TEMA PROIECTULUI

CIRCUITE ELECTRICE DE CURENT

ALTERNATIV

1
 CUPRINS

1. TEMA PROIECTULUI………………………………………………………………..1
2. ARGUMENT………………..........................................................................................2
3. CAPITOLUL I
4. REZISTOARE ELECTRICE ………………………………………………………….3
5. CAPITOLUL II
6. CONDENSATOARE ELECTRICE……………………………………………………6
7. CAPITOLUL III
BOBINE………………………………………………………………………………..14
8. CAPITOLUL IV MASURAREA
PUTERII ELECTRICE ÎN CIRCUITELE DE C.A.
MONOFAZAT……………………………………………………………………….....22
9. CUPRINS……………………………………………………………………………….24
10. BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………..25

2
 ARGUMENT

Un argument cu privire la un proiect privind circuitele electrice de curent alternativ este că

poate ajuta elevii și profesioniștii să înțeleagă și să aprecieze mai bine importanța circuitelor de curent
alternativ în viața noastră de zi cu zi.
Circuitele de curent alternativ sunt utilizate în multe dispozitive și sisteme, inclusiv în case,
birouri, fabrici și rețele electrice, și joacă un rol esențial în furnizarea de energie electrică în mod
eficient și sigur.
Lucrând la un proiect care implică proiectarea, construirea și testarea circuitelor de curent
alternativ, elevii și profesioniștii pot dobândi experiență practică și pot dezvolta abilități practice care
pot fi aplicate în situații din lumea reală. De asemenea, ei pot învăța despre diferitele componente și
principii ale circuitelor de curent alternativ, cum ar fi tensiunea, curentul, frecvența, impedanța și faza,
precum și modul în care acestea sunt legate între ele.
În plus, un proiect privind circuitele de curent alternativ poate contribui la promovarea inovației
și a creativității, deoarece elevii și profesioniștii sunt încurajați să vină cu soluții noi și eficiente la
provocările legate de proiectarea și optimizarea circuitelor. De asemenea, ei pot învăța despre cele mai
recente tendințe și progrese în tehnologia circuitelor de curent alternativ, cum ar fi electronică de
putere, sistemele de energie regenerabilă și rețelele inteligente, precum și despre modul în care acestea
pot fi aplicate pentru a îmbunătăți eficiența energetică, fiabilitatea și durabilitatea.
În general, un proiect privind circuitele de c.a. poate fi o experiență captivantă și plină de
satisfacții care poate spori cunoștințele, abilitățile și aprecierea studenților și profesioniștilor cu privire
la rolul important pe care circuitele de c.a. îl joacă în societatea noastră modernă.

3
CAPITOLUL I
REZISTOARE ELECTRICE

Rezistoare electrice
Rezistorul electric este un element de circuit pasiv care se opune trecerii curentului electric
dacă la bornele sale se aplică o tensiune electrică. El absoarbe pe la borne putere electrică activă pe
care o transformă în căldură prin efectul electrocaloric (efectul Joule-Lenz). Rezistorul se
confecţionează din diferite materiale conductoare. Rezistoarele sunt complet caracterizate prin relația
între tensiunea la borne intensitatea curentului prin element, atunci când dependen a U=f(I) este
liniară. Rezistoarele se pot clasifica ț după mai multe criterii
După materialul folosit, se realizează: rezistoare din metale sau aliaje metalice (fire sau benzi);
rezistoare peliculare cu carbon, (pelicule depuse pe un suport izolat); rezistoare cu peliculă de metal
oxid; rezistoare cu lichid, bazate pe rezisten a unui strat de lichid între două plăci metalice cufundate
în lichid.
Un rezistor variabil este un rezistor a cărui rezistență electrică poate fi ajustată prin deplasarea
mecanică a unui contact (cursor) electric intermediar; cel mai adesea rezistoarele de acest tip au trei
terminale: capetele rezistorului (între care rezistența este maximă constantă) și conexiunea la contactul
mobil(cursor). Dacă contactul mobil nu face punct comun cu unul din capete, atunci uzual se vorbește
despre "un potențiometru", care este un divizor variabil de tensiune.
În circuit, rolul rezistorului poate fi:
● producerea căderii de tensiunii dorite între două puncte din circuit
● determinarea curentului dorit printr-o altă piesă a circuitului;
● divizarea unei tensiuni într-un raport dat (circuit divizor de tensiune)
● terminarea unei linii de transmisie (ca rezistență de sarcină)
Datorită relaţiei dintre tensiune, curent şi rezistenţă în oricare circuit, putem controla oricare
variabilă prin simplul control al celorlalte două. Probabil că cea mai uşor de controlat variabilă dintr-un
circuit este rezistență. Acest lucru poate fi realizat prin schimbarea materialului,mărimii sau formei
componentelor conductive
Componentele speciale numite rezistori sunt confecţionate cu singurul scop de a crea o
cantitateprecisă de rezistenţă electrică la introducerea lor în circuit. Sunt construite din fir metalic sau
de carbon în general, şi realizate astfel încât să menţină o rezistenţă stabilă într-o gamă largă de
condiţii externe. Rezistorii nu produc lumină precum este cazul becurilor, dar produc căldură atunci
când degajă putere electrică într-un circuit închis în stare de funcţionare. În mod normal,totuşi, scopul
unui rezistor nu este producerea căldurii utile, ci pur şi simplu asigurarea unei rezistenţe electrice
precise în circuit.
Simbolul rezistorului
Simbolul rezistorului pe care îl vom folosi în circuite este cel în formă de zig-zag.

4
 Valorile rezistenţelor ( masurate in ohmi) sunt de obicei reprezentate printr-un număr adiacent,
iar dacă într-un singur circuit sunt prezenţi mai mulţi rezistori, fiecare va fi notat cu R.
Unitatea de măsură, în sistem internaţional (S.I.), a rezistenţei electrice se numeşte Ohm [Ω]. În
aplicaţiile practice se utilizează şi multipli sau submultipli ai acestei unităţi.
Unitatea de măsură a conductanţei electrice se numeşte Siemens [S].

