.
La intrarea lor pe t eritoriul Transilvaniei nu
numai că au găsit acolo poporul român, dar
au ş i întîmpinat rezi stenţa îndîrjită a trei
voievodate locale, conduse de Gelu, Glad şi
Menumorut.
Următorul val de popoare migratoare de
origine turcică 1-au constituit pecenegii, uzii
ş~ cumanii . Despre pecenegi, cronicarul bizan-
tl.n. Kedrenos nota că erau numeroşi şi puter-
mct şi. stăpîneau bogate turme şi cirezi pre-
cum Şl "o mu lţime de vase de aur şi argint" .
Prezenţa lor în România este dovedită de o
seamă de toponimice ca ş i de un document
din anul 1224, din care se vede că locuiau
împreună cu valahii, stăpînind aceeaşi pă­
d ure : Sflva Blachorum et Bfssenorum (" Pă­
durea românilor şi a pecenegilor").
Populaţii migratoare de păstori, pecenegii,
uzii ş i cumanii căutau locuri de păşunat,
ceea ce explică faptul că cele mai multe topo-
nimice sint tocmai pentru locuri de cîmpie:
Uzul, OJtuzuJ (de la uzi), Bugeac, Burnas,
1
Medic armean din sec. XIII, autor al unei geogra-
fii - n.r.
Birlgan şi Delforman (Teleorman - n.r.)
păstrate de la cumani.
D e la aceste trei popoare au rămas în lim-
ba română, numeroase nume de locuri ş i
persoane. La cele amintite m ai sus, am adău­
ga toponimicele Carafman, Peceneaga sau
antroponimele Tincabi, Carabi, Tolabi şi
chiar Basarabi.
Desigur că influ enţa neamurilor turcice,
m ai cu seamă a pecenegilor ş i cumanilor nu
poate fi negată. Dar această influenţ ă este
secundară faţă de elementul daco-roman.
ln ceea ce priveşte marea invazie mongolo-
tătară din 1241 , trebuie să arătăm că acest
fenomen, fiind trecător, nu a lăsat urme
puternice pe teritoriul românesc. Deş i in-
fluenţa acestora a fost mică, în schimb domi-
naţia pe care ei au exercitat-o vreme de
aproape un secol în ţările române a avut o
deosebită însemnătate, stăvilind expansi-
unea maghiară şi facilitind, astfel, formarea
statelor feudale româneşti 2. ·
In sfirşit, între 1262-1264, a început pă­
trunderea tn D obrogea a turcilor selgiucizi
din Anatolia, sub conducerea sultanului
K onya Izztidia K eykâvus şi a lui Sari Sal-
tuk Baba, al cărui mormint mai poate fi
văzut şi azi la Babadag. Evenimentele sînt
relatate şi în Saltik-name'ana a cronicarului
Ebu'l Hayr Rumî. N u ştim în ce măsură
selgiucizii i-au influenţat pe românii dobro-
geni care sînt menţion aţi în Kanuname'lele
(" Codurile de legi" ) şi în registrele de recensă­
minte otomane.
In cei aproape o mie de ani care s-au scurs
de la invazia bună şi pînă la expediţ iile tăta­
rilor Hoax:dei de aur, strămoşii românilor
şi -au continuat - sub protecţia mu nţilor şi
pădurilor - vechile ocupaţii ; agricultura şi
creşterea vitelor . Deşi comunităţile româneşti
s-au aflat sub dominaţia unor popoare migra-
t oare plătindu-le dări, totuşi datorită faptu-
lui că ei constituiau majoritatea covîrşitoare
a populaţiei, cu timpul au asimilat vechile
nearp.uri turcice şi astfel acestea au dispărut
cu desăvîrşire. In acelaşi timp, ei şi-au dez-
voltat organizarea politică întemeind ducate,
cnezate şi voievodate. Acest proces a culmi-
nat cu constituirea în anul 1330 a Ţării
Româneşti 3 , iar în 1359 a Moldovei4. î ntr-o
perioadă scurtă, aceste state s-au întărit,
astfel că la sfirşitul sec. XIV, tu rcii osmanlîi
au fost tntîmpinaţi la Dunăre, de dou ă p uter-
nice principate. I ar în 1394, pe Argeş , la
Rovine, otomanii lui Baiazid au simţit rezis-
tenţa valahilor. Cu aceasta însă s-a deschis,
de fapt, o nouă epocă în istoria legăturilor
turco-române.
In român eşte de
Tahsfn GEM IL
._, Vez1Magulnll&orte, nr. 12/1976; 6/1967, 4/1970,
8/1970, 11 /1971; 3/1967, 1/1972, 2/1973.
31

~~
. •' l .•
e Constantin Dobrogean u-Gherea - OPERE
COMPLETE . VO L 11 (lucrare publicată sub egida
Institutului de studii istorice şi social-politice de pe
ltngă C.C. al P.C. R., de un colectiv format din Ion
Popescu- Puţuri, Ştefan Voitec, coordonatori şi
Aug ustin Deac, Io n lacoş, Ion Mamlna, Teodor
Po pescu) . Ed. Pol i tică, Buc u reşt i, 1976, 504 pp .,
23 lei. Acest al doilea volum din prima ediţie completă
o operelor ginditorului şi militontului socialist,
cuprinde studiile şi articolele social-politice publicate
de Ghereo tn perioada 1886-februorie 1892 tn
Revista socială, Critica socială, tn ziarele M unea
şi Democraţia socială.
e MOMENTE DIN ISTORIA PATRIEI , A PARTIDU-
LUI COMUNIST, A M IŞCĂRII REVOLUŢIONARE
ŞI DEMOCRATICE DIN ROMÂNIA (ediţia o 11-o
revăzută şi odăugită; coordonator ii volumului: Aron
Petric , Mircea Muşat, Ioan Vlanga).
Ed. Academiei, Bucureşti, 1976, 228 pp,. 7 le i:
consultaţii in sprijinul celor core urmează învăţă­
mtntul politico-ideologic de partid ; temele tratate
sînt însoţite de un bogat material ilustrativ, hărţi,
plonşe, focsimile d1n preso vremii , fotografii , grafice.
e DOCUMEN TE ALE PARTIDULUI COMUNIST
DIN SPANIA
Ed . Politică, Bu cu reşti, 1976, 260 pp . , 7 lei:
volumul cuprinde textele celei de-o doua Confe-
r i nţe Naţionale o Partidului Comunist din Spania ,
core o avut loc tn septembrie 197 5.
e Valeriu Şotropa - FROIECTELE DE CON-
STITUŢI E , PROGRAME LE DE REFORME ŞI PETI-
ŢII LE DE DREPTURI DIN ŢĂRI LE ROMÂNE TN SE-
COLUL AL XVIII- LEA ŞI PRIMA JUMĂTATE A
SECOLULUI AL XIX-LEA .
Ed. Academiei, Buc u reşt i, 1976, 308 pp., 25 lei :
acte din perioada destrărrmrii feudolismului şi o
Tnceputurilor capitalismului.
e Paraschiva Cincea - M IŞCAREA PENTRU
EMANCIPAREA FEMEII TN ROMÂNIA .
Ed . Poli tică, Bucureşt i, 1976, 164 pp ., 7 lei :
femeile din ţara noastră tn lupta pentru drepturi
sociale şi politice tn perioada 1848-1948 .
• Gh eorghe Barto ş - RĂSCOALA LUI HOREA.
BIBLIOGRAFIE (cuvtnt tnoin te de acad. D . Prodan) .
Ed. Şti i nţi fică şi EnciclopedicA, B ucu reşti, 1976,
152 pp . , 12,50 lei: prezentarea o 666 lucrări , romd-
neşti şi străine, consacrate răscoalei din 1784.
e Colonel dr. Victor Atanaslu - BĂTĂLIA DIN
ZONA BRAN-CTMPULUNG.
Ed. Militară, Bucu reşti, 1976, 144 pp ., 5,50 lei :
luptele purtate de armata romdnă tn toamna anului
1916 pentru stăv ili rea tnciintării trupelor inomice
şi apărarea trecători lor din Carpaţi .
e Alexandru Antoniu - FLOARE DIN CENUŞĂ.
Ed. Politică, Bucureşti , 1977, 168 pp ., 7 lei:
amintirile unui supravieţuitor al lagărului de exter-
minare de la Mothousen .
e Nicolae Io rga - SFATURI PE TNTUNERIC
(ediţie Îngriji tă, note şi comentarii de Valeriu
Rlpeanu şi Sanda Rlpeanu ; studiu introductiv de
Valeri u Ripeanu}.
Ed. M i l i tară, Bucureşt i , 1976, 208 pp . , 6,50
lei: ontologie selectivă din conferinţele radiofonice
ţinute de marele istoric Tntre anii 1932 şi 1938.
e 1. Zamfirescu, V. Clndea, V. Mo1a - ATE-
NEUL ROMÂN.
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică , Bucu reşti, 1976,
256 pp ., 16 lei: .,biografia" prestigioasei instituţii
de cultură, tn vtrs tă de 11 2 ani.
e Colonel (r) Ioan Ursach l - LUPTĂTORII CO-
TELOR TNA LTE.
Ed. Militară, Buc u reşt i , 1976, 176 pp ., 5,75 lei:
pagini din jurnalul de companie oi Diviziei 2 munte ,
porticipan tă la luptele pentru tnfrtngereo hitleriş tilor
pe fronturile din Transilvania, Ungaria şi Cehoslova-
cia .

-------------------
PLANSELE
, NOASTRE
(!) La Curtea de Argeş, tntr-unul dintre mormintele unde se odihnesc ctitorii Ţării
Româneşti, a fost găsită această podoabă de bronz (imagine mărită de patru ori). Tezaurul
Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste R omânia (Conceptul de Independenţi, p . 4)
(2) Q) Logod nă şi inmormintare la Veneţia . Picturi de Vittore Carpaccio, c. 1455-1525
(Pagini din Istoria Renatterff, p . 43)
@ Ap ădndu- şi oraşul, leningrădenii s-au tngrijit şi de protejarea m onumentelor istorice,
tntre care ş i cunoscutul monument al lui P etru I . Pictură in ulei de Wolfgang W egener
(R epublica Democrată Germană), din expoziţia 30 de ani vlctorlofl, Muzeul de Artă al Republicii
Socialiste România, ianuarie-februarie 1977 (Ruperea cercului de fier, p. 38)

------------------·
32
-
•'.
1·
.
••

"

••1
•
-
 Pe teritoritl-l de astăzi al României s-at-t. sttccedat, de-a lt-t.ngul ·m ilenil..
lor , corespunzător legilor obiective ale dezvoltării istorice, orînduirile sociale
ct-t.noscute pe plan t.tniversal, acttmulîndu-se o bogată civili~aţie materială şi
spirituală. O importanţă deosebită a avut organizarea statală traco-dacică, ce
a atins punctul culminant în perioada regatului lui Burebista şi al lui
Decebal.
Programul Partidulu i Comunist Român de făurire a societăţ i i socialiste mul.
t il ateral dezvoltate şi inaintare a Roman iei spre comunl$m,

caenl
carpl ."
bnaaJtt
ra cena
( racatenal)
carpodael lai roatlalol
caucoen
•• ...atltllltbyal .....el
cetaaisl
celqerrt
811111 (IDJII}

.....
aaypeal .....
••••
elco ni
collalet
coralll
•• .........
(traal...el)
aarptl
..,...
aatrl
corpUl ollalenal alenal
costoboel .......ti aladi
cotensl
creaton1
croblzl
.......
tdrlll

......
alnil
altbonl
lael
cruaael aa~rl
llellrlcl ellztal te zi
tlacl (v. 1eto-t1acl) errtiCI tbuaatl
beai
aarlanl berecyatt
dantbeleti ....,u tllatl

,,.......
danl (tianal)
albocensl beaal faltl tlnl
alttol
aasamenal
•••••renal
llette1trl
llleft
ltlaaltl
tlerrenl
tlfaerrl
dlme•l
tllollessl
.,....
.......
ttallll
trerl
trlllall
.,...
apslntblol
anietar
lllatonl
llltlnl
ltottlal
tllol
dolonal (tloloftll)
•••apti
fltrl
tyatenl
tyra1etl
droal fiFOIIrl ati
artael llrlantl <•rl•attl 4rulerl fllutl zaltll
,,.......
utl ltrlll
ausdeceall ltrlal •••••
.... (llta••
••talattul aIlaiHal
( utdccensl) burl (bllrWavenall v. ••ti-daci) zeraaJ

ale I strulul stnt getii, tyrageţli ş i bastarniP; I strul lasll

Tyragetil tn stlnţ{a t oale mclcar(urlle geţilor, ţinuturilo r tyragc-

Populaţi e de origine gctică, localizată de lzv o arr t~>
antice pe cur ul mijlociu şi Interior al Nistrului. In
tncercarea sa de dispunere geografică a dilerltclor nea-
muri din Dacia, V. Pârvan (Gellca) tace precizarea cii
,.JW Tyras ( 'istru),tn mod s pecial, geţ i i erau num iţi
~l·lll de pe •ryrns- Tyragotnl".
reiP rua i vt•rhi şti ri despre aceas tă populaţie se
p!l-.:tr• a1i\ irt 1•rwra (!eo,rrarică a lu i Strabo, d in care reţi­
'"""' urrnrlloan•lf': .. Lncuiloril ele pe malurîle de dincolo
ţllor, h astarnilor ş i sarmaţllor , ptnă la F luviul Tanais
(Oon); pri ma parte a fnlregil regiuni ce se Inti nde la
nord, fntre I stru ş i 13ory thenes (Nipru) este pustiul
( tepa} ge ţil or. Apoi vin tyrage ţil, Iar după el sarmaţll
i azygl".
tn acela.5l sens e pronun ţă ş i Plolemeu: .. mai Jos
de bastarni, Ungă Dacia sfnL tagril şi mal Jos de el tyra-
getll". La rtndul său, Pllnlu cel Bâtrln (23-79 e.n.}
(Con tinuare in p. 1.9)
• P opulaţie d e origi ne germ an ică, stabllltâ tn regiu-
nea Dun!!.rll I nferioare (sec. II t.e.n.) unde a fost in
parte asimilată de geto-dacl.

33
 1939- 1940:

1
A. KAREŢKI, L. EŞANU

La 1 septembrie 1939, firi declaraţie de rlzbol, trupele hltlerlate au atacat Polonia. In

acele zile de grele lncerclrf pentru poporul polonez, poporul roman, ca ti 1uvernul, au acordat un
spriJin multilateral ţlrll vecine, loviti de urgia hftlerlatl. Neutralitatea declarati a Romaniei a avut
de facto un caracter antfhltlerfat, care n-a pua nici un moment aub aemnul lntreblrll aprljlnlrea
Poloniei cotropite. Cu toate preafunfle exercitate de Germania faaclatl de a nu permite tranzitul
tezaurului Blnclf Poloniei prin ţara noaatrl, 1uvernu1 ti Banca Naţionali a Romaniei au facilitat
punerea lui la adlpoat1 • Aeeat preţloa ajutor a-a adlu1at manlleatlrilor de almpatle ti de aolldarl-
tate ale poporului roman faţl de refugiaţlf polonezi. Pe baza unul acord Intervenit Intre guvernut
roman fi cel polonez, In noaptea de 17 apre 18 aeptembrle au Intrat tn Romania pretedlntele atatulul
polonez, comandantul auprem al armatei poloneze, membrii guvernului, precum ti alţi demnitari
eu famlllile 1 •
Pentru a asigura maael mari de refugiaţi condiţii de vlaţl ctt mal coreapunzltoare tiin acelatl
timp, pentru a nu da prilej atatelor agreaoare alae prevaleze de nereapectarea unor atatulrl Juridice
Internaţionale, autorltlţlle romane au elaborat un amplu program de primire oapltallerl ti adlpoatlre
a zecilor de mii de civili refuglaJI, apeclfldndu-ae, tn cadrul regimului Juridic atablllt conform
Convenţiei de la Haga din anul 907, el acettla "puteau plrlal ţara pentru orice deatlnatle". Pe
timpul tederlf tn Romania, eoplllor 11 a-au crea condiţii al tnveţe In limba materni, Iar atudenţfl au
clpltat dreptul de audlere gratuiti a cursurilor universitare.
In ceea ce-l prlvette pe ofiţeri ti aoldaţl el a-au bucurat, potrivit prevederilor Convenţiei
Internaţionale de la Haga, de atatutul de refugiaţi militari; au foat lnatalaţf'ln tabere apeclal amena-
jate, unde s-au bucurat de aaemenea, de tntrea1a griJI a populaţiei ti autorltlţllor romane.

Deputatul francez numeroşi cetăţeni refugiaţi . Constatările

stnt mărturii impresionante despre atitu-
dinea plină de omenie a poporului român şi a
lor

GASTON RIOU: autorităţilor, atitudine consecvent menţinută,

Incă din pnmele zile de după refugierea
polonezilor tn ţara noastră, numeroşi repre-
zentanţi ai Crucii Roşii Internaţionale, ai
Bisericli , mesageri a i papalităţii, ca şi ziar i şti
ş i scriitori din multe ţări ale lumii, au venit
tn România pentru a vedea, la faţa locului,
modul in care erau primiţi şi trataţi refugiaţii.
Exponenţi ai celor mai largi cercuri politice
şi culturale internaţionale au vizitat locurile
unde erau găzduiţi polonezii, au stat de vorb ă
cu înalţi demnitari aflaţi in România, cu
·-• Ve71 :\Iaguln lltorte, nr. i· / 1968; 10/ 197t,
in pofida presiunilor şi a ameninţărilor cres-
ctnde ale Germaniei naziste.
Printre aceşti reprezentanţi ai opiniei pu-
blice de peste hotare s-a aflat şi ziarista fran-
ceză Lucette Balloy, care intre 15 şi 29 noiem-
brie 1939 a vizitat un număr de 10 oraşe unde
se aflau refugia~i. Impresiile culese tn timpul
acestei călătoni au fost tmpărU.şite apoi
publicului francez tn cadrul unei conferinţe
sub titlul : Colfndlnd Romania printre refu-
giaţll polonezi. tn expunerea ei, ziarista fran-
ceză a dat numeroase şi emoţionante exemple
privind solicitudinea pe care populaţia româ-
nească o rlovedise tn găzduirea şi tntreţinerea
Prt/Ja vremii re(l..ct<1 o pilalitatea cu care au {oiJt l111iu1·
pinoti tn Rom uma re{ugiatii polonet i. Facsimil din rP·
via ta Healllatea ilu tratâ (septembrie 1931J J _,.

34
 ~.......... Ac.- ~MI 1 . . . . . . . 14._.,..
...........
•••trl la luur.,t~ le •r..ue ..n. ti lewt"utlu 1 4o
Cei carf 4olleu ti .W t.fetNt' ni 4ola ,..,... a.,
.... Peleale, • •••••• ... untul W... Ai•-.
.W
'""' oeru11o pa '' utf;rl • ti.....,, • pedo pmt
.... ••u •••• ..... uatuiMflo • e..llltefll nml •••~
•futor... ••"'-t.tllot· ......,.
Hr...., 4t1111 1o
UF.JUuif CN.II lt_,n, MN a cellfr. . .t II'IM .....
..... prhfture le uoe•fJ
el •'• perltt4et pe le Wnul
.,.,&.
NI •'• . . 4o ...
a., 4o r•futllff.
1
100 P•:::--
+r
•o•p ..
.n.ta. Anlt, ••f.uaretn .,.., ,.., "
fotfftUI.re !:ntru urttpoatl•f• 1tr1ct
MM

fl•lllllli, CMO . . ellfllll- pM 8tt11Ya, 0. le Wo

NYI tcrlaorlle refvtlefllor cfl1t ltoiNIIIe ..., ah tiri
. . . trimite rn tlfitorlul , . - . . ocupat ... • .. " ••• •

La Mefiul centrei au JOtit dtMe.....U rapewt 11a t..

~~ ale fi~·~ din toetl tere, cere .. prlllll
dtit pnme ai, d•apozitlulli predte. Acut• dltpodfh•l
• didMu t' dupi lllttrvcfiuitile primite dela 6t~teve.
en.c.. ltofle Romani, pe IN.. col'ftUfllcJriiOr prifftite
•...•..,.. ,.
1 • •1 fec ..c -
IN" le celltl"
A..clettel ....
.....
Attl~t ....

........
Yle
,.........
r•ll4•1, ..
, ... .
Ilie
le,
,.,..
.....
...........
...
,..
•..
·-- ..... . . .
...lw .......
lle4e U •• aer·
..
. ........,..,...
Tetl clttac
l•tr' •• ......tr.
;-ulei.
,.
,...•..,..
·-

..a ....,. p le cllt teftttl-fil poloned uri

• tn..t 111.... te noi, a'eu tevrt tcum 1pre

,..._le.cuttOiurf,
liMite
. firi.
• ,_. •• 1clrer
p.,,_. p4Md el• tr~rwt
pentru
troc.ro pe terltotlul noatru
tic.. t..tr'• ......... ee ...,ni • fi tu~llnlatl.
'-14NMIIil ftl OeRtÎIIUI KIIM, pe .... meiH9wl, OaMIII
AM feet refi!Mifl '" f•l, potriYlt conYenflunilor
flte~Mrtfot~ete, ftWMtl Mi~H•i1 . Ac.,ti• eu fost de1tr·
ti trimiti In !.9ire apeclel e!Mnajete, viNI• "'
urat t' hraM tvflcie..ti. Viata '" acode
aa61re IMI' 11u d•pi11de de eutorltttM ro""IIHd, Îft
trei..luJ de toete 1ilele, cJ decurge dupi
111umit• urme fi1ete prin tc"te COfiYet~fiulll inter·

