UNIVERSITATEA ”OVIDIUS” CONSTANŢA

FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ

ŞCOALA DOCTORALĂ

TEZĂ DE DOCTORAT
REZUMAT

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC
PROF. UNIV. DR. MIRELA ŞTEFĂNESCU

DOCTORAND
CRISTIAN-ADRIAN ION

CONSTANŢA 2010
 STUDIUL ALGEBRELOR
ACOPERIRILOR CU VÂRFURI ALE
GRAFURILOR ŞI COMPLEXELOR
SIMPLICIALE
 Introducere

O abordare modernă ı̂n teoria grafurilor care s-a dovedit a fi foarte productivă,
este aceea de a trata anumite capitole şi teme clasice folosind metode specifice altor
ramuri ale matematicii (algebra, geometria, topologia, teoria probabilităţilor, etc.).
Această abordare este ı̂n concordanţă cu noile metode aflate la frontiera dintre alge-
bra comutativă şi analiza combinatorială, care s-au dezvoltat recent. R.P. Stanley
a fost primul matematician care a utilizat noţiuni şi tehnici din algebra comutativă
ı̂n studiul obiectelor geometrice şi combinatoriale ([29]).
În [34] R.H. Villarreal a definit idealul muchiilor asociat unui graf. Acesta este
generat de monoamele libere de pătrate de grad 2 asociate muchiilor grafului. Ide-
alele faţetelor asociate complexelor simpliciale, care pot fi privite ca o generalizare
a idealelor muchiilor, au fost introduse ulterior de S. Faridi ı̂n [9]. S-a deschis ast-
fel o nouă direcţie de cercetare a structurilor combinatoriale (grafuri, hipergrafuri)
utilizând instrumente algebrice.
Acoperirile cu vârfuri reprezintă o temă clasică de cercetare ı̂n teoria grafurilor.
Într-un articol recent ([15]) acest concept combinatorial a fost generalizat şi au fost
introduse acoperiri cu vârfuri de ordin superior, nu numai pentru grafuri, dar şi
pentru complexe simpliciale. J. Herzog, T. Hibi şi N.V. Trung ([15]) au ataşat
acestor acoperiri cu vârfuri o structură algebrică, aşa-numita algebră a acoperirilor
cu vârfuri. Se demonstrează că această algebră este finit generată şi poate fi privită
ca algebra puterilor simbolice ale unui anumit ideal monomial. O parte semnificativă
a cercetărilor ı̂n această direcţie s-a concentrat ı̂n principal asupra cazului ı̂n care
această algebră este standard graduată. Este interesant de observat că proprietatea
de a fi standard graduată reflectă o caracteristică fundamentală a grafului asociat,
şi anume faptul că acesta este bipartit.
Scopul nostru ı̂n această teză este acela de a ataca problema deschisă a studierii
funcţiei şi seriei Hilbert ale algebrelor acoperirilor cu vârfuri pentru clasa grafurilor
bipartite nemixtate şi, ı̂n particular, pentru subclasa grafurilor bipartite Cohen-
Macaulay. Vom demonstra că funcţia Hilbert a algebrei acoperirilor cu vârfuri ale
unui graf bipartit nemixtat are o anumită proprietate de monotonie, ceea ce ne va

i
permite să calculăm margini exacte pentru multiplicitatea acestei algebre ı̂n cazul
unui graf bipartit nemixtat şi, ı̂n particular, al unui graf bipartit Cohen-Macaulay.
Apoi vom da o metodă combinatorială pentru determinarea seriei Hilbert a algebrei
acoperirilor cu vârfuri asociate unui graf bipartit nemixtat.
Teza este structurată ı̂n trei capitole. În cele ce urmează vom da o descriere
detaliată a conţinutului fiecăruia dintre ele.
Capitolul 1 este o introducere a conceptelor de bază şi o trecere ı̂n revistă a rezul-
tatelor care vor fi folosite ulterior ı̂n această lucrare. Acesta debutează cu algebra
Rees a unui ideal, o construcţie fundamentală ı̂n algebra comutativă şi ı̂n geome-
tria algebrică. Reamintim rezultatele principale cu privire la şiruri exacte şi inele
Cohen-Macaulay. Considerăm ideale ale muchiilor asociate grafurilor şi caracterizări
combinatoriale ale grafurilor bipartite nemixtate şi Cohen-Macaulay. Apoi facem o
scurtă descriere a complexelor simpliciale. Ne ı̂ndreptăm atenţia asupra funcţiei şi
seriei Hilbert ale unei algebre graduate şi revedem câteva din proprietăţile acestora.
După aceea trecem ı̂n revistă chestiunile de bază cu privire la algebrele acoperirilor
cu vârfuri asociate complexelor simpliciale (ponderate) şi caracterizăm acele algebre
asociate grafurilor care sunt standard graduate. În final, reamintim câteva rezultate
de bază care se referă la algebrele acoperirilor de bază asociate grafurilor (bipartite).
În Capitolul 2 studiem laticele asociate grafurilor bipartite nemixtate, care au
fost introduse de J. Herzog, T. Hibi şi H. Ohsugi ı̂n [14]. Elementele unei astfel de
latice corespund acoperirilor minimale cu vârfuri ale grafului.
Fie G un graf bipartit nemixtat pe mulţimea de vârfuri Vn = W ∪ W  , unde
W = {x1 , ..., xn } şi W  = {y1 , ..., yn }, fără vârfuri izolate. Notăm cu M(G) mulţimea
acoperirilor minimale cu vârfuri ale lui G. Fie Ln laticea booleană pe mulţimea
{p1 , ..., pn }. Atunci
LG = {α ⊂ {p1 , ..., pn } | (∃)C ∈ M(G) : pi ∈ α ⇔ xi ∈ C}
este o sublatice a lui Ln cu proprietatea că ∅ ∈ LG şi {p1 , ..., pn } ∈ LG ([14]).
Demonstrăm că un graf bipartit nemixtat G fără vârfuri izolate admite un sub-
graf bipartit Cohen-Macaulay G , unic până la un izomorfism de grafuri, astfel ı̂ncât
laticele LG şi LG sunt izomorfe (Propoziţia 43).
O caracterizare combinatorială interesantă a grafurilor bipartite nemixtate a fost
dată de R.H. Villarreal ı̂n [36].
Fie G = (V (G), E(G)) un graf bipartit fără vârfuri izolate. Atunci G este
nemixtat dacă şi numai dacă există o bipartiţie a lui V (G), W = {x1 , ..., xn } şi
W  = {y1 , ..., yn }, astfel ı̂ncât:
(a) {xi , yi } ∈ E(G), pentru orice i ∈ [n];
(b) dacă {xi , yj } ∈ E(G) şi {xj , yk } ∈ E(G), atunci {xi , yk } ∈ E(G), pentru
orice i, j, k ∈ [n] distincte.
Grafurile bipartite Cohen-Macaulay reprezintă o subclasă importantă din clasa
grafurilor bipartite nemixtate. O caracterizare combinatorială a grafurilor bipartite
Cohen-Macaulay a fost dată de J. Herzog şi T. Hibi ı̂n [13].
Fie Pn = {p1 , ..., pn } un poset cu relaţia parţială de ordine ≤. Notăm cu G(Pn )
graful bipartit pe mulţimea Vn = W ∪W  , unde W = {x1 , ..., xn } şi W  = {y1 , ..., yn },

ii
ale cărui muchii sunt mulţimile {xi , yj } cu proprietatea că pi ≤ pj . Se spune că un
graf bipartit provine dintr-un poset, dacă există un poset finit Pn = {p1 , ..., pn }
astfel ı̂ncât pi ≤ pj implică i ≤ j şi după o (eventuală) reetichetare a vârfurilor lui
G avem G = G(Pn ). Atunci un graf bipartit G este Cohen-Macaulay dacă şi numai
dacă G provine dintr-un poset.
Dăm un algoritm recursiv pentru determinarea laticei LG asociată unui graf
bipartit Cohen-Macaulay G = G(Pn ) pentru un anumit poset Pn (Algoritmul 33).
Apoi regăsim un criteriu combinatorial, care a fost demonstrat pentru prima dată ı̂n
[7], de recunoaştere a grafurilor bipartite Cohen-Macaulay printre grafurile bipartite
nemixtate şi, bazându-ne pe acesta, dăm un algoritm combinatorial pentru deter-
minarea laticei LG asociată unui graf bipartit nemixtat G care admite o bipartiţie
a mulţimii vârfurilor ce ı̂ndeplineşte condiţiile (a) şi (b) de mai sus (Algoritmul 48).
Fie R = k [x1 , ..., xn , y1 , ..., yn ] inelul de polinoame peste un corp k şi fie G un graf
bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪ W  fără vârfuri izolate. Pentru un element
  
 
arbitrar α ∈ LG considerăm monomul liber de pătrate mα = xi yj .
pi ∈α pj ∈α
/
Fie inelul de polinoame BG = k[{xi }1≤i≤n , {yj }1≤j≤n , {uα}α∈LG ] şi fie A(G) algebra
acoperirilor cu vârfuri asociată grafului G. Nucleul morfismului surjectiv de inele
ξ : BG → A(G) definit prin ξ(xi ) = xi , ξ(yi ) = yi , 1 ≤ i ≤ n, ξ(uα ) = mα t, α ∈ LG ,
notat cu QG , se numeşte idealul toric al algebrei A(G). J. Herzog şi T. Hibi au
calculat ı̂n [13] baza Gröbner redusă a idealului toric QG ı̂n raport cu o anumită
ordonare monomială pentru un graf bipartit Cohen-Macaulay. Arătăm că acest
rezultat se extinde ı̂n mod natural pentru cazul unui graf bipartit nemixtat şi, astfel,
câteva rezultate deja cunoscute devin consecinţe ale teoremei noastre (Teorema 49).
Capitolul 3 cuprinde rezultatele originale cu privire la funcţia şi seria Hilbert
ale algebrelor acoperirilor cu vârfuri asociate grafurilor bipartite Cohen-Macaulay
şi nemixtate, rezultate ce vor fi publicate ı̂n [19] şi [20]. Mai ı̂ntâi demonstrăm că
funcţia Hilbert a algebrei acoperirilor cu vârfuri ale unui graf bipartit nemixtat are
o anumită proprietate de monotonie. Fie G, G şi G grafuri bipartite nemixtate pe
mulţimea Vn = W ∪ W  fără vârfuri izolate astfel ı̂ncât E(G ) ⊂ E(G) ⊂ E(G ).
Atunci au loc următoarele inegalităţi:
H(A(G), l) ≤ H(A(G), l) ≤ H(A(G ), l), pentru orice l ≥ 0.
Inegalităţile de mai sus induc următoarele inegalităţi pentru multiplicităţile al-
gebrelor acoperirilor cu vârfuri:
e(A(G )) ≤ e(A(G)) ≤ e(A(G )).
Apoi ne ı̂ndreptăm atenţia asupra seriei Hilbert a algebrei acoperirilor cu vârfuri
A(G) ale unui graf bipartit nemixtat G care admite o bipartiţie a mulţimii vârfurilor
Vn = W ∪ W  ce ı̂ndeplineşte condiţiile (a) şi (b) de mai sus.
Pentru o submulţime ∅ = F ⊂ [n] notăm cu GF subgraful lui G indus de
submulţimea de vârfuri {xi |i ∈ F } ∪ {yi }i ∈ F } a lui Vn . Arătăm că se poate re-
duce calculul seriei Hilbert HA(G) (z) a algebrei acoperirilor cu vârfuri ale lui G la
determinarea seriei Hilbert HĀ(GF ) (z) a algebrei acoperirilor de bază ale subgrafului