Clasificarea rezistoarelor:
Rezistoarele se pot clasifica în:
- rezistoare liniare;
- rezistoare neliniare.
Rezistorul liniar are rezistenţa electrică independentă de valoarea intensităţii curentului electric
ce îl străbate. Aşadar, rezistenţa este constantă în orice punct de funcţionare pe caracteristică tensiune-
curent .
Ecuaţia tensiune-curent are, în acest caz, expresia:
u = R*i
Construcţia rezistoarelor Din punct de vedere constructiv se pot identifica trei tipuri principale
de rezistoare, ce se vor prezenta pe scurt în continuare.
Rezistorul bobinat constă dintr-un fir conductor lung înfăşurat în jurul unui cilindru izolator.
Lungimea conductorului sau rezistenţa sa pe unitatea de lungime este variabilă pentru a controla
valoarea rezistenţei. Materialul din care este fabricat acest tip de rezistori este materialul epoxidic, în
formă cilindrică. Materialul epoxidic, impregnat cu un material cu conductivitate mare (de regulă
grafit) într-o proporţie bine stabilită, îşi schimbă rezistivitatea şi controlează valoarea rezistenţei.
Rezistoarele tip peliculă superficială ( ‘film resistor’) sunt fabricate prin depunerea, în mediu
vidat, a unui strat subţire de metal pe un substrat izolator. Rezistivitatea stratului conductor este
menţinută constantă, în vreme ce grosimea, lăţimea sau lungimea sunt variate în scopul controlarii
rezistenţei. Această tehnică de fabricaţie permite combinarea în vederea obţinerii de circuite integrate
Rezistoarele din amestec de carbon sunt alcătuite dintr-un element rezistiv cilindric în care este
inclus un fir ale cărui capete sunt accesibile sau care are borne terminale metalice de care sunt ataşate
firele de legătură. Elementul este protejat cu vopsea sau cu plastic . Elementul rezistiv este format
dintr-un amestec din praf fin de carbon şi material izolant (în general ceramic), unite printr-un liant
(răşină). Rezistenţa este dată de raportul dintre cantitatea de carbon şi cantitatea de material izolant
folosite. Astfel o cantitate ridicată de carbon înseamnă o rezistenţă scăzută.

5
 Conectarea serie a rezistoarelor
Rezistenţa echivalentă dintre două rezistoare se poate determina cu relaţia:
Rs= R1+R2
Conectarea paralel a rezistoarelor Deoarece cele două rezistoare sunt conectate în paralel (sau
în derivaţie), ele au la borne aceeaşi tensiune, iar între curenţi există relaţia dată de teorema I a lui
Kirchhoff. Folosind pentru fiecare rezistor relaţii de tipul şi înlocuind în relaţia se obţine:
i = G * u + G *u = (G + G ) * u
Puterea disipata nominala, Pdn [W] - este puterea maximă - în curent continuu sau alternativ -
pe care o poate disipa un rezistor, în condiții de mediu exterior determinate, pe o perioada îndelungată
de timp, fără ca rezistența nominală sa se modifice. Daca rezistorul este supus unei puteri mai mari
decat puterea nominală, pot apare fenomene că variația admisibilă a parametrilor săi, reducerea duratei
de funcționare sau distrugerea elementului rezistiv. Rezistoarele utilizate cel mai frecvent în în
montajele electronice au puterea de disipatie cuprinsa in limitele 0,1-2W.
Rezistența rezistorului în curent alternativ - Mărimea rezistenței rezistorului diferă,in curent
alternativ, de valoarea măsurată în curent continuu,datorită existenței capacității și inductantei
distribuite pe lungimea elementului rezistiv, a efectelor de suprafața și a pierderilor dielectrice în
suportul rezistorului și în straturile de protectie. Din acest motiv rezistenta totala a rezistorului în
curent alternativ, și în special la frecvente inalte, are un caracter complex și variază cu modificarea
frecvenței, rezistorul real comportandu-se în acest caz,în parte ca o inductanta și în parte ca o
capacitate.
Valoarea unui rezistor poate fi determinată sau cunoscand codul culorilor, sau masurand cu un
multimetru

6
 CAPITOLUL II
CONDENSATOARE ELECTRICE

Condensatoare electrice
Condensatoarele electrolitice prezintă proprietăți remarcabile permitivitate și rigiditate mare și
posibilitatea de obținere a unei pelicula sub un micron ceea ce duc la realizarea de capacități specifice
mari (sute μf /c m❑3 )Ele se bazează pe proprietatea acizilor unor metale ca aluminiul și etanol❑❑ ul, de a
conduce într-un sens și de a prezenta o rezistenta de blocare mare in celalalt sens. De aceea, aceste
condensatoare sunt polarizate.

Anodul este format dintr-o folie de aluminiu de inalta puritate, groasa de 60-100 macaroni, care
este oxidata simultan pe ambele parti prin electroliza. Stratul de oxid gros de circa o miime de micron
pentru fiecare volt al tensiunii nominale, constituie dielectric. Pentru mărirea suprafeței anodului și
deci pentru obținerea de capacități mari într-un volum mic, ea nu este netedă cu asperizata prin
corodare electrochimica.

Codul este o soluție de acid boric, hidroxid de amoniu și glicol etilena, care pătrunde în toți
porii anodului. Aceasta solutie este menținută în contact cu stratul de oxid anodic pe toata suprafata
prin impregnarea a 2-5 foite de hartie fără impurități. Contactul catodic se realizeaza prin alta folie de
aluminiu dar de grosime mult mai mica (10 microni), care se așează peste foile de hartie. Intreg
ansamblul, format dintre doua folii de aluminiu (anodul și contactul catodic), avand între ele foitele de
hartie este apoi rulat pana capita o forma cilindrica. Acesta se introduce apoi în tuburi de aluminiu
etansate cu dopuri de cauciuc. Contactul anodic este izolat iar contactul catodic se leaga la carcasa.

După asamblarea condensatoarelor, urmează procesul de formare care consta în aplicarea unei
tensiuni (UF) mai mare cu 5 - 10% fata de tensiunea de varf. U V este mai mare cu 10 - 50%, decât
tensiunea nominală (Un). Funcționarea condensatoarelor la tensiuni mai mari ca UN duce la creșterea
rapidă a curentului de fugă manifestată prin incalzirea puternica si degajare de gaze și în ultima
instanța deteriorarea lor.