11tre ciYlli, tlla d '" ai riN• mal putini in t~ri, ti

· uri tu pirilit Poloftle · wat de obic•ho~ otmenl
can "'au neYcNe d• un ej~ttor •reciti. Toti
l'ol~metii f11al, cu ceri am f-Utut Yorbi. •u rime• cu
nepi.,ltoMe, fatl de pr:miree p:1ni de cmenie
li ••• fle4.1t.
~iei, ~ Wftt r•cunotcifori jjct ltoi m.lri or9•ni1eth1ni
IIIO'"CI'illl, care .... Cruce• Rot:• , •i caro prin fil;•l•
di11 ltom,nie, cot~du.. de oerson•li ~fi romAnetti,
• fou de un mare 1prijin. lr, a-ievi r. CrucH Roti•
mo~M 1 d•t ~ ptef'.. c.<m: l"f Qyer•i de tr~1itare
ref"91•tilcw pohn', -..llh eH de J~o lorit:.t,l e ne-ostr1.
din primele aa. a'• ditpua infiint•re• de cantine
~il• fer ... fi ,_..lele pe 11nde urm•u ' ' tr1aci
;• tii. Repuuntenfi• Crucii Rotii eu evt..t o con-
• •"'" eloi , ....,.ta~tfii ministrului Săn•t•f ii P~o~blic•,
Citi t' MI ll.llt lmperlente mituri
uCJi•t•i pole~~eai • ., rimel d11temeni •iu impreaioMti
OtdiMI il'llpvti de •~o~fori t•file noeatre, i:l~ d ...
•"" ' · lft ec.rt timp. &oMI deie Gentv• !. ~ur.,ti
111111\11, clelet41t al Comitetului int.,nafiollel •l
11 l otli, C\1 mi ai~Htet de • fnrm• un & :rou tpt cit l
,1 • etilot poleftelti, i• le9ătură CII Crucii Roti•
A~o~t~o tătil• eu lnleu11t eceeati colabor•re,
, '" ·' · ewident, atit urcina 11011tri de 9ude,
~i ••·•1, p.>loneai&ot, u ri •ve au w treeci pri11
t~ • ai ! IĂ
d• t-·rou a' 1 i11fiint•t de indeti le Bucuretti
., tfwl
i"' ,~,~~. ' Ro. oi.
!-4 ~ SO RI PfMRU CEl DIN POLONIA
~~•. ~ • ( J ~., ,.. . ,rn outvt procure l~int•
.,~ J t III\ ref.,g bl po~• - ~~t-~m edreut biroului
dela filialele oi, • lltformet comitetul international d•l• GeMYI do nuiNrul
priaonlerilor intrati fn feri, de modul cum •' • ficwt trle jul milittrilor ti el
dvililor, de ejutoerol• aenittre,
HIGIENA ŞI INGRIJIRI MEDICALE
Dupăcum tm trittt, trec•r•• conYolurilor prin !•• ... trl, a'a fim Intr'o
ordine detiYirtiti ; primei• telegrame primite din diferite locelititl di1t t•l,
le Cruce• Roti• , anullfeu tot felul de coloane de refutlafl, f11drept,ndu-..
spre Focttlli ti Galafi. Fili•l• Crucii Rotii d•l• Tulcea, Cani c ...tr.lei bii
portetlYe, metinl de apilat rufele, chl11ini pentru melerid ti Nputt. Vedeti pllli
unde mergea gril• de hlglo111 convotlelor de refutlefi. Acede mituri trebuitu
luate, ca 1111 Cl.lftiYI, pti11 ec.~te convoiurl, a{ .. tntindi MOIIIM f11 tari .
Cruce• Roti• centrali • ••pedlat nurMroeae aume de b.iti, eproepe '" toate
centrele pe unde t veeu li treed aceste ccrne11e poloM&e. La Hlrfiu •'e
erpedl•t suma d• 20.000.- lei, pel'fn.t prlm•le dtettul... de+ fr.nd cJ eceedl
filitli reporteae ci ~o~~~ii di11tre refuti•fi nu mei • .,_,.. hadlflwllitte ti rvfirie.
S'a trimis d11Mmenl le lecJu 20.000.- lei, j., fii ecetf timp, c.,..n de
ejutoare furi primite di11 toate ,irfile. Acest fapt determină Cruc.a Roti•
Romilli w ,..,•. le rl~tdul ei, d•la Geneve, fonduri ti medlctftllltte, neYOiJe
intreclnd poaibilititil• orgeni••tl•l dtl• noi.
Crucea Roti• 1 i11tervenit dteMmeni le Miniaten~l filleitfeior,
ce In beu co nvenţi u11i lor lnternetio11ele w M ecutMd d•
•••• yem•le coletele de eli!M..tt ti imbriciminte ce intri
•i i" din t•ri, pentru refugiaţi.
, .....
c ••• 1 •• '·
••,. ••14.
Centinele !ocele a.rviri ftlii de c.ai~o~r i 1il11ic, cu pllM, br&..U
ti meaeluri. Sut• de ptnOIM primiri c4te dololi ".... pe zi,
TRtfe, din fOfldurile Cr\lcii l~i. F·~,, ...., a. 1 , . ,..: • 1 - · - - - ·
 refugiaţilor din ţara vecină. La sfîrşitul confe-
rinţei, Gaston Riou, deputat şi secretar al
Comisiei Afacerilor Străine a Adunării N aţio­
nale Franceze, care o prezentase pe gazetară
as istenţei, a declarat : "Ne-aţi emoţionat
adinc, doamnă, şi în acelaşi timp ne-aţi îm-
bărbătat, arăttndu-n e, in aceste timpuri, ce
a insemnat ospitalitatea ţăranilor români şi a
ţării intregi".
Spre sfîrşitul a nului 1939, Ministerul de
Externe român a aprobat solicitarea mon-
seniorului Andrea Cossulo, nunţiul papal la
Bucureşti, de a se deplasa in oraşele Piteşti,
Slatina, Craiova, Caracal, Rimnicu-Vîlcea
ş i in alte localităţi din ţară, pentru efectuarea
"unei anchete informative asupra polonezi-
lor". In oraşele prin care a trecut, inaltul
prelat a discutat cu numeroşi refugi aţi, "ră­
mînînd plăcut impresionat de tratamentul
acordat polonezilor". După primirea sa de
către fostul preşedinte al Poloniei, Igna~y
Moscicki, Andrea Cossulo a mulţumit căldu­
ros autorităţilor româneşti "pentru modul
cum sînt trataţi refugiaţii" .
In acelaşi scop, ţara noastră a fost vizitată
şi de monseniorul Filippi Cortezzi, fostul
n unţ iu papal la Varşovia, care s-a bucurat de
asemenea de o amabilă solicitudine din partea
autorităţilor române. In cuvîntările pe care
le-a ţinut cu prilejul acestei vizite, el a adus
în public. "mulţumiri autorităţilor ş i poporului
român pentru spiritul larg de . ospitalitate,
acordată în împrejurări tragice acestor refu -
giaţi".
La începutul anului 1940 a sosit in Româ-
nia Florian Piskoski, în calitate de corespon-
dent al ziarului american de limbă polo n ă
Polfsh Dafly Zagoda. Autori tăţile româneşti
nu numai că i-au creat toate con diţiile pentru
a-şi indeplini misiunea, dar au intervenit,
prin intermediul legaţiei ţării noastre din
Berlin, pentru aj utorarea familiei sale, rămasă
în Polonia.
Intre a ltele, ziaristul a ;vizitat tabăra tine-
rilor polonezi de la Tim i ş , exprimîndu-şi
admi raţia pentru felul in care aceştia fu seseră
primiţi . In acest sens, el a trimis mai multe
corespondenţe in America, care au fost publi-
cate sub titlul semnificativ Pe pimintul ospi-
talier al RomAniei.
. La rindul său , Comitetul Internaţional al
Crucii Roşii, prin preşedintele acestui for,
Max Huber, a adus la ude guvernului român
attt pentru înţelegerea arătată, cît şi pentru
buna organizare a taberelor de refugiaţi mili-
tari polonezi. Crucea Roşie Internaţională
c unoştea bine modul in care fuseseră primiţi
la noi refugiaţii, prin intermediul unui mE-m-
bru al comitetului său care fusese trimis in
Polonia, dar, neputînd să aj ungă acolo din
cauza evoluţi e i evenimentelor, se oprise in
România.
Datorită sprijin ului pe care 1-au primit din
partea guvern ului ţării noastre, în România
au activat o serie de orga nizaţii internaţio­
nale de aj utora re a poporului polonez, aşa
cum a fost, de pildă, secţia Asociaţie i ame-
ri cane pentru ajutorarea polonezilor refugiaţi.
Exprimtndu-şi sentimentele de recunoştinţă
pentru inlesnirile ce le-au fost acordate, Hen-
36
ric Ghelard şi Ştefan Lancevs ki , preşcdin
tele şi, respectiv, secretarul acestei asoci aţ i'
au transmis autorităţilor române : "Bin<·-
voiţi a lua act că noi , pe acest pămînt ospit ~• ·
lier, n-am avut nici o neînţelegere cu nim t> nl
Faţă de d-voastră păstrăm ş i vom păs tra Ll·l
mai profund respect de felul cum am fost :ji
sîntem trataţi".
Taberele in care se aflau militari polo nezi.
au fost, de asemenea, vizitate de num eroase
personalităţi politice străine, membri ai Rcpre~
zentanţelor diplomatice britani că ş i a meri -
cană din Bucureşti , delegaţi ai Crucii Roş ii
Internaţionale, care au remarcat eforturi! '
organelor româneşti de resort de a as1g u ra
condiţii cit mai bune refugiaţilor.
Istoricul polonez
HENRYK BATOWSKI
••Un enor •
• •
serVICIU
Poloniei··
Aprec iind în mod deosebit eforturile făculc
de statul român în condiţi i atît de grele pentru
insăşi existenţa sa, polonezii care şi -a u găs it
adăpost la noi şi-au exprimat, in repet a te:
rînduri, recunoştinţa.
Astfel, la 4 septembrie 1939, ambasadorul
Poloniei la Bucureş ti, contele Roger l~ ~c ­
zynsky a transmis în numele guvernului po-
lonez, mulţumir i României "pentru atitu ·
dinea sa faţă de Polonia, cu ocazia dezlănţui ri •
război ului de către Germania. Această ati -
tudine - a relevat diplomatul polonez - nu
va rămîne fără influenţă asupra dezvoltării
viitoare a relaţiilor dintre cele două ţări ' ' .
Contele Poninski, consilier al Ambasad ei
polone ia Bucureşti, declara oficial în a ceste
zile tragice pentru poporul polonez : .,Amba-
sada polonă în România ţine să mulţume:t.scă
guvernului român pentru desăvirşita şi prie-
teneasca ospitalitate pe care au avut-o toţi
refug iaţii poloni şi se declară perfect <.1~
acord cu toate măsurile pe care le-a lua t
guvernul român".
Aceleaşi gînduri au fost exprimate ş i de
către reprezentanţi ai guvernului constituit
la Angers, in Franţa. Richard Franasovici,
ambasadorul român în Franţa, nota că noul
ministru polonez de Externe, contele Zalcski ,
.,a ţinut a-mi mulţumi cu deosebită căldură
pentru ospitalitatea atit de largă şi de ome-
noasă pe care guvernul român a acordat-o
numeroşilor refugiaţi polonezi în aceste vre-
muri de grozavă restrişte pentru ei ... ".
Semnificativă în ceea ce priveş te atitudi-
rwa României faţă de drama po po rului polo-
 -
nez este şi declaraţia făcu tă de T itus Czer-
kawski, reprezentantul minorităţii poloneze
iu Senatul României, în şedinţa din 15 martie
1940: "ln aceste grele împrejurări prin care
trecem s-a admis ca prin mine să se rostească
in faţa onoratului Senat şi prin urmare tn
faţa întregii lumi, cuvintul unui senator român
ca reprezentant al minorităţii poloneze, deci
în prezent unicul parlamentar activ de o ri -
gine etnică polonă din intreaga Europă .
Mulţumesc domnului ministru de Externe, in
numele minorităţii polone din România,
pentru caldele cuvinte pe care le-a găsit in
expozeul din 30 noiembrie 1939 pentru refu-
giaţii polonezi. Mulţumesc, de asemenea,
pentru călduroasa primire făcută pretutindeni,
grija mişcătoare şi ospitalitatea Largă care s-a
acordat refugiaţilor in România; exprimăm
cea mai profundă recunoştinţă inaltului gu-
vern, tuturor autorităţilor ~ i întregii populaţii
româneşti"
Şi militarii şi-au exprimat cuvintele de mul-
ţumire pentru modul în care au fost trataţi de
către autorităţile române . Astfel, locotenent-
colonelul 01. Tuskiewicz se adresa comandan-
tului român al taberelor refugiaţilor militari :
"Permiteţi-mi , domnule colonel inspector, să
vă exprim mulţumirea mea d eosebită şi a
corpului ofiţerilor şi subofiţeri l or poloni pentru
marele interes ce l-aţi purtat şi îl purtaţi in-
totdeauna onoarei ostăşeşti a internaţi l or
militari poloni". De asemenea, ofiţerii şi sol-
daţii aflaţi in tabăra de la Tîrgovişte şi-au
manifestat, în scrisorile trimise, la sfîrşitu l
lunii martie 1940, Ministerului Apărării 1\ a-
ţio nale, Ministerului de Externe şi Preşedin­
ţiei Consiliului de Miniştri ,,sentimentele de
recunoştinţă faţă de efortul evident făcut atît
de guvern, cît şi de armată, pentru a le crea
cit mai bune condiţiuni de trai din punct de
vedere moral şi fizic". Cuvinte de mulţumire
au fost adresate a utorităţ ilor noastre de ~ătre
reprezentanţii taberelor din Caracal, Tîrgu
Jiu, Făgăraş etc.
Celebrarea sărbătorilor naţionale poloneze
a constituit un prilej de manifestare a senti-
mentelor de gratitudine pe care refugiaţii
civili sau militari le purtau ţării noastre. Cu
aceste prilej uri se arborau drapelele român eşti
şi poloneze, se intonau imnurile celor două
ţări.
• polonezi In Franţa şi Statele Unite ale Americii.
• *
Condiţiile create de autorităţile române
miilor de ref ugiaţi polonezi i-au ajutat pe
aceştia să păstreze vie speranţa că ţâra lor va
renaşte. Ei îşi amintesc ş i acum de soliciiu-
dinea dovedită de intreg poporul român , de
ajutoru l neprecupeţit acordat la începutu l
celui de-al doilea război mondial. Evocînd
evenimentele acelor ani, cunoscutul istoric
polonez Henryk Batowski1 , sublinia că în-
treaga atitudine a României, măsurile adop-
tate în anii în care poporul polonez îşi trăia
teribila sa tragedie n aţ ională "au adus un
enorm serviciu Poloniei"
1
Vezi Magazin htorlc, nr. 7/ 1974
ALE PR
La· t O Ianuarie t 940, Comitetul polonez al refuglaţllor
a tntocrnlt o llstl a localllll.tilor din România, In care se
aflau gllldulţl polonezii. Jn cele peste trei luni care se
scurseserA d~ la Inceputul rAzboiului, numeroşi refugiaţi
plecaserâ - cu concursul autoritAtilor române - in
diverse tllrl a le Europei şi tn Orientul 1\lljlQrlu, unde se
aflau trupele Angliei, tari!. aliatA. atunci cu Polonia.
)lulţi r!mi!.Reserl. la noi , bucurlndu-se ro continuare,
de ospitalitatea poporului român . Aşa cum reiese din
documentul tntocmll cu acel prllej la acea datA., In tara.,
se aflau IncA. peste 20 000 polonezi (miU tari şi cfviJI)
care fuseserA gA.zduitl tn ~6 localltA.ţl din aproape toate
Judetele României. Cete mal mari grupuri de refugiaţi
:'C aflau la Ploieşti (1 300 persoane), ca.uma.neştl, jud.
VIlcea (770, Intre care 300 temei şi 3~ 0 copil), Turnu
Severin (722), BuzAu (932), DrA.glşanl (21 5, dintre care
98 temei şi 38 copil). Pe Judeţe - fA.ră a socoti numArul
celor din t aberele militare - cetAtenii polonezi erau
repartizati a-.trcl : Argeş (414). Baclu (t 56), Brllla (320),
Braşov (1 94), Duzâu (1 185), Caraş-Severln (128), Calla-
cra (89 ), Ce rnâuţ 1 (350), Cluj (50), Constanta (264),
Drmbov lţa (965), I>olj (561), Gorj (350), Galaţi (171),
Ialomlta (365), I aş i (10), Iltov (192), lfehedinti (830),
Olt (773 ), Prahova (1 300), Sucean (197), Te corman
.(187), Tulcea (899), VIlcea (t 649) , Vrancea (350).
N-au fost l n cluşl tn aceasta. listA. numeroşi refugiati
gâzduiţiln Capi tală , asupra ctrora Comitetul polon av~a
o statisticA. exactA.
ln Bucureşti, numeroşi intelectuali polonezi refugiaţi
alei au gi.Bit. teren pri elnic pentru desflşurarea unei bogat<•
actlvitlţi culturale. Au apArut o serie de publicaţii
tn limba polonll.. La. 18 septembrie 1939, poetul Wlady-
slaw Syruczek a continuat, ta Bucureşti , editarea ziaru-
lui Kurler Polakl, care, tn scurt timp , a atins un tiraJ
de 8 000 exemplare. tn noiembrie t939 , a rost editat,
tntr-un tiraj de 1 OUO exemplare, Bluletyn tygodnlowy
uehodllt6w polaklrb w Rumunll (.. Buletinul sllptlimfn al
al rctuglaţtlor polonezi din Romania"), care şi-a continuat
apariţia ptn! la srtrşltul rlzboiului ; a avut ş i un supliment
Revl•ta poloni din Rom&nla, care a apArut In cursul
anului t 940. ApArea, dt. asemenea, şi un buletin de ŞUrl
tllnforma$11 pentru relugla$1.ln decembrie t 939, acestora
11 s-a adAugat Nowa Poltka, sâptlimlnal cultural, iar la
Tfrgo v işte a fost etlltat Wlarua aa obcsyznle ( .•Soldatul
tn strllnltate"). Au vAzut lumina tiparului şi publicaţii
destinate In special tineretului, credincioşilor catolici şi
altor categorn .
La Caaa Polonl din Bucureşti, autoritl1ţlle romAne au
organizat pentru re fugiaţi conferinţe, spectacole şi alte
manifestAri cu caracter cultural. De asemenea, retugia-
tllor li s-au pus la IndeminA. ziare şi reviste edltttte pentru
ln acea perioadA au fost tlpA.rite piese de teatru (unele
puse In scenlln localltA.Ule rn care se aflau un numAr mal
mare de refugiaţi) şi alte lucrlrl cu caracter Il te rar ş i
istoric. Dintre ele, menţtonlm scrierile tn prozl Rumunla
(" ltom;lnla") şi Luna nad Warnawa (.. FI!cA.rlle deasupra
Varşoviei") de E . Zdrojewski şi volumul de versuri
Wlatr po Rumuall ("VInt prin România"), de B. Leskl~­
wicz. ln diferite edituri româneşti au apArut, totvaallt.
romane sau fragmente din operele unor autori clasici , ca
H . Si cnklewlcz (Potopul, Quo vadla, Teutonll) sau St·
Zeromski (Cenata), scriitori scumpi m_e moriei poporului
polonez. Era şi tn acest. act editorial o manifestare ti ~
compasiune faţA. de drama poporului vecin şi prleteu .
de solidaritate cu cauza sa.
Theodor HOLBAN
• Thoodor Holban\ autorul rindurilor de ralăi a lurra 1
In acea perloadl ca ector de llmbl polonâ la nstltutul
Sud-Est European de pe lingA Universitatea din Buru·
reştl. 1-:1 a fost, derl, la curent cu o serie de datt• ~ ~ fapt :
privind ajutorul dat de poporul nostru zecilor de 11111 11t•
reruglaţi - n.r.
• 37
 -
Din nou pe frontul
Leningradului
Soarta oricărui militar este
plină de întorsături neaş tep­
tate. In aprilie 1942, cind
am plecat de pe frontul L e-
ningrad, nici nu bănuiam că,
după o jumătate de an, aveam
să revin pe aceleaşi meleaguri.
În toamna lui 1942 m-am îna-
poiat din nou pe malurile La-
cului Ln.doga, iar pe harta
mea de lucru au apărut de-
numiri de mult întipărite în
minte: Lipka, Lod va, Torto-
lovo, Gaitolovo.
l\larele Cartier General tre-
cuse atunci la elaborarea unei
noi operaţii pentru ruperea
blocadei Leningradului. In-
tre timp, am fost numit loc-
ţiitor al comandantului fron-
tului Volhov. Această numire,
desigur, m-a bucurat: ardeam
d e ner.l.bdare să duc la bun
sfîrşit acţiunea pe care nu
rcu ~ J ::,trăm să o încheiem cu
succes în iarna precede ntă 1 .
La fel ca toţi oamenii sovie-
tici aşteptam cu nerăbdare
m omentul cînd va fi rupt
cercul care incăt uşa oraşul­
erou.
L a l\Ioscova m-am întîlnit
cu comandantul frontului, ge-
neralul de armată K.A. Me-
rcţJwv, care mi-a spus că,
pe lîngă misiunea d e locţiitor
al lui, Marele Cartier General
mi-a încredinţat răspunderea
pentru ruperea blocadei L enin-
~radului la aripa dreaptă a
frontului Volhov.
- Vei avea mult ele lucru, iar
problemele stnt ex trem de im-
portante. Insă locurile tţi sint
cunoscute, aşa că, în pri-
vinţa aceasta, eşt i cel mai în
temă .
l-am răspuns că intenţ i o­
nez să petrec cea mai mare
parte a timpului tn mijloc ul
trupelor, pentru a controla
şi organiza personal pregă­
tirile în vederea viitoarei ope-
raţii . Comandantul frontului
s-a declarat de acord.
Trupele noastre urmau să
rupă o apărare temeinic for-
tificată, organizată pe puter-
nice puncte de sprijin. Te-
renul, acoperit cu păduri ş i
mlaştini , oferea co ndiţii fa-
• E te voriJa de luptele din Iarn a
anului 1941-1942 cind trupele so-
vietice nu reuşi sera. 1111 rupl1 blo-
cada o raşului-erou.
vorabile duşmanului , tngreu-
nînd deplasarea tancurilor şi
artileriei noastre. In locali-
tăţi ,hitleriştii amenajaseră
pentru apărare toate clădi­
ri le construite din piatră.
Pe fiecare kilometru de front,
duşmanul avea în medie 20-
25 puncte de foc, legate tntre
ele prin şanţuri de comunica-
ţie şi aprovizionate cu o mare
cantitate de muniţie. În faţa
limitei dinainte a apărării erau
cimpuri de mine, baraje de
sirmă ghimpată şi colţi anti-
tanc. Pe scurt, hitleriştii trans-
formaseră ieşindul de la Şlis­
selburg-Sineavino într-un pu-
tentic raion de apărare. Pen-
tru a-1 străpunge, era nece-
sară o pregătire minuţioasă
şi multilaterală.
Directiva Marelui Cartier
General cerea fronturilor Vol-
hov şi L en ingrad să zdro-
bească, prin efor turi comu ne,
gruparea inamicului din ra-
ionul Lipka, Gaitalovo, .Mos-
kovskaia Dubrovka, Şli ssel­
burg. Pentru organizarea co-
operării între cele două fron-
turi, generalul de armată Me-
reţkov ş i cu mine a trebu it
să plecăm la Leningrad. Am
călătorit noaptea pe drumul
de gheaţă de peste Lacul L a-
d oga.
Consfătuirca reprezentanţi­
lor celor două fronturi a avut
loc la Smolnti, toate proble-
mele cooperări i fiind discu-
tate ş i puse la punct ptnă tn
cele mai mici detalii.
Gruparea de izbire a fron-
tului Volhov urma să rupă
apărarea inamicului in sec-
torul Lipka, Gaitolovo, să cu-
cerească aşeză rile muncitoreşti
nr. 1 şi 5 , Sineavino ş i,
după ce avea să facă joncţiu­
nea cu trupele frontului Le-
ningrad, să continue ofensiva
spre sud. Rolul principal in
îndeplin irea acestei misiuni
revenea Armatei 2 de izbire,
comandată de generalul-loco-
tenent V.Z . Romanovski.
La 10 ianuarie 1943, pregă­
tirea operaţiei se incheiase.
Gruparea noastră de izbire
dispunea de forţe şi mijloace
de peste cinci ori mai numeroa-
se decît cele ale inamicului,
iar trupele erau bine instru-
ite şi asigurate din punct
de vedere material.
In noaptea de 1O spre
11 ianuarie, deplasîndu-se prin
păd uri dese, marile unităţi din
primul eşalon al Armatei 2 de
izbire au ocupat in ascuns
bazele de plecare, la 300-
500 m de prima tranşee a
inamicului. I n primul eşalon
se aflau şase divizii d e infan-
terie întărite cu regimente de
artilerie şi unită ţi de pion ieri,
o brigadă de tancuri şi un
regiment de tancuri grele.
Eşalonu l 2 era compus din
patru divizii de inianterie şi
trei brigăzi de t ancuri. O
divizie de infanterie şi două
brigăzi de schiori se aflau în
rezerva armatei, în raionul
Putilovo.
I n cursul zilei de 11 ianuarie
s-au precizat problem ele co-
operării, iar statele majore ale
marilor unităţi s-au depla-
sat mai aproape de trupe.
De tndată ce s-a intunecat,
o formaţie de bombardiere
de noapte a executat atacuri
violente asupra poziţ iilor de
artilerie şi statelor majore
inamice di n fîşia de rupere.
Doar 12-15 kilometri
atîta era lăţimea intrindului
inamic de la Şlisselburg, Si-
neavin o - despărţeau trupe-
le fronturilor Leningrad şi
Volhov. In timp de pctce,
distanţa putea fi parcursă pe
jos în cel mult trei ore. Dar
în acel ianuarie 1943, stră­
baterea ei nu era deloc o trea-
bă uşoară: inamicul îşi con-
solidase puternic poziţiile .
"Atenţie ! Mine!"
Sosi şi dimineaţa de 12
ianuarie. Deodată, pămîntul
păru să se cutremure. Ince-
puse pregătirea de artilerie.
~1-am uitat la ceas: era ora
9 şi 30 minute.
Canonada a durat 1 oră
şi 45 minute. Tunurile mai
bu buiau încă t n momentul
cînd pe cer au apărut for-
maţiile noastre aeriene. Ele
au atacat punctele de spri-
jin şi poziţiile de artilerie
inamice din sectoarele aşe­
zărilor muncitoreşti nr. 4, 5,
7 şi Sineavi no.
La ora Il şi 15 minute, tru-
pele din primul eşalo n al Ar-
matei 2 de izbi re au trecut
la ofensivă. Marile unităţi de
la flancul drept al Armatei
9 din cadrul frontului nos-
tru au trecut şi ele la atac.
Incet, dar cu tndtrjire, divi-
ziile de infanterie au pătruns
în apărarea inamicului. Pin~
spre seară, am reu ş1t s~ in l
------~

RUPEREA BLOCADEI LENINGRADULUI

IUUUIE 194 3
ICII I 1:200000
.,..-.Gtl .'~l
. .. . .lt lltr,Uatj
l r8
,..,,."._,,.",,,",. "_,'"""'
''-" '*•""
.... -
. - " ."~
l iiVirf" ....,., ,.uirl..-,.
lnfimlll , ,,., It '"'' u
}111111111 1•H lrtl!tlr .t"./#1'" IN
, u slirstl11111~1 de "11 4J
IN'Kfw tir ll•t
"' ,,.,,;,ntr~tl'"
_ , . Jn g111/qtW lrt!tllr _,", 1itti
1J Jf"lf1tllll 11111 It 11" u
, . 11"...._
flttlrN I•Hn·III jf1!11Aflrtl Jt•"''" ",.;
lrllfllllr
/1 rfirpllf l111tii IMI -~
intăm 2-3 kilometri, să r u- ţăruş de care era prinsă o
pem prima poziţie a inami- scindurică. Luminind-o cu lan-
cului la nord ş i la sud de aşe­ terna, in faţa ochilor mi-a
zarea muncitorească nr. 8 şi apărut inscripţia: "Achtung!
să cucerim pădurea Kruglaia. Minen!" ("A ten ţie 1 Mine!"). Am
In noaptea de 12/ 13 ia- simţit că mă trec fiorii: po-
nuarie, trupele s-au consoli- teca ne ducea prin mijlocul
dat pe aliniamentele atinse, unui cîmp de mine! Dar ofi-
iar dimineaţa au reluat ofen- ţerul de legătură, văzîndu-şi
siva. Generalul Romanovski lini ştit de drum, îmi spuse
a introdus în luptă două di- cu un aer cît se poate de calm:
vizii de infanterie şi o brigadă - Nu vă faceţi griji, to-
de tancuri din eşalonul doi. varăşe general. Iarna, minele
La rindul său, inamic\.\1 a acestea nu explodează: au
adus în sectorul pătrunderii îngheţat in pămînt .
unităţile Diviziei 96 infante- Şi s-a dovedit că avea drep-
rie şi a tnceput să opună o tate: toţi trei am străbătut
rezistenţă şi mai puternică. nevătămaţi cimpul de mine.
Am plecat însoţit de ad- I n bordeiul generalului Cer-
jutantul meu, ) a divizia gene- nişev, incropit din bucăţi de
ralului Cerntşev ca să mă turbă îngheţată, privind har-
ta, mi-am dat seama că punc-
edific asupra situaţiei. Ne în-
soţea un ofiţer de legătu ră tul de obser vare al diviziei
care ne conducea cu multă se afla prea departe de d ispo-
siguranţă, orientindu-se după zitivele de luptă ale regimen-
nişte indicii cunoscute nu- telor.
mai lui. In scurt timp, am - Ai o legătură stabilă cu
ajuns la marginea pădurii Kru- unităţile? , l-am intrebat pe
glaia. De acolo, poteca ducea Cernîşev?
mai departe peste cimpul brăz­ - :Nu chiar cu toate, mi-a
dat de proiectile. răspuns şovăitor generalul. Cu
regimentul ca re a ajuns din-
De odată, am zărit, inăl­
ţîndu-se deasupra zăpezii, un colo de rambleul căii ferate nu·
reuşesc nicicum să iau legă ­
tura.
- Şi ce intenţionezi să faci?
- Să trimit imediat intr-
" acolo un ofiţer de legătură .
"oz - Dar celelalte regimente?
- Se consolidează, mi-a spus
c~ nu prea sigur Cernîşev .
,.. - Daţi-mi doi pistolari şi
am să mă duc personal la
regimentul cu care n-aveţi
legătură.
< Generalul a incercat să mă
o,..
convingă că problema va fi
X rezolvată de urgenţă, dar eu
n-am mai stat să aştept.
Drumul pînă la regiment
s-a dovedit destul de lung.
Cind am ajuns însă la ram bleu ,
m-a surprins că in linia înti i
nu se auzeau nici un fel de
impuşcătur i . Apropiindu-mă,
am văzut pilpîind in apropi -
ere cîteva focuri de tabără .
M-am îndreptat spre cel mai
apropiat. In jurul focului şe -
deau cîţiva soldaţi. •
- Cine sî nteţi şi ce faceţi
aici?
- Ne încălzim, tovarăşe ge-
neral.
- Din ce unitate faceţi par-
te ?
Erau chiar din regimentul pc
care-1 căutam.
- Cine-i în dreapta voas-
tră?
- Batalio'nul 3, tot de la
noi .
- Dar in stinga?
- Compania a doua.
- Ale cui sint focurile din
faţă?
- Acolo se încălz esc nem ·
ţii. Cred c-au îngheţat mai
rău ca noi. Că noi, oricum .
sintem mai obişnuiţi cu ge·
rul.
Soldaţii prinseră să rîdă, da r
mie nu-mi ardea de rîs. !mt
dădeam seama că, odată cu
căderea nopţii, acţiunil e de
luptă încetaseră. Ca atare,
inamicul căpăta posibilitatea să
aducă forţe proaspete şi să
intensifice rezistenţa.
Inapoi ndu-mă la punctul
de observare al diviziei a m
fost nevoit să-i fac aspre ob -
ser vaţi i generalului Cernîşev
pentru proasta organizare a
legătu rii cu unităţile sale şi
pentru lipsă de operativitate.
In aceeaşi noapte, am mai
trecut pe la alte două divizii
şi am cerut comandanţi l or
să continue imediat ... acţiunile
ofensive.

