AREALELE DE

RĂSPÂNDIRE
A elaborat : Beregoi Doina
 Areal
■ Majoritatea speciilor de plante si animale traiesc intr-un spatiu geografic limitat -
teritoriu sau acvatoriu, daca este vorba de organisme marine - ce poarta numele
de areal. 
Arealul se refera numai la teritoriul normal de trai al speciei si nu la teritorii in care specia
se poate gasi ocazional.

Exemplu

Rogozul arctic Carex lapponica

Murul artic Rubus chamaemorus
Vulpea polara Alopex Lagopus
 Metode de stabilire a arealului

■ Studiul structurii arealelor si allegilor de distributie si mobilitate a populatiilor biologice

constituie obiectul arealografiei, hartile de raspandire a taxonilor ramanand astfel cel
mai important instrument de lucru al biogeografului
■ Arealul unei specii se stabileste prin notarea pe hartii a localitatilor in care aceasta a fost
identificata si unirea punctelor extreme; zona astfel delimitata este arealul speciei
respective. Functie de densitatea punctelor in interiorul arealului si configuratia spatiului
geografic, arealul poate fi intreg sau
Continuu
Discontinuu sau disjunct
Și uneori punctiform
■ In cazul arealelor continui se face abstractie de micile discontinuitati (exemplu: in
arealul iepurelui se includ si zonele intens populate, lacurile si raurile, chiar dada in
acestea el nu traieste), dupa cum, in cazul animalelor de apa dulce, arealul cuprinde o
parte continua de continent, chiar daca aceste animale populeaza numai raurile, baltile si
lacurile din aceastii zona. Se diferentiaza astfel discontinuitati ecologice care nu
afecteaza limitele arealului si discontinuitati corologice care se reflecta in delimitarea
zone lor de raspandire a speciei si ridica probleme biogeografului.
Mărimea arealelor

■ foarte multe, speciile cosmopolite sau aproape cosmopolite fiind raspandite pe tot
Globul, iar cele endemice avand un areal foarte limitat (un masiv muntos, o portiune
dintr-o insula, un bazin acvatic).
 Mărimea arealul depinde de mai mulți
factori
■ vechimea sau istoria geologica a speciei - in general, cu cat o specie are o vechime mai
mare, cu atat arealul acesteia este mai extins, in timp ce speciile tinere au areale
restranse; aceasta nu este o regula generala deoarece schimbarile climatice majore care
au avut loc in istoria Globului au dus la restringerea severa a arealului multor specii si
chiar la suprimarea multor taxoni
Valența ecologică

■ speciilor - speciile cu valenta ecologica mare, care pot trai in conditii de viatii a caror amplitudine
de variatie este mare, au un areal mai extins decat cele specializate strict la anumite conditii;
- posibilitatile de raspandire ale speciei (pasive sau active);
- intamplarea.
 În cadrul arealelor mari se diferențiază
câteva tipuri
■ areale zonale care se prezinta sub forma de benzi latitudinale, suprapuse aproximativ
zonelor climatice; exemplu: areal circumpolar, areal pantropical etc.;
■ areale meridiane care se prezinta sub forma de fasii dispuse pe directia nord-sud - in America de
Sud numeroase specii de plante si animale au arealul aproape paralel cu coastele vestice;
■  areale regionale care ocupa portiuni mai restranse sau mai intinse dintr-un continent.
Speciile cosmopolite sunt răspândite pe
tot globul,exemple de cosmopolite

■ - animale: starcul cenusiu (Ardea cinerea), striga (Tyto alba), lepidoptere din genul Vanessa, unele
animale marine pelagice;
■ - plante acvatice si palustre: lintita de balta (Lemna), broscarita (Potamogeton), trestia
(Phragmites australis), papura (Typha latifolia, T angustifolia);
■ - plante terestre: urzica (Urtica dioica), papadia (Taraxacum officinplis), troscotul (Polygonum
aviculare), patlagina (Plantago major).
 Răspândirea speciilor în cadrul arealului