Dacă se aplica o tensiune inversa (minus pe anod), atunci condensatorul nu conduce pană la o
valoare de 2-3 V, după care curentul crește brusc asemanator cu o dioda Zener, producandu-se
deteriorarea printr-o încălzire exagerată. Fenomenul se explica prin faptul ca stratul de oxid depus pe
folia de metal (aluminiu) se comporta ca o joncțiune semiconductoare metal - oxid (MO) de tip NP cu
pragul de deschidere de 2 - 3 V.

Dacă dorim obținerea de condensatoare de mare capacitate nepolarizate, acestea se realizeaza

prin legarea în serie dar în antifaza a doua condensatoare electrolitice (ambii anozi sau ambii catozi
conectati impreuna).

Gama de valori a condensatoarelor electrolitice este foarte larga mergand de la 1 µF pana la

10000 µF. Tolerantele uzuale sunt în limitele de -20% si +100%. Domeniul admis al temperaturilor de
lucru este cuprins intre -20sC si +70sC. Curentul de fugă depinde de capacitatea și tensiunea nominală
putand fi determinat cu o relație data-n catalog pentru fiecare tip de condensator.

7
 Datorită modului de realizare constructiv, condensatoarele electrolitice prezinta o inductanta
pronuntata care este supărătoare în circuitele de decuplare. De aceea, cand este necesar, se monteaza in
parallel, condensatoare de valori mici, neinductive, cum ar fi condensatoarele ceramice sau cele cu
poliester metalizat.

O problema specifica condensatoarelor electrolitice apare atunci cand din diferite motive,
acestea nu sunt utilizate un timp mai mare de un an de zile. În acest caz are loc o degradarea stratului
de oxid de către electrolit și pentru a le face reutilizabile este necesar a le aplica o tensiune nominală
timp de circa o ora.

Un alt condensator electrolitic este condensatorul cu tantal în care anodul este sintetizat din
pulbere de tantal, care apoi se oxideaza, iar ca electrolit se utilizeaza o película solidă semiconductor
de MnO2. Condensatoarele cu tantal sunt utilizate in domeniul de temperatura -80sC si +85sC.

Fata de condensatoarele electrolitice cu aluminiu, condensatoarele cu tantal prezinta o serie de

avantaje:

- gama frecventelor de lucru este mai largă;

- temperatura minima de funcționare este mai coborata;
- fiabilitatea este mai ridicată;
- timpul de stocare este mai mare;
- curentul de fugă este extrem de mic.

Dezavantajul condensatoarelor cu tantal se manifestă în comportarea în regim de impulsuri,

prin cristalizarea Ta2O5 în punctele slabe ale peliculei (curent de fuga marit), ceea ce duce la
strapungere termica. Imbunatatirea comportarii în regim de impulsuri s-a obținut prin utilizarea
pentaoxidului de tantal dopat (cu molibden) ameliorand și rezistență la tensiunea inversa, curentul în
sens direct crescand semnificativ. Condensatoarele electrolitice cu aluminiu acoperă gama
0,5..150.000) și tensiuni nominale pana la 500V, iar cele cu tantal pană la o tensiune de 100+125 V,
cu tolerant mai stranse, pana la 5%.

8
CAPITOLUL III
BOBINE
Bobine electrice
Bobinele electrice sunt o componentă importantă a multor dispozitive electrice, inclusive
motoare, transformatoare și generatoare. Ele sunt realizate de obicei dintr-un fir conductor care este
înfășurat în formă de bobină. Sârma utilizată în bobinele electrice este adesea fabricată din cupru sau
aluminiu datorită conductivității lor ridicate. Bobinele electrice funcționează prin crearea unui câmp
magnetic atunci când un curent electric trece prin ele. Acest câmp magnetic poate fi folosit pentru a
genera mișcare sau pentru a transforma tensiunea sau curentul unui semnal electric.
De exemplu, într-un motor electric , bobina este utilizată pentru a crea un câmp magnetic care
interacționează cu magneții permanenți pentru a genera o mișcare de rotație.Proprietățile unei bobine
electrice depind de o serie de factori, printre care numărul de spire din bobina, diametrul sârmei
utilizate, precum și materialul și forma miezului în jurul căruia este înfășurată bobina. Acești factori
pot fi ajustați pentru a obține proprietăți electrice specifice, cum ar fi un anumit nivel de rezistență sau
de inductanță.
Un aspect important de luat în considerare la proiectarea bobinelor electrice este cantitatea de
căldură pe care acestea o generează. Atunci când un curent electric trece printr-un fir, acesta generează
căldură din cauza rezistenței firului. Această căldură poate face ca firul să se degradeze în timp sau
chiar să se topească dacă curentul este prea mare. Pentru a preveni acest lucru, bobinele electrice sunt
adesea proiectate cu materiale și dimensiuni care pot disipa căldura în mod eficient.
În concluzie, bobinele electrice sunt o componentă fundamentală a multor dispozitive electrice
și joacă un rol important în transformarea și generarea semnalelor electrice. Proprietățile bobinelor
electrice pot fi ajustate prin modificarea dimensiunilor și a materialelor acestora, iar disiparea căldurii
este un aspect important de luat în considerare la proiectarea bobinelor electric.
1. Generalitati
In sens larg, prin bobina se intelege un element de circuit format dintr-un conductor electric
astfel înfășurat, incat se formează una sau mai multe spire. O spira are doua conductoare active: unul
de ducere și unul de întoarcere, raportat la sensul curentului prin spira. Ca forme obisnuite, intalnim
bobine cilindrice, paralelipiped ice sau toroidale. Clasificarea bobinelor se poate face și după alte
criterii, așa cum va reieși în cele ce urmează.

2. Materiale necesare pentru executarea bobinelor

9
Materialele din care se executa bobinele se aleg în funcție de tensiunea de lucru, solicitarile electrice,
termice, mecanice sau de alta natura, din timpul functionarii. Materialele utilizate să pot imparti in:
materiale electroconductor, materiale electroizolante, materiale auxiliare.
2.1. Material electroconductor
Materialele electroconductoare se folosesc pentru realizarea infasurarilor propriu-zise, a legăturilor
flexibile de ieșire, precum și pentru fabricarea elementelor de racord (borne, cleme). Cel mai mult sunt
folosite cuprul și aluminiul, datorită proprietăților electrice și mecanice ale acestora. Mentionam ca
tehnologicitatea cuprului depinde de gradul de ecruisare al acestuia. Deosebim in acest sens trei
variante: cupru moale (m), cuprul semitare (2/2 t) și cuprul tare (t). Aluminiul este mai puțin utilizat
decat cuprul, din cauza problemelor pa care le ridica lipirea sa. Rezistivitatea electrică mai ridica în
comparatie cu cuprul impune mărirea secțiunii conductoarelor și aceasta conduce la soluții constructive
corespunzătoare pentru unele produse electrotehnice, dintre care mentionam masinile electrice rotative.
Aluminiul este utilizat cu precădere pentru realizarea bobinelor la transformatoarele electrice de putere
mare. La unele mașini electrice de putere mare se mai utilizează bare din aliaje de cupru.

