Descrierea si analiza etapei de varsta a scolaritatii mici

Scolaritatea mica sau cea de-a treia copilarie coincide cu durata primului ciclu de instructie scolara, perioada in care se acumuleaza cunostinte si se formeaza capacitate psihice de baza care sunt deosebit de semnificative pentru urmatoarele etape pentru viitorul professional, chiar pentru toata viata. In jurul varstei de 7 ani in viata copilului se petrece un eveniment cu totul deosebit acela al intrarii in scoala. Intreaga sa dezvoltare psihica si fizica va fi influentata de acest nou factor. Invatarea scolara devine organizatorul principal al procesului de dezvoltare psihica si exercita influente hotaratoare asupra copilului. La 6 ani se constata un fel de tensionare si agitatie generate de contactul initial cu scoala, de efortul de adaptare la noul mediu. Dincolo de 7 ani daca a fost depasita faza anterioara se intra intr-o perioada de relative calm, de adaptare satisfacatoare si de traire mai degraba interioara a tuturor felurilor de evenimente cotidiene. Catre 8 ani o expansiune caracteristica in relatiile cu mediul manifestate ca larga , dar calma curiozitate. La 9 ani apar capacitate noi de autoconducere si autonomie si astfel copilul devine mai ordonat, mai perseverent si chiar simte nevoia organizarii timpului sau. La 10 ani se atinge un apogeu al copilariei, manifestat printr-o anume siguranta fata de sarcinile scolare prin intelingenta in situatie, calm, echilibrul reactiilor si o anume capacitate de stapanire de sine. Dezvoltarea psihica a scolarului mic. transformarile sistemului nervos in interactiune cu influentele mediului scolar si ale invatarii sistematice vor produce schimburi in planurile vietii psihice ale copilului, adica in cognitie, afectivitate si motivatie, vointa si personalitate. In legatura cu evolutia atentiei pe durata acestui stadiu trebuie sa facem doua obeservatii de baza : Scoala solicita permanent si sistematic capacitatile de atentie ale copilului si prin aceasta le si dezvolta. In acest stadium trebuie chiar dobandite sau amplificate cateva calitati ale atentiei absolute necesare pentru desfasurarea activitatilor copilului de acum cat si din urmatoarele trepte scolare.

In ceea ce priveste relatia dintre atentia voluntara si cea involuntara se constata ca daca la intrarea in scoala prima tinde sa domine, pe masura parcurgerii urmatoarelor clase cea de-a doua este mai frecvent prezenta si din ce in ce mai eficienta. Toate activitatile instructive-educative consolideaza si amplifica mecanismele de reglaj voluntar in aparitia si mentinerea atentiei si in modularea ei in concordanta cu cerintele puse in fata copilului. La copiii de clasa I a domina atentia externa, pe masura ce activitatile se complica iar gandirea si memoria sunt mai amplu antrenate, se manifesta frecvent atentia interna, cea