■ In cadrul arealului unei specii frecventa indivizilor nu este uniforma, prezentand uneori
discontinuitati mari datorita conditiilor ce pot varia foarte mult. Discontinuitati mai mici
se intilnesc la speciile marine, mai mari la speciile care traiesc in mediul terestru si cele
mai mari la speciile cavemicole, speciile de munte (cu cat altitudinea la care traiesc este
mai mare, cu atat fragmentarea, discontinuitatea arealului este mai mare - exemplu:
capra neagra are arealul fragmentat in sapte zone principale: Pirinei, Alpi, Apenini,
Dinarici, Carpati, Caucaz si Taurus) si speciile acvatice dulcicole (cu cat specia este mai
legata de zona superioara a raurilor, cu atat arealul este mai fragmentat -
pastravul Salmo trutta fario traieste numai in apele de munte din tara noastra, fiind
reprezentat prin peste 100 de populatii).
 Barierele
■ obstacole, intreruperi de natura geografica fiziografice si climatice - sau biologica
(exemplu - dependenta unor genuri de plante de anumite specii de insecte polenizatoare)
cu rol important in delimitarea arealului unei spec Barierele pot fi abrupte (un lant
muntos foarte inalt, o zona de desert, un fluviu foarte lat sau un brat marin), marcand
evident limita arealului, si discrete (temperatura aerului, gradul de umiditate
atmosferica), care determina inrautatirea treptata a conditiilor de existenta a speciei

■ Repartitia geografica a tantarului Aedes aegypti (dupa Ch.J.Krebs, 1971 din V.

Simionescu, 1980)
 Modificări ale arealelor

■ Desi in aparenta arealele sunt stabile, in decursul timpului geologic, acestea sunt supuse
continuu unor modificari mai rapide sau mai lente, cu restrangerea sau extinderea
teritoriului, ea urmare a schimbarilor climatice. In literatura sunt semnalate numeroase
exemple de specii de plante si animale care intr-un timp foarte scurt si-au modificat
arealul - extinderea buruienilor, restrangerea severa a arealelor unor animale de talie
mare, expansiunea rapida spre nord si nord-est a speciilor mediteraneene, expansiunea
spre vest si sud-vest a unor elemente siberiene.
 Modul de răspândire a viețuitoarelor