Conductoarele pentru bobine pot avea secțiunea circulară sau dreptunghiulară (patrata) si pot fi
izolate sau neizolate.

>> În funcție de dimensiuni și de izolatia folosită, conductoarele izolate cu sectiunea circulara

se simbolizeaza cu litere și cifre, de exemplu: 0 16 ET SATAS..., iar cele profilate se simbolizeaza
asemanator: 2 1.5 PE STAS ... .

Astfel, conductoarele izolate cu email se simbolizeaza ca mai jos:

Cu-Em 1(2;3)-105; Cu-EMU-2-105; Cu-Es 1 (2)-105 (103;155); Cu-ESA 1(2)-105(130).

Conductoare izolate cu hartie se adaugă în simbol litera H ( Cu-H, Cu P-H; Al-H; Al P-H).

Conductoarele izolate cu fire de sticla se simbolizeaza după cum urmează: Cu-2S1(2)-

155(180); Cu-E2S-1(2)-155(180); CuP-2S-1(2)-155(180).

Dimensiunile standard pentru diametrul conductoarelor rotunde de uz curent sunt ( in mm):

0.025-0, 032-0, 04-0, 05-0, 063-0, 071-0, 08-0, 09-0 ,1-0, 112-0, 125-0, 14-0, 16-0, 18-0, 2-0, 224-0,
25-0, 28-0, 315-0, 355-0, 4-0,45-0, 5-0, 56-0, 63-0, 71-0, 75-0, 8-0, 85-0, 9-1-1, 06-1, 12-1, 18-1, 25-1,
32-1, 4-1, 5-1, 6-2, 12-2, 24-2, 36-2, 65-2, 8-3.

>> Pentru conductoare dreptunghiulare de uz curent, de sectiune a x b, dimensiunile

standardizate sunt (in mm): a-2-2, 24-2, 5-2, 8-3, 15-3, 55-4-4, 5-5-5, 6-6, 3-7, 1-8-8-10-11, 2-12, 5-
14-16, b-0, 8-0, 9-1-1, 12-1, 25-1, 4-1, 6-1, 8-2-2, 24-2, 5-2, 8-3, 15-3, 35-4-4, 5-5-5,6.

Semnificația simbolurilor folosite este următoarea :

Cu - cupru
Al - aluminiu
E - emailat
M - proprietati mecanice ridicate
S - sudabil
T - foarte stabil termic
A - termoaderent
10
 F - rezistent la agenți frigorifici
S - cu rezistență la șoc termic imbunatatita
U - rezistent la ulei de transformator
b - aptitudini de bobine deosebite
1,2,3, - izolatie simpla, dubla, tripla
105, 103 etc. - temperatura maxima de functionare admisa
H - izolatie de hartie
B - izolatie de bumbac, sau bumbac in amestec cu fibre sintetice
f - flexibil
2S - doua infatisari de fire de sticla impregnate
3Sy - trei infasurari cu fibre de sticlă, in amestec cu fir sintetic impregnat

2.2. Materiale electroizolante

Materialele electroizolante servesc pentru realizarea izolatiei între straturi, a izolatiei peste
stratul exterior al bobinei și că materialul pentru confecționarea carcaselor. Materialele folosite pentru
izolatia între straturi trebuie să aibă o grosime redusă, sa nu strapunga ușor și să posede o putere de
absorbtie mare pentru lacurile de impregnare. Materialele frecvent folosite pentru izolare sunt:
bumbacul, matasea, prespanul, micafil, micabanda, hartia de mica, benzi și țesături de sticla
impregnate și impregnate, poliglas, benzi din poliesteri, pasla, din lana artificiala, bachelita, melamina,
pertinax, textolit, sticlotextolit etc. Materialele electroizolante nu se utilizează separat decat foarte rar;
cel mai adesea se realizeaza combinatii de materiale cunoscute sub denumirea de scheme de izolatie.
Schemele de izolatie se utilizează de exemplu, pentru izolarea bobinelor de masini electrice plasate în
crestăturile miezurilor magnetice, pentru izolarea capetelor de bobina de la mașini electrice rotative.
Pentru confecționarea carcaselor se utilizează materiale electroizolante termorigide, thermoplaste, sau
stratificat. Pentru anumite construcții de aparate electrice de joasă tensiune, carcasele bovinelor
parcurse de curent continuu se pot executa din aluminiu sau din alama.

2.3. Materiale auxiliare

Dintre materialele auxiliare utilizate la construcția bobinelor fac parte materialele de

consolidare (ex: pene de lemn), materialele de prindere metalice, lacurile de impregnare, de acoperire,
substantele decapante, adezivi, aliaje de lipit, mașinile de turnare.

3. Parametrii bobinelor

Tensiunea nominal Un este tensiunea maxima pentru care se dimensioneaza izolatia bobinei

Tensiunea de serviciu Us este tensiunea care se aplica la capetele infasurarii bobinei într-un anume
regim de lucru.

Rezistenta R a bobinei este o mărime care se pot evidentia daca bobina este alimentată cu tensiune
continua. Din legea lui Ohm, rezultati:

R=

Inductia proprie a bobinei L depinde de dimensiunile acesteia de numărul de spire și de materialul

miezului magnetic, conform relatiei:
11
 L=mN2

Inductia proprie a bobinei se mai poate calcula în funcție de fluxul magnetic și de curentul care străbate
bobina, conform relatiei:

L=

Impedanta Z a bobinei se manifesta la alimentarea acesteia cu tensiunea alternativa și se poate calcula

cu relația:

Z=

Reactanta inductiva XL=2pfL

Impedanta se poate calcula în funcție de rezistență și de reactanta inductiva:

Z2=R2+XL2

Factorul de calitate Q este raportul dintre reactanta inductiva și rezistență:

Q=

4. Bobine concentrate

Bobinele pot fi realizate cu spirale dispuse la un loc și atunci se numesc bobine concentrate,
sau cu spirale dispuse în crestăturile miezului magnetic, și atunci se numesc bobine repartizate.