centrata pe desfasurari mintale, mai mult sau mai putin complexe. Daca la inceputul scolii copii reusesc sa-si mentina atentia circa 25 de minute sub influenta anilor de scoala, se ajunge relative repede la 45-50 de minute. La clasa I a el este de 2-3 elemente care pot fi receptionate simultan si in timp foarte scurt. Apoi creste catre 4-5 elemente si copilul este capabil sa citeasca 1 cuvint si sa cuprinda in campul sau vizual si pe cel care urmeaza, usurandu-si astfel intelegerea ideii cuprinsa intr-o fraza si in final intregul text. Distributivitatea progreseaza si permite copilului sa receptioneze in bune conditii ceea ce explica invatatoarea si ceea ce-i arata. In sarcini mai complexe cum sunt cele de dictare, invatarea, trebuie sa se tina seama de dificultatile pe care le intampina elevii in trecerea cu usurinta de la ceea ce aud la exprimarea grafica. Desi capacitatea de concentrare a atentiei este in evident progres, de-a lungul stadiului se pot constata insuficiente in manifestarea ei, in sarcinile dificile sau in situatii in care apare oboseala. Mai ales la clasa I a trebuie actionat cu rabdare si tact in antrenarea corespunzatoare a atentiei, in functie de tipul de sarcini pentru a asigura, pe de-o parte, success in realizarea lor si pe de alta parte, a evita ca disfunctinalitatile de scurta durata sa creeze nemultumire atat copilului cat si invatatoarei. Atentia este foarte usor distrasa de cele mai neasteptate si mai neinsemnate schimbari in ambianta si in aceste conditii ei pot sa nu receptioneze mesajele, sa nu realizeze ceea ce se cere. Pana si caderea unui creion sau inchiderea prea brusca a unei usi poate sustrage copilul de la ce are de facut. O sarcina speciala la clasele mici este de a descoperi elevii care au dificultati speciale de atentie : Neatentia activa care se poate constata pentru ca se exprima in neastamparul elevului, agitatie inutila, imprastiere in ceea ce face, instabilitate in desfasurarea propriei activitati si deranjarea celorlalti. Forma pasiva este mai greu de relevant pentru ca respestivul elev este linistit, poate da impresia ca urmareste ce se petrece in clasa, pare sa lucreze ce s-a cerut dar in realitate, sa se afle cu mintea in alte locuri. Dezvoltarea perceptiilor si a capacitatiilor de obervare. Solicitarile scolare sistematice si de durata antreneaza principalele modalitati senzoriale (vazul auzul si tactul). Astfel in ceea ce priveste vazul, sensibilitatea generala este cu 60% fata de stadiul anterior, iar capacitatile de diferentiere a stimulilor cu 45%. Creste de asemenea campul vizual mai ales cel periferic ceea ce va avea o mare importanta pentru citit in sensul ca se poate percepe clar cuvantul ce este citit, dar se receptioneaza si cel ce va urma si se asigura, asa cum am vazut, o conditie a intelegerii. Mobilitatea oculara creste la randul sau, permitand explorarea din ce in ce mai rapida a obiectelor sau a textelor scrise. In ceea ce priveste auzul este cel mai solicitat si dezvoltat in legatura cu insusirea cititului si scrisului. Se formeaza capacitate de discriminare mult mai bune decat in stadiul anterior si se perfectioneaza functa auzului de a regal actul citibil. Sensibilitatea si perceptiile tactile continua sa aibe un rol insemnat in cunoasterea obiectelor si copiii sunt inca tentati ca tot ce vad sa fie si atins, sau manipulate, dar sub influenta scolii aceste explorari perceptive devin mai organizate si mai sistematice. Dezvoltarea limbajului. Pentru toate stadiile primului ciclu al dezvoltarii psihice umane, analiza achizitiei limbajului trebuie sa aibe in vedere volumul vocabularului,

