Dezvoltarea comportamentelor prosociale la copii

Comportamnetul prosocial este in general definit ca o actiune voluntara din partea

unui individ ce contribuie la asigurarea bunastarii altei persoane. Un comportament este considerat
ca fiind un comportament prosocial cnd el are urmri pozitive asupra sa sau asupra celorlal i
indivizi din comunitatea unde comportamentul are loc, ntrind astfel legturile sociale din
interiorul acestei comuniti.
Implicarea intr-un comportament prosocial poate fi considerat un process in 3 etape:
1. persoana trebuie sa fie capabila sa recunoasca prezenta comportamentului ce sugereaza ca un
alt individ se afla in distres sau are nevoie de ceva; 2. persoana trebuie sa fie capabila sa
identifice interventia adecvata ce va duce ulterior la ameliorarea starii negative a celeilte
persoane; 3. persoana trebuie sa fie motivata sa desfasoare acel tip de comportamente care ar
putea sa amelioreze situatia negativa in care celalalt individ se afla. In ceea ce priveste
comportamentul prosocial la copii, acestia incep sa manifeste acest gen de comportament in jurul
varstei de 1-2 ani, aratand uneori semne de ingrijorare cand cineva este suparat. Ajutorul
instrumental ( asistarea unei persoane in atingerea unui scop bazat pe actiune cautarea unui
obiect) apare in jurul primelor 12-14 luni de viata, si deriva din dezvoltarii intelegerii
comportamentelor orientate spre scop. Aptitudinea de a raspunde prosocial la distresul emotional
manifestat de alte persoane (ajutorul empatic) apare insa mai tarziu, fiind nevoie de dezvoltarea
capacitatii de a diferentia intre propia stare interna si a celorlati, de a intelege cauza sau sursa ce
produce starea interna si de a cunoaste actiunile ce o pot ameliora; se observa o crestere
semnificativa intre 18 si 24 de luni in ceea ce priveste exprimarea ingrijorarii si a
comportamentului de alinare fata de cei afltati in suferinta.
Baza dezvoltarii comportamentelor prosociale este reprezentata de interactiunea
sociala. Ea poate actiona asupra motivatiei copilului de a se comporta prosocial si poate modela
abilitatea sociala necesara implementarii unui raspuns prosocila. Procesele specifice prin care
interactiunea sociala opereaza asupra acestui comportament poate varia de la modelare, intarire si
indrumare pana la control comportamental, actiuni disciplinare, suport instrumental sau conversatii
despre emotii si comportamente prosociale. Cu toate acestea cea mai eficienta metoda de a
dezvolta acest tip de comportament prin intermediul interactiunii sociale este reprezentata mai
degraba de contextele in care parintele desfaoara actiunea impreuna cu copilul, si nu de
instructiunile directe. De exemplu cititul cartilor impreuna cu copii ofera oportunitata parintilor de

a discuta despre emotiile personajelor si de a sustine dezvoltarea modului in care copii inteleg
emotiile si legatura dintre ele si anumite situatii/sctiuni . Studiile au demonstrat ca discutiile dintre
parinti si copii pe tema emotiilor contribuie la o intelegerea mai buna a emotiilor la copiii de 1-2
ani si a recunoasterii circumstantelor in care cealalta perosna are nevoie de ajutor. Aceast tip de
interctiune dintre parinti si copii poate influenta de asemenea si gradul motivatiei de a raspunde
printr-un comportament prosocial. Asadar parintii care se axeaza pe emotiile celorlalti si care isi
incurajeaza copiii sa fie atenti si sa reflecte asupra lor pot cresteste interesul copiilor de a ajuta o
alta persoana. * nu tot timpul motivatia unui copil de a se comporta prosocial este orientata
inspre cealalta persona- exista posibilitatea ca copilului sa ii placa sa desfasoare actiunea
respectiva sau caute aprobarea adultului
Exista insa diferente in ceea ce priveste dezvoltarea ajutorului instrumental si a celui
empatic prin aceasta metoda. Copiii a caror parinti i-au incurajat sa fie atenti si sa defineasca
emotiile personajelor din carti sunt mult mai dispusi sa ajute o persoana aflata in distres ( ex: sa-i
aduca un obiect de care are nevoie, chiar si daca acesta apartine copilului). In schimb, discutia
parintilor cu copiii despre emotii se pare ca nu influenteaza aptitudinea copilului de a ajuta o
persoana sa termine o actiune orientata spre scop, intrucat ajutorul instrumental depinde de
intelegerea scopurilor celortalti si de aptitudinea de a prezice rezultatele unei actiuni (se obs. de la
12-14 luni) pe cand ajutorul empiric necesita o intelegere mult mai complexa a starilor interne a
celorlalti (18-24 luni-> 30 luni)