Bobinele aparatelor electrice sunt bobine concentrate și pot fi infasurate direct pe miezul
magnetic, infasurate pe carcasa, infasurate fara carcasa/ bobinele infasurate pe polii aparenti ai
mașinilor electrice rotative sunt tot bobine concentrate și se numesc bobine polare. Bobinele
concentrate ale transformatoarelor electrice, deoarece au unele particularități constructive, vor fi
prezentate separate.

5. Tehnologia de realizare a bobinelor concentrat

5.1. Calculul bobinelor concentrate

Pentru realizarea unei bobine corespunzătoare necesităților de funcționare a unui produs,

documentația trebuie sa cuprindă și o serie de parametrii impuși sau calculati: desenul de ansamblu al
bobinei, designul carcasei, tensiunea nominală a bobinei (înălțimea și lungimea secțiunii
longitudinale), diametru conductorului bobinei, rezistenta electrica a bobinei, curentul nominal, puterea
activa maxima, suprafață de răcire a bobinei, sensul infasurare, tratamente termice, acoperiri,
impregnari.

12
 Redăm mai jos un calcul simplificat pentru bobine concentrate de curent continuu și de curent
alternativ.

Calculul simplificativ al bobinelor de curent continuu. Bobinele de curent continuu au un

număr de spire mare și se realizeaza din conductoare de cupru cu diametrul mic.

Curentul care trece prin bobina se calculează cu legea lui Ohm.

I=U/R

Rezistenta rezultă din relația:

R=rl/S

Lungimea l a sarmei de relația de mai sus se calculează în funcție de numărul de spire n, si de

diametrul Dm ( diametrul mediu al bobinei) adica:

l=pDmn

unde:

Dmi

Secțiunea conductorului se calculează cu relația

S=

Unde I este densitatea de curent [ A/mm2 ]

Calculul se face utilizând oricare dintre relațiile de mai sus, în funcție de datele care se cunosc:
diametrul sarmei, rezistenta bobinei, tensiunea bobinei etc.

Calculul bobinelor de curent alternativ. Valoarea curentului care trece prin bobina se calculează cu
relația:

I=

Determinarea rezistenței ohmice se face cu aceeași relație ca și în curent continuu.

Calculul numărului de spire se face în funcție de inducția B din miezul magnetic și de sectiune S a
miezului de fier, pentru o frecventă a curentului:

n=
13
unde:

S=Kuab

Ku = 0,9.0,95 si reprezinta coeficientul de impachetare a tolelor, iar a și b - lungimea si latimea

miezului.

Pentru a se calcula bobinele pentru alta tensiune, este necesar sa se cunoasca tensiunea U 1 pentru care
se recalculează, numărul de spire n1 și diametrul d1 al conductorului de bobinaj.

Noul număr de spire n2 se calculează cu relația:

n2=n1

Diametrul d'2 al conductorului se calculează cu relația:

D2=d1

5.2. Tehnologia realizarii bobinelor infasurate pe carcasa

Bobinele se realizeaza din conductor de cupru flexibil, izolat cu bumbac, email sau fibre de
sticla.

Procesul tehnologic de realizare a bobinelor infasurate pe carcasa cuprinde următoarele

operații: dezizolarea conductorului și infasurarea lui pe firul terminal I; decaparea si lipirea cu aliaj de
lipit a acestora; așezarea firului terminal introdus în tub izolant flexibil în carcasa și fixarea lui pe
acesta cu banda adeziva; fixarea legăturii terminale prin infasurarea a 4-10 spire peste banda de fixare;
introducerea carcasei în dornul mașinii de bobinat; infasurarea pe carcasa a conductorului; montarea și
fixarea cu banda adeziva de carcsa a legaturii terminale II; introducerea de materiale izolatoare printre
straturi pentru bobinele cu tensiune înaltă; izolarea la exterior cu banda adeziva dezolarea, lipirea
firului de conductorul terminal ÎI și introducerea tubului izolat peste acesta.

Carcasele se realizeaza din materiale electroizolante, termorigide, termoplaste sau stratificate.

Carcasele din bachelita se obțin prin presare la cald.

Carcasele din materiale termoplaste se obțin prin injecție.
Carcasele confectionate din materiale stratificate ( hartie stratificata, țesături din bumbac,
impregnate, țesături de sticlă presată ) au o utilizare limitata de productivitatea scăzută a operațiilor de
asamblare a unor piese separate.
Pentru condiții mai grele de exploatare, carcasele bovinelor se confecționează din materiale
ceramice.
Pentru unele relee sau pentru aparate magnetoelectrice ( cu bobina parcursa de curent
continuu ) se mai utilizează carcase din aluminiu sau alama.

5.3. Tehnologia realizarii bobinelor fara carcasa

Bobinele fără carcasa se realizeaza cu ajutorul sabloanelor .

14
 Sablonul se confectioneaza din lemn sau din metale ușoare, în funcție de dimensiunile
bobinelor, tinandu-se seama de coeficientul de umflare au
La bobinele dreptunghiulare, spiralele sunt mai stranse la colțuri, iar la mijloc se produce o
umflare. Valorile coeficientului de umflare sunt în funcție de forma secțiunii conductorului și
diametrul acestuia.
Pentru o bobina cu mai multe straturi, realizata din conductor izolat cu diametrul d iz , dimensiunile vor
fi:
g= n1 dis au
h=n2 diz a u
in care:
n1 este numărul de straturi ale bobinei
n2 numărul de conductoare dintr-un strat
Procesul tehnologic cuprinde: montarea sablonului pe mașina de bobinat; plasarea pe laturile
sablonului a unei bucăți din banda izolatoare de bumbac și fixarea cu banda adeziva; fixarea
conductoarelor terminale în locasurile prevăzute în sablon și lipirea de primul conductor terminal a
capătului conductorului de bobinaj; infasurarea conductorului și introducerea izolatiilor între straturi;
lipirea capatului înfășurării de conductorul termina ÎI; izolarea exterioara cu prespan; legarea în banda
de consolidare a spirelor consolidarea mecanică și izolarea electrică exterioară, prin infasurarea de
benzi izolatoare.
Izolarea exterioară se poate realiza cu mica banda poroasa peste care se infasoara numai cu
banda de contractie.