iii
GF al lui G, pentru orice submulţime F ⊂ [n]. Obţinem astfel, ı̂n Teorema 62,
următoarea formulă:
  n−|F |
1 z
HA(G) (z) = HĀ(GF ) (z) ,
(1 − z)n 1−z
F ⊂[n]
1
unde, prin convenţie, HĀ(G∅ ) (z) = 1−z . Acest rezultat se dovedeşte a fi foarte
util ı̂ntrucât h-vectorul algebrei acoperirilor de bază ale unui graf bipartit nemixtat
coincide cu h-vectorul unui inel Hibi (asociat unei latice distributive). Astfel, putem
deduce o interpretare combinatorială pentru coomponentele h-vectorului lui A(G)
ı̂n termenii posetului asociat unui graf bipartit Cohen-Macaulay G (Corolarul 64).
Încheiem acest capitol calculând margini exacte pentru multiplicitatea algebrei
acoperirilor cu vârfuri ale unui graf bipartit Cohen-Macaulay, respectiv, ale unui
graf bipartit nemixtat.
Dacă G este un graf bipartit pe mulţimea Vn = W ∪ W  , n ≥ 1, care provine
dintr-un poset cu n elemente, atunci:
n
1
n
2 ≤ e(A(G)) ≤ n! .
l=0
l!
Inegalitatea din stânga devine egalitate dacă şi numai dacă posetul este un lanţ,
iar cea din dreapta devine egalitate dacă şi numai dacă posetul este un antilanţ
(Corolarul 69).
Dacă G este un graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪ W  , n ≥ 1, fără
vârfuri izolate, atunci:
n
1
n + 1 ≤ e(A(G)) ≤ n! .
l=0
l!
Inegalitatea din stânga devine egalitate dacă şi numai dacă G este un graf bipartit
complet nemixtat, iar cea din dreapta devine egalitate dacă şi numai dacă G provine
dintr-un antilanţ (Corolarul 71).
Rezultatele prezentate ı̂n acest capitol evidenţiază o abordare combinatorială
ı̂n studiul funcţiei şi seriei Hilbert ale algebrei acoperirilor cu vârfuri ale unui graf
bipartit nemixtat fără vârfuri izolate şi, ı̂n particular, ale unui graf bipartit Cohen-
Macaulay.
Precizăm că avem deja ı̂n lucru unele continuări ale cercetării privind:
• rezoluţia liberă graduată minimală, numerele Betti graduate şi dimensiunea
proiectivă a idealului acoperirilor cu vârfuri generat de monoamele libere de
pătrate ce corespund acoperirilor minimale cu vârfuri ale unui graf bipartit;
• funcţia şi seria Hilbert ale algebrei acoperirilor cu vârfuri asociate unui
hipergraf unimodular.

iv
 Rezumat

Cap. 1 Preliminarii
În primul capitol al tezei definim algebrele acoperirilor cu vârfuri asociate com-
plexelor simpliciale care au fost introduse de J. Herzog, T. Hibi şi N.V. Trung ı̂n
[15] şi trecem ı̂n revistă câteva din proprietăţile lor de bază.
Fie Δ un complex simplicial pe mulţimea [n] şi fie F (Δ) mulţimea faţetelor sale.
Definiţia 1. O submulţime C ⊂ [n] se numeşte acoperire cu vârfuri a (faţetelor )
lui Δ dacă C ∩ F = ∅, pentru orice F ∈ F (Δ).
Exemplul 2. Fie Δ complexul simplicial pe mulţimea [5] cu mulţimea faţetelor
F (Δ) = {{1, 2}, {2, 3, 5}, {3, 4}}.
Atunci C = {2, 4} este o acoperire cu vârfuri a lui Δ.
Observaţia 3. O submulţime C ⊂ [n] poate fi identificată cu un {0, 1}-vector
aC definit prin

1, dacă i ∈ C,
aC (i) =
0, dacă i ∈ C.
Se observă că un {0, 1}-vector a = (a1 , a2 , ..., an ) corespunde unei acoperiri cu
vârfuri a lui Δ dacă şi numai dacă

ai ≥ 1, pentru orice F ∈ F (Δ).
i∈F

Unui complex simplicial i se poate asocia o pondere.

Definiţia 4. O funcţie numerică w : F (Δ) → N \ {0}, F → wF , care asociază
fiecărei faţete F a lui Δ un număr natural strict pozitiv wF se numeşte pondere. În
acest caz, se spune că Δ este un complex simplicial ponderat şi se notează cu (Δ, w).
Definiţia 5. Fie (Δ, w) un complex simplicial ponderat pe mulţimea [n] şi fie
j ∈ N. Un vector a ∈ Nn se numeşte acoperire cu vârfuri de ordinul j a lui (Δ, w)

1
2
sau, mai simplu, j-acoperire cu vârfuri a lui (Δ, w) , dacă

ai ≥ jwF , pentru orice F ∈ F (Δ).
i∈F

Ponderea canonică asociată unui complex simplicial Δ pe mulţimea [n] este

funcţia numerică w0 : F (Δ) → N\{0} cu proprietatea că w0 (F ) = 1, pentru orice
F ∈ F (Δ). Se observă imediat că o 1-acoperire cu vârfuri a lui Δ corespunde unei
acoperiri (clasice) cu vârfuri a lui Δ (ı̂n sensul Definiţiei 1).
Definim noţiunea de algebră a acoperirilor cu vârfuri asociată unui complex
simplicial ponderat.
Fie k un corp, R = k[x1 , ..., xn ] inelul de polinoame peste corpul k şi R [t] inelul
de polinoame peste R. Fie (Δ, w) un complex simplicial ponderat pe mulţimea [n].
Pentru orice j ∈ N se consideră k-spaţiul vectorial Aj (Δ, w) ⊂ R [t] generat de
toate monoamele xa11 xa22 . . . xann tj cu proprietatea că a = (a1 , a2 , . . . , an ) ∈ Nn este o
j-acoperire cu vârfuri a lui Δ. Fie

