Ministerul Educatiei a Republicii Moldova

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea „Calculatoare, Informatică şi Microelectronică”

RAPORT
Lucrare de laborator nr. 1

Metode si modele de calcul 1

A efectuat:

st. gr. AI-182 Croitoru Tudor

A verificat:

Lect. univ. D. Istrati

2019
Scopul lucrarii practice:
Sa se separe toate radacinile reale ale ecuatiei f(x) unde este o functie realä de variabilá realä.
Sa determine radacina reala a ecuatiei date cu ajutorul metodei injumatatirii intervalului cu
eroare < 0.001

Sa precizeze radacina obtinuta utilizând:

a) -metoda grafica

b) -metoda analitica

c) -metoda injumatatirii intervalului

Så se compare rezultatele luånd in consideratie numărul de iteratii, metoda aproximatlor

succesive,

Varianta 5,6
5) ex + 3x = 0
6) 𝑥 3 − 23𝑥 − 42 = 0

a)Metoda grafica

Varianta 5)

𝐞𝐱 + 𝟑𝐱 = 𝟎

F(x)=g(x)
𝑓1 (𝑥) = 𝑒 𝑥
𝑓2 (𝑥) = −3𝑥
- +
[-1;1]
Concluzie: Pe intervalele [-1; 1] ecuatia ex + 3x = 0 are radacini reale.

Varianta 6)
𝒙𝟑 − 𝟐𝟑𝒙 − 𝟒𝟐 = 𝟎
F(x)=g(x)
𝑓1 (𝑥) = 𝑥 3
𝑓2 (𝑥) = 23𝑥 − 42
- +
x∈ [−6, −3]
x∈ [2, 3]
Concluzie: Ecuatia 𝒙𝟑 −
𝟐𝟑𝒙 − 𝟒𝟐 = 𝟎 pe
intervalul[-6, -3] are
radacini reale.
b)Metoda analitica

Varianta 6)
𝒙𝟑 − 𝟐𝟑𝒙 − 𝟒𝟐 = 𝟎
f’(x)=3𝑥 2 − 23
23 23
2 −√ √
3𝑥 − 23 = 0 -3 3 3 3

23 + + + +
𝑥 = −√
3

23
x=√
3

Concluzie:
Ecuatia are solutii pe intervalul [-6 ; -2.7 ] si [2.7 ; 6]

c)Metoda injumatatirii intervalului

Varianta 5)
F(x)= ex + 3x = 0
- +
[-1, 0]
A=-1 ,
B= 0
𝑎+𝑏
𝑐=
2

Iteration 𝑎𝑛 𝑏𝑛 𝑐𝑛 F(𝑐𝑛 )

1 -1 0 -0.5 -0.893469

2 -0.5 0 -0.25

3 -0.5 -0.25 -0.375 -0.4377

Varianta 6)

𝒙𝟑 − 𝟐𝟑𝒙 − 𝟒𝟐 = 𝟎
- +
[-6, -3]
Iteratii a b c F(c)
A=-6
1 -6 -3 -4.5
B=-3
2 -3 -4.5 -3.75 -8.4843
𝑎+𝑏
C=
2

Programul pentru laboratorul dat:

#include<stdio.h>
#include<iostream>
#include<conio.h>
#include<math.h>
float x;
float f(float x)
{
return pow(x,3)-23*x-42;
}
float fprim(float x)
{
return 3*pow(x,2)-23;
}
float funfi(float x)
{
return (pow(x,3)-42)/(1/23);
 }
void Bisectoare(float a,float b,float Eps,float *cc, float *dd)
{float c,d,y;
int k;
printf("\n\n Metoda injumatatirii intervalului:\n");
c=a;
if(f(a)<0) c=b;
d=a+b-c;
k=0;
do
{x=c+(d-c)/2;
k++;
y=f(x);
if(y==0) break;
if(y>0) c=x;
else d=x;
printf("\n%2d X=%9f Y=%9f",k,x,y); }

while(fabs(c-d)>Eps);
*cc=c;
*dd=d;
}
void Aproximatie(float x0,float Eps)
{ float x,y;
int k;
printf("\n\n Metoda aproximatiilor succesive:\n");
k=1;
y=x0;
do
{ x=y;
 y=funfi(x);
printf("\n%2d X=%9f Y=%9f",k,x,y);
k++;
}
while(fabs(y-x)>Eps);
}
void Newton(float a,float b,float Eps)
{ float c,x1,x;
int k=0;
printf("\n\n Metoda Newton:\n");
c=a-f(a)/(f(b)-f(a))*(b-a);
if(f(c)*f(a)>0) x=a;
else x=b;
do
{
k++;
x1=x;
x=x-f(x)/fprim(x);
printf("\n%2d X=%9f Y=%9f",k,x,f(x));
}
while(fabs(x-x1)>=Eps);
}
void Secante(float a, float b, float Eps)
{float x1,x2,x3,c;
int k=0;
printf("\n\n Metoda secantelor:\n");
c=a-f(a)*((b-a)/(f(b)-f(a)));
if(f(c)*f(a)>0)
{x1=a; x2=a+(b-a)/10;}
else {x1=b;x2=b-(b-a)/10;}
 do
{ k++;
x3=x2-f(x2)*((x2-x1)/(f(x2)-f(x1)));
printf("\n%2d X=%9f Y=%9f",k,x3,f(x3));
x1=x2;
x2=x3;
}
while(fabs(x1-x2)>=Eps);
}
int main()
{
float a=-6,b=-3,aa,bb;

printf(" Intervalul este [-6; -3] ");

Bisectoare(a,b,0.01,&aa,&bb);
getch();
Newton(a,b,pow(10,-6));
getch();
Aproximatie(a,pow(10,-6));
getch();
Secante(a,b,pow(10,-6));
getch();
}
Rezultatele obtinute :

Concluzii:

In laboratorul numarul 1 am utilizat metodele de rezolvare numerica a ecuațiilor algebrice si

transcendente. Dupa rezoltatele date am observat ca metoda injumatatirii intervalelor are nevoie
de mai multe iteratii pentru a obtine solutia cu precizia data. Am observat ca numărul de iterații
al fiecarei metode difera, metoda Newton avînd un numar mai mic de iteratii și constant fiind cea
mai eficienta metoda de rezolvare a ecuatiei.