5.4. Tehnologia realizarii bobinelor infasurate direct pe miezul magnetic

Bobinele de acest tip se utilizează la unele aparate mici. Conductorul se infasoara direct pe
miezul magnetic gata izolat.

5.5 Tehnologia de realizare a bobinelor concentrate din bare

Bobinele concentrate din bare se executa din conductor izolat sau neizolat de secțiune circulară
sau dreptunghiulară - din cupru sau aluminiu.
Conductoarele profilate se pot infasura pe lat sau pe muchie.
Bobinele concentrate din bare se construiesc pentru valori ale intensității curentului și le
intalnim la declansatoare electromagnetice de curent, la electromagnetica de actionare, la polii
mașinilor electrice, la bobinele de curent ale unor contoare de inductie. Realizarea bobinelor din bare
dispuse pe lat. Pentru raze de curbura mici și grosimi de conductor de 3-4 mm se utilizează numai bare
neizolate, din cauza tensiunilor mecanice mari care ar apărea în izolatie și care ar putea duce la
deteriorarea acesteia.
Bobinele se realizeaza cu ajutorul sabloanelor, iar izolarea între spire se realizeaza cu fasii de
micabanda sau sticlotextolit subțire în timpul infasurarii conductorului sau după infasurare ( la
bobinele într-un strat ).
Din cauza secțiunii mari a conductorului, ieșirile bobinelor nu mai pot fi scoase la exterior
printre conductoare și din aceasta cauza este necesar ca prima și ultima sper sa se gaseasca la interiorul
bobinei.

Realizarea bobinelor din bare dispuse pe muchie. Aceste bobine se executa numai din
conductoare neizolate, de regula intr-un strat, iar razele de curbura se coreleaza (pentru a nu apărea
ruperi de material).
După infasurarea conductoarelor pe sabloane cu mașini speciale se executa recoacerea
bobinelor, curatarea după recoacere, ajustarea muchiilor interioare la curburi, calibrarea pentru

15
îndreptare și obținerea dimensiunilor cerute. Calibrarea se face cu plăci de oțel introduse între spire, pe
sablon și prin presare cu o piesa hidraulica.
Spre deosebire de izolarea între spire a bobinelor dispuse pe lat, unde se utilizează fasii de
micabanda sau sticlotextolit subțire, cu puțin mai late decat conductorul, la bobinele dispuse pe muchia
izolarea spirelor între ele se face cu benzi de hârtie de azbest electrotehnic, cu latime variabila.

5.6. Prinderea bobinelor concentrate pe miezul magnetic

Bobinele executate pa carcasa izolanta se introduc pe miezul magnetic și se consolidează de

regula prin lipire sau suruburi.
Bobinele pentru masini electrice se fixează pe miezul magnetic în funcție de modul de izolare.
Bobinele neizolate fata de masa se fixează de polii mașinilor electrice, cu ajutorul ramelor
izolate.

5.7. Tehnologia de realizare a bobinelor pentru transformatoare

Aceste bobine se realizeaza în general, din conductoare de cupru cu sectiune rotunda pana la 8
mm2+ și din bare pentru secțiuni mai mari. În ultimul timp se utilizează și conductoare de aluminiu.
Bobinele transformatoarelor de putere mica se infasoara pe carcasa din material electroizolant.
Bobinele transformatoarelor de curent se infasoara direct pe miezul magnetic și au o forma
toroidala.
La transformatoarele de puteri mai mari, realizarea bobinelor prezinta o serie de particularitati
datorita tensiunilor diferite la care sunt supuse . la aceste bobine problemele de izolatie joacă un rol
deosebit.
Între bobinele parcurse de curenți mari, apar forțe de interacțiune mari și trebuie acordată o
mare atenție problemelor de consolidare.
Sensul de infasurare are o mare importanta în functionarea bobinelor pentru transformatoare.
Infasurarea unei bobine se poate face de la stanga la dreapta.
Dispunerea infasurarilor bobinelor pe miezul transformatoarelor poate fi: concentrica,
biconcentrica, alternata.
Dupa forma constructiva, bobinele pentru transformatoare pot fi: cilindrice, spiralate, in galeti,
continue.
Bobinele cilindrice au spirale învecinate pe direcția axială strâns lipite de altele și se executa
din conductor profilat izolat sau neizolat.
În comparație cu procesul tehnologic de realizare al bobinelor cilindrice, la bobinele spiralate
se realizeaza și operația de transpunere și de intercalare a distanțelor între spire, pentru a se obține
canalul de răcire .
Bobinele in galeti. Prin galeti se înțeleg grupe de spire din bobina, separate între ele prin canale
de răcire sau izolare.
Bobinele continue se realizează în mod similar cu cele confecționate din galeti jumelati legați
în serie, dar se evita legăturile de înscriere a galetilor dubli.

16
 CAPITOLUL IV

MASURAREA PUTERII ELECTRICE ÎN CIRCUITELE C.A

MONOFAZAT
Masurarea puterii electrice în circuitele C.A monofazat
A. Masurarea puterii active

Într-un circuit monofazat functionand în curent alternativ, puterea electrica activa P consumata de un
receptor sau debitata de un generator care are la borne tensiunea u și este parcurs de curentul - i-, absorbit
respectiv debitat, se defineste ca valoarea medie a puterii instantanee pui pe un număr întreg de perioade
ale tensiunii alternative u:

(3.240)

În cazul cand tensiunea și curentul sunt mărimi sinusoidale, avand valorile instantanee:

, curentul fiind defazat cu unghiul în urma tensiunii, rezultă pentru

puterea activa exacte

(3.241)

unde UI=S este puterea aparenta; - este factorul de putere.

Pentru masurarea puterii active se utilizează metoda indirectă a wattmetrului sau metoda indirectă a
celor trei aparate.