A(Δ, w) = Aj (Δ, w) unde A0 (Δ, w) = R.
j≥0

Se poate verifica imediat că

Aj (Δ, w) · Al (Δ, w) ⊂ Aj+l (Δ, w), pentru orice j, l ∈ N,
prin urmare A (Δ, w) are o structură de R-algebră graduată.
Definiţia 6. R-algebra graduată A (Δ, w) se numeşte algebra acoperirilor cu
vârfuri asociată complexului simplicial ponderat (Δ, w).
Proprietăţile algebrei acoperirilor cu vârfuri ale unui complex simplicial ponderat
sunt descrise de rezultatul următor.
Teorema 7 ([15]). Fie (Δ, w) un complex simplicial ponderat pe mulţimea [n].
Atunci A(Δ, w) este o R-algebră graduată finit generată normală Cohen-Macaulay.
Proprietatea de a fi inel Gorenstein a algebrei acoperirilor cu vârfuri ale unui
complex simplicial ponderat poate fi caracterizată astfel:
Teorema 8 ([15]). Fie (Δ, w) un complex simplicial ponderat pe mulţimea [n]
fără faţete 0-dimensionale. Atunci A (Δ, w) este inel Gorenstein dacă şi numai dacă
wF = |F | − 1, pentru orice F ∈ F (Δ).
Notăm A (Δ, w0 ) = A (Δ). Teorema precedentă are următoarea consecinţă im-
portantă.
Corolarul 9. A (Δ) este inel Gorenstein dacă şi numai dacă Δ este graf.
În cazul ı̂n care A (Δ) este inel Gorenstein h-vectorul (h0 , h1 , ..., hs ) lui A (Δ)
este simetric i.e. hi = hs−i , pentru orice 0 ≤ i ≤ s ([4, Corolarul 4.4.6]).
Conceptele de acoperiri decompozabile şi indecompozabile cu vârfuri ale unui
complex simplicial ponderat au fost introduse ı̂n [15].
 3
Definiţia 10. Fie (Δ, w) un complex simplicial ponderat pe mulţimea [n]. O
acoperire cu vârfuri a ∈ Nn a lui Δ de ordinul l se numeşte decompozabilă dacă
există o acoperire cu vârfuri b ∈ Nn a lui Δ de ordinul i şi o acoperire cu vârfuri
c ∈ Nn a lui Δ de ordinul j astfel ı̂ncât a = b + c, l = i + j şi b = 0, c = 0. Dacă a
nu este decompozabilă se spune că este indecompozabilă.
Exemplul 11. Fie K3 triunghiul pe mulţimea [3] care are asociată ponderea
canonică. Vectorul (1, 2, 1) este o 2-acoperire decompozabilă cu vârfuri a lui K3
ı̂ntrucât (1, 2, 1) = (1, 1, 0) + (0, 1, 1), iar (1, 1, 0) şi (0, 1, 1) sunt 1-acoperiri cu
vârfuri ale lui K3 . Vectorul (1, 1, 1) este o 2-acoperire indecompozabilă cu vârfuri
a lui K3 deoarece poate fi descompus (ı̂n mod netrivial) numai ca o sumă dintre o
1-acoperire cu vârfuri şi o 0-acoperire cu vârfuri ale lui K3 .
Observaţia 12. Acoperirile indecompozabile cu vârfuri de ordin strict pozitiv
ale unui complex simplicial ponderat (Δ, w) corespund unei mulţimi minimale de
generatori omogeni ai R-algebrei A (Δ, w). Acoperirile indecompozabile cu vârfuri
de ordinul 0 corespund vectorilor unitari. Dacă privim pe A (Δ, w) ca o k-algebră
graduată, atunci acoperirile indecompozabile cu vârfuri ale lui (Δ, w) corespund
unei mulţimi minimale de generatori omogeni ai acestei k-algebre.
Exemplul 13. Fie k un corp, R = k [x1 , x2 , x3 ] inelul de polinoame peste k şi K3
triunghiul pe mulţimea [3] cu ponderea canonică. Atunci A (K3 ) este R-subalgebra
lui R [t] generată peste R de monoamele x1 x2 t, x1 x3 t, x2 x3 t şi x1 x2 x3 t2 .
Exemplul 14. Fie k un corp, R = k[x1 , x2 , x3 , x4 ] inelul de polinoame peste k şi
pătratul C4 pe mulţimea [4] cu ponderea canonică. Atunci A(C4 ) este R-subalgebra
lui R[t] generată peste R de monoamele x1 x3 t şi x2 x4 t care corespund acoperirilor
minimale cu vârfuri ale lui C4 .
Definiţia 15. Fie (Δ, w) un complex simplicial ponderat pe mulţimea [n]. Se
spune că algebra acoperirilor cu vârfuri A(Δ, w) este standard graduată peste R
dacă este generată peste R de elemente omogene de gradul 1.
Graduarea standard a algebrelor acoperirilor cu vârfuri asociate grafurilor a fost
caracterizată ı̂n [15].
Teorema 16 ([15]). Fie G un graf pe mulţimea [n] şi fie R = k [x1 , ..., xn ] inelul
de polinoame peste un corp k. Atunci
(i) R-algebra graduată A (G) este generată ı̂n grad cel mult 2;
(ii) R-algebra graduată A (G) este standard graduată dacă şi numai dacă G este
un graf bipartit.
Teorema 17 ([15]). Fie G un graf bipartit pe mulţimea [n] care are asociată
o pondere arbitrară w şi fie R = k [x1 , ..., xn ] inelul de polinoame peste un corp k.
Atunci algebra acoperirilor cu vârfuri A (G, w) este o R-algebră standard graduată.
Definim algebra acoperirilor de bază ale unui graf care a fost studiată ı̂n [15],
[2] şi [3].
Definiţia 18. Fie G un graf pe mulţimea [n] şi fie j ∈ N.
4
(i) O j-acoperire cu vârfuri a a lui G se numeşte nebazică dacă a poate fi
descompusă ca o sumă dintre o j-acoperire cu vârfuri a şi o 0-acoperire cu
vârfuri a ale lui G.
(ii) O j-acoperire cu vârfuri a a lui G se numeşte de bază (bazică) dacă nu este
o j-acoperire nebazică cu vârfuri a lui G.
Exemplul 19. Fie K3 triunghiul pe mulţimea [3] cu ponderea canonică. Atunci
vectorul (1, 1, 0) este o 1-acoperire de bază cu vârfuri a lui K3 , iar vectorul (2, 1, 1)
este o 2-acoperire nebazică cu vârfuri a lui K3 .
Fie m idealul maximal graduat al inelului de polinoame R = k [x1 , ..., xn ].
Definiţia 20. k-algebra graduată A(G)/mA(G), notată cu Ā(G), se numeşte
algebra acoperirilor de bază asociată grafului G.
Dacă G este un graf bipartit pe mulţimea [n] care are cel puţin o muchie, atunci
algebra acoperirilor cu vârfuri A(G) este o R-algebră standard graduată, prin urmare
inelul factor
Ā(G) = A(G)/mA(G)
este o k-algebră standard graduată.
Se poate verifica ([2]) faptul că:
(i) Ā(G) este generată ca o k-algebră de toate monoamele xa11 xa22 . . . xann tl cu
proprietatea că a = (a1 , a2 , . . . , an ) este o l-acoperire indecompozabilă cu
vârfuri a lui G;
(ii) pentru orice l ≥ 1, o k-bază a componentei Āl (G) a lui Ā(G), privită ca un
k-spaţiu vetorial, este dată de monoamele xa11 xa22 . . . xann tl cu proprietatea
că a = (a1 , a2 , . . . , an ) este o l-acoperire de bază cu vârfuri a lui G;
(iii) ı̂n particular, pentru orice l ≥ 1, funcţia Hilbert H(Ā(G), l) exprimă numărul
l-acoperirilor de bază cu vârfuri ale lui G.
În secţiunea dedicată idealelor muchiilor asociate grafurilor prezentăm câteva
proprietăţi ale grafurilor bipartite nemixtate, respectiv, Cohen-Macaulay care fac
obiectul studiului nostru ı̂n capitolele următoare.
Definiţia 21. Un graf G pe mulţimea V (G) se numeşte nemixtat dacă toate
acoperirile minimale cu vârfuri ale lui G au acelaşi cardinal.
O condiţie necesară ca un graf bipartit pe mulţimea V (G) = V1 ∪ V2 fără vârfuri
izolate să fie nemixtat este ca cele două mulţimi ale partiţiei mulţimii vârfurilor să
aibă acelaşi cardinal, i.e. |V1 | = |V2 |. De exmplu, graful bipartit din Figura 1 nu
este nemixtat.

3
1
4
2
5

Figura 1
 5
Grafurile bipartite nemixtate fără vârfuri izolate admit o caracterizare combina-
torială interesantă.
Teorema 22 (Villarreal [34]). Fie G = (V (G), E(G)) un graf bipartit fără
vârfuri izolate. Atunci G este nemixtat dacă şi numai dacă există o bipartiţie
V1 = {x1 , ..., xn }, V2 = {y1, ..., yn } a mulţimii vârfurilor V (G) astfel ı̂ncât:
(a) {xi , yi } ∈ E(G), pentru orice i ∈ [n];
(b) dacă {xi , yj } ∈ E(G) şi {xj , yk } ∈ E(G), atunci {xi , yk } ∈ E(G), pentru
orice i, j, k ∈ [n] distincte.
De exemplu, graful bipartit din Figura 2 este nemixtat. Dacă se reetichetează
vârfurile 1, 2, 3 cu x1 , x2 , x3 şi vârfurile 4, 5, 6 cu y1 , y2 , y3 , atunci condiţiile (a) şi
(b) din Teorema 22 sunt ı̂ndeplinite.

1 4
2 5
3 6

Figura 2
În continuare prezentăm clasa grafurile bipartite Cohen-Macaulay care este o
subclasă importantă din clasa grafurilor bipartite nemixtate.
Fie R = k [x1 , ..., xn ] inelul de polinoame peste un corp k şi fie G un graf pe
mulţimea {v1 , ..., vn }.
Definiţia 23. Idealul muchiilor I(G) asociat lui G este idealul din R generat de
toate monoamele libere de pătrate xi xj cu proprietatea că vârful vi este adiacent cu
vârful vj , i.e.
I(G) = (xi xj |{vi , vj } ∈ E(G)}.
Dacă toate vârfurile lui G sunt izolate, atunci considerăm I(G) = (0).
Definiţia 24. Un graf G se numeşte Cohen-Macaulay (peste R) dacă inelul
factor R/I(G) este Cohen-Macaulay.
De exemplu, graful din Figura 2 nu este Cohen-Macaulay deoarece prin calcul
se obţine dim(R/I(G)) = 3 şi depth(R/I(G)) = 2.
Grafurile bipartite Cohen-Macaulay au fost caracterizate din punct de vedere
combinatorial de J. Herzog şi T. Hibi ı̂n [13].
Fie Pn = {p1 , p2 , ..., pn } un poset cu relaţia parţială de ordine ≤. Notăm cu
G (Pn ) graful bipartit pe mulţimea V (G) = W ∪ W  , unde W = {x1 , ..., xn } şi
W  = {y1 , ..., yn }, cu proprietatea că:
{xi , yj } ∈ E(G) dacă şi numai dacă pi ≤ pj .
Definiţia 25. Se spune că un graf bipartit G pe mulţimea V (G) = W ∪ W 
provine dintr-un poset dacă există un poset finit Pn = {p1 , p2 , ..., pn } cu proprietatea
că pi ≤ pj implică i ≤ j şi după o (eventuală) reetichetare a vârfurilor lui G avem
G = G (Pn ).
6
Teorema 26 (Herzog, Hibi [13]). Fie G un graf bipartit pe mulţimea V (G) =
W ∪ W  . Atunci G este Cohen-Macaulay dacă şi numai dacă G provine dintr-un
poset.
Graful din Figura 3 este Cohen-Macaulay deoarece provine din posetul P3 =
{p1 , p2 , p3 } cu proprietatea că p1 ≤ p2 şi p1 ≤ p3 .