particularitatile vorbirii, ale scrisului, cititului si ale limbajului intern. Cand este vorba de scolaritatea mica trebuie sa avem in vedere ca toate aceste aspecte sunt influentate puternic de chiar insusirea scirs , cititului. Acest proces este principalul aspect al transofrmarilor privind limbajul. Invatamantul prescolar, asigura premisele insusirii cu succes a scrisului, si a cititului. In scoala sunt parcurse cele 3 mari etape : Perioada pre-abecedara Perioada abecedara Perioada post-abecedara Perioada pre-abecedara. In aceasta perioada are loc indentificarea sunetelor (literelor) ca elemente componente ale cuvintelor, despartirea cuvintelor in silabe, concomitent se face si o pregatire a capacitatii de scriere (betisoare, carlige, cerculete) Perioada abecedara. Incep sa fie diferentiate sunetele si corespondentele grafice ale lor. Copiii se ocupa de invatarea treptata de identificarea literelor si sunetelor corespunzatoare si scrierea lor. Perioada postabecedara. Se pot organiza dramatizari, imitari de personaje de catre elevii care citesc expresiv. Metodica scris-citit trateaza in detaliu aceste aspecte. La intrarea in scoala, copilul care a avut conditii normale de dezvoltare, comunica foarte bine, tot ce este legat de varsta si activitatile sale deprinderile de vorbire sunt bine consolidate pentru comunicarea obisnuita si astfel debitul verbal este crescut si mesajul are coerenta si expresivitate, nivelul gandirii si intelegerii are contributii semnificative in decodificarea mesajelor mai complexe. Actul citirii antreneaza la randul sau multe functii si proces psihice. Se elaboreaza un adevarat complex vizual - verbal - motor. Vazul este una dintre cele mai importante componente. El asigura discriminarsemnelor grafice si recunoasterea lor. Perfectionarea miscrilor ochiilor permite percepere operativa si facilitarea intelegerii celor citite. Sunt astfel momente de fixare care au cea mai mare pondere. Se produc si miscari de regresie si de anticipare. Se asigura astfel citirea corecta si se tinde cel mai mult sa se ajunga la cursivitate si la expresivitate. Citirea calitativa este legata de intelegerea textului parcurs. Din acest punct de vedere pot fi dupa Ursula Schiopu si Emil Verza cel putin 4 situatii: Citesc usor dar inteleg greu Citesc greu si inteleg greu Citesc usor, dar inteleg greu Citesc greu dar inteleg usor Fiecare dintre situatiile enumerate cere un ajutor diferentiat din partea invatatoarei. Scrierea presupune la randul sau, antrenarea mai multor capacitati senzorial, perceptive si motrice dar si alte procese mentale. Dintre premisele neurofunctinale ale procesului scrisului retinem : stabilizarea laterabilitatii functionale a emisferelor cerebrale, maturizarea schemei corporale, perfectionarea perceptiilor spatiului in raport cu fiinta proprie, discrimanrea formelor de spatii mici, distingerea caracterinsticilor indentice si ale celor simetrice. Rapida reactualizare din memorie a rep-rezentarilor grafice, usureaza copierea si scrierea dupa dictare. Ca si citirea, scrierea implica intelegere si memorie verbala. Insusirea citit-scrisului dar si asimilarea multor cunostinte conduc la o crestere sensibila a vocabularului. La sfarsitul stadiului, vocabularul activ contine 4000-4500 de