■ Plantele si animalele se raspandesc in mediul in care traiesc, la distante mai mici sau mai mari,
prin mijloace active (diseminarea activa) sau pasiv, prin intermediul factorilor naturali extemi
(vant, apa, animale) sau prin interventia omului (diseminarea pasiva).
■ Dupa modul in care isi raspandesc fructele si semintele, plantele se c1asifica in doua mari
categorii: autochore, care isi raspandesc semintele prin mijloace proprii, si allochore care isi
raspandesc fructele si semintele cu ajutorul unor agenti straini, functie de care plantele se numesc
anemochore, zoochore si hidrochore.
■ Diseminarea pasiva este caracteristica plantelor si mai putin animalelor. Sub actiunea vantului, apei, a
altor animale sau omului, sporii, semintele sau fructele si, in unele cazuri plantele intregi sunt transportate
la distante foarte mari, unde germineaza si dau nastere altor plante asemanatoare celor din care au
provenit. Aceasta forma de raspandire poarta denumirea de anemocorie, iar speciile anemocore prezinta
numeroase adaptari in acest sens:
■ - greutatea semintelor este foarte redusa: 0,006 mg la poroinic (Orchis fusca) si Parnassia palustris, 0,025
mg semintele de smirdar (Rhododendron), la Ericaceae, etc.;
■ - semintele sau fructele sunt sferice la unele specii, fiind usor rostogolite de vant pe solul neted al stepelor
(Fabaceae, Brassicaceae, Caryophyllaceae) sau prezinta o morfologie aparte, fiind prevazute cu
prelungiri sub forma de puf sau peri dispusi ca o umbreluta, sau pe toata suprafata; exemple:
■ - seminte cu o coroana de peri la un capat: la Epilobium (pufulita), salcie (Salix), plop (Populus), sau pe
toata suprafata tegumentului la bumbac (Gossypium);
■ - seminte aripate la Catalpa si Bignonia;
■ - fructe aripate la Acer, Ulmus, Fraxinus, Betula;
■ Diseminarea activa este intalnita mai mult la animale si mai putin la plante.
■ Plantele autochore isi raspandesc semintele prin mijloace proprii, avand unele adaptari in acest
sens cum ar fi:
■ - prezenta in structura fructului a unor tesuturi mecanice care favorizeaza deschiderea brusca pe
timp de uscaciune cu aruncarea semintelor la distante mai mari sau mai mici; astfel:
■ -la specia Impatiens noli-tangere (calatorule nu ma atinge!) capsula suculenta se desface brusc in
cinci valve care se rasucesc in spirala, semintele fiind aruncate la 1-2 m;
■ - la specia Ecballium elaterium (plesnitoare), ajunsa la maturitate, presiunea lichidului din fruct
determina in acelsi timp detasarea fructului de peduncul si tasnirea lichidului cu seminte la cativa
metri;
■ -la specia Hura crepitans capsula se deschide brusc si cu zgomot, semintele fiind aruncate pana la
25 m de planta-mama.
■ Animalele avand posibilitati proprii de deplasare sunt capabile sa-si extinda arealele raspandindu-
se activ pe mari distante; unele specii acvatice innotand cu usurinta, ocupa bazine marine imense;
de asemenea, unele animale terestre (lupul, vulpea, iepurele, unele pasari) sunt raspandite pe
intinse areale geografice.
■ Prin interventia antropica in raspandirea plantelor si animalelor care poate fi voluntara sau
involuntara s-au diseminat numeroase specii de plante si animale, unele foarte importante din
punct de vedere economic, altele dimpotriva, buruieni daunatoare sau specii de animale care s-au
dezvoltat exploziv (in lipsa dusmanilor cu rol de control in inmuitirea acestora) provocand
adevarate calamitati asupra ecosistemelor naturale din anumite zone geografice. Astfel, prin
actiuni voluntare s-au adus numeroase specii de plante de cultura: in sec. XVI din America de Sud
s-au adus cartoful (Solanum tuberosum), patlageaua rosie (Lycopersicum esculentum), cultivata in
Franta, Italia, Anglia in sec. XVII, la noi fiind introdusa abia in sec. XIX, tutunul (Nicotiana
tabacum) cultivat in Franta incepand cu anul 1560; in jurul Marii Mediterane s-au adus agavele si
opuntia; in Europa s-au adus numeroase plante ornamentale (printre care freziile si muscatele).
Alte specii au fost transportate intamplator: patlagina (Plantago major) si tortelul (Cuscuta
epilinum) au fost duse din Europa in America de Nord, unde s-au raspandit pe tot continentul. 
■ Dintre speciile de animale, a caror raspandire a fost influentata de om, mentionam cateva
exemple: aducerea in Europa si Siberia din America de Nord a bizamului (ondatra) (Ondatra
sibethica); introducerea graurilor (Sturnus vulgaris) din Europa in America de Nord;
introducerea iepurelui de casa in Australia (1840), care in lipsa camivorelor de prada s-a inmultit
foarte mult producand o adevarata calamitate ecologica; inlocuirea sobolanilor sud-americani
(Sigmadon) cu sobolanul negru (Rattus rattus) din Europa, dus cu corabiile pe la 1544;
aclimatizarea unor specii de pesti originari din America in Europa si mai ales in raurile din tara
noastra (pastravul american sau curcubeu: Salmo irideus, fantanelul, somnul american, bibanul
soare)