40
 -
La 14 ianuarie. luptele au
fost reluate cu şi mai multă
v igoare, continuînd intens şi
in următoarele trei zile. Fi-
ş ia de teren care despărţea
trupele celor două fronturi
devenea tot mai îngu stă.
Şi iată că a sosit ziua de
18 ianuarie: trupele au exe-
cutat ultimul salt, hotărîtor.
La orele 12 .00, subunităţi din
Divizia 136 infanterie şi din
Brigada 61 tancuri, ambele
aparţinî nd frontului Lenin-
grad, după ce au respins cu
succes un contraatac, au pă­
truns vijelios - pe urmele ina-
micului aflat in retragere -
în aşezarea muncitorească nr. 5
şi au făcut joncţiunea cu
unităţi din Divizia 18 infan-
terie a Armatei 2 de izbire.
Blocada a fost ruptă! Era
o victor ie importantă, care
trebuia însă consolidată. Hi-
tleriştii nu vroiau să se împace
cu infringerea şi era de pre-
supus că vor încerca să re-
facă cercul blocadei. În con-
sec inţă, comandamentul fron-
t ului Volhov a luat măsurile
impuse de situaţie. ln noap-
tea de 19 spre 20 ianuarie
a fost executat un puternic
ciocan de foc asupra trupe-
lor inamice în curs de con-
centrare în raionul înăl ţimilo r
de la Sineavino. Afară de
aceasta, am întărit flancul
sting al frontului nostru cu
trei diviz ii. P entru a preciza
pe teren misiunile acestor di-
vizii am plecat, împreună cu
coma ndanţii lor, în sectorul
pădurii Kruglaia.
Nu departe de l izieră, ina-
micul a observat maşinile noas-
tre şi a deschis focul cu arun-
cătoarel e. Din cauza zgo mo-
tului motoarelor, nici unul din-
tre noi n-a auzit fîşîitul pro-
iectilelor, aşa că, fără să ne
dăm seama, ele au explodat
la ciţiva paşi de noi. Cîteva
schije au lovit motorul auto-
vehiculului meu.
Am :>ărit imediat cu toţii
din maşină, iar şoferul Alek-
sandrov s-a apucat să exa-
mineze motorul. Între timp,
aruncătoarele au continuat să
tragă. 1\!-am trîntit la pă­
mînt în stinga maşinii , iar
Aleksandrov în dreapta, în
timp ce colonelul Moskovski
aplecîndu-se a pornit în fugă
înapoi .
Rănit pentru - Ai să mă tai? am intre-
bat eu.
a treia oară - Bineinţeles. Ce, ţi-e fri -
că?
Au răbufnit citeva explozii. - Nu mi-e frică, numai că
Ceva m-a izbit zd ravăn în a m îngheţat de tot. Aş v rea
coapsa dreaptă. Aşa cum se un coniac. N-o să- mi facă rău?
întîmplă întotdeauna cî nd eşti - N u , declară chirurgul ş i
rănit, la inceput n-am sim- cer u imediat să mi se aducă un
ţit durerea dar, cind am în-
coniac.
cercat să mă ridic, era cît pe ce Incepu operaţia. Întrucît re-
să-mi pierd c unoştinţa . fuzasem categoric să mă las
- Aleksandrov, mai eşti în narcotizat, chirurgul lucra cu
viaţă?, l-am strigat pe şofer. a nestezie locală. Cu toate aces-
- Sînt rănit, tovarăşe ge- tea, senzaţ iile mele erau,
neral. Nu pot să mă ridic. delicat vorbind, destul de ne-
Aşa am zăc ut amindoi p e
plăcute. In cele din urmă,
zăpadă pînă ce a sosit maşi­ mi-am dat seama că nu mai
na din urma n oastră, î n care pot răbda.
se aflau adjutantul meu ş i - Mai dă-mi un coniac,
doi ofiţeri din direcţia ope- Aleksandr Aleksandrovici, că
raţii . După ce ne-au pansat mă doare rău ...
in grabă, ne-au dus la punc- - Ce, te arde?, mormăi
tul de comandă a l diviziei chirurgul, continuind să-şi
colonelului Verjbiţki. vadă de t reabă. Asta nu-i
Acolo, un medic mi-a apli- nimic, o să t e doară şi mai
cat un pansament nou, după rău . Va trebui să rabzi. Acu-
care o maşi nă sanitară m-a ş i ca scot schija şi-ţi cu răţ
transportat la spitalul d in sa- • rana... Coniac însă nu mai
t ul Gorko, unde chi rurg-şef ai vo ie să bei .
era celebrul profesor de chi- - Atunci, dă-mi măcar o
rurgie A.A. Vi şnevsk i . ţigară.
Măcunoşteam bine cu acesta; Probabil că in timpul ope-
aş putea spune că era m chiar raţiei nu-i voie nici să fu-
prieteni. Vişnevsk i mi-a exa- mezi; totuşi, Vişnevski mi-a
minat rana, morm ăind incon- permis să apr ind o ţigară .
tinuu : N -am izbutit ·să trag de-
- Aşa, aşa... Aici doare? cît vreo d ouă fumuri şi m -a
Mă aşteptam eu la asta. Şi apucat ameţeala, dar ş i du-
aici doare? Foarte bine ... Am rerea parcă s-a mai potolit.
să fac operaţia chiar astăzi.
În cele d in urmă, operaţia
ln căsuţa in care zăceam s-a terminat şi chiar a doua
in aşteptarea operaţiei au ve- zi m-am si mţit mai bine. Viş­
nit generalul de armată K .A. nevski m-a v izitat de cîteva
Mereţkov şi generalul-loco- ori, mi-a schimbat pansamen-
tenent L.Z. Mehl is 1 . tul ş i a insistat să mă evacue-
- Nu-ţi face gn)l, Ivan ze la un spital din interior,
I vanovici, mi-a spus Mereţ­ dar am refuzat rămînînd la
kov. Totul o să f ie in ordine. Gorko.
Ne alarmaserăm pentru că A u inceput zile monotone
ni s-a spus că te-au ră nit şi plicticoase: n-aveam voie
la cap . nici măcar să citesc. În aceste
Xu prea am avut timp să zile, am avut însă şi o mare
stăm de vorbă: au venit sa-
bucurie. Generalul de arma-
tă K. A. Mereţkov şi gene-
nitarii şi m-au transportat in ralul-locotenent L .Z. Mehlis
sala de operaţii. mi-au înmînat, în numele Pre-
- Hai să ne apucăm de zidulu i Sovietului Suprem al
treabă, a zis Vişnevski, aru n- U.R.S.S., o înaltă decoraţie:
cîndu-mi o privire incuraja- Ordinul Kutuzov", clasa I.
11
toare, in timp ce o soră îi Mă bucurau şi veştile de
dădea un halat sterilizat.
pe front. Trupele fronturilor
de Sud-Vest, de Sud, Don, din
1
Lev Zaharovlci ~lehlis ( 1889- Caucazul de Nord, Voronej,
'1953), militant comunist, deputat, Kalinin obţinuseră importante
ministru. ·tn timpul celui de-al succese.
doilea război mondial a rost membru
tn consiliile militare ale unor armate Operaţia făcută de profeso-
ş i fronturi. ln per ioada la care se re- rul A.A. Vişnevski s-a dove-
feră autorul, Mehll s era membru in
Consiliul militar al frontului Vol- dit foarte reuşită astfel că,
hov - n.t. deş i rana fusese gravă, după
41
\
o lună m-am restabilit în
asemenea măsură încît în a
doua ju m ătate a lui februa-
rie eram tn stare să mă mişc,
sp rij i ni ndu -mă în ctrje.
Intre timp, am primit nu-
meroase telefoane de la Ma-
rele stat major : tovarăşii se
interesau de sănătatea m ea.
}lai tirziu am fost intrebat
dacă n-aş putea să preiau
comanda unei grupări de pe
frontul de nord-vest, ltngă
Demeansk. P erspectiva de a
contribui la zdrobirea celor
15 divizi i inamice aflate aco-
lo era foarte ademenitoare,
d ar am fost nevoit să răspund
cu amărăciune:
- Pot să comand, dar deo-
camdată numai sttnd culcat.
Ce necaz îmi era că rana
mă obliga să stau cu braţele
încrucişate într-o perioadă attt
de fierbinte 1
Pe deasupra, dispăruse Şl
ofiţerul meu pentru însărci­
nări speciale, maiorul Ciuka-
nov. De ctte ori intrebam
de el, adjutantul Rojkov imi
dăde a răspunsu ri evazive: că
s-a î mbolnăvit, că a fost eva-
cuat în spatele frontului, dar
nu putea să precizeze de ce
anume suferă.
Mă alarmasem de-a bine-
lea : maioru l Ciukanov era un
ofiţer plin de iniţiativă, in-
teligent ş i tare n-aş fi vrut
să mă despart de el. Curînd
î nsă a ieşit la iveală adevă­
rata cauz ă a dispariţi ei lui :
din însărcinarea Consiliului
mili tar ..J frontului plecase
după soţia mea.
Am aflat despre asta tn
ziua ctnd Elena Vladimirovna
a venit la s pital. Văztnd-o
intrtnd tn cam era mea, m -am
ridicat tncet tn tnttmpinarea
ei, sprijinindu-mă tn cirje.
- lar la picior, a tntrebat
ea abia şoptit.
Intr-adevăr, tn viaţa mea
am fost rănit de trei ori şi
de fiecare dată la piciorul
drept. Prima dată, tn 1920,
pe frontul de Vest. A doua
oară - la 20 august 1939 la
Halhin-Gol, in luptele cu mi-
lJtariştii japonezi. Şi acum -
din nou.
42
La inceputul lunii martie
am trecut la îndeplinirea in-
datoririlor mele de serviciu,
deşi încă mai umblam spriji-
nindu-mă intr-un baston. In
acele zile, a venit la noi, în
calitate de reprezentant al
Marelui Cartier General, mare-
şalul U niunii Sovietice S .K.
Timoşe nko . Mă aflam la Ar-
mata 54, ctnd mi-a telefonat
comandantul frontului şi mi-a
dat ordin să-i prezint mareşa­
lului ftşia de apărare a arma-
tei.
S.K . Timoşenko a studiat
extrem de detaliat terenul
din faţa limitei dinainte a
apărării noastre. O săptă­
mînă întreagă am umblat cu
el pe la regimentele din pri-
mul eşalon . Mareşalul voia
să vadă totul cu ochii lui .
Intr-un rtnd, hitleriştii au
observat maşinile noastre opri-
t e la liziera unei păduri ŞI
au inceput să tragă cu arti-
leria. Atunci i-am propus ma-
reşalului să coborim într-un
adăpost, pentru că proiec-
tilele exploda u destul de aproa- ile sînt pline ; deputatul Gh .
p e.
-Ce să căutăm în adăpost? 1, proiectul de lege pentru rati-
făcu el nemulţumit. D e-acolo
nu vezi nici pe dracu. Rămî­
nem aici, la lizi eră .
Şi mareşalul a continuat
să observe imperturbabil prin
binoclu limita dinainte a apă­
răr ii inamicului.
A trecut o lună. Pe noua
cale ferată, constr uită la sud
de Lacul Ladoga, tn ftşia de
pămtnt recucerită din mtinile
duşmanului , treceau spre Le-
ningrad mereu, unul după
altul, trenuri cu tehni că de
luptă şi muniţie pentru trupe,
materii prime pentru indus-
trie şi alimente pentru popu-
laţie .
Forţele apărA.torilor Lenin-
gradului creşteau tn ritm ra- şi misiunea de a explica netn-
pid. ln oraş se organiza pro- ţelegerea survenită din cau za
ducţie de armament. Se creau
condiţii pentru zdrobirea de-
finitivă a duşmanului din faţa
bastionului de pe N eva.
I n rom ln eşte de cea instrucţiunile respective J.
Paul VERBIŢKI
...
1877: CALENDAR
BUCUREŞTEAN
(Urmare din p. 22)
15/27 APRILIE:
RomAnul îşi anunţă citt -
t orii : " Acum că incepe resht -
lul regulăm publicarea zia ru -
lui în modul următo r : de la
12 la 2 ore vom publica un
supliment cu ştirile sosite pînă
la 11 ore. Seara la 5 ore vom
publica intregul numă-r care
va conţine toate şti ril e"; zia-
rele publică oferte de cai
pentru armată; printre dona-
tori figurează : G. Vernescu
(fost ministru), Enache Văcă­
r escu, locotenent Simionescu .
Grigore Stancu (birjar}, Pau-
lina Creţulescu , Nachman Foc-
şaner (negustor), Ioniţă Stă ­
nescu (birj ar), J ahan Flah.
16/28 APRILIE: •
la ora 9 seara se deschide
şedinţa Camerei deputaţilor ,
care ţine pînă la 3 dimi-
neaţa; sint pre zenţi 108 depu-
taţi, iar tribunele ş i galeri-
Mîrzescu citeşte raportul şi
ficarea Convenţiei cu Rusia din
4/ 16 aprilie; documentul est e
susţinut · de M. Kogălniceanu
care declară că ,,în faţa rupe-
rii Tratatului de la Paris [din
1856] este ma1 bine a avea
această convenţie [ .. .) Euro-
pa, in ziua păcii, va vedea
că această ţară a făc ut tot ce
a putut pentru a- ş i conserva
existenţa ei" ; premierul ro-
mân I. C. Brătianu tşi asumă
râspunderea semnării conven-
ţiei care este votată cu 69 bile
albe contra 25 bile negre;
domnitorul Carol primeşte la
ora 15 , în audienţă particu-
lară, pe prinţul N. Dolgoruld,
care ti remite o scrisoare din
partea ţarului ; conform unui
raport al consulului Franţei ,
aghiotantul imperial a avut
intrării neanunţate oficial a
trupelor ţariste tn România;
baronul Stuart fusese însărc i­
nat să facă aceas tă comuni-
care, dar curierul rus ce adU ·
tntîrziat.
 : ==

•
'O
•

•
R
V)

•
c
-o
• .. .•
•
c ,
•

00 .. ..• •

ci" -- --
• .

P. G. MOLMENTI

Impresionat de starea Infloritoare a Venetlel, uade 11 etaltllllt la eaul taaa,

Francesco Petrarca a dimensionat astfef aria de expaa11uae 1 8tpjltoder
veneţlenl: J' In vreme ce coribffle lor rizbeau plal la Doa, pe tnamarlle te
uscat, el a ungeau plni la Gange, In la•ta, la Caucu, la Clllaa tiPI jii'IBII-
rfle mirflor de riairlt". Imensele bo11111 Jefuiti •ta Cot~eted~lje
cruclaţf (1204) 1 au aporft la proporţii urllft tezaaral npaltlell tf
1
Cruciada a patra (t 202-t 204) a foet deviat& de ciV. veneţleal deJa te!:tJ
(cucerirea Egiptului) ,1 reorlentatl spre ConstNlUnopoJ, unde aruclalll au Jlitetirietat
latin (t204-t2dt). Vezi ' ' Maraala ta&orte, nr. 3/t911.
marilor familii patrfcfene. Veneţia a devenit o metropolă de Importanţă Internaţională,
poses,.are a unul adevărat "Imperiu" colonial, in Europa şi Orientul Mijlociu. Prin tre-
cătorile Alpilor, oraşul-republică făcea legătura intre Orient pe de o parte, ş i Germania,
Boemia, Polonia şi Ungaria, pe de alta.
Dar prin descoperirea noll rute maritime spre India, şi mai ales prin descoperirea
Americii, căile comerciale uzuale ale Mediteranei s-au deplasat spre ţărmurile Oceanu-
lui Atlantic, fenomen pe care Marx avea sl-J numească revoluţia pieţii mondiale. Ita-
lia - beneffciara unul comerţ de tranzit care făcu se din ea, in zorii Renaşterii, o ţa ră
bogată - a păşi t pe calea unei lungi ere de Involuţie economică.
In configuraţia statelor Italiene s-au distins insă - infloritoa re incă, perpetuind
vechea lor splendoare materială şi intelectuală - cele două republici maritime:
Veneţia şi Florenţa, oraşul artei Renaşterii. In ciuda deplasării marilor artere comer-
ciale şi a cucerfrfi Orientului de către otomani, republica venetă , intotdeauna Inter esată
de raporturile ei comerciale cu Orientul, a Izbutit să-şi menţină multă vreme imp or tanţa
in concertul comerţului internaţional. Situaţia ei de metropolă a permis nu numai cla-
selor posedante, dar şi celor producătoare - măcar în mică măsură - să participe
la beneficiile pe care le aducea exploatarea .. coloniilor". De aici- prezenţ a unei rela-
tive bunlstlri oarecum generale. Cu toate semnele evidente de criză, ce au apărut odată
cu fărimiţarea •• imperiului" colonial, ollgarhia s-a străduit să menţină această bună­
stare, di!ld oraşului o alură triumfală, cultlvind pompa ceremoniilor şi a serbărilor. De
altfel, mentalitatea şi gusturile veneţienilor au fost marcate de politica republicii diri-
jată spre dominarea Orientului. In clinarea către fast şi culoare, către bogăţia imagini-
lor plastice, preluată de la bizantini şi alimentată apoi de Orient, a constituit o trăsă­
tură perp~tuă a artei şi arhitecturii veneţiene. TradiţiJie romanilor şi ale vechii populaţii
a veneţilor şi-au exercitat şi ele autoritatea.
ln lumea patricienllor veneţieni , ceremonliJe, care reprezintă -cum frumos a spus-o
Andr~ Maurois- armătura cfvftfzaţfflor, au devenit şi ele convenţion ale . Strllucifea
lor servea drept camuflaj pentru lipsa sentimentelor curate dintre cei doi tineri căsăto­
riţi. lnsuşi ceremonialul funerarutor era o manifestare a orgoliului de castă, nu un semn
de doliu. El slujea mai curînd la gJorificarea celor vii decît la cinstfrea celor morţi. Uni-
cul păstrător al tradiţiilor fireşti, descărcate de convenţie, răm înea poporul.
In prefaţa lucrării sale Viaţa de zi cu zi la Veneţia de la origini pînă la căderea
republicii, apărută la Veneţia între anii 1895 şi 1897, reputatul istoric Italian Pompeo
G herardo Molmenti (1852-1928), autor a numeroase opere istorice despre Veneţia
sa natală, ne mărturiseşte: "Am incercat să degajez istoria de legendă, coborind la
surse şi sprijinind povestirea pe autoritatea irecuzabilă a documentelor. Pentru a schiţa
tabloul vremii, am vrut să evoc sărbătorile obştii şi cele ale famiJfei, operaţiile comer-
ciale, progresele morale şi materiale, evoluţia modei şi a obiceiurilor, cinstlrea dată ar-
telor şi literelor. Intenţia mea a fost de a readuce la viaţă puternicul şi indrăzneţul oraş
medieval, petrecăreţ şi magnific in secolul XVI, corupt şi lipsit de scrupule in vremurile
ce au urmat".
Prezentăm in paginile ce urmează un capitol din lucrarea istoricului italian. TI-
tlul şi subtltlurlJe aparţin redacţiei Magazin istoric.
F. DOLGHIN