x1 y1

x2 y2
x3 y3

Figura 3

Cap. 2 Ideale torice ale algebrelor acoperirilor cu vârfuri ale grafurilor

bipartite nemixtate
J. Herzog, T. Hibi şi H. Ohsugi au asociat ı̂n mod unic grafurilor bipartite
nemixtate fără vârfuri izolate sublatice ale laticelor booleene ([14]). Elementele unei
astfel de latice corespund acoperirilor minimale cu vârfuri ale (muchiilor) grafului.
În cel de-al doilea capitol
• studiem laticea asociată unui graf bipartit nemixtat fără vârfuri izolate şi
dăm un algoritm combinatorial pentru determinarea acesteia;
• bazându-ne pe acest studiu, calculăm baza Gröbner redusă a idealului toric
al algebrei acoperirilor cu vârfuri pentru un graf bipartit nemixtat fără
vârfuri izolate ı̂n raport cu o anumită ordonare monomială.
Fie G un graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪W  , unde W = {x1 , ..., xn }
şi W  = {y1, ..., yn }, n ≥ 1, fără vârfuri izolate. Notăm cu M(G) mulţimea tuturor
acoperirilor minimale cu vârfuri ale lui G. Fie Ln laticea booleană pe mulţimea
{p1 , ..., pn }. Se consideră submulţimea:
LG = {α ⊂ {p1 , ..., pn }|(∃)C ∈ M(G) : pi ∈ α ⇔ xi ∈ C} ⊂ Ln .
Teorema 27 (Herzog, Hibi, Ohsugi [14]). Fie L o submulţime a lui Ln . Atunci
există un unic graf bipartit nemixtat G pe mulţimea Vn = W ∪ W  , n ≥ 1, astfel
ı̂ncât L = LG dacă şi numai dacă ∅ ∈ L, {p1 , ..., pn } ∈ L şi L este o sublatice a lui
Ln .
Grafurile bipartite Cohen-Macaulay pot fi caracterizate ı̂n mod asemănător cu
ajutorul sublaticelor laticelor booleene. Pentru aceasta ne sunt necesare anumite
notaţii şi rezultate preliminare.
Fie Pn = {p1 , ..., pn } un poset cu relaţia parţială de ordine ≤.
Definiţia 28. O submulţime α ⊂ Pn se numeşte ordideal al lui Pn dacă pentru
orice a ∈ α şi pentru orice b ∈ Pn , b ≤ a implică b ∈ α.
 7
Notăm cu J (Pn ) laticea ordidealelor lui Pn . Dacă α, β ∈ J (Pn ), atunci rezultă
că α ∪ β, α ∩ β ∈ J (Pn ), prin urmare J (Pn ) este o latice ı̂n raport cu relaţia de
incluziune. Mai mult, J (Pn ) este o latice distributivă.
Fie G un graf bipartit Cohen-Macaulay pe mulţimea Vn = W ∪ W  , n ≥ 1.
Conform [13, Teorema 3.4] putem presupune că G = G(Pn ), unde Pn = {p1 , ..., pn }
este un poset cu proprietatea că pi ≤ pj implică i ≤ j. Rezultatul următor dă o
metodă recursivă pentru determinarea mulţimii M(G) a acoperirilor minimale cu
vârfuri ale lui G.
Propoziţia 29. Fie Pn = {p1 , ..., pn }, n ≥ 2, un poset cu proprietatea că pi ≤ pj
implică i ≤ j şi fie Gn = G(Pn ) graful bipartit pe mulţimea Vn = W ∪ W  care
provine din posetul Pn . Fie Gn−1 subgraful lui Gn indus de submulţimea de vârfuri
Vn−1 = Vn \{xn , yn }. Atunci o submulţime Cn ⊂ Vn este o acoperire minimală cu
vârfuri a lui Gn dacă şi numai dacă Cn = Cn−1 ∪ {yn }, unde Cn−1 ⊂ Vn−1 este o
acoperire minimală cu vârfuri a lui Gn−1 sau Cn = Cn−1 ∪ {xn }, unde Cn−1 ⊂ Vn−1
este o acoperire minimală cu vârfuri a lui Gn−1 astfel ı̂ncât xi ∈ Cn−1 pentru orice
i ∈ [n − 1] cu proprietatea că pi < pn .
Ca o aplicaţie a propoziţiei anterioare putem regăsi un rezultat care priveşte
laticea asociată unui graf bipartit Cohen-Macaulay.
Corolarul 30 ([14]). Fie Gn = G(Pn ), unde Pn = {p1 , ..., pn } este un poset cu
proprietatea că pi ≤ pj implică i ≤ j. Atunci LGn = J (Pn ).
Definiţia 31. Fie L o sublatice a laticei booleene Ln . Se numeşte rangul lui L
numărul natural l − 1, unde l este cardinalul maxim al lanţurilor lui L. Dacă rangul
lui L este egal cu n se spune că L este o sublatice plină a lui Ln .
Teorema 32 (Herzog, Hibi, Ohsugi [14]). O submulţime L a lui Ln este o
sublatice plină a lui Ln dacă şi numai dacă există un graf bipartit Cohen-Macaulay
astfel ı̂ncât L = Ln .
Dăm un algoritm pentru determinarea laticei J (Pn ) şi, prin urmare, a mulţimii
M(G) a acoperirilor minimale cu vârfuri ale lui G, unde G este un graf bipartit ce
provine dintr-un poset Pn = {p1 , ..., pn } cu proprietatea că pi ≤ pj implică i ≤ j.
Algoritmul 33. Algoritmul, bazat pe recursivitate, calculează laticea J (Pk ),
pentru orice k ∈ [n], unde Pk este subposetul lui Pn indus de submulţimea {p1 , ..., pk }.
Iniţial avem J (P1 ) = {∅, {p1}}. Să presupunem că la fiecare pas k, 2 ≤ k ≤ n,
laticea J (Pk−1 ) a fost deja calculată. Considerăm mulţimea predecesorilor lui pk ,
L(pk ) = {pj | pj < pk , 1 ≤ j ≤ k − 1}. Atunci, conform Propoziţiei 29 şi Corolarului
30, avem
J (Pk ) = J (Pk−1 ) ∪ Jk ,
unde Jk = {α ∪ {pk } | α ∈ J (Pk−1 ), L(pk ) ⊂ α}.
În secţiunea finală a algoritmului se determină acoperirile minimale cu vârfuri
Cα ale lui G ce corespund ordidealelor α ale lui Pn .
Require: un poset Pn = {p1 , ..., pn } cu relaţia parţială de ordine ≤ astfel ı̂ncât
pi ≤ pj implică i ≤ j
8
Ensure: laticea J a ordidealelor lui Pn şi mulţimea M a acoperirilor minimale cu
vârfuri ale grafului G(Pn )
J = {∅, {p1}} {Iniţial J (P1 ) = {∅, {p1}}}
for k = 2, n do
L = ∅ {Se determină mulţimea L(pk ) = {pj | pj < pk , 1 ≤ j ≤ k − 1}}
for j = 1, k − 1 do
if pj < pk then
L = L ∪ {pj }
end if
end for
J  = ∅ {Se determină mulţimea Jk = {α ∪ {pk } | α ∈ J (Pk−1 ), L(pk ) ⊂ α}}
for all α ∈ J do
if L ⊂ α then
J  = J  ∪ {α ∪ {pk }}
end if
end for
J = J ∪ J  {Se determină laticea J (Pk ) = J (Pk−1) ∪ Jk }
end for
M = ∅ {Se determină mulţimea M folosind laticea J ; iniţial M = ∅}
for all α ∈ J do
C = ∅ {Se determină mulţimea Cα = {xj | pj ∈ α} ∪ {yj | pj ∈ α}}
for j = 1, n do
if pj ∈ α then
C = C ∪ {xj }
else
C = C ∪ {yj }
end if
end for
M = M ∪ {C}
end for
Exemplul 34. Fie posetul P3 = {p1 , p2 , p3 } cu proprietatea că p1 ≤ p2 şi p1 ≤ p3
şi fie G3 = G(P3 ). Graful G3 este reprezentat geometric ı̂n Figura 3. Atunci,
aplicând algoritmul anterior, se obţine:

J (P3 ) = {∅, {p1 }, {p1, p2 }, {p1 , p3 }, {p1 , p2 , p3 }}

şi
M(G3 ) = {{y1 , y2, y3 }, {x1 , y2 , y3 }, {x1 , x2 , y3 }, {x1 , y2 , x3 }, {x1 , x2 , x3 }}.
Laticea J (P3 ) este reprezentată grafic ı̂n Figura 4.
Vom arăta că un graf bipartit nemixtat G fără vârfuri izolate admite un subgraf
bipartit Cohen-Macaulay G , unic până la un izomorfism de grafuri, cu proprietatea
că laticele asociate lui G şi G sunt izomorfe. Pentru aceasta ne sunt necesare câteva
rezultate preliminare.
 9

{p1 , p2 , p3 }

{p1 , p2 } {p1 , p3 }

{p1 }

Figura 4

Lema 35. Fie Pn = {p1 , ..., pn } un poset cu relaţia parţială de ordine ≤. Atunci
există o permutare σ a lui [n] astfel ı̂ncât posetul (Pn, ≤ ) care se obţine din Pn
prin reetichetarea elementelor pi cu pσ(i) , pentru orice i ∈ [n], are proprietatea că
pi ≤ pj implică i ≤ j.
Observaţia 36. Conform [13, Teorema 3.4] şi Lemei 35 un graf bipartit G pe
mulţimea Vn = W ∪ W  , n ≥ 1, este Cohen-Macaulay dacă şi numai dacă există
un poset finit Pn pe mulţimea {p1 , ..., pn } astfel ı̂ncât după reetichetarea vârfurilor
grafului G avem G = G(Pn ).
Lema precendentă este foarte utilă din punct de vedere computaţional.
Algoritmul 37. Fie Pn = {p1 , ..., pn } un poset arbitrar cu relaţia parţială de
ordine ≤. Vom da un algoritm recursiv pentru determinarea unei permutări σ a
mulţimii [n] şi a unui poset Pn cu relaţia parţială de ordine ≤ care ı̂ndeplinesc
cerinţele din Lema 35. Totuşi algoritmul determină doar o singură permutare. În
general există mai multe permutări cu această proprietate, numărul lor fiind egal
cu Ω(Pn , n), unde Ω(Pn , m), m ∈ N\{0}, este un invariant combinatorial important
al posetului finit Pn ce reprezintă numărul funcţiilor σ : Pn → [m] care conservă
relaţia de ordine ([30]).
Require: un număr strict pozitiv n şi un poset (Pn , ≤) pe mulţimea {p1 , ..., pn }
Ensure: o permutare σ a lui [n] şi un poset (Pn , ≤ ) pe mulţimea {p1 , ..., pn },
obţinut din posetul (Pn , ≤), astfel ı̂ncât pi ≤ pj implică i ≤ j
σ(1) = 1;
for j = 2, n do
σ(j) = j; k = 1; isvalid = true;
while (k < j) and (isvalid = true) do
if pj ≤ pk then
isvalid = f alse
else
k =k+1
end if
end while
if isvalid = f alse then
10
τ (j) = k
for l = k, j − 1 do
τ (l) = l + 1
end for
for l = k, j do
ρ(l) = τ (σ(l))
end for
for l = k, j do
σ(l) = ρ(l)
end for
end if
end for
for j = 1, n do
for k = 1, n do
if pj ≤ pk then
pσ(j) ≤ pσ(k)
end if
end for
end for
Exemplul 38. Fie posetul P4 = {p1 , p2 , p3 , p4 } cu proprietatea că p3 ≤ p1 ,
p3 ≤ p2 şi p4 ≤ p2 . Aplicând algoritmul anterior obţinem:
 