cuvinte, in cel activ cca. 1500-1600 de cuvinte. Semnificatia cuvintelor este mai imbogatita, mai precisa si copi pot scoperi mai usor sensurile figurate ale unor expresii verbale. Competenta lingvistica a scolarului mic este in progres fata de stadiul anterior. La fel performantele exprimate in capacitatea de a dialoga, a povesti, a se exprima in scris. Dialogul in clasa este reglat prin modelele de exprimare oferite de invatatoare Gandirea. Schimbarea fundalentala care se petrece in planul gandirii odata cu intrarea in cea de-a 3-a copilarie este dobandirea caracterului operatoriu in functionarea ei. Jean Piaget care a studiat sistematic stadiile inteligentei umane considera ca perioada dintre 7-8 ani si 11-12 ani este cea a desavarsirii operatiilor concrete. Se stie ca la prescolari perceptia este cea care subordoneaza gandirea intuitiva. Trecerea la gandirea operatorie inseamna depasirea unor limite. Raspunsurile copiilor la solicitari devin coerente, stabile, corespunzatoare cu datele obiectivelor sale si independente de implicarea eului in situatii. Scoala il atrage pe copil in lumea inteligibilului, rationalului si el este capabil sa urmeaze acest drum. Caracterul oepratoriu al gandirii scolarului mic se exprima prin faptul ca acum nu mai este o simpla desfasurare de activitati mintale coordonate in functie de ceea ce gandeste copilul sau de modul in care actioneaza in mod practic. Copilul poate aduna la inceput numai bilute, jetoane si ce mai pune invatatoarea in cosuletul lui, dar apoi numara orice. Cand se petrece acest lucrru atunci s-au format operatiile de adunare a unitatilor. In fapt scolarul mic stapaneste cu adevarat adunarea, atunci cand acesta formeaza o unitatea cu scaderea si cand poate cu usurinta sa treaca de la una la alta, sa o verifice cu una prin cealalta. Copilul judeca o problema si emite una dupa alta judecati, dar acestea se integreaza intr-o viziune de ansamblu. Interesul pentru joc. Copiii simt nevoia de a se juca in fiecare zi atat la scoala cat si acasa. Jocul reechilibreaza capacitatile copiilor, descarca tensiunile generale de activitatea scolara, riguros reglata si usureaza chiar si integrarea in invatare. Grupurile de joaca sunt mari si relativ schimbatoare, cuprinzand si baieti si fete cu varste apropiate. Pentru sccolarul mic important este sa aiba cu cine se juca. Sunt si diferentieri in preferinta pentru jocuri intre baoeti si fete dar sunt si ocazii cand construiesc un grup comun de joaca. Dar baietii sunt imclinati catre jocuri care solicita mai multa forta si miscare, lupta si intrecere; iar fetele spre cele cu papusi, sau cu reguli si in trecere prin care se pun in evidenta abilitati cognitive si practice. Interesul pentru grup tinde de asemenea sa se satisfaca zilnic si se imbina foarte bine cu cel pentru joc. Incepand din clasa a doua dar mai mult din clasa a treia si a patra se cristalizeaza interesul pentru lectura pe baza consolidarii deprinderilor de citit ei incep sa aiba legaturi stabile u biblioteca scolii, sa prefere anumite carti si chiar sa-si transmita unii altora ce anume au citit si ce le-a placut cel mai mult. Daca la inceput ei prefera legendele istorice treptat sunt atrasi de carti care au in centru eroi si actiuni palpitante. Literatura SF intra de asemenea intre preferinte, interesul pentru natura este activ pentru toti scolarii dar are conditii de a fi mai bine satisfacut, la cei din mediul rural. In ceea ce priveste imaginea de sine, cele mai importante aspecte sunt : Eul fizic are in fundamentele sale o schema corporala consolidata, nu acorda prea multa atentie eului sau fizic mai ales la inceputul acestui stadiu. Acum trece fugitiv prin fata oglinzii dar spre sfarsitul stadiului, va fi mai dispus sa o consulte pentru a asigura ordine in imbracaminte si chiar a-si descoperi calitati

care s-ar utea sa aiba importanta in relatiile cu ceilalti copii, exceptie fac numai copii care au un handicap fizic sesizat de ceilalti si care pot avea la inceputul scolaritstii dificultati de adaptare la grup. Eul spiritual este influentat de evaluarile invatatoarei si de aprecierile si admiratia colegilor. Daca in aceste situatii un copil a avut semnale pozitive el isi construieste o imagine de sine mai buna care il poate sustine si in momentele de insucces trecator iar daca sub acelesi influente s-a cristalizat o impresie nefavorabila despre sine, acel elev are tendinta de asi diminua bucuria chiar cand ceva ii reuseste foarte bine (U. Schiopu, E. Verza) Eul social este influentat de viata de grup a scolarului mic care este mult mai bogata decat la prescolar si fata de care el este mult mai receptiv. Scolarul mic are constiinta locului sau in grupul clasa, si isi da seama pentru ce il apreciaza sau nu colegii. In genere, elevul cu rezultate scolare foarte bune si bune, este preferat de toti, este ales lider, este factor de identificare pentru ceilalti. Cel cu dificultati scolare este marginalizat, izolat, neluat in seama. El risca sa acumuleze insatisfactii si sa-si gaseasca in alta parte atentia si acceptarea de care are nevoie si poate astfel sa cada sub influente nefaste.

Bibiografie: Tinca Cretu - Psihologie generala Emil Verza Psihologia copilului Ursula Schiopu-Psihologia copilului