n prima parte a sec. XVI se co nstată că şi la nunţi dispare

simplitatea obiceiurilor primitive. Zestrea modestă din evul
mediu, repartizată de obicei între logoclnici, se ridica la sfî r-
şitul sec. XV, la 15 000 ţcchini [ monedă vech e de aur arabă
ş i i tali ană - n.r.]. Această chcltuiaHI, uriaşă pentru epoca
aceea, dăuna nu numai patrimoniilor particulare, ci Şl in-
dustriei, co m erţului şi navigaţiei; tin erii găseau că e mai
comod să se îmb ogăţească tnsurîndu-s<.'. decit dedicîndu-se
unei profesii . Un d ecret al Senatului dm 9 iunie 1535 con-
::;tata că" tineretul nu se mai îndeletniceşte mei cu co merţ ul,
la oraş, nici cu navigaţi a, nici cu vreo altă meserie lăuda­
bilă, ci î şi pune toată nădejdea intr-o zestre exage rată".
Au fo"t t•lal>orat.e cîteva legi restrictive; printre altele, în 1505, s-~ decret at ca
"n1c1 un gcnt.Jlom sau b urghez să nu ofore ca zestre m a i mult de 3 000 ducaţi,
sumă care includea, tntre altele, rochiile, darurile ş i tru so ul; această sumă nu putea fi
depăşită ... sub nici un pretext". Printr-un alt decret al Senatului din 1551 con trac-
t t>lc de căsătone treb uiau supuse aprobării dogelui, consilierilor să i şi cenzorilor.
Lt·gtle, respectate la inceput şi-au pierdut însă încet-încet, din ef1 cacitate. Crcsdn<l
din nou, do tele s-au ridicat la 40 000 şi 60 000 duca ţi.
 Fast şi convenţie
rice aristocrat era obligat să-şi notifice căsătoria în
timp de o lună de la data cind avusese loc, aducind ca mar-
tori două rude ale lui şi două ale logodnicei. Fiii unui aris-
tocrat şi ai unei burgheze erau consideraţi incapabili să
facă parte din Marele Consiliu 1 , dacă părinţii lor nu pre-
zentaseră spre examinare contractul de căsătorie la "Avo-
l{aria"2. Dovezile erau apoi supuse unui consiliu, numit
Co11egetto, alcătuit din Seniorie şi din cei trei avogadori.
Xobilul care se căsătorea cu o sclavă, o servitoare, o femeie
de la ţară, sau orice altă persoană "de jos", era, el şi fiii
lui, decăzut din privilegiul nobleţei devenind simplu hur-
- ghez.
Incepind din sec. XV, cheltuielile făcute pentru trusouri au devenit enorme.
Fiecare doamnă, în afară de zestrea în bani numerar şi in imobile, aducea cel puţin
o duzină de rochii de catifea, brocart sau saten, ţesături din fir de aur şi argint, blă­
nuri de preţ, rufărie, cufere, covoare, oglinzi, bijuterii, obiecte de aur etc.
Celebrarea căsătoriilor aristocraţilor se făcea cu mare fast. Cu două zile inainte
tle nuntă, logodnicii primeau vizita rudelor. Fata ieşea dintr-o cameră, condusă de
un bătrîn care-i dădea braţul şi care se numea ballerino sau dansator. Ajunsă in faţa
rudelor, ea făcea un pas şi jumătate, apoi o mică săritură şi, înclinindu-se graţios, se
intorcea în camera sa. După împlinirea acestei ceremonii, logodnica se suia într-o
gondolă şi, urmată de un număr mare de bărci, se ducea să viziteze mănăstirile de
călugăriţe, unde, de obicei, avea rude. In alcătuirea cortegiului se ţinea seama de cele
mai mici detalii. Dacă, de pildă, gondolierii logodnicei nu purtau ciorapi de mătase
stacojie, spectatorii ii apostrofau cu strigăte şi fluierături de protest. La ferestre şi
la poarta Palatului dogilor fluturau steaguri mari şi covoare; se lansau artificii. Pălă­
riile şi livrelele servitorilor eran garnisite cu galoane de aur, medalii, eghileţi de aur
şi argint. Peste 300 persoane însoţeau pe miri la biserică, unde trompeţii şi flautiştii
cîntau chiar în timpul ceremoniei. La banchet, la care luau parte 60 sau 70 doamne,
se serveau, în farfurii de aur şi de argint, r:tincăruri fine şi dulciuri. La anumite căsă­
torii, fiecare martor - numărul lor ajungînd pînă la 40, făcea daruri de peste 200
ducaţi. A doua zi uup~ logodnă, cavalerii de onoare ofereau tinerei perechi turte şi
ouă, iar logodnicei, în mod special, un coş, o testea de ace din argint şi un degetar
cizelat.
Catifele, zibeline şi pietre preţioase
r;r::;;:;::;;:y~~~;~ astul ceremoniilor, al balurilor şi banchetelor îi um-
plea de admiraţie pe străini. Foarte impresionat trebuie
să fi fost Tan Gavardino, ambasadorul sultanului Egip-
tului, atunci cind, împreună cu zece însoţitori, pătrunse în
Palatul Nani, unde 50 aristocrate, îmbrăcate în brocarturi
de aur, fuseseră invitate la nunta unei fete din familia Nani
cu un tînăr din familia Badoer. In 1507, în Piaţa San Polo,
pe { estradă improvizată, compania Etemltor dădu, cu
ocazia căsătoriei lui Luca da Lezze cu fiica lui Giambattista
Contarini, o mare serbare care se prelungi pînă la patru
dimineaţa. A fost prezentată o scenetă, al cărei subiect era
cucerirea lînei de aur de către Iason. In timpul banche-
tului, s-au adus 4 000 ducaţi, o parte din zestrea miresei.
În anul 1519, la masa servită cu ocazia nunţii din casa Grimani, s-au numărat
350 invitaţi, printre care nepotul ducelui de Saxa. în 1524, a fost celebrată căsătoria
Viennei, nepoata dogelui Gritti, cu Paolo Contari ni dagll scrlgnl ("casă de ham").
Îmbrăcat tn catifea de culoarea vişinei putrede şi inconjurat de membrii Senioriei,
dogelc 1-a primit în palat pe soţ împreună cu toată familia lui . A doua zi, sala Pre-
gadi. se deschise pentru un bal, încheiat cu o masă ca în poveşti. In ziua nunţii, o suită
de doamne împodobite cu coliere de aur, cu perle şi bijuterii, au însoţit la biserica
San Marco pe mireasă, îmbrăcată in catifea trandafirie şi pe mire, in haină neagră .
În fruntea cortegiului doamnelor mergeau servitorii cu torţe, trompeţii, căpitanii şi
1
Organul de conducere al Republicll Venetia, care emitea legi.
'Inslltuţia aYogarlorllor = cei trei magistra~i care tndeplineau !unctllle unul minister puhll c ...
..1\l' .lll drept de veto su pensiv asupra actelor guvernului. ln sec. XIV, autoritatea lor a rost dimi-
nuata. de Conslli ul celor Zece.
ofiţerii. Bisenca, ca ·ş1 p1aţa, era înţesată de lume. Slujba solemnă odată sfîrşită,
doam nele au defilat de-a lungul Procuraturii, apoi au intrat in Palatul dogelui. Acolo
a fost oferit un dineu, la care fuseseră invitate şi şase femei din popor. După. banchet,
cind ·sosi timpul să se retragă., mireasa s-a aruncat la picioarele dogelui, pltngind.
Apoi, tn acordurile muzicii şi in bubuitul salvelor de tun, o gondolă. aurită, împodo-
bită de sus ptnă jos cu covoare şi tapiserii, a parcurs Canal Grande ptnă. la domiciliul
soţ ului, Palatul Contarini. Acolo, in tncă.perile luminate de o mie de sfeşnice, a ince-
put dansul. Printre darurile pe care martorii le-au oferit miresei, a fost şi un coş de
argint in care se afla o zibelină. imbă.lsă.mată., care avea un lanţ de aur în jurul gttului.
Nu numai mar ii aristocraţi , dar şi tn familiile secretarilor - nobilime de ran-
gul· al doilea - căsătoriile se celebrau cu mare fast . In acest sens Morelli1 ne furni-
zează ctteva detalii după un manuscris inedit care cuprinde memoriile familiei Fres-
chi, aparţintnd Ordinului secretarilor. Autorul manuscrisului povesteşte că, în 1497,
cu ocazia căsă.toriei fiului lor, David, soţii Freschi şi-au pus îmbrăcămintea roşi e a
marilor aristocraţi cu etola de catifea neagră. Mireasa ~urta o rochie din mătase albă,
cu trenă lungă, p e cap o panglică împodobită cu p erle, tar pe frunte - un colier stră­
lucitor de pietre preţio ase. Manuscrisul mai vorbeşte despre mu zicanţii care prece-
dau cortegtul, despre darurile dogelui, despre petreceri, cîntece, serbări, festinuri.
In 1504, Samaritana Freschi s-a căsătorit cu un burghez din Veneţia; aceleaşi cere-
monii, aceleaşi banchete, aceleaşi dansuri şi concerte.
Acest fast orbitor, aceste ceremonii attt de numeroase şi attt de repetate, sufo-
cau sentimentele intime, comunică.rile calme şi dulci ale inimii. Căsători a era un soi
de serbare publică; adesea negociată de o a treia persoană, era publicată ca un edict
tn curtea Palatului dogilor.
Această lipsă de afecţiune tn căsătorie, tratată ca o chestiune de convenienţă sau
de amor-propriu, a fost primul germene de destră.mare a familiei şi de decădere care
au urmat. !n memoriile vremii, se vorbeşte doar de serbările, de turnirurile, de balu-
rile, de podoabele prilejuite de nunţi; dragostea, virtutea şi frumuseţea fetei intrau
abia in al doilea rtnd.
orul păstrează obiceiuri stravechi
r;::;;::~=:::!~~;;;;~;;i i poporul celebra căsătoriile cu mari petreceri. El lăsa
tnsă inimii libertatea alegerii. La serbările populare, denu-
mite tn dialect Sagre, fetele se l ăsau curtate de băieţi; mai
ttrziu, aceştia tnccpeau să dea tircoale pe la ferestrele lor
şi să le trimită bileţele do dr agoste. Cind un tînăr muncitor
de la Arsenal, aspru şi viguros, făcea curte une1 fete, el
găsea totuşi timp să. se parfumezo şi tşi pun ea haine de cati-
fea. Dacă. tş1 dădea seama că nu displace fetei, solicita părin­
ţiţor acesteia tngăduinţa de a-i face curte. După un anumit
timp, cele două. familii se adunau la o masă., unde se făcea
cererea oficială. tn că.să.torie. Urma logodna unde viitorul soţ
oferea partenerei un inel de aur, tn semn de afecţiune.
Apoi se se imbau darurt: de Paşti logodnicul d ă.dea fetei o turtă. , de Crăciun - pră­
jitură cu migdale, de ziua morţilor - dulciuri denumite fave, de Sfintul Martin -
un boboc de trandafir. Fata, la rîndul ei, oferea eşarfe de mătase, agrafe, batiste bro-
date etc. Din P,rejudecată., anumite daruri nu erau tngă.duite: piepteni, con s ider aţi
obiecte de vră.Jitorie, cărţi şi imagini ale sfinţilor, care provocau neplăceri, foarfeci
- simbolul gurilor rele etc. Logodnicul alegea printre ai săi "martorul verighetei",
care trebuia să. trimită. logodnicei o cutie de bomboane, un b uchet de flori artificiale,
un obiect din aur, şase sticle de vin de Malaga şi de Cipru şi şase de lichior de tranda-
firi pentru masa de nuntă. In afară. de aceasta, era obligat să dea bacşiş paracliseru-
lui şi patru lumtn~ri bisericii unde se celebra căsătoria, care avea loc, intotdeauna,
duminica. Fata, tn rochie de mireasă., se ducea tn camera tatălui ei, se aşeza tn ge-
nunchi şi-i cerea, pltngtnd, binecuvintarea ; apoi, tnsoţită de pă.rinţi, se îndrepta spre
bisericâ şi, ceremonia odată terminată, se tntorcea acasă unde se serveau ră.corito are.
Spr e seară a vea loc masa, după care mireasa cu martorul deschideau balul.
!n familiile aristocrate, naşterile şi botezurile erau şi ele ~rilej de ceremonii deo-
potrivă. cu căsătoriile. I n 1537, pentru a pretnttmpina cheltUieli excesive, Senatul a
mterzis femeilor, attt din nobilime cit şi din burghezie, sub sancţiunea unei amenzi
do 30 ducaţi, să primească vizite în timpul lehuziei. Erau exceptaţi părinţii şi rudele
apropiate. Cu zece ducati erau amendate moaşele dacă nu notificau, tn interval de
1
Jacopo l\Iorelll, director al Blbliotecll de la San Marco, a introdus la Veneţia obiceiul de a so
publica cu ocazla căslltor11lor, documente vechi.
trei zile, numele şi domiciliul soţului. Pentru a fi sigur că legea va fi respectată, nota-
rul dădea ordin anumitor funcţionari să viziteze casele; ei aveau dreptul să intre tn
camere şi, mai ales, in cea in care se afla lehuza. Nobilii şi burghezii care s-ar fi opus
ar fi fost pasibili de o amendă de 100 ducaţi; oamenii din J?Opor riscau chiar pedeapsa
cu inchisoarea, surghiunul şi galerele. Dar inainte de stab11irea acestor prevederi, pri-
mite dealtfel cu răceală, luxul putuse să dea frîu liber tuturor fanteziilor. Camera
lehuzei, unde erau primite doamnele, rude şi prietene, era împodobită cu mare fast,
cu tablouri şi sculpturi, obiecte din aur şi din argint. Cămăşile tinerei mame erau con-
fecţionate numai din mătase, marginile cearceafurilor ţesute cu argint şi mătase.
In secolele anterioare, copiii nu primeau botezul - care pe atunci se mai făcea
prin scufundare in apă - decit multă vreme după naştere, uneori chiar după ciţiva
ani. Mai tirziu, nou-născuţii, acoperiţi de bijuterii, erau duşi la botez pe baldachine
bogat împodobite. Numărul naşilor ajungea uneori la 150. Apoi, tatăl, însoţit de mar-
tori, se prezenta in faţa avogadorilor şi declara, sub prestare de jurămînt, ziua de
naştere şi numele copilului. Un decret emis in august 1506 obliga şi pe toţi .Preoţii din
Veneţia, sub pedeapsa proscrierii pe viaţă, să declare tntr-un răstimp de tre1 zile copiii
nobih pe care i-au botezat. Naşterile şi numele erau apoi tnscrise tntr-o carte de aur.
Impresionante cortegii funebre
n ce priveşte funeraliile din perioada la care ne refe-
rim, nu se putea inchipui ceva mai măreţ. La tnceput, dece-
sul fusese tnsoţit de ceremonii severe; inainte de a muri,
omul era miruit, după care era tntins la pămtnt pe un strat
de cenuşă. Trupul era înfăşurat tntr-un giulgiu şi acoperit
cu o stofă de ltnă; mătasea şi alte ţesături preţioase erau
rezervate doar acelora care, tn timpul vieţii, tndepliniseră
funcţii publice. Dar, treptat, ceremonia funeraliilor s-a
schimbat. Nobilul decedat era transportat la biserica unde
se afla mormîntul familiei. !n fruntea cortegiului mortuar
mergeau purtătorii de drapel ai confreriilor, apoi preoţii
cu etole de diferite culori, tn funcţie de congregaţia căreia
ti aparţineau . Urmau - cu stindardele tn frunte, tn mijlocul unui număr ne-
sitrşit de torţe - membrii confreriei din care făcuse parte defunctul, apoi căpitanii
de navă şi marinarii, doi ctte doi, cu o lumtnare tn mină, după care veneau călugării
numiţi gesuatl. In mijloc, la lumina numeroaselor lumtnări, purtat de opt persoane,
tnainta sicriu! cu corpul defunctului tmbrăcat tn haine ţesute cu aur. In spatele coş­
ciugului mergeau alţi gesuatl, apoi servitorii tn livrea de doliu; urmau călugării
plnzocchere (un soi de pustnici), -tn spatele cărora se tnşirau alţi membri ai confre-
riilor, tmbrăcati tn diferite culori, cu bastoane şi torţe. In sftrşit, o ceată de copii şi
mulţimea. Cortegiul străbătea de obicei Piaţa San Marco şi Rialto.
Pînă tn sec. XIII, morţii erau îngropaţi sub porticul bisericilor; mai apoi,
stăpînirea a autorizat pe cei mari să-şi tnhumeze rudele chiar tn biserici. Rudele de-
functului, al cărui trup era coborit tn mormînt, scoteau strigăte tndurerate, smulgîn-
du-şi părul, aşa cum se mai vede ~i acum tn Orient. !n veacurile care au urmat, rudele
tşi îmbrăcau palatele tn draperii negre. A doua zi după tnmormîntare, ieşeau tn haine
lungi de doliu şi se prezentau la Palatul ducal şi la Rialto pentru a primi condolean-
ţele dogelui şi ale prietenilor.
La moartea dogelui, a soţiei lui, a procuratorilor şi a Marelui cancelar, ceremo-
nia era şi mai fastuoasă . Tr upul do~elui decedat tnveşmtntat tn haine ctt mai bogate,
era expus pe un catafalc tn sala P10vego, unde rămtnea trei zile păzit de doi nobili
tmbrăcaţi tn roşu şi de către canonicii de la San Marco. Splendide funeralii i-au fost
făcute, de pildă, dogelui Loredano. S-au tras clopotele bisericilor din întregul oraş,
prA.văliile au fost tnchise, iar moartea prinţului a fost anunţată pe tot teritoriul repu-
blicii. 22 nobili, îmbrăcaţi tn haine de ·stofă stacojie, au Îăcut de gardă la catafalc.
Confreriile au precedat sicriul cu 119 steaguri de luptă, cortegiul fiind urmat de ma-
gistraţi , aristocraţi, marinari, personalul din casa dogelui etc.
Republica aducea mar~ onoruri funebre miniştrilor şi potentaţilor stră-ini. !n
1497, murind ambasadorul lui Ludovic Maurull, Senioria a ordonat ca a doua zi dlmi-
neaţa "să se bată clopotele la San Marco" şi a decretat tn cole~iu "să fie cinstit la
înmormîntare" . Iar pompa desfăşurată la înmormîntare a depăş1t cu mult tot ce se
văzuse ptnă atunci.
Traducere de
llca MELINESCU
1
Ludovic, duce de l\1llano, supranumit Ludovic l\1aurul (iq62·1508).
 Seria a IV-a de Intrebari
1. }{evoluţia vUtoare - scria NiCOlae Bălcescu tn
Mersul revoluţlet tn tstorla romAnllor - .,nu se va măr­

.c
-....
gini a cerc llbertatea din HJ.untru, rare e peste putinţă
a d obind i tl!.ră libertatea din atarA., libertatea de supt
d ominarea s trl\lnll., el va cere unitatea şi llbertatea naţio­
n ală" . ~I arele r evolutionar punea, asttel, tn evidenţă
h•gl\tura. lnd('Slrucllblll!. dintre lndependenţll şi unitatea
n aţi on all!..

-D Oo dtl' lză urma sA albA vtlt.oar(lu. revoluţie t

(1973)

III

G. Imaginea de mai sus reprezintll reconstituirea unt•!

st r;tlucl te b!!.UI.lll purtat~ de oştile unu l viteaz voJeyof1
rumt\n pentru apllrarea llbertâţi i şi fndependrr• ~e l ţ;\. l'i 1
:-ale .
\)O tit} !I•U t)l\t l1i1tl\lll\ l
(1971t)

!!. Dt~sprf' n:uru cel Mar~. un contemtJoran al său -

suveranu l unul mare Imperiu al vremh - spunt>a: .. A
cirmult ţ ara Rom:lnllor spre deosebita mulţumire a
supu!;-ilor (... ] A rost bun, dlrept, tnţelept", subliniind.
rn nce~L !el, calltlitlle cllplomatlce şi modul demn tn
caro n ~tiu t să drmuln:,<;:l destlncle ţllrlt.
Cul ntltU'ţlne ap"••·h•rMll
(1968)
3• .,Primul 1locumcnt Important" - cum I-a caraclerl-
za l poetul albanez A c:;drcn tn cadrul că.rula s-au luat
princi palele hotl!.rtrl prlvhu1 proclamarea Independenţei
albane7e $1 ronnarea tntllulul lnl''ern naţional a fost
sf' mnat In capitula Homtl.nlel. Este o dovaull elocventl'i.
a Hpr lJJ n ulu l p11 cart> pclporul nostru 1-a acordat luptei
de eliberare n nll or popoare.
Cind s-a. ~tomnat oceBt document1
(1972)

u 4. D eş i a activat tn grele condiţii de Ilegalitate

i 940, sub teroarea ln~t auratl\ de dictatura rn111tnro-
şi, din

z fasclstiJ., Partidul Comunist R0mân s-a situat permammt

tn fruntea lup te i pop urulut n o~ tru penlru pace. libertate,
lndepentl en tl\ l ntr-u n lmpnrt ant document elaborat la
6 septe rnbrl~ 19'tt, partidul chema p<JporuJ la ,.luptll
IJentru tnce l an•a r:t7.botulul, pentru alungarea de J•e
pămtntul R omâniei a ocupantilor fascişti germani.
pentru răs turnarea guvernului de dictaturA m111taro- 6. Oper1a pictorului Popp, acest t ablou alesroric,
Mtşu
rasclsUJ.". slmbolizeazlllupta pentru libertate şi unitatt: na1io-o.~m..
Ce titlu poartA d&ewuentul1 <'t~ numo a elat artistul operol ~a l e 1
(1 9CSJ

48
1
 - -·
7. ln i 860, un mare cll.rturar transilvAnean a adresat
domnit orului Al. I. Cuza un memorandum tn care sub-
Jl nla necesitatea unlrll Transilvaniei cu România.
Numele lui.
(1 974)
8. ,.Autonomia românll. şi
libertatea românll. - scria,
la H august 1864 unul dintre tltanu llteraturll franceze
- fac parte esenţial!!. din clvlllzaţla Europei".
lndleaţl numele poetului.
(1971)
9. Permanentele legAturi dintre provlnclile româneşti
s-au caracterizat şi prin tncercll.rl repet ate de realizare
t unul front comun antlotoman. Unul dintre promoto-
rii acestei alianţe, pr incipele Transilvaniei Gheorghe
R.akoczy I , a trimis sol la curtea lui Vasile Lupu pe un
tnflăcll.rat lupt!tor pentr u cauza independenţei, care
avea să devină şt el principe al Transilvaniei.
Clne er a eolul1
(i 977)
10. Deschiderea primului Parlament al României a
marcat legiferarea a doull. acte polltlce fundamentale
tn Istoria noastră. ln f aţa adunllr llor reunlte ale Moldo-
vei şi ŢărU Româneşti , Alexandru Ioan Cuza a procla-
mat .,unirea definitivă a principatelor".
Ce se hotlra tn cel de-al dollea aei adoptai atune11
(1977)
11. Conştiinţa unltăţll
de neam a românilor este rele-
vatll. document prin care autorul el,
şi de un Important
Tudor Vladimlrescu, arll.ta: ,.ca unii ce stntem de un
neam, de o lege [ ... ] tUnd la un gtnd şi tntr-un glas cu
Moldova, sll. putem ctştlga deopotrlvll. drepU.ţile acestor
prlnţtpaturl, ajutortndu-ne unll pe alţii".
Ce dati poartA documentul!
(197i)
12. Dezvll.lulnd ţelul scrlerll sale, unul din marii noş­
tri cronicari scria ca. a dorit ,.sA scoţ lumlt la vedere felul
neamului, din ce izvor ş i seminţie stnt ll!.cuitorii ţll.rll
noastre, Moldovei ş i Ţlrll Munteneştl şi românii din pll.r-
ţlle ungureştl [ ...] eli to ţi un neam şi odată descll.lecaţl
stnt".
Numele oronloarulul.
(1 972)
18. Reterindu-se la .,programul partidei naţionale"
un diplomat strl!.ln, comisar tn Ţara Româneasca., spu-
nea ca. acest program ,.este expresia unei necesităţi"
şi continua : ,,azi pot conchide spuntnd d!. Unirea a deve-
nit simbolul regenerll.rll naţionale".
Cut apat11n aceete aflrmaţ1 1 1
(1977)
14. Urmaşll (direcţi) cll.rora Ienll.cbiţl!. VAcll.rescu le-a
lll.sat drept moş tenire .,Creşterea llmblt româneşti
1 ŞI-a patriei cinstire" s-au distins nu numai ca talentaţi
poeţi ş i oameni de culturll., el ş i ca vrtejl apArll.tori al
In depend e nţei ţArii. Doi dintre el au participat la rll.z-
bolul pentru in dependenţa absol ută a României, dlstln-
gtndu-se prin fapte de eroism.
Numele lor.
(1975)
16. ,.Nu vll.d nevoia de a Impune o limbi!. oficialA a
ţll.ril. CAci noi avem deJa o llmbll. a ţării. Nu este nici
limba germani!., nici cea maghiară, el este limba român!!.
[ ... ) Ctnd se di scută despre un grai comun al ţll.r11, noi
credem ca. prin acesta nu poate ti vorba de altul, dectt
cel român" . Aceste cuvinte au fost scrise tn 1842 de un
mare umanist trans ilvănean, reprezentant de seamll.
al saş ilor tn timpul revoluţiei de la 1848.
La cine ne referim 1
(1 972)
16. lntr-o scrisoare din t 856, adresat!!. tmpăratulul
~apo l eon III , un cunoscut om politi c, membru al Gu-
ver nulul provizoriu şi al Locote nenţel domneşti din
1848, scria: .. acest popor românesc din Principatele Du-
nărene [ ... ) care a avut forţa şi tnţelepclunea de a trata,
r
cu armele tn mtlnl, cu Balazld I şi Mahomed I l ş i de a
le Inspira respectarea Independentei şt suveranlU.ţll
sale [ ... ) va cll.pl!.ta locul la care aspirA printre naţiunile
civilizate ale Europei", ţi n ta sa fi ind .,crearea unul stat
cu totul Independent şi suveran".
Numlţl auiorul ecrteorU.
(1975)
17. Lupttnd pentru dobtndtrea şi apărarea independen-
ţei sale, poporul român a spriJinit permanent luptn de
eliberare a celorlalte popoare din Balcani. IatA de ce,
tn t 875, fruntaş il r evolutionari bulgari refugiaţi alei
au putut constitui pe meleagurile român eşti o organi-
zaţie care să pregll.teascll. lupta pentru neatirnarea Bul-
gariei.
Sub ce nume era cunoscutA organizaţia t
(1976)
18. Pionier al avi aţiei mondiale,personalitate a vlc ~ lt
ştiinţi f ice româneşti, Traian vuia s-a numll.rat printre
membrii activi al unei organizaţii române din Franta
care tn cel de-al doilea rAzboi mondial a luat parte erec-
ti vll. la lupta Impotriva naztştllor.
Cum ee numea organizaţia 1
(t 972)
19 ...Pentru mine bll.tlilla de la Războlenlare mai
mare Interes dectt lupta de la Termoplle, şi izbtnzlle
de la Rahova şi Cll.lugll.renl tml par ma1 strll.lucite decit
acele de la Marathon şi Salamina pentru ca. stnt ctştlgate
de cll.tre români". Aceste cuvinte de profund li. semnifi-
caţie patrfotlcll. au fost rostite de Mihail Kogălniceanu.
Cu ee prUeJ1
(1 974)
•
20. Sublln11nd tnsemnll.tatea deosebit!!. a rll.zbolulul de
Ind ep endenţă, diplomatul român Dimitrie Brlltlanu
scria eli acesta .,ne-a d at nouă ocaziunea de-a deveni
noi tnşlne". ln continuare, autorul sublinia caracterul
abaolu$ al Indepen denţei dobtndlte tn i 877-i 878.
Ce formull a utlllzat pentru a exprima aceastA idee 1
(1977)
NEAMURI $1 TRIBURI TR ACICE
(Urmare din p . JJ)
ne fntormeazll. ca. ,.de la I stru tnainte se atll!. vestitul
Fluviu Tyras şi o lnsulll. tntlnsă locultll. de tyrage ţi"
Tyrageţii locuiau, deci, tn sec. 1. t.e.n.-11 e;n.
pe cursul Interior al Nistrului (Tyras), prezenttndu-se
ca o populaţie dlstlnctll. şi de sarmaţl şi bastarnl. Săpâ­
turlle arheologice efectuate tn părţile de sud-est ale
Ctmplel Bugeaculul, tn necropolele tumulare de la Sa-
baiat ş i Katargl, care au scos la iveaJl!. ceramlcll. locală
carplcll., spriJinA şi ele or iginea geticll. a acestei populaţii.
Btzulndu-se pe descoperirile arheologice dintre Prut
şi Nistru, ca şi pe analiza Izvoarelor scrise şi fe unele
t oponlme, arheologll sovietici V.P. Petrov ş G. B.
Fedorov aJung la concluzia eli. tyrageţi i au reprezentat
pop ulaţia autohtonă din regiunea Nistrului, de la miJ-
locul mllenlulul I t.e.n. şi ptnă tn primele secole ale e.n
Co
Trib mentionat de Ptolcmeu ln rindul principa-
lelor neamuri geto-daclce. Geograrul grec tl dispune,
ca ş i pe cel al burldavensflor 1 , la sud de ratacensl',
caucoensta, şi bieti•. Dealtfel, Vasile Pârvan li şi numeşte
,.enignatl cll cotensl" şi ti locallzează tn estul Daclei,
respectiv In sudul Moldovei. Cercetll.rile arheologice din
această parte a Dacie! pledează pentru includerea coten-
sllor printre neamurile de origine geto-dacicl!.. '
Constantin PREDA
1
-
4
Vezi Ma,utn lltorlo, nr. 3 şi , respecti\", 9, 1'l
şi 4/1976.
49 •
•
 •

1n ultimele luni ale anului t 944, sub loviturile din ce in ce mal puternice ale armatelor
coaliţiei antfhltlerfste, sit uaţia Germaniei fasciste se inrlutlţea de la o zi la alta. In aceste
imprejurAri, doctorul" Kerstenl, care se afla in contact cu repre zentanţii guvernului suedez
- decis si '~ontrfbule ta ajutorarea deţinuţilor din lagArele naziste - a inceput si acţioneze
tot mal Insistent, pe aceastA Jfnfe, pe lingi Hfmmler. Dupl cum se va vedea din paginile
care urmează, RelchsfUhrerul - care urmArea si-ti cruţe victimele doar in mAsura in care spera
si-ti asigure clementa Aliaţilor - a tergiversat luni de-a rindul tratativele, netrecind la mAsuri
concrete decit atunci cind s-a convins definitiv de Inevitabila prlbuşfre a Germaniei hltterlste.
Pub1Jclm in continuare un ultim fragment condensat din lucrarea Miini miraculoase a
academlclanul uf joseph Kessel, in care autorul relateazA aceste episoade.