1 2 3 4
σ=
3 4 1 2
şi
P4 = {p1 , p2 , p3 , p4 } cu p1 ≤ p3 , p1 ≤ p4 şi p2 ≤ p4 .
Începând din acest moment, ı̂n această secţiune dedicată studiului laticei asociate
unui graf bipartit nemixtat, de fiecare dată când ne vom referi la un graf bipartit
nemixtat fără vârfuri izolate vom presupune că este dat cu o bipartiţie a mulţimii
vârfurilor care ı̂ndeplineşte condiţiile (a) şi (b) din Teorema 22.
Observaţia 39. Fie G un graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪ W  ,
n ≥ 1, fără vârfuri izolate. Pentru o submulţime ∅ = F ⊂ [n] notăm cu GF subgraful
lui G indus de submulţimea de vârfuri {xi |i ∈ F } ∪ {yi |i ∈ F } a lui Vn .
Fie K{i,j}, 1 ≤ i < j ≤ n, graful bipartit complet pe mulţimea de vârfuri
{xi , xj } ∪ {yi , yj }.
Propoziţia 40. Fie G un graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪ W  ,
n ≥ 1, fără vârfuri izolate. Dacă G nu are niciun subgraf indus K{i,j} cu proprietatea
că 1 ≤ i < j ≤ n, atunci G este Cohen-Macaulay.
De exemplu, graful reprezentat geometric ı̂n Figura 3 satisface acest criteriu,
deci este un graf bipartit Cohen-Macaulay.
 11
Lema 41. Fie G un graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪ W  , n ≥ 2,
fără vârfuri izolate. Presupunem că G are un subgraf indus K{i,j} , 1 ≤ i < j ≤ n.
Fie H subgraful lui G indus de submulţimea de vârfuri Vn \{xj , yj } a lui Vn . Atunci
există o corespondenţă biunivocă ı̂ntre acoperirile minimale cu vârfuri ale grafurilor
G şi H. Mai precis, pentru orice submulţime C ⊂ Vn \{xj , yj } avem:
(i) dacă xi ∈ C, atunci C ∈ M(H) ⇔ C ∪ {xj } ∈ M(G);
(ii) dacă xi ∈
/ C, atunci C ∈ M(H) ⇔ C ∪ {yj } ∈ M(G).
Aşa cum am menţionat deja la ı̂nceputul acestui capitol, fiecărui graf bipartit
nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪ W  , n ≥ 1, fără vârfuri izolate i se poate asocia ı̂n
mod unic o sublatice LG a laticei booleene Ln pe mulţimea {p1 , ..., pn } astfel ı̂ncât
∅ ∈ LG şi {p1 , ..., pn } ∈ LG . Această latice este definită astfel:
LG = {α ⊂ {p1 , ..., pn }| (∃) C ∈ M(G) : pi ∈ α ⇔ xi ∈ C}.
Corolarul 42. În ipoteza Lemei 41 şi cu notaţia anterioară avem LG  LH .
Propoziţia 43. Fie G un graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪ W  ,
n ≥ 1, fără vârfuri izolate. Atunci există un subgraf bipartit Cohen-Macaulay G al
lui G, unic până la un izomorfism de grafuri, astfel ı̂ncât LG  LG . În particular,
toate lanţurile maximale ale lui LG au aceeaşi lungime.
Astfel putem regăsi un criteriu combinatorial, care a fost demonstrat ı̂n [7],
pentru a recunoaşte grafurile bipartite Cohen-Macaulay ı̂n clasa grafurilor bipartite
nemixtate.
Propoziţia 44. Fie G un graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪ W  ,
n ≥ 1, fără vârfuri izolate. Atunci G este Cohen-Macaulay dacă şi numai dacă G
nu are niciun subgraf indus K{i,j} cu proprietatea că 1 ≤ i < j ≤ n.
De exemplu, graful reprezentat geometric ı̂n Figura 2 nu este Cohen-Macaulay.
Dacă se reetichetează vârfurile 1, 2, 3 cu x1 , x2 , x3 , iar vârfurile 4, 5, 6 cu y1 , y2 , y3,
atunci acest graf conţine subgraful K{1,2} .
Utilizând acest criteriu combinatorial se poate determina un subgraf bipartit
Cohen-Macaulay G al lui G cu proprietatea că LG  LG .
Algoritmul 45. De fapt, G = GA , unde A este o submulţime a lui [n] maximală
cu proprietatea că graful K{i,j} nu este un subgraf indus al lui G, pentru orice i, j ∈ A
distincte. Fie B = [n]\A. Dacă B = ∅, atunci pentru orice j ∈ B există i ∈ A astfel
ı̂ncât K{i,j} este un subgraf indus al lui G. Acest algoritm determină mulţimea
complementară B = [n]\A şi, ı̂n consecinţă, submulţimea A ⊂ [n] şi subgraful
G = GA .
Require: un graf bipartit pe mulţimea Vn = W ∪ W  , n ≥ 1, care ı̂ndeplineşte
condiţiile (a) şi (b) din Teorema 22
Ensure: un subgraf bipartit Cohen-Macaulay G al lui G astfel ı̂ncât LG  LG
B=∅
for i = 1, n − 1 do
if i ∈
/ B then
12
for j = i + 1, n do
if j ∈/ B then
if ({xi , yj } ∈ E(G)) and ({xj , yi } ∈ E(G)) then
B = B ∪ {j}
end if
end if
end for
end if
end for
A = [n]\B; G = GA
Exemplul 46. Fie G = G4 graful bipartit nemixtat pe mulţimea V4 = {x1 , x2 , x3 , x4 }∪
{y1 , y2 , y3, y4 } cu următoarele muchii:
{x1 , y1}, {x1 , y2}, {x2 , y1}, {x2 , y2 }, {x3 , y3 }, {x4 , y1 }, {x4 , y2 }, {x4 , y3 }, {x4 , y4 }.
Aplicând algoritmul anterior obţinem B = {2}, A = {1, 3, 4} şi G = G{1,3,4} (vezi
Figura 5).

x1 y1
x1 y1
x2 y2
x3 y3
x3 y3
x4 y4
x4 y4

G G

Figura 5

Observaţia 47. Dacă G = GA , A ⊂ [n], este un subgraf bipartit Cohen-

Macaulay al lui G din Propoziţia 43, atunci, conform Corolarului 42, izomorfismul
de latice ν : LG → LG este definit astfel:

ν(α ) = α ∪ {pj |j ∈ [n]\A, pi ∈ α , K{i,j} ⊂ G}.

Vom ı̂ncheia această primă secţiune a acestui capitol prezentând un algoritm
combinatorial pentru determinarea laticei asociate unui graf bipartit nemixtat.
Algoritmul 48. Ideea de bază a acestui algoritm este aceea de a reduce de-
terminarea laticei asociate unui graf bipartit nemixtat G fără vârfuri izolate la de-
terminarea laticei asociate unui subgraf bipartit Cohen-Macaulay G al lui G din
Propoziţia 43. De ı̂ndată ce un astfel de subgraf a fost calculat folosind Algoritmul
45, se determină laticea asociată acestuia prin aplicarea Algoritmilor 37 şi 33, iar
apoi se obţine laticea LG utilizând Observaţia 47. Algoritmul are mai mulţi paşi
care sunt descrişi ı̂n detaliu ı̂n cele ce urmează.
 13
Pasul 1. Se aplică Algoritmul 45 pentru determinarea unui subgraf bipartit
Cohen-Macaulay G = GA al lui G pe mulţimea {xi |i ∈ A} ∪ {yi |i ∈ A} astfel ı̂ncât
LG  LG . Aşa cum am observat anterior, există un poset (PA , ≤) pe mulţimea
{pi |i ∈ A} cu proprietatea că GA = G(PA ).
Pasul 2. Se determină posetul PA = {pi |i ∈ A} cu proprietatea că:
pi ≤ pj dacă şi numai dacă {xi , yj } ∈ E(GA ).
Pasul 3. Se aplică Algoritmul 37 pentru a determina o permutare σA a lui A şi
un poset (PA , ≤ ), obţinut din posetul (PA , ≤), astfel ı̂ncât pi ≤ pj implică i ≤ j.
Pasul 4. Se determină laticea J (PA ) asociată grafului bipartit Cohen-Macaulay
G(PA ) prin aplicarea Algoritmului 33.
Pasul 5. Se determină laticea LG = J (PA ) asociată grafului bipartit Cohen-
Macaulay G = G(PA ) folosind inversa σA−1 a permutării σA care a fost deja deter-
minată la Pasul 3.
Pasul 6. Se determină laticea LG utilizând Observaţia 47.

În cea de-a doua secţiune a acestui capitol vom calcula idealul toric al algebrei
acoperirilor cu vârfuri asociată unui graf bipartit nemixtat.
Fie R = k[x1 , . . . , xn , y1 , . . . , yn ] inelul de polinoame peste un corp k şi fie G un
graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪W  , n ≥ 1, fără vârfuri izolate. Fie LG
laticea asociată lui G. Considerăm inelul BG = k[{x  i }1≤i≤n
, {yj }1≤j≤n , {uα }α∈LG ].
Pentru un element arbitrar α ∈ LG notăm mα = ( xi )( yj ).
pi ∈α pj ∈α
/
Fie <lex ordonarea lexicografică
pe R indusă
 de x1 > . . . > xn > y1 . . . > yn . Fie
< ordonarea revlexicografică pe k {uα }α∈LG indusă de o ordonare a variabilelor
uα , α ∈ LG , cu proprietatea că uα > uβ dacă β ⊂ α ı̂n laticea LG . Fie <lex ordonarea
monomială pe BG definită astfel:
n  n 
 ai bi    ai bi 
xi yi uα1 · · · uαp <lex xi yi uα1 · · · uαq
i=1 i=1
dacă

n 
n
a b
(i) xai i yibi <lex xi i yi i
i=1 i=1
sau

n 
n
a b
(ii) xai i yibi = xi i yi i şi uα1 · · · uαp < uα1 · · · uαq .
i=1 i=1
Inspirându-ne din [13], calculăm baza Gröbner redusă a idealului toric al algebrei
acoperirilor cu vârfuri ale unui graf bipartit nemixtat fără vârfuri izolate ı̂n raport
cu ordonarea monomială <lex . În particular, obţinem ca o consecinţă Teorema 1.1
din [13] pentru cazul grafurilor bipartite Cohen-Macaulay.
Pentru un element α ∈ LG fie V (α) mulţimea
 vecinilor superiori ai lui α ı̂n laticea
LG . Notăm xβ\α = xi , yβ\α = yi , unde α ∈ LG , α = {p1 , p2 , .., pn } şi
pi ∈β\α pi ∈β\α
β ∈ V (α).
14
Teorema 49. Fie G un graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪ W  , n ≥ 1,
fără vârfuri izolate. Atunci baza Gröbner redusă a idealului toric QG al algebrei
acoperirilor cu vârfuri A(G) ı̂n raport cu ordonarea monomială <lex este:
G< (QG ) = {xβ\α uα − yβ\α uβ | α ∈ LG , α = {p1 , p2 , .., pn }, β ∈ V (α)}
lex
∪{uα uβ − uα∪β uα∩β | α, β ∈ LG , α ⊂ β, β ⊂ α},
unde monomul iniţial al fiecărui binom al lui G< (QG ) este primul monom.
lex