1. Metoda directă de masurare a puterii active. Wattmetru electrodinamic

Wattmetrul electrodinamic are la bază un dispozitiv electrodinamic cu camp radial, la care secțiunile
bobinei fixe sunt inseriate și astfel dimensionate încât sa permita trecerea curentului I, iar bobina mobilă
este montată în serie cu o rezistenta aditionala, la bornele ansamblului aplicându-se tensiunea U.

17
Fig.3.75 Wattmetru electrodinamic

La dispozitivul electrodinamic cu câmp radial valoarea momentana a cuplului activ este:

Dar: - curentul din bobina de curent;

- curentul din bobina de tensiune.

Deci putem scrie:

Avand in vedere diagrama fazoriala în care cuvantul îi este defazat cu unghiul fata de tensiunea U iar
curentul iv este în fază cu tensiunea, deoarece rezistenta aditionala R este mult mai mare decat reactanta
inductiva a bobinei de tensiune, se pot scrie relatiile:

si

in care I, Iv și U sunt valorile efective ale marimilor sinusoidale. Rv este rezistenta proprie a bobinei de tensiune.

Aceste expresii (3.244) ale curentilor se introduc în relația scrisă pentru valoarea momentana a
cuplului activ și, prin integrare, se obține valoarea medie în raport cu o perioada a acestui cuplu:

unde

La realizarea echilibrului dinamic: Deci valoarea

medie a cuplului activ este proporțională cu puterea activa. În consecință wattmetrul măsoară puterea activa
in circuit.

OBSERVATIE

1) Deviatia este proporțională cu puterea activa data de tensiunea aplicată circuitului de tensiune
și de curentul ce parcurge bobina de curent a wattmetrului (bobinele de curent și de tensiune pot fi montate
in circuite diferite). Scara wattmetrului este uniforma.

18
 La circuitele de curent se realizeaza extinderea domeniului prin conectarea secțiunilor bobinei fixe în serie sau
paralel, ceea ce permite modificarea curentului nominal în raportul 1:2 sau în raporturile 1:2:4.

Extinderi mai mari se obțin prin utilizarea transformatoarelor de curent, în care caz curentul nominal al bobinei de
curent a wattmetrului este de 1 A sau 5 A.

Determinarea puterii măsurate de wattmetru se face pe baza relației:

(3.248)

de unde:

(3.249)

unde Km este constanta wattmetrului.

Determinarea constantei se face pe baza valorilor nominale ale curentului, tensiunii și factorului de putere (de regula egal cu

unitatea) valori pentru care deviația trebuie sa rezulte egala cu deviația maximă , deci:

(3.250)

Exemplu: - pentru si ; si . Rezultati:

5) Datorită dependenței deviației wattmetrului de factorul de putere se poate intampla, în cazul unei
folosiri neatente în montajele de laborator ca circuitele de curent și de tensiune sa fie supraincarcate și totuși
deviația sa nu depaseasca valoarea sa maximă. De aceea, este recomandabil sa se foloseasca în același
montaj cu wattmetrul un ampermetru și un voltmetru pentru urmarirea în permanentă a marimilor din circuit
(curent și tensiune) care nu trebuie sa depaseasca domeniile de masurare ale circuitului wattmetrului.

La masurarea puterilor mici, se pot comite erori din cauza consumurilor de putere în circuitele
aparatelor de măsurat, care se adaugă la puterea masurata de wattmetru. In aceste cazuri, expresiile exacte
ale puterii consumate de receptorul R, respectiv, debitate de generator, sunt în funcție de puterea indicată
de voltmetru, Pw:

a) Puterea consumata de receptor, PR:

- montaj aval: (3.251)

- montaj amonte: (3.252)

b) Puterea debitata de generator, PG:

19
- montaj aval: - montaj amonte:

Fig.3.76 Metoda masurarii directe

Deoarece în practica consumatorii necesita alimentarea sub tensiune constanta, se utilizează de

obicei montajul aval în cazul masurarii puterii consumate de receptor și montajul amonte în cazul masurarii
puterii debitate de generator.

2. Metoda indirectă de masurare a puterii active

Metoda celor trei aparate (ampermetre sau voltmetre) pentru masurarea puterii într-un circuit monofazat de
curent alternativ. Aceasta metoda utilizeaza relatia cunoscuta dintre laturile unui triunghi oarecare:

Figura 3.77 a - metoda celor trei voltmetre; b - metoda celor trei ampermetre; c - diagrama
fazoriala.

În cazul metodei celor trei voltmetre (fig.3.77 a) triunghiul este format din: tensiunea la bornele unei rezistențe R,
produsa de curentul I din receptor UR=RI (latura a), tensiunea U la bornele receptorului (latura b) și tensiunea totala U
(latura c). In acest montaj rezulta:

de unde se obtine:

(3.255)

In mod analog, în cazul metodei celor trei ampermetre (figura 3.77 b) se obtine

si

(3.256)

20
 Fig.3.77

Masurarea are precizia maxima cand si , desi, de fapt, ambele montaje oferă o
precizie modestă, datorită neglijării consumurilor aparatelor de măsurat și formulei de calcul care contine
diferente.

Poate fi utilizata la frecvențe care depășesc cateva sute de Hz, unde utilizarea voltmetrelor
electrodinamice este afectata de erori.

3. Masurarea puterii active monofazate cu voltmetrul montat pe transformatoare de masura

Atunci când tensiunile si curentii din circuitele în care trebuie masurata puterea depășesc valorile
nominale ale wattmetrului, se utilizează transformatoare de masura de curent și de tensiune.
Transformatoarele de masura de curent și de tensiune au valorile nominale ale marimilor 5 A(1 A) si
respectiv 100V. După cum se utilizează un singur transformator de masura (de curent sau de tensiune) sau
ambele transformatoare, se disting montaje semidirecte și respectiv indirecte, reprezentat in figura 3.78.

In aceste scheme, pentru ca wattmetrul sa dea indicații în sensul normal al scării, se urmărește ca
bornele polarizate ale wattmetrului sa revina montate la același conductor al circuitului (prin intermediul
bornelor corespunzătoare ale transformatoarelor de masura).

În scopul egalizarii potentialelor dintre bobinele wattmetrului, se executa conexiunile desenate

punctat în figura 3.78 a, b, c.

În cazul montajului indirect aceasta legatura se pune la pamant ca masura de protectie împotriva
pătrunderii accidentale a tensiunii înalte în circuitele de masurare.