Avionul pentru Stockholm
pe carc-1 luă K crsten era attt
de aglomerat tnc1t soţia, cei
trei băi eţi Ş J bătrtna lor bonă
trebuiră să câlăto rească cu
un alt avion, peste 24 ore.
Clipa cînd îşi tnUmpină familia
pe aeroportul din Stockholm
fu una din cele mai fericite
din v iaţa sa. De acu m !nainte,
orice s-ar fi tnbmp1at cu Ger-
m ania şi cu d însuşi , Irmgard
şi copiii erau in siguranţă.
In perioada care urmă, in
timp ce soţia aranja micul
lor apartan.cnt cu puţine l e
m obile şi obiecte pl' care le
putuse exp<>clia cu vaporul,
din Germanm, h.l rstcn îl văzu
aproape zilnic pc Gunthcr,
--1
\ c~f \la~"zln 1 tor It·. n r. 12/1976
t;-1 1, 2 1 l ~ 7~
pleacă la Ber n
ministrul Afacerilor Externe
al Suediei.
Discutînd despre situaţia mi-
litară a Germaniei, care, tn
toamna anului 1944, se tnrău­
tăţea zi de zi, cei doi apreciară
că, tn aceste condiţi i, perico-
lele care ti ameninţau pe deţi­
nuţii din lagărele hitlerista
deveneau tot mai mari. Tim-
pul zorea.
Ministrul suedez se arăta
mult m ai decis să acţioneze
dectt tn cursul ultimelor vizite
ale lui K ersten la. Stockholm.
Opinia publică suedeză, spu-
nea el, n-ar mai putea suporta.
multă vreme ororile naz1ştil or
faţă de deţi nuţi, in special faţă
de cei proveniţi din Danemarca
şi Norvegia. De aceea, trebuia
întrepr ins ceva, ctt mai repede
cu putinţă . In această ordine
de idei, Gunther ti tmpărtăşi
lui Kersten planul său, cu ru-
gămintea. de a-1 transmite lui
Himmler. Soluţia ideală ar
fi fost ca hitleriştii să-i elibe-
reze pe toţi deţinuţii sca.ndi-
navi. !n ace t caz, Suedia se
obliga să finanţeze transportul
şi cazarea lor, sub controlul
Crucii Roşii Internaţionale.
Guvernul suedez se angaja să
procedeze la fel cu toţi ceilalţi
deţinuţi, a căror eliberare urma
s-o obţină Kersten. In cazul
in care Reichsftihrerul ar fi
respins această propunere, Gun-
th(•r "ugera ca. autorităţile
gPrmane să-i reunească pe
toţJ aceşti deţinuţi într-u n
singur la~ăr special, plasat
sub protecţia Cruc1i Roşii.
Intr-adevăr, bombardamentcle
ahate, devenmu tot mai frec-

50 .
1
~
'
-
vente, deseori· ameninţau la-
gărele situate tn jurul ora-
şelor şi mii de deţinuţi riscau
să moară. ·
Kersten ti transmitea lui
Himmler, telefonic, propune-
r ile ministrului suedez. Legă­
tura cu fruntaşul nazist era
foarte lesne de obţinut, da-
torită unui privilegiu acordat
"doctorului" de către Him-
mler1 şi interzis tuturor miniş­
trilor celui de-al III-lea Reich,
tn afară de Ribbentrop. La
rindul său, Gunther dăduse
ordin ca toate comunicările
telefonice ale lui Kersten cu
Germania să aibă prioritate
pe reţeaua suedeză .
"Doctorul" tşi instalase tn
apartament un telefon cu de-
nvaţie. Şi pentru ca nimic
să nu se piardă, aceste con-
vorbiri erau ascultate, de fie-
care dată, p e celălalt rece.Ptor
de către o persoană oficială:
uneori un suedez, alteori un
reprezentant al Finlandef, dar
cel mai des de baronul Van
~agel, reprezentantul la Stock-
holm al guvernului olandez,
care se afla in exil la Londra.
Atunci cind Kersten, tn urm~
convorbirilor cu Himmler, so-
coti că poate ~aranta pentru
una din soluţiile prevăzute,
guvernul suedez acordă pu-
teri depline ministrului de
Externe, pentru a-şi pune pla-
nul tn aplicare.
Consiliul de Miniştri se
tntrunise tn cea de-a treia
săptămînă a lunii noiembrie
1944. Comunictndu-i hotărîrea
guvernului său, Gunther t1
întrebă pe Kersten:
- Cind pleci?
- Pot lua avionul imediat,
răspunse "doctorul". Dar pen-
tru ca influenţa mea să fie
decisivă, prefer să aştept ca
Himmler să aibă nevoie de
tratamentul meu. După tim-
pul care s-a scurs, cred că
acest mvment nu va tnttrzia.
Intr-adevăr, la 25 noiem-
brie, telefonul din apartamen-
tul lui K ersten sună. Reichs-
fiihrerul, foarte suferind. ii
solicita ajutorul.
"Doctorul" tl preveni nu-
maidecit .Pe Gunther şi, chiar
tn aceeaş1 zi, se intilni cu el.
1
Dupll cum se ştie, Hlmmler
tncerca pe aceastil cale sll ctştlge
simpatia allaţllor pentru a scApa
de pedeapsa mer 1 tată, ba chiar -
aşa cum tşl tncblpuia el - sl con·
duc! guvernul care avea sA. preia
ctrma Germaniei, dupii semnarea
armls tlţlulul - n.r. Maguln 11tor1c.
Executarea unui di"ll1'sionist german
din comando-uZ SS, ai cdrui membri
erau deghuaţi tn uniforme americane
Ministrul rezumă tncă o dată
misiunea pe carei-o încredinţa :
să obţină eliberarea deţinu­
ţilor scandinavi sau măcar
stringerea lor intr-un lagăr
special, la adăpost de bombar-
damente.
In ultima clipă, Gunther n
mai ru~ă ceva. Guvernul olan-
dez sohcitase Suediei să-i mij-
locească trimiterea de alimente
pentru populaţia de pe terito-
riul Olandei, care nu fusese
tncă eliberat de aliaţi. Aceşti
locuitori, reprezentind jumă­
tate din populaţia ţării, mu-
reau pur şi simplu de foame.
In porturile suedez~, ctteva
cargouri încărcate cu alimen-
te, stăteau gata să ridice an-
cora. Cum hitleriştii interzi-
seseră debarcarea acestei în-
cărcături salvatoare, Gunther
U rugă pe K ersten să obţină
aprobarea lui Himmler.
A doua zi, lăstndu-şi soţia
şi băieţii la Stockholm, "doc-
torul" iuă avionul spre Berlin.
O discuţie
turtunoasă
Ajuns in Germania, Kersten
se opri p entru citeva ceasuri
la Hartzwalde. Afară de Elisa-
beth Lube, găsi acolo pe o
doamnă Imfeld, cu care mai
discutase, la 13 august 1944,
despre posibilitatea ca Him-
mler să încuviinţeze plecarea
în Elveţia a 20 000 evrei deţi ­
nuţi în lagărele naziste. Ea ii
spuse lui K ersten:
- Himmler n-a făcut nimic.
In schimb, o serie de ofiţeri
SS cutreieră Elveţia şi făgă­
duiesc eliberarea evreilor in
schimbul unor mari sume de
bani .
In ziua următoare, Kersten
sosea la noul cartier general
pe care Himmler şi-1 înfiinţase
1~ regiunea Pădurea Neagră.
Reichsfiihrerul era deprimat
din cauza bolii, dar surescitat
de pregătirile contraofensivei
pe care mareşalul von Runds-
t edt urma s-o lanseze in Ar-
deni2 impotriva trupelor aliate.
După ce "doctorul" ii alină
durerile, Himmler izbucni tri -
umfător:
- Toate planurile lui HitJer,
cel mai mare geniu al tuturor
timpurilor , se vor confirma.
Fuhrerul a precizat chiar şi
ziua. ctnd vom obţine victoria.
La 26 ianuarie viitor, vom
reveni pe coasta Atlanticului,
iar soldaţii americani şi en-
glezi vpr fi zvtrliţi tn mare.
Atunci vom avea destule divl-
zii disponibile să- i zdrobim pe
ruşi. Ai să vezi tn curind, cînd
vor intra în fun cţi e noile
noastre arme secrete.
- !n acest caz, spuse Ker-
sten, vă este şi mai uşor să
fiţi generos. Un mare condu-
cător devine şi mai mărinimos
atunci cind armata lui triumfă.
El incepu să-i expună cu
lux de amănunte planul lui
Gunther, pe care, tn principiu,
i-1 comunicase telefonic, iar
Himmler în linii mari îl apro-
base. Aşa stînd lucrurile, Ker-
sten se aştepta la un acord
• La 16 decembrie 1944, Webr·
macbtul a lansat o vlolentâ contra-
otenslvlL tmpotrtva trupelor allate
tn sectorul de front Ardent, acţiune
soldatA cu tnfrtngerea germanllor -
n.t. Vezi l'tlagazln tatorle, nr. 5/1972.
51

