Padurea Valul lui Traian

Tip rezervaţie: Botanică

Suprafaţă: 5 ha

Amplasare: La Sud de comuna Valu lui Traian.

Aspecte geologice şi geomorfologice: Aria naturală protejată "Valu lui Traian"

aparţine geografic "câmpiei ondulate" de pe podişul dobrogean prebalcanic.
Ondulaţiunile prezente în zonă îşi au originea în structura geologică formată din
calcare grosiere cochilifere depuse aici din Terţiar (Sarmatic), peste care în
Cuaternar s-a depus loessul fragmentat de ape.

Aspecte pedologice: Depunerile de loess ce acoperă toate formele de relief din

zonă au o textură din ce în ce mai nisipoasă în direcţia Litoralului ce a contribuit mult
la diferenţierea tipului de sol, dupa cum loessul a putut fi drenat mai mult sau mai
puţin în funcţie de relief. Tipurile de sol: cernoziom vermic carbonatic, cernoziom
vermic tipic, cernoziom cambic vermic şi bălan de stepă. De-a lungul căii ferate
Constanţa-Cernavodă se văd şi astăzi resturi din sistemul defensiv roman, de acum
doua mii de ani, format din trei valuri de pământ, cunoscute sub numele de Valul lui
Traian. Valul cel mic construit primul, de către populaţiile locale, nu se ştie când,
avea rolul de a apăra teritoriul respectiv de un atac din sud. Pe acest val mare de
pământ în dreptul Staţiunii de Cercetări pentru Culturi Irigate (S.C.C.I.) "Valu lui
Traian", la 5 km de oraşul Constanţa, a fost declarată rezervaţie naturală de interes
botanic.

Aspecte hidrologice: Aria naturală protejată "Valu lui Traian" este situata in partea
mediana a regiunii la limita dintre cele doua mari podisuri ale Dobrogei la Nord si
podisul Topraisarului la Sud, apartinand geografic campiei ondulate. Ca urmare este
lipsita de cursuri de apa cu caracter permanent si nici izvoare la zi. Apa freatica se
gaseste la adancimi mari 10-12 m pe fundul vaii si 20-50 m pe versanti. Dupa
introducerea irigatiilor, hidrografia zonei s-a modificat mult, formandu-se si scurgeri
de apa intermitente provenite din reteaua de distributie a apei prin exfiltratie, dar si
datorita defectiunilor in timpul aplicarii irigatiilor din zona. Dupa 1990, nivelul
irigatiilor a scazut drastic.

Aspecte climatologice: Clima continentala de stepa cu caracter de campie, avand

urmatoarele caracteristici:
temperatura medie anuala 110C;
precipitatii medii anuale de aproximativ 400 mm/an
sezonul cald are 100-120 zile, cu temperaturi intre 200-250C si 40-60 de zile
tropicale, cu temperaturi mai mari de 250C.

Vanturile dominante sunt: Nord-Vest; Nord si Nord-Est, cu o viteza medie intre 7,5
si 15,2 m/s, uneori mult mai mari. Valoarea indicilor termodinamici situeaza zona in
categoria agroclimatica I - "calda si secetoasa" cu resurse termice ridicate cu
temperaturi medii anuale de aproximativ 10,50C si cu precipitatii reduse de
aproximativ 400 mm anual. Resursele energetice au valoare ridicata de aproximativ
125-135 kal/cm/an; durata de stralucire a soarelui 2200-2400 ore; indicele de
ariditate 18,8 iar cel de umiditate relativa a aerului 75% cu o influenta sensibila a
Marii Negre, ce mentine umiditatea la 60-68% in lunile iulie-august.
Vegetatia: Pe portiunea de val ocrotita, vegetatia variaza in functie de expozitia
pantei, astfel:
panta cu expozitie sudica este complet lipsita de vegetatie lemnoasa, iar
plantele pornesc in dezvoltare primavara devreme, dintre care amintim: Colchicum
biebersteinii - brandusa stepica; Crocus variegatus - brandusa vargata de stepa;
Ornithogalum refractum - ceapa ciorii. Mai tarziu apar plante rezistente la seceta,
cum sunt: Agropyron cristatum - pirul crestat: Crhysanthemum millefolium -
valentita; Centaurea diffusa - centaurea; Euphorbia stepposa - alior; Echinops
ruthenicus var tenuifolium - tatarnica; Carthamus inctorius - sofran; Kochia
prostrata - iarba vantoasa; Goniolimon besserianum - umbra-furnicii.
panta cu expozitie nordica are un cordon de arbusti reprezentat prin: Crataegus
monogina - paducel; Rhamnus cathartica - verigar; Prunus spinosa - porumbar;
Rosa canina - maces. Sub acesti arbisti isi fac aparitia Viola pontica - toporasii, iar
pe arbusti se catara un neam de Asparagus verticillatus -umbra iepurelui; Vicia
cracca - mazariche
vegetatia de pe coama dealului si de pe o oarecare portiune de o parte si de
alta este reprezentata prin cateva specii de plante rezistente la seceta cum sunt:
Stipa capilata - colilie; Kochia prostrata - iarba vantoasa; Agropyron cristatum -
pirul crestat; Aster cinereus, Aster punctatus - stelute. Intre cordonul de arbusti si
coama valului, cu putina umezeala se gaseste o vegetatie in care se evidentiaza:
Calamagrostis epigeios - trestia de camp; Chrysanthemum corymbosum -
napraznicul; Chrysanthemum millefolium - valentita; Campanula bononiensis si
Campanula sibirica - clopoteii; Aster villosus - steluta; specii de Agropyron - specii
de pir.
flora rara - ultima planta care inveseleste decorul aspru al valului toamna este
Crocus pallasii - sofranul de toamna.
Fauna:
Fauna rara: in tufarisurile si ierburile de pe valul mare de pamant se adapostesc
specii rare de animale cum sunt: Testudo graeca ibera - broasca testoasa
dobrogeana; Vormela peregusna - dihorul pestrit, important in combaterea
biologica deoarece se hraneste cu rozatoare; Vormela eversmanii - dihorul de
stepa, important in combaterea biologica a rozatoarelor in special a popandailor,
Coluber jugularis - sarpele rau, neveninos cu atitudini de cobra folositor in
combaterea biologica a rozatoarelor de camp. La Valul lui Traian eminentul
herpetolog M. Fhun a regasit un sarpe din ce in ce mai rar in fauna tarii, cunoscut
sub denumirea de Elaphe quatuorlineata sauromates - balaur care masoara 2,60 m
ceea ce explica numeroasele legende locale despre serpi uriasi intalniti de localnici.
Pe plante se gasesc mari cantitati de Zebrina detrita - melci, un element
deserticol, rezistent la caldura si seceta. Pe sol, in afara furnicilor obisnuite se
gaseste si o specie de termite Reticulitermes lucifugus - furnicile albe. In
tufarisurile de pe val cuibarea odinioara si Otis tarda - dropia, in prezent pe cale de
disparitie.
Fauna endemica: Misocricetus newtoni - grivanul (se gaseste numai in
Dobrogea).