Rezultatul anterior este foarte util din punct de vedere computaţional. Dat
un graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪ W  , n ≥ 1, fără vârfuri izolate
şi utilizând un sistem de calcul, se pot obţine invarianţi algebrici şi omologici ai
algebrei acoperirilor cu vârfuri asociate grafului respectiv.
Exemplul 50. Fie G = G3 graful bipartit nemixtat pe mulţimea V3 = {x1 , x2 , x3 }∪
{y1 , y2 , y3} cu muchiile:
{x1 , y1}, {x2 , y2 }, {x2 , y3 }, {x3 , y2 }, {x3 , y3 }.
Fie L3 laticea booleană pe mulţimea {p1 , p2 , p3 }. Aplicând algoritmul 48 obţinem:
LG = {∅, {p1 }, {p2, p3 }, {p1, p2 , p3 }} ⊂ L3 (vezi Figura 6).

{p1 , p2 , p3 }
x1 y1

x2 y2
{p1 } {p2 , p3 }
x3 y3
∅
G L(G)

Figura 6

Notăm u1 = u{p1 ,p2 ,p3 } , u2 = u{p1 } , u3 = u{p2 ,p3 } , u4 = u∅ şi

B = BG = k[x1 , x2 , x3 , y1 , y2 , y3, u1 , u2 , u3, u4 ].
Conform Teoremei 49 baza Gröbner redusă a idealului toric QG al lui A(G) ı̂n
raport cu ordonarea monomială <lex este:
G< (QG ) = {x1 u4 −y1 u2 , x2 x3 u2 −y2 y3 u1 , x2 x3 u4 −y2 y3 u3 , x1 u3 −y1 u1 , u2u3 −u1 u4 }.
lex

Folosind izomorfismul de algebre graduate A(G)  B/QG calculăm rezoluţia

liberă graduată minimală şi numerele Betti ale algebrei acoperirilor cu vârfuri A(G).

CoCoA

Use B::=Q[x[1..3],y[1..3],u[1..4]];
F1:=x[1]u[4]-y[1]u[2];
F2:=x[2]x[3]u[2]-y[2]y[3]u[1];
 15
F3:=x[2]x[3]u[4]-y[2]y[3]u[3];
F4:=x[1]u[3]-y[1]u[1];
F5:=u[2]u[3]-u[1]u[4];
QG:=Ideal(F1,F2,F3,F4,F5);
Res(B/QG);
0−− >B(-6)−− >Bˆ2(-3)(+)Bˆ3(-4)−− >Bˆ3(-2)(+)Bˆ2(-3)−− >B
-----------------------------------
BettiDiagram(B/QG);
0 1 2 3
0: 1 − − −
1: − 3 2 −
2: − 2 3 −
3: − − − 1
Tot : 1 5 5 1
-----------------------------------

Prin urmare, rezoluţia liberă graduată minimală a lui A(G) este:

0 −→ B(−6) −→ B(−3)2 ⊕ B(−4)3 −→ B(−2)3 ⊕ B(−3)2 −→ B −→ A(G) −→ 0.
Deci proj dim(A(G)) = 3 şi reg(A(G)) = 3.

În final, calculăm funcţia şi seria Hilbert ale algebrei acoperirilor cu vârfuri A(G).
CoCoA

Hilbert(B/QG);
H(t)=1/90tˆ6+2/15tˆ5+25/36tˆ4+2tˆ3+ 593/180tˆ2+43/15t+1
for t>=0;
-----------------------------------
Poincare(B/QG);
(1+3x[1]+3x[1]ˆ2+x[1]ˆ3)/(1-x[1])ˆ7
-----------------------------------

Prin urmare, funcţia Hilbert a lui A(G) este:

1 6 2 25 593 2 43
H(A(G), l) = l + l5 + l4 + 2l3 + l + l + 1, pentru orice l ≥ 0,
90 15 36 180 15

iar seria Hilbert a lui A(G) este:

1 + 3z + 3z 2 + z 3
HA(G) (z) = .
(1 − z)7
Corolarul 51 ([13]). Fie G un graf bipartit Cohen-Macaulay pe mulţimea Vn =
W ∪ W  , n ≥ 1, care provine din posetul Pn = {p1 , p2 , ..., pn } cu proprietatea că
pi ≤ pj implică i ≤ j. Atunci baza Gröbner redusă a idealului toric QG al algebrei
acoperirilor cu vârfuri A(G) ı̂n raport cu ordonarea monomială <lex este:
16
G< (QG ) = {xj uα − yj uα∪{pj } | j ∈ [n], α ∈ J (Pn ), pj ∈ α, α ∪ {pj } ∈ J (Pn )}
lex
∪ {uα uβ − uα∪β uα∩β | α, β ∈ J (Pn ), α ⊂ β, β ⊂ α},
unde monomul iniţial al fiecărui binom al lui G< (QG ) este primul monom.
lex

Fie G un graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪ W  , n ≥ 1, fără vârfuri

izolate şi fie Ā(G) algebra acoperirilor de bază ale  Fie LG laticea asociată

grafului G.
lui G. Considerăm inelul de polinoame SG = k {uα }α∈LG peste un corp k.

Definiţia 52. Idealul toric Q̄G al algebrei acoperirilor de bază Ā(G) este nucleul
morfismului surjectiv de inele π : SG → Ā(G) definit prin π(uα ) = mα , α ∈ LG .
Aplicând Teorema 49 şi Teorema de eliminare calculăm baza Gröbner redusă
a idealului toric al algebrei acoperirilor de bază ale unui graf biaprtit nemixtat ı̂n
raport cu o anumită ordonare monomială.
Corolarul 53 ([14]). Fie G un graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪W  ,
n ≥ 1, fără vârfuri izolate. Atunci baza Gröbner redusă a idealului toric Q̄G al
algebrei acoperirilor de bază Ā(G) ı̂n raport cu ordonarea monomială < este:
G< (Q̄G ) = {uα uβ − uα∪β uα∩β | α, β ∈ LG , α ⊂ β, β ⊂ α},
unde monomul iniţial al fiecărui binom al lui G< (Q̄G ) este primul monom.

Cap. 3 Funcţia şi seria Hilbert ale algebrelor acoperirilor cu vârfuri ale
grafurilor bipartite nemixtate
Ultimul capitol al tezei conţine rezultatele originale cu privire la funcţia şi seria
Hilbert ale algebrei acoperirilor cu vârfuri ale unui graf bipartit nemixtat, respectiv,
Cohen-Macaulay, rezultate care sunt prezentate ı̂n articolele noastre [19] şi [20].
Mai precis,
• studiem funcţia Hilbert a algebrei acoperirilor cu vârfuri pentru cazul unui
graf bipartit nemixtat fără vârfuri izolate şi arătăm că aceasta are o anumită
proprietate de monotonie;
• obţinem o formulă pentru seria Hilbert a lui A(G), unde G este un graf
bipartit nemixtat fără vârfuri izolate, care ne permite să reducem calculul
la deteminarea seriei Hilbert a algebrei acoperirilor de bază ale subgrafurilor
sale bipartite nemixtate;
• dăm o interpretare combinatorială a componentelor h-vectorului algebrei
acoperirilor cu vârfuri ale unui graf bipartit Cohen-Macaulay ı̂n termenii
posetului asociat grafului, şi, bazându-ne pe aceasta, demonstrăm că ı̂n
acest caz h-vectorul algebrei este unimodal;
• calculăm margini exacte pentru multiplicitatea algebrei acoperirilor cu vârfuri
ale unui graf bipartit Cohen-Macaulay, respectiv, nemixtat.
Fie R = k [x1 , . . . , xn , y1, . . . , yn ] inelul de polinoame peste un corp k şi fie G un
graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪ W  , n ≥ 1, fără vârfuri izolate. Se
ştie că ([15]) algebra A (G) este standard graduată peste R şi este algebra Rees a
 17
c
idealului acoperirilor cu vârfuri IG generat de toate monoamele xc11 ...xcnn y1n+1 ...ync2n
cu proprietatea că c = (c1 , ..., c2n ) este o 1-acoperire cu vârfuri a lui G. Deci
A(G) = R ⊕ IG t ⊕ . . . ⊕ IGq tq ⊕ ....
Fie {m1 , m2 , ..., mr } sistemul minimal de generatori ai lui IG . Privim pe A(G)
ca o k-algebră standard graduată, atribuind fiecărei variabile xi şi yj , 1 ≤ i, j ≤ n,
şi fiecărui monom mp t, 1 ≤ p ≤ r, gradul 1. Deoarece fiecare monom mp corespunde
unei acoperiri minimale cu vârfuri a lui G de cardinal n, funcţia Hilbert a lui A(G)
are expresia:

l
H(A(G), l) = dimk (IGq )qn+(l−q) , pentru orice l ≥ 0.
q=0

Funcţia Hilbert şi, ı̂n consecinţă, seria Hilbert ale lui A(G) sunt invariante ı̂n
raport cu o anumită clasă de izomorfisme de grafuri.
Observaţia 54. Fie σ o permutare a lui [n] şi fie σ G graful bipartit pe mulţimea
Vn = W ∪ W , n ≥ 1, cu mulţimea muchiilor:
 