raptd şi completl. Dar, spre
marea sa uimire, i ntîmpină
din partea lui Himmler o
rezistenţă neînduplecată. R ei-
chsfiihrerul refuza să îndepli-
nească tot ceea ce, î n princi-
piu, convenise să i ntreprindă
în favoarea deţinuţilor nor-
vegieni şi danezi. P erspect iva
succeselor militare ale lui von
H undstedt îi dădea lui Him-
mler un sentiment ameţitor de
trufie Deznădej dea pe care
o resi mţi se pînă de curînd
fusese acum uitată ş i Him mler
socotea din nou că viitorul
aparţinea naziştilor. Cu cît
se îndoi se mai mult de idolul
său, H itler, cu atît se prosterna
acum mai mult î n faţa lui.
Pentru Reichsfiihrer nu exista
decît un singur mi jloc de a- ş i
răscumpă ra greşeala 2 : cru zi-
mea cea mai neomenoasă.
- Ceasul slăbici u nilor a tre-
cut, răspundea H immler tutu-
ror argumentelor, tuturor ru-
găminţilor lui Kersten, care
nu reuşi să-1 convingă, nici
să-1 facă să şovăie.
Înt re timp, "doctorul" primi
o veste care îl zdr u ncină: află
din sursă sigură că Venzel
fu sese spînzurat. K arl Venzel,
vechiul şi dragul său priet en :
Himmler îşi dăduse cuvîntul,
chiar în ajunul plecării "doc-
torului" la Stockh olm , că-1
va lăsa să scape teafăr şi nevă­
tămat. Fără să mai stea p e
gînd uri, fără să se anu nţe, fără
să-1 previ nă pe B randt, " docto-
rul" dădu fuga la H immler,
pe cît de repede î i permit ea
corpolenţa sa. Deschise brusc
uşa şi răsări în faţa R eichs-
fi.ihrerului - masiv, congestio-
nat la faţă, cu p umnii strînşi
şi- i strigă :
- Aţi ordonat să-1 spînzure
pe Venzell Aşa vă ţi neţi cu-
vintul?
K ersten se opri, înecîndu-se
de enervare. P entru prima
dată, în atitudinea sa faţă de
Himmler n u mai era nici
un ascunziş, n ici un calcul.
Se lăsase în voia sentimentelor
şi aceasta îl impresi onă pe
1
Evident, Kersten fl!.cea dovada.
de o mare naivitate, atunci ctnd conta
pe raga.duiala lui Hlmmler. Acest a
nu era dispus sl!.-şi cruţe victi mele
dectt tn mll.sura tn care tl puteau
servi drept moneda. de schimb. Or
falsa perspectiva. a unul nou triumr
nazist 11 creia convi n~erea ca. ,. actul de
pocl!.l nţl!." devenise mutU - n.r.M.1.
1
E vorba de greşeala comisa.
atunci ctnd accept ase măsurlle pro-
puse dE> Kersten - n.r.l\1.1.
52
-
Himmler mai mult decît cea
mai iscusită stratagemă.
Răspunse cu o voce plîpgă­
re aţă:
- Crede-mă, te rog, nu pu-
team face nimic. Hitler per-
sonal a ordonat arestarea şi
spînzurarea lui Venzel. Ce pu-
team face... Dacă ar fi fost
omeneşte posibil, i-aş fi cruţat
viaţa. Dar, tţi jur, era peste
puterile mele.
K ersten îi întoarse brusc
spatele. Văicărelile Reichsfiih-
rerului îl înfuriau şi, mai mult,
era în stare să facă un gest
ireparabil.
- Nu, nu pleca!, strigă
Himmler.
"Doctorul" Îfi
recapata speranţa
K ersten trinti uşa în urma
lui. Pe cînd părăsea vagonul-
salon îl întîlni pe Brandt, care
îi confirmă adevărul spuselor
lui Himmler.
- Nu uita, spuse Brandt,
că Venzel făcea parte din com-
plotul împotriva lui Hitler
sau cel puţin aşa a crezut
F uhrerul. ln această situaţie,
Himmler nu mai avea nici
o putere.
K ersten tăcea.
- Haide, doctore, continu ă
Brandt, ştii doar cum merg
lucrurile la noi ca să-ţi dai
seama de situaţie.
- Da, înţeleg... confirmă
Kersten.
Furia i se potolise. Nu mai
resimţea decit o mare tristeţe .
Incet-încet, îşi recăpătă spe-
ranţa. Kersten îşi reaminti de
obrazul descompus al lui Him-
mler, cînd U auzise reproştndu-i
că- şi călcase cuvîntul. Trebuia
s ă profite imediat de această
situaţie.
Se înapoie deci la Himmler
şi -i spuse pe un ton foarte calm :
- Dovediţi-mi imediat că
v-aţi călcat cuvtntul fără voia
dumneavoastră . ln problemele
în care decideţi singur, ţine­
ţi-vă promisiunile făcute atunci
cînd am vorbit la telefon de
la Stockholm.
- Tot ce vrei, tot ce doreşti,
jur 1 exclamă Himmler3.
1
lncerctnd slL explice aceastA
noua. schimbare de atitudine, comen-
tatorii memormor lui Kersten au emis
diverse Ipoteze. Se crede tndeobşte
ca. Relchstuhrerul minţea tn con-
tinuare pentru a-1 plLstra ltngă el pe
r
Astfel, în acea zi de 8
decembrie 1944, Kersten ob-
ţinu de la Reichsfiihrer anga-
jamentul formal de a strînge
l aolaltă pe toţi deţinuţii scan-
dinavi în acelaşi lagăr; pentru
transportul lor, în Germania
urmau să fie trimise 150 auto-
buze suedeze.
De asemenea, Himmler con-
simţi să pună în libertate cî-
teva mii de femei (olandeze,
franceze, belgiene şi poloneze),
închise în lagărul de la Raven-
sbruck imediat ce Suedia va
fi gata să le primească . În
sfîrşit, promise să elibereze
imediat 50 studenţi norvegieni
şi 50 poliţişti danezi deţinuţi
in lagărele de concentrare.
Dar K ersten nu se mulţumi
numai cu atît. Continuînd să
profite de starea de spirit a
Reichsfuhrerului, spuse:
- Ar m ai fi ceva. V -am
mai rugat să permiteţi int ra-
rea alimentelor aduse de navele
suedeze pe t eritoriul ocupat ·
din Olanda.
- Mai bine ii văd crăpînd
de foame pe olandezii rămaşi
în puterea noastră, bombăn i
Himmler. Întîlnind însă privi-
rea lui Kersten, adăugă grăbit:
dar p entru că dumneata eşti
pe jumătate olandez, sînt de
acord şi cu această doleanţă .
Văzînd că Himmler cedează
presiunilor sale, doctorul în-
cercă să obţină noi concesii.
li povesti R eichsftihrerului des-
pre ttrguielile infame pe care
le practicau ofiţerii SS.
- Daţi-mi-i pe cei 20 000
evrei pe care v rea să-i adă.pos ­
tească Elveţia, spuse în conclu-
zie Kersten.
- Nici să nu te g1ndeşti!
îi retez ă vorba Himmler spe-
riat. Dacă ar afla de acest
lucru, Hitler m -ar spînzura
imediat.
- Hitler nu va şti nimic,
replică. "doctorul". Cu prero-
gativele dv. măsura va rămîne
secretă. De astă dată (şi Ker-
sten îşi aţinti privirea asupra
lui Himmler) nu mai e v orba
de Venzel.
cel care ti alunga durerile. Abia
dupll. ce contraofenslva lul v on
Rundstedt a capotat lamentabil -
deci atunci ctnd iar l se punea pro-
blema sll.-şl salveze pielea - Hlm-
mler a trecut la mll.surl concrete, aşa
cum se va vedea tn paginile ce ur-
mează - n.r. M.t.
 - Bine, bine, ingâimâ Him-
mler . Dar tot ce-ţi pot acorda
sint 2 000 evrei. Nu-mi cere
mai mult i
Apoi, ducind mîinile la pîn-
tece, zise cu un aer nefericit:
- Mi-e foarte râu 1
K ersten îi dâdu îngrijirile
necesare.
"Doctorul" nu rămase decît
scurt timp in Pădurea Neagrâ.
După vreo sâptâmînâ, îl pre-
veni pe Himmler eli intenţiona
să se întoarcă in Suedia la
22 decembrie, pretextînd că-i
făgăduise soţi ei sâ petreacă
sârbătorile Crăciunului în fa-
milie. De fapt, voia să-1 vadă
cît mai repede pe Gunther,
pentru a transforma promisiu-
nile lui H immler în măsuri
concrete. Kersten ştia că mai
erau n ecesare negocieri lungi
şi delicate ş i că fiecare zi care
trecea putea iă-lfacă pe Reichs-
fiihrer să-şi schimbe brusc
atitudinea.
"Doctorul" se duse să- şi
facă bagajele la Hartzwalde.
Aici primi o scrisoare pe care
o citi de două ori, atît de neve-
rosimi lă i se părea . Drept "~li­
log al unei prietenii mai calde
ca oricînd", Reichsfiihrerul
acorda libertatea celor trei
suedezi condamnaţi la moarte
pentru spionaj, dar cu pe-
deapsa comutată în detenţiune
pe viaţă.
"Dragă domnule K erst en,
iată darul meu de Crăciun ,
scria Himmler. la-i pe aceşti
oameni în avionul dumitale" 1 .
La 22 decembrie 1944, Ker-
sten zbura spre Stockholm
cu un "cadou" cum puţini
au primit vreodată.
Salvaţi din
"trenurile morţii"
Ajuns la St ockholm, fâră
sâ mai treacă p e la aparta-
mentul său, K ersten se duse
la Gunther şi-i relată tot ce se
intimplase între timp. Him-
mler, declară el, informa guver-
nul suedez că putea să intre
in legătură cu Gestapoul spre
a-i aduna pe deţinuţii scandi-
navi într-un singur lagăr, avind
p ermisiunea de a le asigura
transportul. Reichsfiihrerul dă­
duse deja ordin serviciilor sale
1La 22 decembrie i 944 devenise
limpede că ,.bătălia Ardenilor" evo-
lua tn favoarea Aliaţ ilo r - n.r. 1\1,1.
să acorde tot concursul repre-
zentanţiilor Suediei în înde-
plinirea acestei misiuni. Şti­
r ea n satisfăcu pe Gunther.
Dupâ Anul nou, Gunther
îi spuse doctorului :
- Guvernul suedez a ho-
târît sâ adune autobuzele ne-
cesare pentru transportul de-
ţinuţilor şi să le trimită în
Germania.
Kersten telefonâ această şti­
re R eichsfiihrerului ş i obţi nu
fără greutate acordul sâu. Him-
mler ii comunică şi locul
de regrupare a deţinuţilor scan-
dinavi : lagârul de la N euen-
gamme. Dar trebui să mai
treacă o lună de negocieri,
pină la concretizarea unei ac-
ţiuni oficiale'. D e-abia la 5
februarie 1945, Gunther fu
în măsură să-1 anunţe pe
K ersten:
- ~arcina , organizârii co-
loanei a utobuzelor a fost incre-
dinţatâ contelui Bernadotte3 .
Dar înainte de a întreprindţ
ceva, contele trebuie sâ se
ducă la Berlin, pentru a dis-
cuta amănuntele tehnice ale
operaţiei. Cel mai potrivit ar
fi să le stabileascâ chiar
cu R eichsfiihrerul. Vrei sâ-1
anunţi pe Himmler de sosirea
lui B ernadotte?
Kersten sună la cartierul
general din Pădurea Neagră,
dar Himmler nu era acolo şi
"doctorul" vorbi cu Brandt.
Acesta ii făgâdui să transmită
vestea şefului său şi să spri-
jine cererea. In aceeaşi seară,
Brandt ii telefonă lui K ersten:
- Himmler e gata să-1 pri-
m ească p e Bernadotte şi te
roagă să-1 asiguri eli va respecta
toate acordurile pe care le-a
discutat cu dumneata.
La 19 februarie, Bernadotte
luă avionul spre Berlin. Vice-
preşed intele Crucii Roşii discu-
tă vreme de două ore cu
Reichsfiihrerul.
In cursul lunii februarie,
petrecută de K ersten la St ock-
holm în negocieri, 2 700 evrei,
deţinuţi pînă atunci în l agărul
• O nouă dovad ă despre ezitA.rlle
lui Himmler, care nu a perfectat
acordul dectt atunci ctnd s-a convins
definitiv că Hitler nu mal avea nici
o şansă - n.r. 1\f.l.
• Bernadotte At Wlsborg (1895-
1948), nepot al l ul Gustav V al
Suediei, viceP.reşedinte al Cruc11
Roşii suedeze. tnceptnd din februarie
1945, el a angajat negocieri cu Him-
mler pentru a ob ţin e o ameliorare
a soartei deportaţilor originari din
Norvegia şi Danemarca.
de tranzit din Terezin, fu seseră
triaţi pentru a fi trimişi în-
tr-un lagăr al morţii, unde il
aşteptau camerele de gazare
Două trenuri incârcate cu aceşti
deţinuţi erau trase pe o linie
de garaj, pe punctul de a
porni.
Şeful convoiului îl inştiinţă
pe Himmler şi ceru ordinul
de plecare.
- Spui că-i vorba de 2 700?,
îl î ntrebă Himmler pe Brandt.
încreţi uşor din sprîncene.
Cifra ii amintea ceva. D eodată
exclamă :
- I-am fâgăduit lui Kersten
să eliberez două-trei mii de
evrei, pe care elveţienii sî nt
gata să-i primească. Dă ordin
ca trenurile să pornească nu
spre est, ci spre frontiera elve-
ţiană. Înştiinţează imediat au-
torităţile elveţiene, Gestapoul,
căile ferate, grânicerii.
Clătină din cap şi adâugă
incintat:
- 2 700, nu-i aşa? S-a ni-
merit tocmai bine. 1'\ici prea
mulţi, n ici prea puţini.
Peste un ceas, cele două
trenuri se puneau in mişcare.
Locomotivele trâgeau după
ele ş irul lung de vagoane, î n
care zăceau claie p este gră­
madă deţinuţii palizi, murdari,
îngheţaţi, bolnavi, cu spaima
în suflet. Străbăturâ toată
Germania. Mamele nu mat
aveau nici puterea de a-şi
plînge copiii. Dar, deodată,
trenurile işi încetin iră mersul
şi apoi se opriră. Vagoanele
se deschiseseră. Şi iată-i pe
SS- i ş ti, acolo, î n faţa lor. O
întreagă companie. Dar de
ce nu tăbărau asupra victi-
melor, care abia se mai ţineau
pe picioare? De ce nu le
mînau cu lovituri de p at de
pu şcă spre camerele de gazare?
Ce însemna asta ?
Cei 2 700 oameni - bărbaţi,
femei, copii - adevârate spec-
tre în zdrenţe, fură poftiţi sâ
coboare din vagoane. Apoi
defilară prin faţa SS-iştilor,
trecură frontiera şi, în locul
călăilor la care se aştepta u,
găsiră infirmierele Crucii Roş ii,
care îi întimpinară cu zimbete
şi urări de bun venit.
In româneşte de
Paul 8. MARIAN
 -
ARMAND CĂLINESCU
,_ V
INSEMNARI POLITICE (1)
In Ierarhia Izvoarelor istorice, memoriile
ocupi un toc secundar. Chiar spre amurgul
vieţii fiind, cind multe pasiuni şi patimi s-au
stins, memorlalfştfl dau totuşi, conştient sau
Inconştient, · o viziune subiectivi asupra eve-
nimentelor şi oamenilor. Preocupaţi de sen-
tinţa pe care areopagul posterltlţll o va pro-
nunţa asupra vieţff şi operei lor, el simt ne-
voia să folosească acest ultim p.rflej pentru
a-şi pleda cauza, pentru a se explica şi justi-
fica , retrlfndu- ş l mintal trecutul cu ochii
aţintiţi spre generaţffle viitorului. Vechile
Interese de clasă, mentalltiţl, sentimente şi
resentimente răbufnesc in filele manuscrise-
lor; prietenii şi adversităţi reinvle de sub col-
bul timpului, odatl cu o intreagA lume, deşi
aceasta nu mal este adeseori decit o lume a
umbrelor.
S-ar putea spune ci memo-
rfallştfl dfmensioneazi, de
reguli, faptele şi persona-
jele cu alte unftiţi de mi-
suri şi dupA alte crfterff
decit Istoricii. Prfmff sint
martori şi părtaşi, ulti-
mii sint - sau ar trebui
si fie - numai judecA-
tori. De alei şi dozele Invers
proporţionale de obiectiv
şi subiectiv care mar-
cheazA diferenţa din-
tre scrierile memo-
rialistice ti operele
Istorice, obiectivul
fi sublectfvul rA-
minind insi pre-
zente fi in unele,
şi in altele.
Cu toate acestea,
memorlfle sint In-
dispensabile cer-
cetlrff Istorice.
Completate şi con-
fruntate cu alte
Izvoare, ele tntre-
gesc in mod feri-
cit Imaginea epo-
tilor trecute, dau
viaţA personalltiţf­
lor, dezvilufe mo-
bflurJ şi sensuri til-
nufte, neconsemnate
in documentele arhl-
vistlce. Nu intimptltor, memoriile pAtrund
şi cuceresc mal uşor marele public decit une-
le tratate ştiinţifice, savante dar aride, care
fac din Istorie un superb monument funerar
de care, simţlndu-f de departe rAceala, puţini
se incumetl si se apropie.
Iniţllnd o munci sistematici de valorificare
a scrierilor unor memorlaliştl remarcabflf, re-
vista Magazin istor ic a continuat de fapt tra-
diţii mal vechi, care creaseră cindva un bun
renume memorialisticii istorice romlneştl.
Fragmentele publicate pină in prezent dfo
manuscrisele lui Alecu Constantinescu -
militant de frunte al mişcării noastre munci-
toreşti şi revoluţionare, N.D.Cocea, Constan-
tin Klrlţescu, Dullfu Zamflrescu, Take Io-
nescu, Slmona Lahovary, I. O.Duca, C. Xenf
ş.a. - figuri reprezentative ale vieţii politice
şi culturale româneşti, Constantin ArgetoJa-
nu, politician veros, dar memorialist talen-
tat, s-au bucurat de Interes din partea publi-
cului larg şi a cercurilor de specialişti.
Incepind cu acest număr, cltftorff vor avea
Prilejul si cunoască o serie de fragmente din
Insemnările Inedite ale lui Armand CAlinescu.
Figura autorului este cunoscuti marelui
public graţie unor articole biografice scrise
indeosebi in ultimii ani. S-a nAscut in oraşul
Piteşti, la 22 mal 1893, intr-o familie de mo-
şieri. Licenţiat in Filozofie, doctor in Drept
şi in Stllnţe economice - titluri decernate
de Unlversltlţfle din Bucureşti şi Paria -
Armand CAlinescu a avut o pregAtire multf-
laterall, care a reprezentat nu numai o ram-
pA solfdl de lansare in viaţa politici, el tf un
suport permanent pentru ascensiunea lui
treptatl spre cele mal inalte demnltlţl in stat:
subsecretar de Stat la Interne (1931-1933),
ministru de Interne (1938), vicepreşedinte şi
apoi preşedinte al Consiliului de Mlnlttrf (1 939),
cu prezente vremelnice la conducerea depar-
tamentelor Educaţiei şi Apirlrll Naţionale.
Ptnl la sflrşltul anului 1937, Armand CIJI-
nescu şi-a desflşurat activitatea politici in
rindurile Partidului Naţlonai-ŢirAnesc, ocu-
pind in aceastA grupare eterogenA poziţii de
centru. El a fost un adept al sistemului de-
mocraţiei parlamentare in cadrele statornlcl-
te dupA primul rAzboi mondial. ApArarea or-
dinii burgheze a constituit obiectivul central
al carierei sale politice.
Sltuindu-se pe poziţiile burgheziei şi mo-
şlerlmll, Armand CAlinescu a urmArit cu a-
dinci nelinişte amplificarea frlmintlrflor so-
 -
claie, a mfşclrJior revoluţionare, a luptelor
politice şi economice ale maselor conduse de
Partidul Comunist Roman, in care a vlzut
principala forţA care slpa la temeliile aocfe-
tlţff burgheze. Nu o dati, in Parlament ti in
guvern, el a revenit Insistent asupra "primej-
diei comuniste", uitind de convingerile sale
parlamentar-democratice şi propunind, aus-
ţfnind sau justJ!Jcind mlsurl represive. De
pfldl, rlspunzind unei Jnterpellrl privind
reprimarea unei demonstraţii muncltorettf,
Armand Clllnescu spunea, In tedlnţa Came-
rei din 4 februarie 1931: " ••• Manlfestaţlunlle
de stradl atunci cind pot degenera In dezor-
dini ti mal alea cind sint pornite sub lnstfgaţfa
notorie a unor agenţi comunlttl, asemenea
manlfestaţfunl nof nu le putem tolera"l.
Portretul unei peraonalltlţf atit de complexe
ca Armand Clllnescu nu poate ff realizat fo-
losindu-se o singuri culoare. Nici Incercind
si se stablleascl, in procente, doul culori, ffe
ele alb fi negru. Pentru cine urmlrette cu
obiectivitate evoluJia lui Armand Clllnescu
este evldentl tend nţa lui continui spre de-
plflrea politicii de partid, spre Identificarea
cu Interesele generale ale statutul roman şi,
in ultfmff ani al vieţii, cu Interesele de accep-
ţie nationali. A fost, dupl cum sublinia
T. Teodorescu-Branişte intr-o excelenti evocare
(Argeş , anul III, nr. 6, funie 1968), un om
politic şi nu un polftfcfan .•, In Istoria politicii
romaneştl dintre cele doul rlzboafe mondiale
- scria George Clllnescu in 1939, Imediat
dupl atentatul legionar clrufa f-a clzut vie-
Urni preşedintele Consiliului de Mfnfttrl -
Armand Clllnescu nu e un simplu ucis, el o
figuri neştearsl..a.
Lectura !nsemnărilor lui Armand Clllnescu
oferi cititorilor posfbllftatea de a pAtrunde
mal adinc in universul gindirii acestuia, de
a-f descifra tendintele actlvltlţll politice, de
a-f inţelege merftefe şi limitele, de a-1 apre-
cia mal realist contribuţia efectfvl la desfl-
şurarea evenimentelor din deceniile trei şi
patru. Nefiind destinate tiparului - cel pu-
ţin nu In forma In care a-au plstrat - Insem-
nări le alnt scutite, tie ti parţial, de trlbutul
pe care mulţi memorlallttl 11 pllteac, volens-
nolena, egocentrlsmulul.
Valoarea !nsemnărilor rezldl tf In abun-
denta de date tf fapte Inedite privind politica
Interni ti externi a Romaniei tn anii 1919-
1939. funcţiile deţinute tn Partidul NatJonai-
Tirlnesc fi in diferite guverne I-au adus pe
autor in contact direct cu peraonalftlţfle vre-
mii, prieteni fi adversari politici, cunoscind
cJ'mare parte a evenimentelor consemnate din
surse de primi mini aau prin participarea sa
nemljlocltl.
S-a descoperit plnl In prezent numai o
parte din rnaf\uacrlaul original dar din feri-
cire, dispunem in arhive de o versiune dactf-
lograflatl aproape completl a !nsemnărilor,
insumind circa 600 pagini. Primele se referi
la anii 1916-1918, perioada erolcel rezisten-
ţe a poporului romAn in faţa trupelor cotropi-
' Armand CAlinescu: DltcW'IIorl parlamflntare,
1926-193 , voi. I, Imprimeria naţi onalli, Bucureşti ,
1938, p. 104.
• Jurnalutllterar, anI , nr. 40, din 1 octombrie 1939.
toare ale Puterilor Centrate, a luptelor mase-
lor populare pentru deslvirşfrea unităţii na-
tionale şi de stat. lată cum este prezentatA
fn aceste pagini victoria repurtată de armata
romani in vara anului 1917:
" Acţiunea se incepe in dimineaţa zJJei de
1O Iulie. Dupl citeva ore de bombardament
Intens, care face <c breşe )) largi in reţelele Ina-
micului, Infanteria Armatei 2 porneşte la
atac. Avintul trupelor e de nedescris! Arun-
cind tunicile de pe el, soldaţii se reped şi in
doul-tref ore ating obiectivele prescrise. E de
semnalat indeosebi vitejia Diviziei 3, care
ocupi satul Mlrlştf unde germanii organiza-
seri peste o sutl de <f uvraje ., (lucrlrf] de api-
rare dupl sistemul de fortlffcaţff pr.-ctfcat pe
frontul apusean. Inamicul a fost surprins de
acţiunea noastrA. Se pare chiar el lnforma-
ţlunfle pe care le avea ti flceau si creadl Im-
posibili orice acţiune a trupelor romAne atit
de dezorganlzate cum le ştia. Apariţia clştf­
lor de metal pe care le purtau acum so ldaţff
noştri a flcut pe nemţi si creadA el aveau
in faţl trupe franceze. frontul de atac atinge
o lungime de aproape 30 km. Dfvfzffle ger-
mane sint date peste cap. Se povesteşte cazul
unul general Inamic care a fugit aproape dez-
brlcat. Inamicul se retrage grlbit, Jar trupele
noastre inainteazA victorioase, reocupind nu-
meroase sate pinl la Soveja. Se captu rea ză
aproape 2 000 oameni, 50 tunuri de cimp şi
80 vagoane material de rlzbof. Inaintarea
noastrA atinge o adincime de 25 km. Victoria
repurtatl pe acest front produce un entuziasm
neinchipuit. Trofee, intre care tunuri de calf-
bru mare, sint expuse imprejurul statufel
lui Cuza vodA in laşi. Ziarele publici amAnun-
te ale luptelor, descriind in culori vii diferi-
tele fapte de vitejie ale soldatflor. fireşte el
noul contact cu germanii era din cele mal im-
bucurltoare. Luptele au durat aici 5-6 zile.
Dar cea mal insemnatA acţiune se aştepta
de la Armata 1, care trebuia si dea lovitura
decisivi. Unftlţlle grupate cu o densitate ne-
obltnultl, depozltele mari de muni ţlunf şi mo-
ralul trupelor fAceau si se prevadl o desfl-
turare glorloaal a luptei ( ... ]
Intre timp, germanii concentraserl circa
14 dlvlzll nof cu care Intenţionau si dea o
lovituri la aud, simultan cu cea(laltl) din Bu-
covina, pentru a ocupa Moldova. tn adevAr
In ziua de 24 Iulie el atad in directi• Panclu
fi rup frontul ţinut de trupele Arma el 4 rusi.
Acţiunea intreprinsi putea avea urmlrl fa-
tale pentru nof, elef intreaga ArmatA 2 cAdea
acum prizonieri ( ...1. Cele doul armate ro·
mane se joncţloneazi pentru a opune de aci
inainte alnJure rezistenţi.
Dupl citeva zile de acalmie, la 1 august,
germanii pronunţl un nou formidabil atac
de-a lungul Slretulul, tn direcţia Mlrlteştf.
Dlvlzflle germane, in formaţiuni strinse, ina-
fntau valuri, valuri! Dar de data aceasta sol-
datii romAni erau acolo... Timp de 1O zile
nefntrerupt, ziua şi noaptea, se dau pe cimpla
Mlrlşeştflor cele mal grozave lupte pe care
le-a cunosc ut armata noastrA, şi ea s-a aco-
perit de glorie 1 Cea mal buni infanterle ger-
mani cldea rinduri, rinduri, secerati; bata-
lloanele noastre de grlnfcerf şi vinltorl se ni -
55
 pusteau din cind in cind in lupti Ia bafoneti
şi nemţii tr ufaşi nu au ficut un pasi La 1O
a ugust, ei erau o b o siţ i ş i luptele incetlnfri.
Intre tfmp, germanii atacaseri cu furie fi la
dreapta Armatei 2 in spre Tg.Ocna, voind a
ocupa valea Trotuşu lu i . ŞI alei inaintarea lor
fu opriti dupl lupt e singeroase.
Intr-o Juni şi jumAtate se deafituraseri
pe frontul Slretului şi Putnef cele mal mari
bltllfl din r Azboiul Ro mAniei. lmprejuririle
extraordinare condam naserl acţiunea noas-
trA, dar a rmatele işf flc url datoria. Faimosul
Mackensen n-a trecut peste nof şi aceasta va
rlmine ... 1 •
Vitejia tradiţionali a neamului reinvle sub
f orma nen umArat elor acte de eroism sivir-
şi te a ci. Orice s-ar intimpla de acum inainte,
soldaţii n oş tri au co nş tiinţa ci nu au fost in-
frin ţ i. El ş tfu el in lupta dreaptA au ingenun-
cheat vo fnţp . indirjitA a germanilor. Clei a-
ceasta s-a intimplat la Mirişeştl."
Yncepute, deci, ca o evocare a evenimente-
lor dram atice care a u marcat participarea
Rom Aniei la prim ul rizboi mondial, î nsem-
năr i le capitA treptat aspectul unor bJianţuri
lu nare şi ap oi al un ul jurnal, pentru ca spre
sfirşft sl devlni simple notiţ e. Este posibil ca,
în co m pa raţ ie cu a lte scrieri memorialistice,
Însemnările lui Armand Cilinucu si pari
cititorilor mal aride. Co nţinutul lor variat,
t ematfta informaţiei ş i insemnitatea proble-
m elor a bordate vor compensa, credem, ab-
se n ţ a dantellrfllor stilistice. Viziunea autoru-
lui lor a supra ta bloului vieţii politice romA-
n eş t i a fost puternic fnfluenţatl de apartenen-
ţa sa la Partidul Naţlonai-Ţlrinesc, ale ciruf
poziţii şi interese le-a apArat constant, pini in
anul 1937, cînd, acceptind un portofoliu in
f o rmaţia guverna mentali gogo-cuzlsti, a
trecut, odatA cu grupul de centru, in rindul
s u sţlnlto rflor planurilor dfctatorfale ale re-
gelui Carol 11.
Evolu ţ ia s ituaţie i Interne şi externe a RomA-
niei, indeosebi dupi Instaurarea hitleris-
mului la putere in Germania, nu f-a schimbat
insi fondul con c epţfflo r şf actlvftlţff politice.
In deceniul patru a l secolului nostru, Armand
CAlinescu s-a num i rat printre oamenii poli-
tici burghezi care era u convinşi de necesitatea
lichldlrll orga n lzaţffl or politice de extreml
dreaptA. In Însemnările sale, inel in 1936,
form uleazi clar aceast l Idee : .,opfnez pentru
re presiune". El şi-a dat seama el Interesele
Rom Ani ei erau grav periclitate de ascensiu-
nea a genturflor nazist e şi de · expansiunea
imperialismului fascist german. lncurajate
de h itlerişti, grupArile de extremA dreaptA din
ţa ra noastrA şi-a u Jntenslffcat acţiunile no-
cive, antlpopulare şf antinaţionale. Ele au
recurs pe scari tot mal largi la acte teroriste
im potriva forţelor re v o lu ţionare şf democra-
tice, inclusiv a unor p e rsonalitiţf politice
burgheze care 11 se a rl tau potrivnice.
In a ceste imprejurAri, Partidul Comunist
RomAn a organizat şf condus ample bi t l lff
antffasciste, conlucrind strins cu diverse for-
maţiuni politice ş i a so ciaţii profesionale pa-
• Text Jlpc;l1; probabil di la dactllogra1iere nu s-a
reuşit sâ se descifreze manu.;crlsul autorului - n.r.
56
1 y
trlotlce. Aşacum apreciazA tovarişul Nicolae
Ceauşescu, "eroica lupti dus i in acel ani de
partidul comunist, in fruntea clasei mun ci-
toare şi a unor largi forţe progresiste, sub stea-
gul democraţiei fi Independenţe i ţlrfl, atitu-
dinea lucldi a unor grupirf politice ale clase-
lor conducAtoare au stivlllt pentru un timp
ascensiunea spre putere a organlzaţfflor fas-
ciste şf inrobfrea ţirff Germaniei naziste".
Atitudinea antffascfsti a lui Armand Ci-
lfnescu şi-a gisft expresie in int runiri publice,
in presa democrati şi in discursurile rostite
la tribuna Parlamentului. AceastA p oziţie
rezultA limpede şf din Însemnări le sale. Gra-
vltind in zona triunghiului descris de Parti-
dul Naţlonai-Tirlnesc, Palat şi guvern, CA-
linescu ne prezintA secvenţ e semnificative din
viaţa politici a acelor ani. Tn 1936, de pftdl,
el sesizeazA procesul de trezire la realitate a
unor cercuri pofltfce burgheze care, in faţa
perspectivelor sumbre pe care le pregAtea ţlril
Garda de fier, incercau si fa mAsuri energice
de impfedfcare a actlvltiţlf acesteia. Pe fila
purtind data de 21 aprilie 1936, autorul î n-
semnărilor nota: "Liberalii rea cţ loneazi im-
potriva Glrzff de fier. Un pelerinaj la Sinaia
fi o intrunire a parlamentarilor moldoveni
la P .Neamţ, regizati de lamandf. Guvernul
incearcA represlunea Glrzfl, conducltorll Con-
gresului de la Tg.Mureş sint arestaţi. Tribu-
nalul insi Infirmi mandatele.
Tin la Piteşti o cuvintare vehementA im-
potriva dreptei ti atitudinii guver nului. Este
mult şi favorabil comentati de presA. Se tele-
foneazl şi la Paris cuprinsul. Tn schimb, pri-
mesc pe diferite cii numeroase Info rm aţii el
Garda e hotAriti si ml suprfme. Sint consf-
lfat de toţi al mi plzesc. Practic, aceasta e
imposibil. Acum inţeleg de ce Duca nu a pu-
tut al evite asasinatul [ •••]".
Cit priveşte reacţia Palatului, el nota in
25 mal : "Merg in audienţA de o ori la rege.
Imi propun si sondez sentim entele suvera-
nului, discutind problema gospodAriei admi-
nistrative a guvernului şf curentele extre-
miste de dreapta. Arlt tabele statistice dupi
care nof am lucrat mal mult decit Jfberalff,
spun el administraţia locali este Ilegali; ex-
pun apoi pericolul Girzff de fier, care e for-
mati din elemente nepregAtit e şi care sint
Instrumente de manevrl ale politicienilor. Cri-
tic metodele teroriste, care duc la rlzbol civil
şf aclderea autorltlţff puterilor din stat. Opf-
nlez pentru represiune, arlt el aceasta n-o
poate face decit un guvern no u, cu autoritate
fi rezemat pe o mare forfi populari [ •••]
Regele m-a ascultat cu Interes crescind.
MI-a spus el ttle el sint un om cumpl nlt şf
se bucuri de aceasta. Nu mf-a r Aspuns ni mic
la chestia Olrzff de fier".
La Inceputul anului 1937 devenise limpede
el guvernul prezidat de Gheorghe Tltlrescu
nu avea si plriseascl scena inainte de con-
sumarea intregii legislat uri liberale. Cicf,
contrariu prezlcerllor tut uror Casandrelor po-
litice, acest guvern se arAt ase suficient de
maleabll pentru a deplşf momentele dificile
survenite in situaţia Interni sau externi şf,
totodatA, pentru a Intra in graţiile Palatului
prin servicii a duse regelui şf camarllef. De-a
lungul anilor, opinia pubtfcl observase, de
altfel, el guvernul Tltlrescu işl pierduse trep-
tat culoarea liberali şf dobindlse vizibile trl-
slturl de cabinet personal al monarhului.
In consecinţă, Carol Il nu avea motive sl
preclplte inlocuirea lui cu alti echlpl.
Fireşte , enervarea partidelor din opoziţie
- dornfce sl parvfnl cu un ceas mal devreme
la " dulcele fruct al puterii•• - sporea continuu,
iar concurenţa dintre ele se inlsprea. Parti-
dele naţlonal-ţlrlnesc, agrar, naţional-creş­
tin, poporului şi altele tşl cintlreau odată
mai mult şansele, sondau starea de spirit de
ta Palat, se supravegheau reciproc şi, ori de
cite ori le stătea in putlnţl, se atacau unele
pe altele prin mijloace şi metode nu intotdea-
una Jeate.
Urmlrfndu-şl planurile dfctatorfale, Carol
II a exploatat aceastl situaţie pentru a sllbl
ş i mal mult forţele politice care rlmlseserl
credincioase sistemului democraţiei parla-
mentare.
La rindul el, Garda de fier a apreciat el
dispunea de suficiente resurse pentru a ac-
ţiona pe cont propriu. Corneliu Zelea Codrea- ·
nu f-a adresat regelui o scrisoare fnsolentl
prin care f-a cerut ultlmatlv si adopte un curs
spre fascism in politica Interni şi externi a
ţ ărU. Elena Lupescu, Gabriel Marlnescu şi
alţi membri ai camarllel s-au trezit trecuţi
pe "listele negre" gardfste alituri de demo-
craţi şf antlfasclştl.
Alarmat, guvernul Tltlreacu a adoptat
spre sfirşftul anului 1936, cu aprobarea re-
gelui, unele măsuri de reprimare a gardfsmu-
luf, dar firi fermitatea şi consecvenţa Impuse
de imprejurAri. ŞI, aşa cum era de aşteptat,
legionarii şi-au intenslflcat acţiunile turbu-
lente, intre care agitaţflle prilejuite de aduce-
rea in ţară a corpurilor celor doi gardfştl
- Ion Moţa şi Vasile Marin- morţi in Spania,
unde luptaserl in armata generalului Fran-
co. lncllcind uzanţele diplomatice, reprezen-
t a nţii Germaniei şi Italiei la Bucureşti, inso-
ţ lţ i de trimisul neoficial al generalului Fran-
co, au luat parte la proceslunlle legionare.
Gestul lor, menit sl incurajeze Garda de fier
şi, totodată, si Umoreze autorftlţfle, a echi-
valat cu un amestec brutal in afacerile Interne
ale RomAniei. Emoţfa şf Indignarea opiniei
publice democrate au luat o amploare flrl
precedent. Comuniştii au lansat un nou apel
stăruitor la unirea fortelor antlfaselste. In
Parlament, gruplrlle de stinga, centru· şi
dreapta nefasclste au glalt, pentru prima
oarl, un lfmbaj comun de condamnare a a-
genturllor hltlerlste şi a susţlnltorflor lor de
peste hotare. Guvernul romAn a adresat un
protest vehement la Berlin şi Roma, conco-
mitent cu adoptarea unor mlsuri drastice
de reprimare a Girzff de fier. Deşi conflictul
diplomatic cu statele fasciste a fost, pini la
urml, aplanat, incordarea survenftl atunci
intre Bucureşti, Berlin şf Roma a afectat evo-
lu.ţia ulterioară a raporturilor dintre statele
respective.
Revolta şi Indignarea lui Armand Cilfnescu
sint evidente: .. 16 I I. [1937]. Chestia partfcf-
plrfl mfnfştrJlor strlfnf la demonstraţia gar-
dlstl provoacă agitaţii. Hotirim si facem gu-
vernuluf o comunicare. Acesta, nefiind pre-
gltlt sl rlspundl, ridi ci ş ed i n ţa Parlamentu-
lui de luni. Vorbesc cu lncut eţt, care imi spu-
ne el guvernul nu va t olera acest act. El a
vorbit cu regele şi tn chestia succesi unii [la
guvern]. 1-a apus el o formulă de dreapta nu
va obţine majoritatea parlam e nt ară. O for-
muti naţfonal-ţlrlnlstl puri ar pune chestia
Manlu şi ••.' Consiliază o formulă cu Mihala-
che-Val da. Regele it răspund e el a afl at el
se Jucreazl şi «inel cu succes in acest aensn
...
[ ].
22 II. Intilnesc tn tren pe Vl chr Anto-
nescu3, care se intoarce de ta Belgrad. E ne-
mulţumit de faptul el Tltlresc u a impins
prea departe lucrurile cu dlpl omaţll. Berlin ul
şi Roma s-ar ff putut sim ţi vexate de tonul
discursului şi ar ff putut expedia pe L u gojanu~
şl Comnen5 • Faptul el nu a u făcut-o e o sa-
tisfacţie pentru noi ! [ ...]
Mlhalache e primit in audi e n ţă. Trei sfe r-
turi de ori. Expune perlcot ut Glrzfl de fier.
Crede el numai Partidul Naţlonat-Ţlrlnesc
poate lua răspunderea sau daci regele vrea
sl aduci Garda de fier! R'. a recunoscut că
Codreanu e o mediocritate şi a avut citeva
treslrlrl de nemulţumir e faţ l de aceştia. I-a
spus el e preocupat ş i s-a gindit la toate. Nu
a spus insi nici un cuvint despre succesiune.
La sfirşft i-a amintit de Maniu şi de Ieşirea
lui Ilie Lazlr7 , in treacăt. In ce priveşte con-
flictul cu miniştrii strllni, R. spune el am im-
pins guvernul prea departe.
Vid pe Gusti8 , care a fost ş i el in a udienţă .
A clpltat Impresia el R. s-a convins contra
Glrzff de fier şi pentru măsuri de ordine. Fflf-
pescu9, care fusese inainte, f-a vorbit R. in
acelaşi fel şi a recomand at un guvern din care
sl nu lipsească naţional -ţl rlnlştlf. .•".
La mijlocul lunff n oiembrie 1937, Carol 11
a incredlnţat guvernu lui liberat prezidat de
Gh. Tltlrescu un nou mandat. Dar perspec-
tiva unei nof guvernări tltl resclen e a d ezlăn­
ţuit ample frlmintlrl ş i nemul ţumiri in opinia
publici. Partidul Naţ lonai-Ţ lrln esc, la pre·-
şedlnţla clruia -revenlse Iuliu Manl u, a declan-
şat o zgomotoasă campanie i mpot rlv a cabi-
netului Tltlrescu ş i a camarllei. O atit udine
similari au adoptat Parti dul Radlcat-Ţlrl­
nesc, aripa "bltrinllor liberali" dirijati de
Dlnu Brltlanu etc.
Din plcate, datorltl orlentlrllor lor div er-
gente şi contradicţiilor din pro priile rin duri,
forţele burghezo-clemocrate, ostile dictaturU, nu
au reuşit si inchege un front comun. Urmări ne-
' Ion Inculeţ - lider al Partidului Naţional-Liberal;
ca ministru de I nterne tn guvernul prezidat de Gb.
Tâtll.rescu a avut o atitudine tolerantll faţă de Garda
de fier - n.n.
• Lipsa. tn text - n.n.
~ Victor Antonescu - ministru de Externe - n.n.
'Ion LugoJanu - diplomat, membru al P.!'l.Ţ,
reprezentantul României In Italia - n.n.
• N. Petfescu-Comnen - diplomat, reprezentantul
n omânlel tn Germania - n.n.
• Sub formula 1~. sau Rex, memorialistul are In
vedere pe regele Carol II - n.n.
' Ilie Lazăr - fruntaş naţional-ţll.rl!.nist din. antu-
rajul lUl 1. Manlu ; influenţat de acesta, a luat atltudlne
Impotriva camarllei - n.n.
• Dimitrie Gusti - sociolog şi om politlc. bine-
cunoscut pentru concepţiile sale democratice - n.n.
• Grigore Fillpescu - preşedintele Partidului Con-
servator, adversar al G:J.rzil de Cler - n.n.
57
faste a avut, şi din acest punct de vedere, aşa­
zisul pact de neagresiune Incheiat de Iuliu
Manlu cu Corneliu Zelea Codreanu, Constan-
tin Argetoianu şi George Brltlanu, tn no·
iembrie 19371 • Ca şi alţi oameni politici bur-
ghezi, preşedintele P.N.Ţ. slvirşea grava gre-
şealA de a considera ci leglonarismul ar fi pu-
tut fi subordonat şi folosit ca masi de mane-
vrA impotriva adversarilor mai puternici -
in imprejurArile date, impotriva regelui fi a
cabinetului liberal. Or, dupl cum se ştie,
speculînd climatul propice obţinut prin in-
cheierea pactului, legionarii au reuşit, in parte,
si atenueze atit atacurile forţelor democrate,
cit şi efectele mAsurilor represive ale guv~r­
nuluf, ceea ce ex.pllci şi procentul relativ ri-
dicat de voturi pe care I-au obţinut apoi in
alegerile parlamentare.
Pactul incheiat de Manlu cu Garda de fier
şi primejdia venirii fascismului la putere I-au
determinat pe Armand CAlinescu si plrl-
seasci P.N.Ţ, şi si se ralieze polftlcff Pala-
tului. A fost un moment complex in activita-
tea politici a lui Armand Clllnescu. Pentru
intelegerea lui trebuie ţinut seama de faptul el
in acele imprejurAri Palatul adopta o poziţie
tot mal fermi antlleglonari, ceea ce 1-a de·
terminat pe CAlinescu si faci acest pas. La
aceasta au contribuit insi cu certitudine, şi
ambiţiile politice ale lui şi ale grupului slu,
dornici cu toţii si ajungi mai repede la func-
ţii in conducerea statului, funcţff pentru care
erau - sau se credeau a fi - pregltfţl.
Dar, daci Armand Clllnescu abandonase
pozlţUJe democratlsmuluf parlamentar bur-
ghez, el rimisese la fel de dirz tn ceea ce prf·
veşte apArarea Independenţei ti suveranltlţll
naţionale. Introdus in cabinetul Goga-Cuza
(şefii Partidului Naţional-Creştin) ca om de
incredere al regelui, Clllnescu s-a afirmat in
timpul guvernlrll "celor 44 de zile" ca un ad-
versar neimpAcat al legionarilor şi al nazis-
mului. Adoptind misuri energice de supra-
veghere şi reprimare a Glrzff de fier (uneori
peste capul miniştrilor cuzlştl) şi opunindu-se
consecvent presiunilor Reichulul, CAlinescu
va sflrşl tragic, in 1939, asasinat de o bandA
leglonarl 1 •
Insemnările politice cuprind detalii Intere-
sante referitoare la campania electorali şi
scrutinul din 20 decembrie 1937, in urma el-
rula a fost Instituit cablnetut Goga-Cuza.
Profitind de situaţia politici confuzA şf de
agravarea relaţiilor dintre partide, care işl
mlclnau şi reduceau reciproc forţele, regele
Carol 11 a Iniţiat, la 1O februarie 1938,
o lovituri de stat, lnstaurind un regim de
dictaturi personafl3.
Fragmentele pe care le reproducem in con-
tinuare se referi la evenimentele politice des-
flşurate, incepind din a doua jumltate a JuriU
noiembrie 1937 şi pinl in momentul lnstaurl.:
rll dictaturii regale. •
FUnd nerevlzut de autor, textul dactilogra-
fiat cuprinde erori de transcriere şi, uneori,
fraze Incomplete. Pentru a nu ingreuna lnu"'
tn lectura, corljirfle necesare au fost efectu-
ate, de reguli, fir 1 a se face adnotaţll. Intre-
ruperile de text au fost marcatte prin trei punc-
te intre paranteze drepte; acelaşi gen de pa-
ranteze marcheazl ti cuvintele sau literele
lnterpolate.
Al. Gh. SAVU

cere s Il lupt contra d-nei L .4 , 8.XII.

