,,Dusmanul natural" al Romaniei.

Rusia de azi, Uniunea Sovietica de ieri

Historia ro,

Image not found

http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2014/05/15/53744f930d133766a8aa7c55/646x404.jpg41

Politica externa a unui Stat este conditionata intotdeauna de spatiul geografic pe care il ocupa, deoarece spatiul
geografic este singurul nevariabil. Un total dispret fata de acest factor permanent acelasi este fatal pentru orice
asezare statala, dat fiind ca este baza istoriei sale / Un eseu de Pamfil Seicaru
Cronicarul se tanguia ca suntem ,,asezati la ras-pantia tuturor rautatilor", definea pozitia geo-grafica a
Romanilor asa de dramatica, verificata de atatea se-cole de chinuita exis-tenta istorica. Exis-tenta noastra, nu
numai ca Stat, dar chiar ca natiu-ne, este un con-tinuu miracol, reinnoit printr-o vitali-tate exceptionala. Cand sau potolit invaziile bar-bare, ultimul val a fost cel al maghiarilor, cele doua principate, Ta-ra Roma-neasca si
Moldova, au avut de luptat cu nein-treruptul asalt al Ungariei si Polo-niei de a ne cotropi si des-fi-in-ta ca
natiune. Ce este istoria domniei lui stefan cel Ma-re decat o apriga impotrivire Ungariei si Po-loniei, in timp ce
trebuia sa faca fata la Est Tatarilor si la Dunare, Turciei. In-delungata domnie a lui stefan cel Mare ilustreaza asa
de dramatic factorul geo-grafic, care, neschim-bat, conditionea-za politica ex-terna a poporului ro-man,
indiferent de regimul politic pe care il are.
Incepand din timpul tarului Rusiei Petru cel Mare, po-po-rul roman a cunoscut blestemul unei vecinatati care
vroia sa se reverse peste noi spre Constan-ti-nopol. Ca Stat, Ru-sia nu a ajuns in imediata ve-ci-na-tate a
Moldovei decat dupa Tratatul de Pace incheiat in Decembrie 1791 la Iasi, prin care se con-firma pacea de la
Kuciuk Kainargi si re-cu-noas-terea achi-zitiei Crimeei de catre Rusia. Intre altele, Ca---the-ri-na a II-a castiga
Stepa Oceakovului, intre Bug si Nistru.
Un stat cuceritor si militarist
Deci, incepand de la 1792, am avut de vecin pe Nistru imperiul Rusiei, spre marea noastra neno-rocire. Gasesc
de mare folos pentru orice roman si, indeosebi pentru cei cari sunt stapaniti de ambitii politice, adica de a
conduce desti-nele tarii, sa ci-teasca un pasaj din Essais sur l'Historire de la Civilisation Russe, de Paul
Miliukov, profesor la Uni-ver-si-tatea din Moscova si, in acelasi timp, seful par-tidului Ca-de-tilor, adica al
liberalilor, cari preco-nizau o Monarhie Con-stitutionala. Lucrarea acestui istoric rus de mare autoritate a aparut
in traducerea fran-ceza in 1901, editura V. Girard si E. Briere.
Citez acest fragment din cartea lui Miliukov:
,,Dupa impartirea Poloniei si anexiunea tarilor de la Ma-rea Neagra, sub Catherina II-a, vechile aspi-ratii ale
politicei rusesti erau in sfarsit satisfacute. Dar ve-chiul caracter cu-ce-ritor al politicei rusesti nu [se] schimba
pentru aceasta. Participarea Rusiei la raz-boaiele lui Napoleon, departe de a fi fost dezin-te-resata, si anexiunea
Finlandei, a Poloniei si a Ba-sarabiei, nu s-au facut deloc contra inimei ei. si cu toate acestea tendintele
anexioniste ale Rusiei con-tra Tur-ciei n-au fost inca satisfacute prin achi-zi-tiile lui Alexandru I. Din timpul lui