E(σ G) = {xσ(i) , yσ(j) | {xi , yj } ∈ E(G)}.
Izomorfismul de grafuri h : V (G) → V (G ) definit prin h (xi ) = xσ(i) , h (yj ) =
yσ(j) , i, j ∈ [n], induce un k-automorfism ζ al lui R cu proprietatea că ζ(IG ) = Iσ G .
Prin urmare, A(G) şi A(σ G) au aceeaşi funcţie Hilbert şi, ı̂n consecinţă, aceeaşi serie
Hilbert.
Rezultatul următor pune ı̂n evidenţă o anumită proprietate de monotonie a
funţiei Hilbert a lui A(G).
Propoziţia 55. Fie G, G şi G grafuri bipartite nemixtate pe mulţimea Vn =
W ∪ W  , n ≥ 1, fără vârfuri izolate cu proprietatea că E(G ) ⊂ E(G) ⊂ E(G ).
Atunci
H(A(G ), l) ≤ H(A(G), l) ≤ H(A(G), l), pentru orice l ≥ 0.
O proprietate de monotonie a multiplicităţii algebrei acoperirilor cu vârfuri ale
unui graf bipartit nemixtat rezultă imediat.
Corolarul 56. Fie G, G şi G grafuri bipartite nemixtate pe mulţimea Vn =
W ∪ W  , n ≥ 1, fără vârfuri izolate cu proprietatea că E(G ) ⊂ E(G) ⊂ E(G ).
Atunci
e(A(G )) ≤ e(A(G)) ≤ e(A(G )).
Se observă că ı̂n clasa grafurilor bipartite nemixtate pe mulţimea Vn = W ∪ W  ,
n ≥ 1, fără vârfuri izolate graful bipartit complet Kn,n are cel mai mare număr de
muchii, iar graful bipartit care provine dintr-un antilanţ are cel mai mic număr de
muchii.
Corolarul 57. Fie G un graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪W  , n ≥ 1,
fără vârfuri izolate. Atunci au loc următoarele inegalităţi:
H(A(Kn,n ), l) ≤ H(A(G), l) ≤ H(A(G ), l), pentru orice l ≥ 0,
18
unde Kn,n este graful bipartit complet pe mulţimea Vn = W ∪ W  , iar G este graful
bipartit pe mulţimea Vn = W ∪ W  care provine dintr-un antilanţ cu n elemente.
Un rezultat similar se obţine ı̂n cazul grafurilor bipartite Cohen-Macaulay.
Corolarul 58. Fie G un graf bipartit Cohen-Macaulay pe mulţimea Vn = W ∪

W , n ≥ 1. Atunci au loc următoarele inegalităţi:
H(A(G ), l) ≤ H(A(G), l) ≤ H(A(G ), l), pentru orice l ≥ 0,
unde G , respectiv G , sunt grafuri bipartite pe mulţimea Vn = W ∪ W  care provin
dintr-un lanţ, respectiv un antilanţ, cu n elemente.
În cea de-a doua secţiune a acestui capitol studiem seria Hilbert a algebrei
acoperirilor cu vârfuri A (G) asociată unui graf bipartit nemixtat G fără vârfuri
izolate. Putem presupune, fără a restrânge cadrul general al problemei, că G ad-
mite o bipartiţie a mulţimii vârfurilor Vn = W ∪ W  , n ≥ 1, care ı̂ndeplineşte
condiţiile (a) şi (b) din Teorema 22.
Fie LG laticea asociată grafului G. Considerăm complexul simplicial Δ (LG ) pe
mulţimea LG ale cărui feţe sunt lanţurile laticei LG . Acest complex simplicial se
numeşte complexul relaţiei de ordine a lui LG .
Propoziţia 59. k-algebra Ā(G) şi complexul simplicial Δ(LG ) au acelaşi h-
vector.
Ţinând cont de rezultatul anterior şi de Propoziţia 43 putem reduce studiul h-
vectorului algebrei acoperirilor de bază Ā(G) la cazul ı̂n care G este un graf bipartit
Cohen-Macaulay.
Propoziţia 60. Fie G un graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪ W  ,
n ≥ 1, fără vârfuri izolate. Atunci există un subgraf bipartit Cohen-Macaulay G al
lui G, unic până la un izomorfism de grafuri, astfel ı̂ncât algebrele acoperirilor de
bază Ā(G) şi Ā(G ) au acelaşi h-vector.
Observaţia 61. Fie G = G(Pn ) un graf bipartit Cohen-Macaulay pe mulţimea
Vn = W ∪ W  , n ≥ 1, unde Pn = {p1 , p2 , ..., pn } este un poset cu proprietatea că
pi ≤ pj implică i ≤ j. Atunci laticea LG = J (Pn ) este o sublatice plină a laticei
booleene Ln pe mulţimea {p1 , ..., pn }, prin urmare complexul simplicial Δ (LG ) are
dimensiunea egală cu n. Fie (h0 , h1 , ..., hn+1 ) h-vectorul lui Ā (G). k-algebra Ā (G)
este izomorfă cu inelul Hibi SG /Q̄G asociat laticei distributive LG = J (Pn ), deci hi
este egal cu numărul extensiilor liniare ale lui Pn care, privite ca permutări ale lui
[n], au exact i descreşteri ([26]). În particular,
hi ≥ 0, pentru orice 0 ≤ i ≤ n − 1, h0 = 1 şi hn = hn+1 = 0.
De exemplu, dacă Pn = {p1 , p2 , ..., pn } este un antilanţ, atunci orice permutare
a lui [n] poate fi privită ca o extensie liniară a lui Pn , deci hi este egal cu numărul
tuturor permutărilor lui [n] care au exact i descreşteri, ceea ce reprezintă numărul
eulerian A(n, i).
 19
Pentru o submulţime ∅ = F ⊂ [n] notăm cu GF subgraful lui G indus de
submulţimea de vârfuri {xi |i ∈ F } ∪ {yi |i ∈ F } a lui Vn . Rezultatul principal
al acestui capitol afirmă că se poate exprima seria Hilbert a algebrei acoperirilor
cu vârfuri asociată lui G ı̂n funcţie de seriile Hilbert ale algebrelor acoperirilor de
bază Ā(GF ) asociate tuturor subgrafurilor GF ale lui G. Dacă F = ∅, atunci, prin
1
convenţie, HĀ(GF ) = 1−z .
Teorema 62. Fie G un graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪ W  , n ≥ 1,
fără vârfuri izolate. Pentru orice submulţime F ⊂ [n] fie rF = rang(LGF ), fie
HĀ(GF ) (z) seria Hilbert a lui Ā(GF ) şi fie HA(G) (z) seria Hilbert a lui A(G). Atunci:
  n−|F |
1 z
HA(G) (z) = HĀ(GF ) (z) .
(1 − z)n 1−z
F ⊂[n]
 
În particular, dacă h(z) = hj z j , respectiv hF (z) = hFj z j , unde h = (hj )j≥0 ,
j≥0 j≥0
respectiv hF = (hFj )j≥0 , sunt h-vectorii lui A(G), respectiv Ā(GF ), atunci:

h(z) = hF (z)(1 − z)|F |−rF z n−|F | .
F ⊂[n]

Corolarul 63. Fie G un graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪W  , n ≥ 1,

fără vârfuri izolate. Atunci

e(A(G)) = e(Ā(GF )),
F ⊂[n]
GF Cohen-Macaulay

unde, prin convenţie, G∅ este considerat un subgraf Cohen-Macaulay al lui G.

În particular, dacă G este un graf bipartit Cohen-Macaulay pe mulţimea Vn =
W ∪ W  , n ≥ 1, atunci 
e(A(G)) = e(Ā(GF )).
F ⊂[n]

În continuare dăm o interpretare combinatorială a componentelor h-vectorului

algebrei acoperirilor cu vârfuri asociate unui graf bipartit Cohen-Macaulay.
Corolarul 64. Fie G un graf bipartit Cohen-Macaulay pe mulţimea Vn = W ∪

W , n ≥ 1, care provine dintr-un poset Pn = {p1 , p2 , ..., pn } cu proprietatea că
pi ≤ pj implică i ≤ j. Pentru orice 0 ≤ j ≤ n − 1 componenta hj a h-vectorului
lui A(G) este egală cu numărul tuturor extensiilor liniare ale tuturor subposeturilor
cu n − l elemente ale lui Pn care, privite ca permutări ale lui [n − l], au exact j − l
descreşteri, pentru orice 0 ≤ l ≤ j.
O consecinţă importantă cu privire la h-vectorul algebrei acoperirilor cu vârfuri
asociate unui graf bipartit Cohen-Macaulay rezultă imediat.
Corolarul 65. Fie G un graf bipartit Cohen-Macaulay pe mulţimea Vn = W ∪
W  , n ≥ 1, care provine dintr-un poset Pn = {p1 , p2 , ..., pn } cu proprietatea că
pi ≤ pj implică i ≤ j. Atunci h-vectorul lui A(G) este unimodal.
20
În ultima secţiune a capitolului deducem margini exacte pentru multiplicitatea
e(A(G)) a algebrei acoperirilor cu vârfuri A(G) ı̂n cazul ı̂n care G este un graf
bipartit Cohen-Macaulay, respectiv, un graf bipartit nemixtat.
Dacă 0 ≤ p < q, atunci A(q, p) reprezintă numărul eulerian. Prin convenţie
stabilim că A(0, 0) = 1 şi A(q, q) = 0, pentru orice q ≥ 1.
Calculăm seriile Hilbert ale algebrelor acoperirilor cu vârfuri asociate grafurilor
bipartite care provin din lanţuri şi antilanţuri.
Propoziţia 66. Fie G , respectiv G , grafuri bipartite pe mulţimea Vn = W ∪W  ,
n ≥ 1, care provin dintr-un lanţ, respectiv un antilanţ, cu n elemente. Atunci:
(1+z)n
(i) HA(G ) (z) = (1−z)2n+1
. În particular, e(A(G )) = 2n .
n j
(nl)A(n−l,j−l)z j 
n
1
(ii) HA(G ) (z) = j=0 l=0
(1−z)2n+1
. În particular, e(A(G )) = n! · l!
.
l=0

Observaţia 67. Baza Gröbner redusă G<  (QG ) a idealului toric QG al lui
lex
A(G ), unde G este graful bipartit care provine din lanţul Pn = {p1 , p2 , ..., pn } cu
proprietatea că p1 ≤ p2 ≤ ... ≤ pn , ı̂n raport cu ordonarea monomială <lex pe inelul
BG este:
G<  (QG ) = {xj u{p1 ,...,pj−1 } − yj u{p1 ,...,pj } |j ∈ [n]},
lex

unde monomul iniţial al fiecărui binom al lui G<  (QG ) este primul monom.
lex
Se observă că idealul iniţial in< ( QG ) este intersecţie completă, prin urmare
lex
şi idealul toric QG este intersecţie completă. Atunci algebra acoperirilor cu vârfuri
A(G ) are o rezoluţie pură dată de următorul complex Koszul:
n n n
0 −→ BG (−2n)(n) −→ ..... −→ BG (−2)( 1 ) −→ BG ( 0 ) −→ A(G ) −→ 0.