1937
J7.XI.
Tdtdrescu reconstituie gu-
vernul liberal . 1nculeţ trecut
la Comunicaţii, V aler Pop
fdrtl portofoliu, Bejan scos de
tot. Acestea au fost cererile
lui Dinu Brtitianu. !n rest,
acord de guvern cu 1orga.
Siseşti la DometJii şi dr. To-
pa subsecretar la Muncd. Car-
tel electoral cu V aida : 35 de-
putaţi, 15 senatori.
18.XI.
Mihalache !mi spune cd el
a urmărit realizarea unui pro-
gram social, de aceea va ceda
locul [la preşedinţia P . N . Ţ. ]
lui M aniu. M Il întreab~ ce
opinie am. Rdspund în faţa
dr. Lupu: nu am nimic per-
sonal contra lui M at,iu. 11
stimez. Dactl Maniu va ridica
problema constituţionald, voi
fi aldturi. Dacd însd mi-ar
•-• Vezl l\lagazto htoric, nr. 4/i974;
7/ 1967 i 8/197 3.
nu socotesc de demnitatea u-
nui bdrbat s-o fac,· dacd va
lupta contra Rex personal nu-l
pot urma. Mihalache îmi dd
asigurllri c4 aceasta nu se va
întîmpla.
M Il viziteaztl general Si-
chitiu, fost şef al Mare lui
Stat Major al armatei. De-
blocat. Nu a ştiut nimic [ ... ]
Propun lui Sichitiu stl can-
dideze în Argeş pe lista mea.
Acceptd .
22.XI.
ŞedinJa Comitetului naţio nal~
ţdrdnesc . Mihalache demisio-
neazd. E ales Maniu. Acesta
încheie un pact de neagresiune
pe durata campaniei electo~
rale cu Garda de fie r, Gh.
Brdtianu şi Argetoianu. [Ma-
niu] tncepe o seris de discur-
suri cu vechile lui teme. Parti-
dul tşi pdstreaztl unitatea.
Adeziuni noi, gene1'al Sichi-
tiu şi general M oruzi.
• Elena Lupescu - n.n.
Vine Titulescu 5 • Garda anun-
ţtl cd-i va combate candida-
tura pe listele noastre. V a fi
prezentat tn Olt [.. .]
13.XII.
O întrunire najional-ţtlrdnis­
td de la Marna 8 , unde trebuia
sd vo rbeascd M aniu, este zd-
ddrnicittl cu gaze lacrimogene
de cdtre agenţi ai poliţiei. Ma-
niu s-a angaj at din ce în ce
mai mult în politica [împo-
triva] Rex. Iorga, Tdtdrescu,
V aida îl atactl pe M aniu.
Ziaristul M atJu îmi spune
ctl, dupd cererea lui M aniu, a
• Dupl tndeplrtarea sa din 'frun-
tea Minlsterului de Externe, Nlcolae
Titulescu se stablllse, tntr-un tel de
autoexll, tn Franţa. Aceasta a fost
ultima lui vizltA tn RomAnla - n.n.
• Ptnil la interventia pollţlel ,
Intrunirea dln sala ,.Marna' luase
un caracter de masil larg. La che-
marea partidulul comunist şl a
altor gruplrl democratice! partici-
pantii - mll de muncitor , lntelec-
tuall, tuncţlonarl, tntreprlnziltorl
etc. - au manifestat viguros Im-
potriva fasclsmulul şi a planurllor
dlctatoriale ale regelut - n.n.

58
•

chemat pe ziat'istul M an H a?la, ga la Con deescu acasd , tn pre- Goga îm i spune ca Ga.l>riel
reprezentantul unui grup de zenţa acestuia, Goga tşi dez- M aYin escu 9 va rămîne la Pre-
ziare strdin e. A cesta s-a întt'e- volta progYamul pe care l-a fectura Poliţiei . UYdtlYeanu i-a
ţimlt îndelung cu M aniu, care discutat cu Yegele într-o audi- spu s di?J paytea lui R ex , c ă-l
i-a explicat politica sa. I-a enţă paYticula1'a tn dupa-amia- autoriză ca în prima şed inţă
s fru.s ca u Ymareş te Yeaducet'ea za zilei [ .. .]. !n ce priveşte a Consilit.t.ltti să spU?t.ă că
principesei E lena t , spre a sta guvernul6 : Micescu la E xte1'ne , o ricin~ va vetli petzl rt~ orice
"la dreapta sau la stfnga voie- Căli1t.escu la InteYne, Ghelttle- chestiune din partea d-·nei L .,
vodult~i" J . I-a spt~s c ă a vdzut geanu - jus tiţie , Potîrc ă - Do- la orice minis tr1~ sa" atltori-
pe prin cipesa în străitlatate men ii, P etrovici - Ins tru cţie , tate, să f ie im ediat san cţiona t .
şi c ă i -a m ai trimis recent şi Silviu Dragomir - Culte, Ma- La [OYa ?] 24 tn-a chemat
un emisaY. Ziaristul s tYăin ar rinesct.l fi onel] Industrie, Din u BrătiatlU care m -a în -
Hrma să publice Î?l ziarele S avu (Banca Naţiotlal tl } - trebat ce avem să facem fald
americane o serie de articole Finanţe, Gh. Cu za - M unca, de Garda de f ier. E o greş e a lă
ţ e aceas tă cltestiu tle . dr. Banu - Săntltate. A .C.Cu- p olitictl ce am dt~s n oi [pozi-
za - min istYu de S tat . A cerut ţia P .N . Ţ . faţă de Gardtl].
23.XII.
Yegelui pe ţeneral A nton escu 6 Rtlspund ctl M aniu e obligat
Văd pe generalul Condees- la Rdzboi . Rex s-a opu s. L-a să m earg a al ă turi . S pun lui
cu 3 şi fi spun s ă transmitd acceptat deocamdattl la Comu- Brtltianu de ce nu ia gu ver-
R ex c ă sînt ace laşi devotat nicaţii, Goga luînd el Armata . nul el persotzal. Rdspu'n de :
Coroanei, m~ din plati tttditze, R ex a admis stl se cOtlstituie
ci din con vingeYe. La ora 3, " Acu m , la f alim en t? E u M~l
o armat ă de partid . . . de "lan- f ost de ptlrerP să p lectlm !"
Condeescu m a ch eamă la el. cieri"7.
Gasesc pe Urdăt'ea·m., 4 , care [... ).
lu ase m asa împyeutlă şi cu 24.XII. 26.XII.
Goga , plecat . UrdăYeamt îmi Ma cheamd U1'dtlYea?lU la
cere cu vîntu l de on oare asu pra Ghelmegeanu merge ct.t. m:m e
el . Mii înt reabă dacd m-am la Urdareanu [. . . Urdtlrea-
discreţiu11ei celor ce-mi va co- tnţeles cu Goga . Ar urma ca
mun ica . P aYtidtd N aftotJal- Ţâ­ nu p leactl la Sinaia. La 11
con stituirea nou lui gu vern stl
ranesc n u va mai f i che<tn at n oaptea fi spun cd combina ţia
la gu veYn cît va f i regele, să se factl la 29 decembrie . Mai nu m erge. Se tnapo iază la 4
ştiu ca Rex se va lu pta pînă dtl unele detalii de procedare. noaptea . N e Intiln im la el,
la ultima limită . S-a ho tă r1t 25.XII. Goga şi eu . H otdrîm f orma de
să c01zstituie i1nediat u11 gu - .
Lu?Jgă î11.trevedere cu Goga . gu veYn de colabora1'e. Cer stl
vern Goga c t~ C011Ct,Ysu l ·m eu ,
[al lui] Ghelmegeanu şi P o- Imi spune cd Ttlttlrescu a f ost intYe şi gen eral Anton escu . Go-
tîrca. Mă îtltreabd dactl pri- chemat de rege ieri şi [Yegele) ga a f ost de aceeaşi pdrere şi
m esc M in istertd de jus tiţie . i-a spus [lui T t!lta.-escu ) ca i-a ceYut Yegelu i . Regele l-a
Rtlspund ctl sînt n emu lfumit în ceYcarea de a asigura prima acceptat la Co municaţii, lufnd
de politica lui M an iu, pe care majo ritaYă [este] inutiliJ8• Va primul m inistyu [Goga] Ar-
o con sider daunâtoare ftlrii şi tYebui stl se retragtl. li mulţu­ m ata .
Coroanei . Intenţion am sa mtl meşte pentru serviciile aduse. D iscut cu I on el Anton escu .
retYag din Camerd pe acest T dtiJrescu cere trei zile şi tn- N u primeş te decft daca i se
m otiv . P,-im esc propunerea da-
ctl: 1) R ex e ho tărît f erm sa treab ă cin e va veni . A supra dd Armata . Garanţii ctl nu
susţin tl pînd la capă t ; 2) daca acestui punct , Rex rt!lspunde: mergem cu Germania10 • Anto -
e compu s gu veYnul din oameni N u ştiu înctl 1 n escu a" vrea sd-l luăm şi pe
serioşt; 3 ) dactl se adopttl în G . BYătianu . I ed A nton escu 11
program sati sfacerea n evoiloY CAilnescu • Mihail Ghelmegeanu, Armand
ş l Vlrgll Potlrcl - fruq- a venit tn nt~m ele lu i [G . B rd-
ţtl rtlnimii. UrdtlreatlU Î?'~li etlU- t aşl al P .N.Ţ . , aparţlntnd .,grup ului tianu]. S-au ş i intilnit [cei
merd cîteva puncte din pro- de centru", desprins ulterior din tres], dar combinaţia a cdZtd.
gramul de a cţiune şi-mi spun e erau partid ; celelalte persoane menţi onate
membri sau s imp atizanţi al
ca R ex asiguytl o gu veYnare Partidului Naţional-Creşti n - n.n. 28.XII.
de patyu ani . • Este vorba de generalul de bri- S e con stituie gtlvernul. Re x
Arăt ctl s-a nemu lţumit ar- gadA I on An tonescu, vlltorul dicta-
tor. Prin crltlclle aduse programului subliniazt!l caracteYu l de cola -
mata prin decretul-lege rela- ap ll.rărll n aţi on al e ş i camarllel, Anto- borare . V oYbind c11 m ine, apoi ,
tiv la îtzaint ari. Recutzoaşt e şi nescu tşl atrAsese ostilitatea Pala- tmi spune ca are toată tncYe-
mtl a·nunţ ă că va apaYe un care tului, ceea ce expllcl rezervele cu
regele a primit prop unerile ca el
tnalt oYdin de su spen dare a sâ facl parte dln noul guvern - n .n . • Generalul Gabr iel ( Gavrilll.) Ma-
aplicaYii lui . ' Se referi!. la constituirea unor rlnescu a. jucat un rol Important tn
Seara, întYe OYele 11-2 n oap- grupuri paramllltare din rindul adep- aducerea lui Carol II pe t ron , deve-
tilor lut A.C. Cuza ; numele venea de nind apol un personaj Influent tn
tea. Lunga întYevedere cu Go- la cel al Ligll AplrArll Naţional­ cercurile camar ilel. l n perioada de
Creştin e (L.A.N.C.) - n.n. care ne ocupăm , era prefectul Poli·
1 Principesa E len a, fosta so ~i e • Pot rivit Legll electorale din ţle l Capitalei - n .n.
a regelui Carol II, mama pr inci- 1926, tn cazul tn care nlcl un pa r tid 1' ln perioada la care se re feră
pelui m o ş ten ito r ~1 l bal - n .n . nu obU nea tn alegeri peste 50% din tnsemnărlle, generalul I on An to-
• Principele moş ten t tor ~llhal tot alul voturilor, partidul cel mal nescu era t ncă adept al politl cll
purta t i tiu de .. mare volcvou de bine s ituat primea un numAr supli- externe tradi ţi on a le all!.turl de Anglla
Alba Iulia" - 11. n. mentar de mandate (aş a-zisa primA şl F ranţa - n .n.
a Generalul ~ . (' o ndt•P!'CU, sfetnic maJori tarA) necesar tntrunlrll ma.jo- 11 Mibal Antonescu, aderent tn
apropiat al regelu i - '""· rlt:lţtl tn Parlament! cu condlţla această pertoadl la gruparea libe-
• Ernest Urdl!.rcanu , flgurll. cen· tnsl!. ca el al fl real zat minimum ralA cond usă de Gheorghe B rătl an u -
trall!. a camarllei de la Palat - n.n . 40% dln voturi - n.n. n.n.

59

derea. A daugtl: "!ţi mulţumesc
[petJtru] ce ai ftlcut pentru
tnine".
1938
2.1.
Se su spendtl Adevărul, Di-
min eaţa, Lupta. I orga se su-
ptlrtl şi tmi spune cd se expa-
triaztl. A ranjez lucrurile prin-
tr-un comunicat interpretativ
4.1.
Se produce o panictl tn cer-
curile evYei eşti 1 , care retrag de-
pozite de circa 400 milioane
din btlnci.
Presa franceztl ostiltl, cea
engleztl rece: Italia exulttl.
V tld pe Vaida, ctlYuia ti spun
stl adopte expectativa binevoitoa-
re. P oate ctl tn viitor vom re-
face Pa,-tidul Naţional- ŢIJytl­
tJesc. E de acord. A primit
propuneri de tmptlcare cu Ma-
tJiu. Le-a reft,zat. Spun lui
Urddreanu stl-l vadd [pe Vai-
da] şi stl-i dea oxigen. Se şi
face.
8.1.
Vizitez pe generalul Anto-
nescu la PYedeal. A avut o
convorbire ct' Codreanu, care
i-a spus ctl e hottlrît stl se men-
ţină Îtl legalitate . Antonescu
cere desfiinţarea cen zuYei (spre
a satisface pe S telian P opescu 12 },
atitudin.e neprovocatoare faţtl de
Ga,-dtl şi desfiinţaYea ldn-
cierilor. Am impresia ctl e
prea puţin ataşa t de gu vern .
9.1.
V tld pe primul ministru.
1i comunic cerintele lu i A nto-
tJesct, . Se cam ... ~. li spu n ctl
trebuie ftlcut cartel electoral cu
V aida sp,-e a acoperi A ,-dealul ...
Accepttl mai mt'lt de formtl
[ ... ].
10.1.
Lungtl convorbire cu u "dtl-
reanu. !mi spune ctl am ctlptl-
tat încredeYea regelui. ln seara
asasinării lui Duca, panictl,
telefoanele cu Palatul, Ploieşti .. .
deranjate, un grup de gardişti
surprinşi în pddurea Palatu-
lui. El singuy toatd noaptea
a oygatJizat cu sînge rece paza
etc.
1Era efectul unor mllsurl ale
guvernului Goga-Cuza cu caracter
antisemit - n.n.
• Stelian Popescu - om politic
de dreapta, proprietar al zlarulul
Uni1;ersul, tn mal multe rtnduri mi-
nistru - n.n.
J Llpsll tn t ext - n.n.
60
-
1i spun ctl situaţia gu ver-
nului nu e tocmai buntl : 1)
Goga nu aYe paYtid, 2 ) nu au
concepţii, impyovizeaztl, 3 ) di-
vergenţe între Goga şi Cuza,
4 ) cercurile financiare şi eco-
nomice saboteaztl, 5) general
Antonescu şi Gigurtu' simpa-
tizeaztl cu GaYda, 6 ) prin
concent".area libet'altl şi even-
tualtl acţiune comund cu naţio­
nal-ţt!Ytlniştii • se sltlbeşte pozi-
ţia noastrtl.
Spun ctl trebuie atenţie la
Vaida şi p,-egtltitd întYegi,-ea
PaYtidului Naţional- Ţtlrtlnesc
cu n os.
E de acot'd, va voYbi [cu]
Rex.
12.1.
Goga md ia de la ga1'tl cu ma-
şina lui şi-mi spune ctl a vor-
bit cu popa Moţa5 , cat'e i-a
p,-omis s4 luct'eze pentru desfa-
cerea pactului dintre ga1'd4 şi
naţional-ţ4Ytlnişti [ ... ]
13.1.
Consiliul economic sub p,-e-
şedinţia Rex, la Palat. Am
fost invitat şi eu, deşi nu am
depa,-tament economic. S-au ho-
ttlYît mtlsuYi pentru ieftini1'ea
traiului. Sare, petrol, bum-
bac. La bumbac am pyopus
eu, şi Rex a ap,-obat, ca sa se
instituie monopolul comeYţului .
S-a hotdYtt naţionalizarea Dis-
comului0. Rex a pyopus înlo-
cuirea impozitului agYicol prin
o tax4 de vînzaYea pyoduselor.
Dup4 consiliu, R . m-a re-
ţinut 30 minute. Am discutat
asupya situaţiei. Mi-a spus
ctl are scYupule în p,-ivinţa
dizolvtlrii Parlamentului îna-
inte de întrunire 7 . Rtlspund
ctl nu putem meYge pe terenul
lui M aniu . Vorbesc de necesi-
tatea unei întYegiri naţional­
ţtlY4nis te cu Vaida . E favoYa-
bil şi va chema pe V aida în
audienţ4.
Seara UYd4Yeanu îmi spune
cd Rex i-a comunicat cd eu
nu mai sînt aşa pesimist cum
ti spu sese el. UYd4reanu ada-
ug4 c4 a luuat pentyu calma-
Yea Gdt-zii de fieY . Ct'ede că
e bine stl facem şi noi întregi-
rea cu Vaida , înainte de
• I on Glgurtu - Industri aş şl om
politic; a sprljlnlt material Partidul
Naţional-Creştin, !lind unul dintre
prietenii lui Octavian Goga - n .n .
• Membru al Garzii de fi er - n.n.
• Societate partlcularll pentru
distribuţia comerciala a tutunului
- n.n.
' Inainte de şedinţa lnauguralll a
noU sesiuni - n .n.
alegeYi8 • Spune c4 R ex md va
chema în audienţ4 împYeun4
cu Goga.
Goga, niţel îng,-ijorat, adu-
sese la Palat decretul de dizo l-
va1'e. Rex nu l-a semnat.
14.1.
Rtldulescu-Mehedinţi9 a adus
la audienţtl decYetul de dizol-
vaYe . R~x nu l-a semnat, 1'e-
zervtnd rdspunsul. In cursul
convorbi1'ii, Rex l-a întYebat
dactl nu s-at' putea obţine tncYe-
de,-ea majoYitdţii liberale tn
Came1'tl!
Vaida a fost primit în audi-
enţ4.
Codreanu a ftlcut decla1'aţii
neostile guvernului .
Libe,-alii s-au înt,-egit10 • T tl-
tdrescu pare tncet'cuit. Maniu
ar încerca o manev Yă cu Dinu
B1'tltianu.
15.1.
Goga tmi spune ctl l-a vszs-
tat U1'dt!Yeanu şi l-a întrebat
dactl aY avea o obiecţiune în
cazul primirii tn audienţ4 a
lui lvfaniu şi Codreanu .
18.1.
A udi enţ4 la ,-ege. A probtl
decretul cu schimbarea sem-
nelo"u . Rex îmi spune ctl a
voYbit cu Vaida şi l-a îndem-
nat la o înţelege1'e cu centriş tii.
Vaida rezis tă .
Rex îmi spun e că PYobabil
CodYeanu va cere audienţd.
VoYbesc mult cu U Ydăreant' .
Ii spun că pyimiYea lui M aniu
ar fi catastrofald pentru n oi.
Unicul argument contra lui ar
c4dea. E de acord, renunţă .
M tl tntreab4 ce cred de eventua-
la primire a lui Codreanu.
Rtlspund c4 dac4 a1' cere el
şi ar pyomite linişte şi [s ă sel
dsptlrteze de Maniu, ar fi itJie-
Yesant, deşi aceasta ar cr6ş t e
acţiunile rGdrzis]. U'Yd4reant' îmi
spune că va chema pe T illeat2
• Guvernul G:>ga urma sa. orga-
nizeze noi alegeri parlamentare;
!lxate pentru luna martie t 938 ,
acestea nu au mai avut loc - n.n.
• V. Radulesc u-Mehedln ţl, mi nis-
tru de Justiţi e - n.n.
10 Este vorba de reruzlonarea
celor doua. grupâri Il berale conduse
de Dinu ş i G. Bratlanu - n.n.
u Potrivit tradiţie i , fiecare par-
tid tnscria pe listele electorale un
semn distinctiv, uşor de re ţinut de
catre aleg;Uori , mal ales cll numa-
rul anatrabeţilor era pe atunc l
destul de ridicat. Guvernul G:>ga-
Cuza preconiza înlocuirea semnelor
prin puncte, al cllror numllr cores-
pundea cu numllrul rezervat parti -
dului respectiv tn tabelul electoral
- n.n.
u Vlorel V. Tilea, exponent al
aripii ,.tinerllor liberali" - n .n .
 --
şi-l v~ împinge la înţelegere
cu noJ.
Publicdm decretul modifica-
tor al legii electorale şi diz.ol-
vdrii; h'dm locul 1, liberalii
2 etc. Nlare efect. In genere
opoziţia a suportat. Singur Ma-
tliu cu contestaţii.
23.1.
M aniu face contestaţie la
comJsta electorală pe tema
neconstituţionalităţii decretu-
lui. Aflăm cd Lupu, S tîrcea1 ,
vor să trimitd la Casaţie. Co-
munic lui Urdăreanu, care tri-
mite pe Gavrild Marinescu la
S ttrcea să-i spund cd -i desti-
tuim [ ... ]
1.11.
!t:tocmesc două circuldri, una
a mea către prefecţi, a doua
semnatd de Goga cdtre partid,
prin care se cere ordine.
2.11.
Sînt chemat la rege în audi-
ettţd. !mi vorbeşte de un inci-
dent avut la Bacău de un om
al lui Cancicov 2 • !mi spune că
Prat Soutzo 3 primeşte gardişti
şi ar trebu i prevenit. Crede că
ct~ Garda nu vom mînt•u i cU
timp vor fi [va avea] conaucă­
tori.
Intreb dacd putem face u z
de arme. Răspunde da. Adaugd
sd uzdm şi de gaze şi spune :
"A sta nu î nseamnd ca să ttu
faceţi uz de arme".
V dd apoi pe Urddreanu,
care îmi spune cd a p rimit
vizita a doi industriaşi care
at' propus un gt,vern naţional
al liberalilor cu naţional-ţărd­
niştii.
3.11.
Intrevedere cu Goga şi gene-
ral Antonescu spre a vedea
ce fa cem cu Garda. Antonescu
spune să aplicdm legea. Guver-
nul a decis sd it:terzicem o
anume formd de propagandd,
sd aplicdm mdsuri. Sd nu
facem uz de arme, ci să-i ares-
tdm. 1ntreb unde închidem atî-
ţia oamen i . Imi spune sd-i
punem în cazdrmi.
6.11.
Incidente cu gardişti în Ilfov.
J andarmii trag şi om oard un
gardist, rdnesc alţi tt'ei.
1
Membri al Comisiei centrale
elector ale - n.n.
• Mircea Canclcov, fruntaş al
P .N.L.-n.n.
• Reprezentantul neoficial al ge-
neralului Fraoco la Bucureşti - n.n.
Met'g la Ut'ddreanu şi îi
spun cd s!nt de Pdrere sd nu
cenzurdm nimic şi sd publicdm
'rapoartele asupra acesto'Y inci-
dente. Dupd ce a înt'Yeba( pe
Rex, mi-a 'Ydspuns afi'Ymativ.
!mi adaugă în t'Yeacdt c&. Nfaniu
a depus un memoriu cont'Ya
Gtl'Yzii şi Dinu Brătianu a
cerut audienţă asup'Ya situa-
ţiei. !mi adaugă cd mă va
ţine la cu'Yettt, O'Yice s-ar îtt-
tîmpla .
!nţeleg cd deja se pregdteşte
altd formulă de guvern. Extra-
O'Ydinard mobilitate 1 Unde vor
ajunge pe această cale? [ ... ]
7.11.
A udienţd la t'ege. Raportez
incidentele din ajun : doi morţi
legiona1'i împuşcaţi de j anda1'-
mi. R ex 'Ydspunde : "La asta
te aşteptai".
Discutînd apoi, în afară de
se'Yviciu, mă înt'Yeabă dacă c'Yed
cd e bine să facem alegeri?
A semenea, ce e de făcut da-
cd Cu'Ytea de Casaţie anulează
decretul? Rtlspund cd dacd gu-
vernul M aiestăţii Sale ar că­
dea de la pute'Ye trîntit de Ca-
saţie, după ce un alt gu ve1'n
al M.S. a cdzut t'Yîntit de popo1',
lovitura ar me1'ge mai su s. In
ce pt'ivesc alegeri~e, cred . cd
nu e bine sd se avJzeze înaJ1zte
de 25 februa'Yie. 1mi vorbeşte
de nevoia de a schimba Con-
stituţia şi md întreabd cum văd
ca metodd. Imi spune că s-a
gîndit odată la utt gt~vern girat
de oameni de suprafaţă, cu
minişt1'i de S tat şi avînd oa-
meni tineri ca'Ye să lt4C1'eze
efectiv. Răspund cd pe planul
actual şi al pa'Ytidelor cot?t-
p'Yomise nu se v.a put~a îmJ?'t.e-
dica Garda de ftet'. Dnnpotnv ă,
recomand o fo 1'mulă în afară
de pa'Ytide, Constituţie . ..•, ~~­
minist1'aţia p1'eluat&. de mJh-
tari şi apoi refet'endutn .
1ntreb pe 1'ege dacă are for-
mula. !mi spune nu şi nu ar
fi posibil înainte de 1O zile.
Dejun la Goga şi Antonescu.
! nt'Yeb de situaţie. [Goga] V1'ea
să pună regelui chestia de Î11 -
C'Yede'Ye. U'Ydăreanu l-a între-
bat [pe rege] dacă are. obiecţit~n.e
sd primească pe DJnu Hratz-
anu .
Get' şi [Goga] a cceptă s ă
dea o decizie că tre f>te/crti pen-
tru yept'imarea e.rr.esPlor anti-
semite.
V dd pe Urdăreanu care
îmi spune ctl a discutat c1~
• Lipsli. tn text - n.n.
Goga, ca1'e i-a cet't't să ttu i se
împlînte cuţitul prin spate şi
înt1'eabă dacă să meargă la
'rege. I-a răspuns afirmativ.
Discutînd apoi cu mine, îmi
spune planul: un gu vern sub
prezidenţia patriat'ht,lui, cu toţi
foştii prim-tnit~iştri fără por-
tofolii , apoi/: 1Vlicescu - Extet'-
ne, general A n.totz.escu - Arma.-
ta, ett. - Intet'ne - un moment
a fost vorba s ă tt'ec la Exte1'ne,
dar regele a spus: tnai aproape
îmi e cămaşa de piele decît
Geneva ! ; apoi Ghelmegeanu. şi
Po tîrcă, lttct,leţ, Cattcicov etc.
S-ay face un Consiliu de Co1'oa-
nă, s-at' da o proclatnaţie căt1'e
ţa1'ă şi s-ar pune în vacanţă
partidele .
9.11.
Sî·n t chemat la ora 3.15 de
U1'dăream.t.
1\Iă introdttce la rege, in
locuittţa din dost'l Palatt~lui.
Deşi et'am în vestiar, găsesc
pe Rex cu Tătăt'esctt. Acesta
sptttt.e itnediat: "Regret ct'i tl'"
am avut un om ca A nnand
Călinescu. ca colabo1'ator . Aş
fi fost fericit". Rex spt.ttte:
., P e d-ta.. domnule T ătăresc"' ·
mă bizui în < 'Comitetul de
patt'onaj•, ia1' pe Călinesc·u
mă biztti în guvern".
T recem în altă camet'ă şi
1te aşez&.tn îtz. j untl uttei mese :
Rex îtt cap, Tătă1'esctt la dreap-
ta, et~ la stînga şi lîngă mitte
Urdăream, .
Examin.ăm probletna lovi-
tun"i de stat . Gt4.vern compus
din comitet de pat'Yonaj (foşti
pr?·m -m iniştri), cu. patriarlml
preşedittte, apoi titttlar et~ la
1 nterne, l\1/icescu , general A tt-
tonescu şi Victor Iamattdi, Can-
cic01' Savu, Căntărăşescu, V.
Niţest u, [P etre] Attdrei, V.
Rădulesct,, gette1'al Floresctt.
A dminis traţia lt~ată de co-
lonei în judeţ. Procla:maţi~ R ex,
(1poi sta re de asedttt., dtzolva-
t'ea pari idelot'.
Dezbateri pîttă la ora 6.~0,
sfabilin.l p'Yogramul pentru ztua
de 70.
10.11.
Goga e chemat îtt a:udienţ~.
Rex U spun e că tt'eb~,t~sc a mt.-
nate alegerile. Goga_ z.şt .~a ~e­
misia. Sînt convocaţJ foşttt p~zm_­
mitlişt1'i . S ea1'a se consl~tu! e
guvernul n ou sub preşed1.nţw
patriarlatltti. La 1 ttoaptea Se'
ţine la Palat c~nsiliu sub P1't>-
şedinţia 1'egPluJ .. Proclamafu,
ofiţeri ca p'Yefecţ"' etc
61
 -