Determinarea puterii măsurate în schemele semiindirecte și indirecte se face de obicei neglijand

erorile transformatoarelor. In diagrama fazoriala idealizata (3.78 d), se considera curentul secundar în

faza cu curentul primar , iar tensiunea secundară in faza cu tensiunea primara . De asemenea,

rapoartele nominale de transformare si ale transformatoarelor de masura de tensiune și de curent

se conservă pentru valori ale parametrilor U și I diferite de cele nominale. Puterea consumata de receptor
este:

(3.257)

iar puterea indicată de voltmetru:

21
 (3.258)

Prin raportarea celor două relații rezultă:

(3.259)

Fig.3.78

Masurarea puterii cu scheme semiindirecte și indirecte

a) montaj semiindirect cu transformator de masura de curent ȚI;

b) montaj semiindirect cu transformator de masura de tensiune TU;

c) montaj indirect de masurare a puterii;

d) diagrama fazoriala idealizata a circuitului din figura 3.78.c;

e) diagrama fazoriala a montajului indirect din figura 3.78.c.

Deci, în funcție de indicația voltmetrului PW și rapoartele nominale de transformare KUn și KIn ale
transformatoarelor de masura, se poate calcula puterea consumată de receptor cu relația:

(3.260)

Prin particularizarea relației de mai sus, valabilă pentru schema din figura 3.78 c, se pot da expresiile
puterii consumate în montaje semidirecte:

- in cazul montajului semiindirect cu transformator de curent (figura 3.78 a):

(3.261)
22
- in cazul montajului semiindirect cu transformator de tensiune (figura 3.78 b):

(3.262)

Dacă se iau în considerare erorile proprii ale transformatoarelor de tensiune și de curent (de raport si
de unghi) puterile calculate cu relațiile (3.260, 3.261, 3.262) nu reprezinta puterile efectiv consumate de
receptor. Se calculeaza eroarea la masurarea puterii in montaj indirect în funcție de erorile de raport și de
unghi ale transformatoarelor de curent, care se presupun cunoscute.

Erorile de raport sunt:

si (3.263)

iar erorile de unghi, considerate pozitive, sunt si . Puterea indicată de voltmetru montat pe
secundarele transformatoarelor de curent și de tensiune este:

(3.264)

Din diagrama fazoriala din figura 3.67 e, se deduce defazajul dintre marimile secundare si si
rezulta:

(3.265)

Deci puterea primara masurata (din relatiile 3.260 si 3.265) este:

(3.266)

Puterea realmente consumata de receptor este:

(3.267)

Eroarea relativa comisă la masurarea puterii este:

(3.268)

Din relatiile (3.241) rezultati:

(3.269)

Inlocuitor (3.269) in expresia (3.268) se obtine:

Deoarece erorile de unghi si sunt foarte mici la transformatoarele de masura de precizie (de ordinul

a zeci de minute) se poate considera cu bună aproximație și neglijand infinitii mici de ordin

superior si rezultati:

23
 (3.271)

in care si sunt erorile de rapport in %; si sunt erorile de unghi ale transformatorului de

curent, respectiv de tensiune, in minute. Termenul incepe sa aiba importanta cand devine

foarte mare, deci cand .

B. Masurarea puterii reactive în circuitele de curent alternativ monofazat

Puterea reactiva, în cazul circuitelor monofazate alimentate în curent alternativ sinusoidal este data
de relatia:

(3.272)

Puterea reactiva consumata de receptoare este pozitiva, adica , dacă circuitul este inductiv. Dacă

circuitul este capacitiv puterea este negativă și debitata de către receptorul rețelei de
alimentare.

Masurarea puterii reactive se poate face prin numeroase metode directe și indirecte, dintre care prezentăm
cateva.

4. Metoda directă de masurare a puterii reactive. Metoda wattmetrului

Aceasta metoda utilizează wattmetrul electrodinamic. Wattmetrul electrodinamic are conectat în locul
rezistenței adiționale o inductanta aditionala (L) sau o capacitate aditionala (C a) care va produce decalajul
între curenții din cele doua bobine.

Fig.3.79 Varmette electrodinamica

Receptorul, de impedanta Z introduced in defazaj (figura 3.79 b) in circuit, inductanta sau capacitatea

aditionala la randul sau defazeaza curentul I2 cu in urma (inaintea) tensiunii.

24
Fig.3.80

Defazajul dintre cei doi curenți: va fi: si

Deviatia a aparatului va avea expresia

(3.273)

adica deviatia este proporțională cu puterea reactiva din circuit (KQ este constanta wattmetrului
electrodinamic).

5. Metoda indirectă de masurare a puterii reactive

Aceasta metoda se bazează pe relațiile dintre puterea activa P, reactiva Q si aparenta S dintr-un
circuit alimentare in current sinusoidal.

Cu ajutorul aparatelor conectate în schema (figura 3.81) se masoara puterea activa P(W), tensiunea
U(V), curentul I(A).

Fig.3.81

Wattmetrul măsoară o putere P(W), mai mare decat cea absorbita de impedanta Z și anume cu
puterile consumate în circuitul de tensiune al wattmetrului:

și în circuitul voltmetrului
25
Adica:

iar puterea reactiva este data de relatia: (3.274)

In masurarea industriale, pentru puteri active mari, se pot neglija puterile consumate în circuitul de tensiune al
wattmetrului și în circuitul voltmetrului. Puterea reactiva in acest caz se calculeaza cu relatia:

(3.275)

Metoda indirectă de masurare a puterii reactive cu ajutorul a trei aparate este o metoda de precizie
mica.

6. Metoda wattmetrului

Aceasta metoda indirectă utilizează alimentarea bobinei de tensiune a wattmetrului de la o sursa

auxiliara de tensiune Ua defazata cu în urma tensiunii U a circuitului (fig.3.82 a).

Fig.3.82

Într-o astfel de conexiune wattmetrul va indica o putere activa data de relatia:

Daca notam: rezultati: (3.276)

Puterea reactiva se poate calcula pe baza puterii active masurate si a tensiunilor de alimentare ale
celor doua bobine.

La egalizarea celor doua tensiuni (U=Ua) si un defazaj intre ele de , puterea activa Pa indicată de
voltmetru devine egala cu puterea reactiva Q

26