Îndrumător ştiinţific,

RĂDUŢOIU DANIEL

Absolventă,
BORTOFLEAC HORTENSA
 STRUCTURA LUCRĂRII
 Introducere
 Cap. I. Caracteristici fizico-geografice ale zonei cercetate
 Aşezare şi limite
 Relieful
 Elemente de geologie
 Aspecte geomorfologice
 Clima
 Hidrografia
 Solurile
 Cap. II. Scurt istoric al cercetărilor botanice
 Cap. III. Flora şi vegetaţia
 3.1. Metoda de cercetare şi de prezentare a florei şi vegetaţiei
 3.2. Conspectul floristic
 3.2.1. Analiza florei
 3.2.1.1. Analiza duratei de viaţă
 3.2.1.2.Analiza bioformelor
 3.2.1.3. Analiza geoelementelor
 3.3.Caracterul vegetaţiei
 Concluzii
 Bibliografie
 CARACTERISTICI FIZICO-GEOGRAFICE ALE ZONEI
CERCETATE
 AŞEZARE ŞI LIMITE
 Situat în partea de S-V a ţării,
teritoriul cercetat se distinge ca o
unitate administrativă bine
individualizată în cadrul judeţului
Mehedinţi.
 Limita de S este o limită naturală
formată de fluviul Dunărea.
 Zona Gura Văii – Varciorova se
află în extremitatea estică a
Parcului Naţional Porţile de Fier,,
în apropierea localităţii Gura
Văii. Are în prezent o suprafaţă
de 305 ha. În cadrul acestui
perimetru se află multe specii
rare în flora ţării noastre.
 RELIEFUL
 Format din munţi, podişuri şi câmpie, se înfăţişează sub forma unui amfiteatru
dispus în trepte ce coboară dinspre N-N-V spre S-S-E.
 ELEMENTE DE GEOLOGIE
 Pe teritoriu cercetat se găsesc formaţiuni geologice foarte diferite ca vârstă şi constituţia
geotopografică. Cele mai vechi formaţiuni sunt alcătuite din şisturi cristaline: (gnaise,
micaşisturi, amfibolite etc.) cu largă extindere în platoul Mehedinţi, în special la contactul
dintre piemont şi Podişul Mehedinţi. Tot aici se află formaţiuni geologice fosiliere şi şisturi cu
graptoliţi.
 CLIMA
 Teritoriul cercetat are o climă temperat continentală în care se simt influenţe
submediteraneene, în timpul anului, dar mai ales iarna când au loc invazii de mase de aer
umede şi calde de origine mediteraneană şi oceanică. Cu toate acestea iernile sunt mai blânde,
în zonă predomină vânturile din sectorul vestic şi sud-vestic, îngheţurile se produc mai rar.
 HIDROGRAFIA
 Este reprezentată de două artere principale: Dunărea şi de numeroase artere secundare.
Reţeaua hidrografică prezintă diferenţieri evidente ale densităţii.
 SOLURILE
 Cele mai răspândite soluri sunt: cernoziomurile, solurile brun-roşcate de pădure, soluri brune
de pădure şi brune-gălbui-silvestre care corespund în cea mai mare parte zonelor de vegetaţie.
În partea de S se află cernoziomurile: slab, mediu şi puternic levigate şi cernoziomuri castanii
şi cicolatii.
 SCURT ISTORIC AL CERCETĂRILOR
BOTANICE

 Cercetările botanice au început în această regiune o dată cu publicarea de

către A. Schott (1850) a cinci specii din împrejurimule oraşului Turnu
Severin, urmate apoi de publicarea rezultatelor obţinute de V. Janka
(1857), J. Heuffel (1858) şi M. Winkler (1866), cu prilejul unor scurte
incursiuni botanice. Cele mai de seamă contribuţii le datorăm însă
botaniştilor V. Borbas (1873, 1875, 1878), L. Simonkai (1877, 1878) şi D.
Grecescu (1880, 1895, 1878 a, b, 1900), care publică marea majoritate a
speciilor de aici. Rezultatele acestor cercetări au fost sintetizate de A.
Kanitz (1881) şi D. Brandza (1883).
 O lucrare de sinteză ce a cuprins şi teritoriul studiat de noi a fost cea a
botanistului Roman N. (1974): Flora şi vegetaţia din sudul Podişului
Mehedinţi.
 FLORA ŞI CARACTERUL VEGETAŢIEI
 METODA DE CERCETARE ŞI DE PREZENTARE A FLOREI ŞI
VEGETAŢIEI
 Metodele de lucru au fost cele caracteristice pentru un astfel de studiu.
 S-au efectuat deplasări în teren, au fost inventariate plantele din această
zonă precum şi fitocenozele cu areal.
 S-au efectuat numeroase fotografii cu plante şi aspecte generale din zonă.
Unele dintre acestea au fost inserate în lucrare.
  Au fost identificate 416 specii de plante ce aparţin la diferite bioforme şi
care au origini diferite. Dintre acestea prezentăm:

Asplenium adiantum-nigrum din zonă (orig.) Clematis vitalba la margine de pădure (orig.)
 Paronychia cephalotes în locuri stâncoase
Carpinus orientalis pe coaste însorite (orig.) (orig.)
 Scleranthus perennis din locuri erodate
(orig.)

Chenopodium botrys în locuri nisipoase,

aluvionare (orig.)
 Medicago arabica din teritoriul cercetat –
stadiu vegetativ (orig.)
Sorbus torminalis din teritoriul cercetat
(orig.)
 Chamaesyce maculata în locuri nisipoase
(orig.)
Epilobium dodonaei în locuri aluvionare
(orig.)
 Digitalis ferruginea în stadiu vegetativ (orig.)
Ailanthus altissima pe terenuri degradate
(orig.)
 Acanthus balcanicus în margine de tufărişuri
(orig.)
Veronica opaca în locuri ruderale de la
margine de pădure (orig.)
 Ruscus aculeatus în rarităţi de pădure (orig.)