Atunci. 1961 ..
... apa-rea p-rimul numa-r al publicaţi1i tJOaslrB. 1mplinim acum zec1 ani de ctnd, luntl de luntl, ne
stt'tlduim sa f im la tnalţimea. exigmlflor multiple cat'e tJe obligtJ şi '" onor1aza.
La tndlţimea exigenţei de a -rjspufJdl - ln rffJd cu fnlf'eaga colectivitate a istoricilot' - tnt:ato-
f'if'ii de cdpetenie de a ."aspfndi ad81Jtlrtd istoric desp-re viaJa şi lupta popo."ului -rom4n din cele mai
vechi timpu,-i, despt'e isto-ria tutu-ror popoa-r1lo-r Eu-ropei şi ale celoY1alie continente, tntemeindu·ne,
aşa cum afit'mam In Cuvtntul cltre Cititori din numarul 1/1967, p1 conCipţia caltluzitoare a isto-rio-
g-rafiei -rom4neştt - materialismul dialectic şi istoric.
Aparut t n clim atul spi-ritual, tn atlua smsuri novator al Cong-resului al IX-lea al P.C.R. , Ma-
gazin istoric a ţinut sa-şi tnscri1 fntr1aga jnlblicistic4 In param1t-rii. o-rimt4rilor fundamentale şi
practice destinate ştiinţelor istorici de 1xpuneril1 s~erelarului general al pat'tidului, tovartJyul Nicolae
Româ.~ de flurire a ~ocietiţii sociali~te multil~teraL ~ezvolt~e 'i
Ceauşescu, de documentele CotJgresdor X şi XI al1 partidului. de Programul Partidului Comunist
tn~~ntare a .RomAniei spre
comumsm, de m tlsurtle pentru perf~eţsonaf'la actwittJţu sdeolot'ce şs poldsco-educat·w e. Ne-am con·
centrat fn toţi aceşti ani contf'ibUţia - p1 m4sura mijloaulor unei revsste d1 cultura istoricil - sp,-e
evidenJiet'ea stritlucitei epopei naţionale a poporulus nostru. Nu am ostenit s4 milittlm psntru ade ..
v4Yul a xiomatic lt~ftJţişat nou4 tuturora d1 preşedintelB republtcii, tovartlşwl Nicolae Ceauşescu,
pot,-ivit ctlruia "Rezultatele cercetlrii istorice sint de naturl sl ajute omenirea contemporană să
înţeleagă mai bine legile obiective care guvemeazl societatea, necesitatea $ie a acţiona fn spiritul
cerinţelor progresului. De asemenea, istoria este chematA. sl sprijine, prin concluziile sale,
perfecţionarea organizlrii societlţii de azi, relaţiile Intre .state şi naţiuni, conlucrarea paşnică
dintre tcate popoarele lumii". ·
La tnillţimea exigenţsi de a fi credincioşi ilus#rului e~smplu al publicisticii istorics a tnaintaşilo-r
şi In primul t'lnd al celui de la care ne-am r1vi1Uiical chiar titlul: Magazinul istoric pentru Dacia
al eroilot' paşoptişti tn frunte cu Nicolru B4luscw.
La tntllţimea e~igenfei tl1 a coresjJf4fJd1, numelr d1 numelr, filtJ de filei, rtnd d1 rttul, tncredet'ii,
entuziasmului, f idelittJ#• cu câr1 mar1l1 tJOstru public citilof' a sprijiKit, din prima clipa a exis-
tenţei sale publscajia n oastt'd. Pentru col1giul şi col1ctivul redacJioKal, dialogul veşnic Pt'oaspitt, Yecon-
fortant şi critic, comf?etent şi atent, cu cat'e cititorii ts1 OtJOf'ltutl ds un dec1niu. fntt'·O mdsu-rd exemp lat'd,
este o su1-sil vie de •nspira#e pent1'U tttlf'la(_a no4StrtJ muncel. ln masivul nostru curier zilnic, p ,-e-
zenţa citito,-ilot' din t'tnduf tuturor ca~e orislor de oammi ai muncit, dintr1 rom4ni ca şi apat'ţintnd
tuturo,- naţionalitdţiloY conlocuitoa1-e In rtJţit1, ditt toat1 zon1l1 şs regiunile ţtJrii. şi nu odatil din zsci
şi zeci de alte pitt'Ji ale globului, ne tn repttJJesc stJ vedem t• publicul nostru cititor colaboratot~ul nos-
t,-u numa."ul unu. Duptl cum pt'intre colaboratorii noştrii p-rincipali ti Includem pe muncitorii , teh-
nicienii şi inginet~ii fabricilor und1 se pţoduc Mrtia şi cartotasd p1 cat'B este imprimattl -revista, pe
cei care tn cadrul Combinatului Poligrafic "Casa Sefttl1ii", traduc tn limbaj tipografic articolele -re-
vistei noastre şi tntreaga ei ilustrajie.
Cei aproximativ 100 000 iubitori ai islorin. efJi au parlicipat la p-rimell cinci ediţii ale concursut'i-
lo,- Magazin istoric, ca şi cei aproximativ 15 000 cititori cor1spofftlenJi sint o S~mnificati.v il expres-ie J
1
a colocviului permanent ce se tl1$ftl,oarel Intre Mi şi cei c1 ne cit1sc, ne trimit aprecierile, criti-
cile şi pt~opune,-ile lor. Am vr1a sit facem o confithnJtJ, prin ae~astd poştd a decensului : daca cele
peste 2 200 articole, evoctJri, r~porlajl istoriCI, int1rviuri, crotJOlogi• au fost scrise şi şi-au atins
ţinta şi dactl peste 800 autori rom4ni şi slrtJini au apl.rut In auşt/ ani ln coloanele revistei. noast-re,
un mare met'it revine sugestiilor primiti ditJ part1a leclorilor noştri. ~otlv tn plus sPf:e a vedea ct%
o t'evistil ds cultu ra i sto,-ictJ poate rdspunde m1nirii sal1 adsvtJrate numai dactl soarbe fitr4 tncetare, din
izvorul dtlt4tor de viaţtl al opitJiilor celor mulli CI o cil1sc.
Sutelor de mii de cititori-colabot'atori (tntr-un dlcefliu. r~vista noastrt% s-a difuzat tntr-un tiraj
ce atinge apt'oape totalul f!opulaţiei ţarii) le adr~stJm mulţumif'ilB şi rscunoştinJa noastra fiet'binte.
Stl nu uitam n ici o cliptl ctJ redescoP•rirea istoriii, la care şi r~vista n oastril tşi aduce contribu-
ţia, tnvede1-eazd profundul intlf'es al J4rii fJBnlru t-recutul, PY•zentul fÎ viitorul ei. Ne amintim tn
aceastd p1-ivinţt!l ctl unul din ma1-it clasici ai istoriografili rom4n~, Dunlt-re Onciul, spunea : "Inte-
resul unui popo,- pentru istoria sa 1ste, totodattJ, mtJsura cea mai sigurtJ peKtru gradul s4u de cul-
tut~it, pentt~u civilizaţia lui".
[a,- noi vedem In acest interes un ssmft al civilizaţi1i socialisti: de utlde tndatot'irile, şi mai
pline de -respottsabilitate, ce ne aşteapttJ trsefntl hotarul acesl14i prim deceniu de activitate, tn slujba
unei autentice culturi istorice de masti.
Cristian POPIŞTEANU •
Nicolae MINEI

62
 FELICITĂRI
Cu prilt;ul Implinirii a zece ani de la apariţia primului
num4r al Magazinului Istoric, numeroşi cititori au ti·
nut a4--fi expri?M amU?Mntele lor atatornice de multu-
mire, pretuire şi atQfamen t fata de reviata. Modeatia -
şi apatiu( de care di•pun~ - ne Impiedica sa reprodu-
cem toate acri•orile primite. Multumim tnsa tuturor
pentru caldele felicitari şt urdri adresate, ca şi pmtru
propunerile şi •ugestiile formulate şi cu aceat prileJ. lald
Şi el~ extraae din multele scriaori primite la Implinirea
a te~ ani de aparitie:
..Lunar, aştept cu nerAbdare Magatinul iatoric -
ne m4rtunuşte contabilul pensionar ILIE BARCEA ,
din Ploieşti - şt aproape nu las revista din mtnl ptoă
nu o termin de cltlt. Această colecţie o consider cea
mal valoroasl carte de Istorie din biblioteca mea, tn-
tructt cuprinde un volum mare de lnformafll şl Inter-
pretări necesare, cred eu, nu numai specia l ştllor dar
şi noul, cititorilor de rtnd, pentru completarea cuiturlt
noastre tn .acest domeniu" .
.. Dedic cea mat mare parte, dln puţinul meu timp
llbe..rJ frumoasei şi lnstructlvel dv. reviste", ne acrte şi
CO~STANTIN PlRLECI, din Paşcanl.
Dupd ce ne fmpc:lrtdşeşte, la rtndul adu, ca abia aşleapta,
,Juni de lunii., aparlţia unul nou numAr al revistei"
.r.NRICH HERTUG, din Bucureşti, continu4 : ,.Am
aflati prln Intermediul Magazinului istoric, fapte şl
even mente scrise aşa cum a-au petrecut la timpul
respectiv, tAri denaturAri, redate Impartial, aşa cum
de altfel trebuie scrisA Istoria. Orlctt aş rl dorit eu sau
ml11e de cltltorl, cu adevărat Interesaţi sl cunoascA
acest e aspecte dln Istoria poporului nostru şl a celor-
lalte pop oare, nu am tl avut posibi litatea sl le cunoaş­
tem dacA nu ar fl existat M agazinul istoric".
ALEXANDRU LĂZĂRES CU tol din Bu cureşti, ntt
trimttş o poezit, intftula14 Dedicaţie - Magazinului
Istoric ; reproducem dou4 vtr4turi lmp4rtdşind unul din-
tre motivele pentru care coreapondentul nostru urm<lreşttt
reviata : .. o citesc pentru el vreau 1 Sl ştiu strlm oşll
cum trAiau".
ROMAN MIHĂE SCU dfn Timişoara, dupd cum
ae recomand4 ..un vechi cititor al revistei tncl de In
primul numAr, dln aprilie 1967 , precum şl un pasionat
participant la concursurile Maaazin istoric, tnceptnd
din anul 1971" tşi exprim4 bucttria de a lua parte şi
la concursul din aceşt an, l\lemorla Independenţei, care,
remarc4 cititorul n oslru, "pe ltnga. faptul cll este educativ
şi atrAgAtor, ne prilej ui eşte şt o rememorare a faptelor
de vitejie ale poporului român pentru apArarea llber-
tlţll şi Independenţei naţi onale" .
Calde cuvinte de apreciere la adresa revistei noastre
am primit şi din comunll Remetea. "tn numele Consi-
liului comun al pentru educaţie polltl câ şi culturA so-
cialisti R emetea, Jud . Bihor - ae lpttne fn scrisoarea
umnat4 de IOAN P . POPA, preşedintele şi pro(. 'MIR-
CE A P . MIHE Ş, vicepreşedintele acestui Consiliu -
vl transmitem fellcltllrl cu ocazia tmpllnirll a 10 ani
de la apariţia acestei minunate şi deosebit de util Il
revistA care este Magazin iatoric.
Vl asigurAm cA revista dv. a constituit şi va consti tui
un bun izvor de lnsph•aţle pentru noi tn activitatea de
educare a cetlţenllor comunei. Dorim ca ş i tn viitor
sl gAsim tn paginile revi stei materiale care să e refere
la trecutul glorios de luptl!. al poporului nostru, al tutu-
ror popoarelor lubl toare t.le pare d 1n tn treaga lume .
Fie ca revista dv. sa. u,Jungd JW masa t uturor co muni ş­
tilor p atriei, a tuturor oamenilor m unci i t.lornicl •le cul-
turi, a tuturor celor ce Iubesc Istoria".
ALŢII SINT OAMENII, ALTELE TIMPURILE
Unul dintre cei mai t."cl1i, mai statornt ci şi mat a N -
tati cititori, ing. MIIIAI MAltCULESCU , din !'latra
Neamţ, ne adreseatc1 o scri<~otm• pe carP, flaca llpn/lul
ne-ar permite, am reproduce-o in intregiml', lntr-alit tlo
frumoasa n i s-a pdru t:
"ca unul dintre miile de ci titori anonim i, care v-au
l nsoţlt pas cu pas, ci tind fi lA cu !llâ tot l'e aţi puhllcat
In toate numerele revistei, vn :uJrc•sez di n Inim ă cele ma l
calde feli citAri ş i multum iri pen tru munca depusA,
pentru adevArul l t~ torlc şi pentru mmnt-n tele ctco. eblte
pe care ni l e-aţi t.ll\rult, tn oilnd u-nc la rindul d \'. tn
trecut, ptnA tn fata tnalntaş llo r. Cu aceeaşi sti mă l:' l
dragoste, vl doresc tn continuare s ă ave ţ i puterea de
a s trăbate greutăţile profesiei, ale rolulu i pe care Il
aveţi şi ale vi eţ ii , pentru ca şi tn decenii le viitoare re-
vista dv. - şi , de fapt, a n oas tră - sA fn re~lst re ze ace-
l eaşi succese !
Tl ntnd seama de larga difu zare a revistei - pracll c
aproape to toată lumea - doresc ş i vll urez ca, tn con-
tinuare, paginile el sA tie caracteriza te de a d evăr ş i
obiectivitate, astfel ca ln viitor Is toria sA con emneze
aceastl cali tate, atrlbulndu-1 un meritat ş i demn loc,
alAturi de tnalntaşa sa Magazin istor ic pentru Dacia.
Un amAnunt: dupA socotelile m ele - stati stica
fiind şi ea printre cludătenllle mele - dv. ati tipări t
tn 10 ani un număr de t O 71 2 pagini , p ag ina 10 000 rilnd
pagina 56, a nr. t 09, din aprilie 1976 , la arti colul A ustria
1926-1934 .
Vreau să adaug ş l un cuvint t.le Incurajare, tn legătură
cu necazurile p ricinuite de cutremur bucure, tenllor şl
locuitorilor din alte o raşe afectate. 1n acest scop, vol
evoca o amintire p ersonală. DupA ce cu vreo 20 de zile
tnalnte de Armand CAllne cu, tn lmprcJurl!.rl destul de
neclare, se pare cauzate de aceeaş i s ur 11, Il pi erdusem
pe tata, dupA bom bardamentul de la 4 aprilie 19t. 4 tn
Bucureşti, noi am rAmas cu viaţa ş i cu ceea ce era pe
n oi. Pe str. I acob Negruzzi, la nr. 13, din crte ş tiu , ş i
acum mal este un gard tn dreptul corp ului de cH\dlrl
tip vagon tn care locuiam ş l care atun ci -a prA b uşlt
peste noi. A mal rAmas doar adresa .
ln toamnA, dupA 23 august ctnd am revenit tn Bucu-
reşti de Ia farl unde fuglsem, mnm n adresa pe la diver-
se lnstHuţl , ctte o cerere: .subc;t>mn ata pror. )larla
~lllrrulesc u, vllduvl cu doi copil ş i sin istratii. ... • ş i pri-
mea un r Aspuns de la un tlornn elegant di n adminis-
traţia tncl neschlmbatli a Uz i nr tor Gr l vlţ a: ~tDon mnl1,
pe mine personal, treaba a ta nu mll Impres i o n ează ~~.
Pentru moment, ne caza erll Intr-una din clasele
colii primare nr. 40 C.F. R. unct e rn nmn avea cated ră .
1 şcoala t rebuia Rll. fnceap~, Iar noi !IA. ellberAm locul.
ata zicea cu ţArtna tn g urii d in auf(us t 1939, lnr noi,
tncotro? Nu mal contin ui.
' Astllzl, a lţii stnt oamen ii, (IJtclt• ti mp urile".
DE PE MELEAG URI STRĂINE
Jn saptdmtnile care au ur null ratastro(alului cutremur
de la 4 mctrtie, pe adresa noastra au sosit n umeroase mesaje,
trimise de redactii ale unor reutste cUt istorie, pro(eson.
universitari, cerceldtori fn domeniul istoriei, z iarişti,
publicişti şi cititori din U. R.S.S., S pania, M area B r i-
tanie, R .S . CeiJoslovaca, Republica Dttmocratd German4,
Republica Federal11 Ge, mania, !ta/fa, R.P. Unga r4,
Elvetîa, Statele Unite etc.
In aceste mesaje semnatarii wr işi exprimd simpatia
şi compaaiunea fatd cUt cei a(eclali de Ct.Liremur, solidari -
lalea cu lupta eroic4 des{dşura tc1 de ])opon.tl romdn pen-
tru fnlaturarea urmdr ilor dttzaslruosului sei m.
L e multumtm tuturor pe area'!ta cale.
, ------------- -- ~
1
l
11
OOJ\1 '"E S, J,r , ani n UJ 1 c. POPIŞTEANU A H erolc and Hard H lstory ... 2 e V. CANDEA Tbe Concept
or I ndependence and tbe Romanlans ... 4 • (1 . lUAC0VESCU 1877: Diplomatle Courier... 1 O • F. TUCĂ Stonc Chro-
nlcles ot Indcpendence ... 16 • v. NET EA 1876: I .C. DrA.tlanu's Mlsslon at Llvadla... t 7 • B. JUARINESCU and
S. TtĂDULE CU·ZONER Bucbarest One Hundred Years Ago ... 20 e G. CANTILLI War Memolrs ... 23 e ~1. O"OLER
\ Famous Country Named Dacla ... 28 • Hlstorical Di ctl onary. Thraclan Peoples and Tribes ... 33 • A. KAREŢKI,
L. E A..~ and T. HOLBAN 1939: Pollsh Refugees In Romanla ... 34 • Recalllng Independence - Anotber :l \lagazln
Istoric Contest...48

SO 1'v1AI c. (Jtl to rou 1 ) C. POPIŞTEANU Histolre M rotque et eprouvee ... 2 • V. CANDEA La notion
d 'i ndependance cbez les Roumalns ... 4 • G. MACOVE CU 1877: Courrier d lplomatique... t O • F. TUCĂ Cbroniques
c n pi erre de l'Independance ... t6 • V. NETEA 1876: La mlssion d e I.C. Brlitlanu A Llvadla ... 17 • B. 1\IARINESCU
·t S. RĂDULE CU· ZONER Bucarest il y a 100 ans ... 20 e G. OANTILLI Memoires de guerre ... 23 e .l\1. GULER
Un p ays renomme appele Dacia ... 28 • c. PREDA Dictionnalre bl storique. Peuples et trlbus thra<'es ... 33 • A. KA·
llfo~ TKI, L. EŞANU et T. HOLBAN t 939: Retugles polonals en Roumanie ... 34 • Memol re de l'Independance - Un
nouveau concours de 1\Iagazln lstorlc ...48

). E .il\ ~ (1) .ft.mnafl TOP ) K. norrDJUTSIHY r epouqecHaR II UCITbiTaHHaR UCTOPUR ... 2 . B. KbiHJI;SI
ITOIIFITU6 ne) aauCnMOCTb y PPfbiROB ... 4 • r. MAKOBECKY 1877-bltl: r. : ,lhmnoMaTH'16CI<IUl HYPbCP ... 10 . CJ). T'YR3
HaMcuewe neTooHcn: H eaaBHCHMOCTH ... 16 • n. HETJI 1876-bltt r. MHCCHR H . BpaTHRuy s Jin saAHn ... 17 • :s. ~IA·
PIUIECKY, ID. P3Jl:YJIECKY· aOUEP Byxap ecT, 100 neT TOMY Ha3aA ... 20 e r. KAHTHJIJIH Boeuuble MeMyapb1 ... 23
G :u . riOJIEP 3ea~t emtTaR CTpaea c JIMeJieM .UaKHR ... 28 • K. ITPE,nA H cTOPII'leCKHll eno sap&: <DpaHBlicHlle
n.1e\leHa ... 33 e A. KAPEUKH, JI. EffiAH$T, T. XOJIJ)AH 1939-bltl r. llonbCHUe OemeHt.tbl B PyMblliWI ... 34
G ITaMFITb H eaaBHCIIMOCTH - HOBbdl KOHMYPC 1\laraauu IICTOPIIB ... 48

·NH '- (1 umlnl he Ot~ .rh rh ) C. POPIŞTEANU Ruhmvolle und erprobte Gescblcbte ... 2 • V. CÂ.Nl>EA Der
Unabhăngigke ils begritr bei den Rumlinen ... 4 • G. l\1ACOVESCU 1877: Dlplomatiscber Kurier ... 10 • F. TUCĂ Il\
Stel n gehaucne Chroniken der U nabbănglgkeit.~ . l6 • V. NETEA 1876: I.C. Brlitianu's 1\lisslon in Livadla ... 17
e B. ~IAR I NE CU, . RĂDULESCU·ZONER Bukarest vor 100 Jahren ... 20 e G. CANTILLI Krleg~erinnerunge n ... 23
: u. OOLER Eln beruhmtes Land namens Dazien ... 28 • o. PREDA Historisches WOrterbucb. Tbrakiscbe Geschlecbter
und S tămme ... 33 e A. KAREŢKI, L. EŞANU, T. HOLBAN 1939 - P olniscbe Fltlchtllnge in Ruml1nien ... 34 e Das
Angedenken dcr Unabhll.ngigkei t - eln neuer Wettbewerb der Zeitschritt Magazin 18torlc.. . 48

~M ARIO ( .il!atorla roman ) o. POPI ŞTEANU E roica y probadă historla ... 2 • V. C.Âl\"DEA El concepto de in-
dependencla a Jos rumanos ... 4 • 6 . ~IACOVESCU 1877: el correo diplomatlco ... 1O • F. TUCĂ Cronacas en piedra
de la I ndependencia... t 6 • V. NETEA 1876: la misi6n de I.C. Drl!.tlanu a L iv ad la... t 7 • B. l\IARJNESCU, S. RĂDU·
LE CU·ZONE R Ducbarest hace 100 aiios... 20 • G. CANTILLI M:emorias de querra ... 23 • 1\1. O(jLLER Un ra-
mo o pais con nombre Dacla... 28 • o. PRE DA Dlccionario bist6rico. Estirpes y tribus traclos ... 33. • A. KAREŢKI ,
L. EŞANU, T. HOLDAN 1939: refugiados p olacos en Rumania... 34 • Memoria de la I ndependencia... un nuevo 1
concurso l\lagazln istoric (Almac6n hi st6rico) ... 48

ABONNEMENTS: ILEXIM - Departamentul export-import 9resă, Bucureşti, strada 13

Decembf,ie, nr. 3, P.O.B. 136-137, telex: 11226

REDA C TOR I : Gheorghe David, Florentma

•
rw 1agaz1
istoric
Bucureşti, Intrarea Ministeru-
lui nr. 2, parter - Sectorul 1.
Oficiul poştal nr. 1, Căsuţa
poştală 702, telefon 16 68 12.
Dolghin, Ioan Dragomirescu, Ştefan Sorin
Gorovei, Ioan Lăc ustă, Vasile Şimanda n, Marian
Ştefan, Ioana Ursu, Domnica Zavoicinschi
SECRETAR RESPONSABIL DE REDACŢIE :
Valeriu Buduru
PREZENTAREA ARTISTICA : Radu Ion Popescu
TEHNOREDACTOR : Anton Tănase
CORECTURA : Constanţa Avram,
Ana-Maria Şerbănescu

Apare lunar, se găseşte d e vinzare la cbloşcurlle d e difuzare a presei. Abonamentele se fac la

oflcllle poştale, factorii poştali, dlfuzorU dln Intreprinderi, instltuţU şl de la sate. Preţul
unul număr s lei, abonamentul pe ' luni - 30 lel, p e un an - 10 lei.

Tiparul executat da Combinatul poHgrafl<: ,.Casa Scint~ll" - Bucureşti

1 42 4271
 ' ..

•
•
• ••
! ~ f
•
.\
'
~-