Nicolae I, fai-moasa ches-tie a Orientului s-a des-chis si ea rama-ne inca azi o amenintare eterna pentru pacea
europeana. Trebuie sa adaugam aici si expan-siu-nea rapida a Rusiei in Asia Occidentala. Astfel ca nece-si-tatea
de a spori fortele militare nu scade du-pa Petru cel Mare. Arma-ta care spre sfarsitul dom-niei lui atingea
200.000 de oameni (subliniez ca in epoca lui Petru cel Mare nici un alt Stat european nu atingea aceasta cifra),
era catre epoca celui de-al doilea razboi turc (1787-1791) de 400.000 de oameni, se dubla inca (800.000 de oameni) in perioada razboaielor lui Alexandru I cu Napoleon (1802-1812). De atunci, ea este o data si jumatate de
oameni, de 12 ori mai mare decat sub Petru cel Mare. In-tretinerea armatei si flotei continua, fireste, in aceste
con-ditii sa ceara cele mai mari sa-crificii populatiei... In a doua jumatate a secolului trecut (XVIII), intretinerea
armatei si a flotei compta 45 la 50% din toate cheltuielile, in prima ju-ma-tate a secolului nostru (XIX), pentru
43 la 42% si in ultimii cincizeci de ani aceasta proportie scade la 1/3 din toate cheltuielile Statului (34 la 31%).
Dar aceasta diminuare proportionala este inca mult mai aparenta decat reala. De la Petru cel Mare pana in zilele
noastre n-a fost nici un razboi care a putut fi acoperit cu ajutorul veniturilor ordi-nare; Sta-tul era intotdeauna
fortat sa se recurga la resurse suplimentare pentru a se face fata chel-tuielilor extra-ordinare.
Daca guvernele celorlalte State europene puteau sa re-curga la im-prumuturi externe, Rusia, cu toata do-rinta ei,
nu putea sa contrac-teze datorii, datorita faptului ca nimeni nu vroia sa-i incredinteze capita-luri. Chiar dupa
Petru cel Ma-re, incercarea de im-prumut in strainatate, care s-a facut sub Elisabeta, n-a izbutit deloc. A trebuit
deci sa se recur-ga la un cre--dit fortat in tara, sub formele pe cari noi le cu-noastem deja, a folosirii monedei
sau de inlocuirea ei prin asignate. Pentru razboiul contra Suediei, Pe-tru cel Mare a batut din monede, scazandule la ju-matate greutatea ante-rioara; pentru razboaiele cu Tur-cia, Catherina a II-a a emis asignate; Alexandru I,
pentru razboaiele cu Napoleon, a sporit numarul lor; s-a procedat la fel pentru razboiul Cri-meei cu hartia de
credit introdusa de ministrul Kankrin. Dar ase--menea procedee nu sunt fara pericol: noi stim ca ele au
totdeauna drept consecinta deprecierea banului, sca-derea cursului. Astfel, indata ce guver-nul rus a pu-tut sa
aiba credit in strainatate, trecu imediat sub Catherina a II-a la sistemul imprumu-tului. Cu im-prumuturi se
acopereau cheltuielile de razboi sub Ni-colae I si Alexandru al II-lea; prin im-prumuturi gu-vernul s-a fortat de
mai multe ori sa ras-cumpere hartiile de credit, cari au servit pentru a aco-peri chel-tuielile razboaielor
precedente; astfel, datoria gu-ver--nului catre tara, care nu era fara do-banda, a fost trans-formata in datorie
externa cu dobanzi si amor-tizabila. Intr-un fel sau altul, direct sau indirect, da-to-ria Statului rus, ca-re atinge
azi (adica la 1900), 4 miliarde ruble metalice si care excede de mai multe ori venitul anual al Statului, este
facuta aproape ex-clu--siv in vederea acoperirii cheltuielilor militare sau de a plati banii imprumutati pentru
aceste chel-tuieli, exceptie facand numai pen-tru cheltuielile facute in constructia de cai ferate sau de
rascumpararea rede-ventelor taranilor in timpul emanciparii din iobagie. Ast-fel, nevoia unei forte militare, care
este nevoia Sta-tului cea mai esentiala, a fost de la inceput pa-na in zilele noastre, principala necesitate a guvernului rus". (Paul Miliukov, Essais sur l'Histoire de la Civilisation russe, capitolul ,,Les origines de l'Etat", pp.
164-167)
Citeste continuarea pe historia.ro