Solidago virgaurea la margine şi interior de

pădure (orig.)
 Eragrostis minor din locuri nisipoase (orig.)

Chrysopogon gryllus în locuri însorite din

apropierea cimitirului comunal (orig.)
 Având în vedere spectrul duratei de viaţă cele mai reprezentative
specii de plante sunt cele perene, fiind urmate de cele anuale cu un
procent mai mic, iar cele mai slab reprezentate sunt speciile bienale
 Analiza bioformelor
 În urma analizei bioformelor se observă faptul că cea mai importantă
frecvenţă o au speciile de plante hemicriptofite şi terofite, cu o diferenţă
mai mică sunt reprezentate speciile geofite, fanerofite, hemiterofite,
camefite, iar cele mai puţin frecvente sunt speciile hidroheliofite.
 Analiza geoelementelor
 În ceea ce priveşte spectrul geoelementelor cele mai reprezentative specii
de plante sunt cele eurasiatice, urmate de speciile europene, cosmopolite,
mediteraneene. O frecvenţă slabă o au speciile continentale, daco-
balcanice, alpin-europene.
 VEGETAŢIA
 Pădurile din teritoriul cercetat sunt încadrate la asociaţia Quercetum
frainetto-cerris. Nu facem o descriere a acestei asociaţii deoarece este o
asociaţie ce are o largă răspândire în Oltenia. Vom menţiona doar
particularităţile fitocenozelor din teritoriul cercetat.
 Alcătuirea asociaţiei scoate în evidenţă constanţa unor specii de
recunoaştere pentru ordinul Quercetalia cerris. Dintre acestea amintim:
Potentilla micrantha, Lychnis coronaria, Vincetoxicum hirundinaria,
Lithospermum purpuro-caeruleum ş.a.
 Deoarece în zonă cereto-gârniţetele sunt pădurile dominante, ele prezintă o
mare importanţă economică.
 Tufărişurile sunt încadrate la Pruno spinosae – Crataegetum monogynae
(Soó 1927) Hueck 1931
 Tufărişurile edificate de porumbar şi păducel sunt prezente în teritoriul
cercetat la marginea pădurii, lângă drum sau prin păşuni. Au un caracter
invaziv, în defavoarea pajiştilor şi ogoarelor. Specia care manifestă acest
caracter invaziv este Prunus spinosa.
 În unele suprafeţe, pe vechiul loc al cereto-
gârniţetelor se întind suprafeţe de sadină. Acestea
sunt cele mai estice suprafeţe ale asociaţiei
Chrysopogonetum grylli.
 În general, aceste pajişti sunt folosite ca fâneţe, dar o
bună parte din ele sunt desţelenite. Acoperirea medie
este de 80-90%.
 Uscăciunea excesivă şi ritmul lent de dezagregare şi
solificare a substratului conglomeratic se pare că vor
asigura pe o lungă durată stabilitatea relativă a acestei
structuri cenotice.
 CONCLUZII
 Situat în partea de S-V a ţării, teritoriul cercetat se distinge ca o unitate administrativă bine individualizată
în cadrul judeţului Mehedinţi.
 Zona Gura Văii – Varciorova se află în extremitatea estică a Parcului Naţional Porţile de Fier,, în
apropierea localităţii Gura Văii. Are în prezent o suprafaţă de 305 ha.
 Relieful este format din munţi, podişuri şi câmpie, se înfăţişează sub forma unui amfiteatru dispus în trepte
ce coboară dinspre N-N-V spre S-S-E.
 Din punct de vedere geologic în teritoriu cercetat se găsesc formaţiuni geologice foarte diferite ca vârstă şi
constituţia geotopografică. Cele mai vechi formaţiuni sunt alcătuite din şisturi cristaline: (gnaise,
micaşisturi, amfibolite etc.) cu largă extindere în platoul Mehedinţi, în special la contactul dintre piemont
şi Podişul Mehedinţi.
 Cercetările botanice au început în această regiune o dată cu publicarea de către A. Schott (1850) a cinci
specii din împrejurimule oraşului Turnu Severin, urmate apoi de publicarea rezultatelor obţinute de V.
Janka (1857), J. Heuffel (1858) şi M. Winkler (1866), cu prilejul unor scurte incursiuni botanice. Un studiu
complex a fost realizat de Roman N. (1974).
 Metoda de lucru este cea caracteristică într-un astfel de studiu: documentare, deplasări în teren, prelucrare
de material vegetal şi realizare de inventar floristic.
 Studiul vegetaţiei a fost realizat prin efectuarea de relevee în ariile caracteristice fiecărei asociaţii
identificate. După colectarea de date s-a trecut la prelucrarea acestora în laborator. Rezultatele obţinute
sunt inserate în prezenta lucrare.
 Au fost identificaţi 416 taxoni ce aparţin la diferite categorii sozologice. Predominarea elementelor sudice
explică condiţiile climatice din această parte a ţării.
 Din analiza acestor taxoni se poate observa că un număr relativ mare sunt rari în flora spontană a
României: Acanthus balcanicus, Medicago arabica, Paronychia cephalotes. Unii dintre aceştia nu au mai
fost regăsiţi: Humulus scandens.
 Din punct de vedere al vegetaţiei pădurile sunt încadrate la Quercetum frainetto-cerris, tufărişurile la
Pruno spinosae-Crataegetum monogynae iar pajiştile la Chrysopogonetum grylli.