Propoziţia 68. Fie G un graf bipartit Cohen-Macaulay pe mulţimea n Vn = W ∪
W , n ≥ 1. Dacă h = (h0 , h1 , ..., hn ) este h-vectorul lui A(G), atunci i ≤ hi ≤ hi ,
pentru orice 0 ≤ i ≤ n, unde G este un graf bipartit ce provine dintr-un antilanţ
cu n elemente, iar h = (h0 , h1 , ..., hn ) este h-vectorul lui A(G ).
Corolarul 69. Fie G un graf bipartit care provine dintr-un poset cu n elemente,
n ≥ 1. Atunci
n
1
n
2 ≤ e(A(G)) ≤ n! .
l=0
l!
Inegalitatea din stânga devine egalitate dacă şi numai dacă posetul este un lanţ, iar
inegalitatea din dreapta devine egalitate dacă şi numai dacă posetul este un antilanţ.
Calculăm seria Hilbert a algebrei acoperirilor cu vârfuri ale unui graf bipartit
complet Kn,n .
1+z+...+z n
Propoziţia 70. Pentru orice n ≥ 1, HA(Kn,n ) = (1−z)2n+1
. În particular,
e(A(Kn,n )) = n + 1.
 21
Corolarul 71. Fie G un graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪W  , n ≥ 1,
fără vârfuri izolate. Atunci
n
1
n + 1 ≤ e(A(G)) ≤ n! .
l=0
l!
Inegalitatea din stânga devine egalitate dacă şi numai dacă G = Kn,n , iar inegalitatea
din dreapta devine egalitate dacă şi numai dacă G provine dintr-un antilanţ cu n
elemente.
Observaţia 72. În general un graf bipartit nemixtat nu este unic determinat,
până la un izomorfism de grafuri, de h-vectorul algebrei acoperirilor cu vârfuri ale
grafului.
Fie G3 graful bipartit pe mulţimea V3 = {x1 , x2 , x3 } ∪ {y1 , y2 , y3} cu muchiile:
{x1 , y1}, {x2 , y2 }, {x2 , y3}, {x3 , y2 }, {x3 , y3 } şi fie G3 graful bipartit pe mulţimea
V3 = {x1 , x2 , x3 }∪{y1 , y2 , y3 } care provine din lanţul P3 = {p1 , p2 , p3 } cu proprietatea
că p1 ≤ p2 ≤ p3 . G3 şi G3 sunt nemixtate şi nu sunt izomorfe, iar prin calcul se
2 +z 3
obţine HA(G3 ) (z) = HA(G3 ) (z) = 1+3z+3z(1−z)7
.
Totuşi grafurile bipartite complete nemixtate şi grafurile bipartite care provin
din lanţuri şi antilanţuri au această proprietate.
Propoziţia 73. Fie G un graf bipartit nemixtat pe mulţimea Vn = W ∪ W  , n ≥
n
1, fără vârfuri izolate. Atunci G = Kn,n dacă şi numai dacă HA(G) (z) = 1+z+...+z
(1−z)2n+1
.
Propoziţia 74. Fie G un graf bipartit Cohen-Macaulay pe mulţimea Vn = W ∪
W  , n ≥ 1. Atunci:
(1+z)n
(i) G provine dintr-un lanţ dacă şi numai dacă HA(G) (z) = (1−z)2n+1 ;
h +h z+...+h z n
n
(ii) G provine dintr-un antilanţ dacă şi numai dacă HA(G) (z) = 0 (1−z) 1
2n+1 ,
    
unde h = (h0 , h1 , . . . , hn ) este h-vectorul algebrei A(G ) a acoperirilor cu
vârfuri ale grafului bipartit G care provine din antilanţul Pn = {p1 , . . . , pn }.
 Bibliografie

[1] M. Auslander, D.A. Buchsbaum, Homological dimension in local rings, Trans. Amer. Math.
Soc., 85(1957), 390–405.
[2] B. Benedetti, A. Constantinescu, M. Varbaro, Dimension, depth and zero-divisors of the al-
gebra of basic k-covers of a graph, Le Matematiche 63(2)(2008), 117–156.
[3] C. Bertone, V. Micale, On the dimension of the minimal vertex cover semigroup ring of an
unmixed bipartite graph, Le Matematiche 63(2)(2008), 157–163.
[4] W. Bruns, J. Herzog, Cohen–Macaulay Rings, Rev. Ed., Cambridge University Press, Cam-
bridge, 1998.
[5] CoCoATeam, CoCoA: a system for doing Computations in Commutative Algebra, Available
at http://cocoa.dima.unige.it .
[6] I.S. Cohen, On the structure and ideal theory of complete local rings, Trans. Amer. Math. Soc.,
59(1946), 54–106.
[7] M. Crupi, G. Rinaldo, N. Terai, Cohen-Macaulay edge ideal whose height is half of the number
of vertices, Preprint, 2009.
[8] D. Eisenbud, Commutative Algebra with a view toward Algebraic Geometry, Springer-Verlag,
New York, 1995.
[9] S. Faridi, The facet ideal of a simplicial complex, Manuscripta Math. 109(2002), no. 2, 159–
174.
[10] R. Fröberg, Koszul algebras, in Advances in Commutative Ring Theory (D. E. Dobbs, M.
Fontana, S.-E. Kabbaj, Eds.), Lecture Notes in Pure and Appl. Math., Volume 205, Dekker,
New York, NY, 1999, pp. 337–350.
[11] I. Gitler, E. Reyes, R. H. Villarreal, Blowup algebras of ideals of vertex covers of bipartite
graphs, Contemp. Math. 376(2005), 273–279.
[12] G.-M. Greuel, G. Pfister and H. Schönemann, Singular 3.1.1 A Computer Algebra System
for Polynomial Computations. Centre for Computer Algebra, University of Kaiserslautern,
(2010), http://www.singular.uni-kl.de.
[13] J. Herzog, T. Hibi, Distributive Lattices, Bipartite Graphs and Alexander Duality, J. Algebraic
Combin. 22(2005), 289–302.
[14] J. Herzog, T. Hibi, H. Ohsugi, Unmixed bipartite graphs and sublattices of the Boolean lattices,
J. Algebraic Combin., 30(2009), 415–420.
[15] J. Herzog, T. Hibi, N. V. Trung, Symbolic powers of monomial ideals and vertex cover algebras,
Adv. Math., 210(1) (2007), 304–322.
[16] J. Herzog, T. Hibi, N. V. Trung, Vertex cover algebras of unimodular hypergraphs, Proc. Amer.
Math. Soc. 37(2009), 409–414.

23
[17] T. Hibi, Distributive lattices, affine semigroup rings and algebras with straightening laws, in
Commutative Algebra and Combinatorics (M. Nagata and H. Matsumura, Eds.), Advanced
Studies in Pure Math. Vol. 11, North-Holland, Amsterdam, 1987, pp. 93–109.
[18] M. Hochster, Cohen–Macaulay rings, combinatorics and simplicial complexes, in B.R. Mc-
Donald and R.A. Morris (eds.) Ring theory II, Lect. Notes in Pure and Applied Maths. 26,
Marcel Dekker Inc., New York, 1977, pp. 171–223.
[19] C. Ion, On the Hilbert series of vertex cover algebras of Cohen-Macaulay bipartite graphs,
acceptat spre publicare ı̂n Le Matematiche 65(1)(2010).
[20] C. Ion, On the Hilbert series of vertex cover algebras of unmixed bipartite graphs, acceptat
spre publicare ı̂n Math. Rep. 13(63)(2011).
[21] F.S. Macaulay, Some properties of enumeration in the theory of modular systems, Proc. London
Math. Soc. 26(1927), 531–555.
[22] J.H. Poincaré, Analysis situs, J. d’École Polytechnique, 2e ser, Cahier 1, 1895, pp. 1–121.
[23] G. Ravindra, Well-covered graphs, J. Combinatorics Information Syst. Sci. 21(1997), 20-21.
[24] D. Rees, A theorem of homological algebra, Proc. Camb. Philos. Soc., 52(1956), 605–610.
[25] G.A. Reisner, Cohen–Macaulay quotients of polynomial rings, Adv. in Math., 21(1976), 30–49.
[26] V. Reiner, V. Welker, On the Charney-Davis and Neggers-Stanley conjectures, J. Combin.
Theory Ser. A 109(2005), 247–280.
[27] G. Rinaldo, Koszulness of vertex cover algebras of bipartite graphs, acceptat spre publicare ı̂n
Comm. Alg..
[28] R.P. Stanley, Hilbert functions of graded algebras, Adv. in Math. 28(1978), 57–83.
[29] R.P. Stanley, Positivity Problems and Conjectures in Algebraic Combinatorics, in Mathemat-
ics: Frontiers and Perspectives (V. Arnold, M. Atiyah, P. Lax and B. Mazur, Eds.), AMS,
Providence, RI, 2000, 295–319.
[30] R. P. Stanley, Enumerative Combinatorics, Volume I, Wadsworth & Brooks/Cole, Monterey,
CA, 1986.
[31] R.P. Stanley, The Upper Bound Conjecture and Cohen–Macaulay rings, Studies in Applied
Math. 54(1975), 135–142.
[32] B. Sturmfels, Gröbner Bases and Convex Polytopes, Amer. Math. Soc, Providence, RI, 1995.
[33] W.V. Vasconcelos, Integral Closure: Rees Algebras, Multiplicities, Algorithms, Springer-
Verlag, New York, 2005.
[34] R.H. Villarreal, Cohen–Macaulay graphs, Manuscripta Math. 66(1990), 277–293.
[35] R.H. Villarreal, Monomial algebras, Monographs and Textbooks in Pure and Applied Mathe-
matics, 238. Marcel Dekker Inc., New York, 2001.
[36] R.H. Villarreal, Unmixed bipartite graphs, Rev. Colombiana Mat. 41(2007), 393–395.