Specificul proceselor psihice la deficientii DE AUZ

Pentru asigurarea unei adaptari cat mai apropiate de cea a normalului a copilului cu def. de auz sunt necesare
programe speciale de stimulare a functiilor si proceselor psihice si de formare a comunicarii verbale a d.a. (deficientului
de auz.), metodologia aplicata in acest sens trebuie sa porneasca de la cunoasterea caracteristicilor def. auditive.

Consecintele surditatii asupra comportamentului depind de tipul si gradul deficientei, de ingradirile pe care le creeaza pentru educatie si
instructie. Efectele psihologice ale surditatii se resimt mai ales cand surditatea este de tip neurosenzorial (cand este afectata urechea interna), cand
surditatea a intervenit la varste mici si nu s-au luat masuri pentru asigurarea invatarii dirijate lasandu-se totul pe seama celei spontane. Surzenia din
nastere ii priveaza pe copii sa-si insuseasca experiente de tip auditiv si simboluri verbale.

In functie de pierderea auzului, a tipului de pierdere a auzului, a momentului aparitiei surzeniei au loc o serie de consecinte pe toate palierele
activitatii psihice, atat d.p.d.v. calitativ cat si cantitativ. Aceste caracteristici isi pun amprenta asupra formarii comportamentelor si structurii trasaturilor
de personalitate ale deficientului de auz.

Ex: surditatea din nastere blocheaza insusirea comunicarii verbale si achizitia de experiente sociale limitand dezvoltarea capacitatilor intelectuale
si dobandirea de insusiri ce stau la baza constituirii personalitatii.

Impactul surditatilor dobandite dupa achizitia limbajului si a comunicarii este mai mic, efectele putand fi diminuate prin interventii stimulative si formative.

Hipoacuzia poate produce stagnari sau chiar regrese in dezvoltarea psihica daca mediul nu este stimulativ si nu consolideaza comunicarea.

Reiese faptul ca surditatea, prin ea insasi, nu are efecte negative asupra dezvoltarii psihice, dar, generand mutitatea, stopeaza evolutia limbajului si a
comunicarii si implicit a progreselor pe planul cunoasterii intelective.

Calitatea informatiilor ce se vehiculeaza nu are claritatea si forta de a cuprinde totalitatea evenimentelor si nu se produce o echilibrare adecvata
la mediul inconjurator si in acelasi timp o compatibilizare a mediului la solicitarile subiectului.
 Oleron, studiind gandirea, a aratat ca modalitatile de care se foloseste aceasta sunt inferioare auzitorilor, fiind deficitara mai ales deductia.
Comparativ cu gandirea auzitorului, gandirea surdomutului are un continut concret neevoluat. Abstractiile sunt prea putin accesibile acestor forme de
gandire. Ele vor deveni treptat accesibile in procesul gandirii notional-verbale, care evolueaza odata cu demutizarea.

C. Pufan afirma ca gandirea surzilor se manifesta in anumite limite ca urmare a faptului ca acestia opereaza cu imagini generalizate, realizate
preponderent prin vizualizare, ducand la o serie de caracteristici specifice legate de concretism, rigiditate, sablonism, ingustime si inertie. Cu toate
dificultatile pe care le au majoritatea specialistilor nu mai pun la indoiala faptul ca surdo-mutul poseda gandire, dupa cum poseda limbaj, ca gandirea lui
este obiectuala, in imagini, iar limbajul mimico-gesticular. Atat gandirea cat si limbajul surdo-mutului se desfasoara insa in cadrul unor limite
conditionate atat de posibilitatile imaginii generalizate cat si ale sistemului mimico-gesticular.

Mecanismul gandirii surzilor, necunoscut suficient, a dus la anumite erori (abatele L´epeé) care afirmau ca gandirea surzilor este „inca foarte
primitiva, concreta, senzorio-motrica”.

In replica Decio Scuri afirma ca „nu este suficient sa se afirme ca pentru ca surdo-m. sa vorbeasca trebuie sa gandeasca” pentru ca insasi mimica
(mimico-gesticulatia) presupune o gandire care actioneaza si care misca parghiile manifestarii propriului „eu”, prin gest care inseamna intotdeauna
traducerea activitatilor mentale chiar daca gesturile sunt foarte indepartate de cuvant ca valoare sociala si psihica. Dar in ambele situatii de exprimare
(gest si cuvant) gandirea este cea care solicita exteriorizarea activitatilor intelectuale.

La auzitor gandirea dinamizeaza cuvantul iar cuvantul in gandire si prin gandire se perfectioneaza si evolueaza catre trepte superioare. In timp ce
la s-m. gestul desi dinamizat de activitati interioare tinde sa alimenteze gandirea sa depaseasca limitele respective.

Decio Scuri subliniaza legatura dintre gandire si limbaj sustinand ca in aceasta interactiune gandirea ar avea atributii mai importante.

C. Pufan considera ca intre cele doua procese, gandire si limbaj, atat la auzitor cat si la s-m., exista o stransa legatura, dar acest fapt nu le
impiedica pe fiecare sa se distinga prin trasaturi specifice la fel de importante in anumite manifestari (gandirea in procesul cunoasterii; limbajul in cel al
comunicarii). Ca urmare a acestei interactiuni si unitati dintre gandire si limbaj ambele procese au o contributie foarte importanta in dezvoltare psihica
generala.

Giulio Ferreri – afirma ca intelectul s-mutului ar fi cu predilectie pasiv si receptivist, nereusind sa depaseasca stadiul elementar al cunoasterii si
nedispunand de alte judecati decat cele de clasificare. Specialistii din ultima vreme contrazic aceasta opinie si afirma ca posibilitatile intelectuale ale s-m
neinstruit nu se opresc la nivelul receptiv chiar daca posibilitatile de conceptualizare ale acestuia sunt limitate nu se poate nega existenta lor.

Vengher A. A. – considera ca surzii, chiar la varsta prescolara, sunt capabili sa rezolve anumite probleme care cer priceperea de a respecta
relatiile cauzale si a actiona cu obiectele corespunzator cu scopul propus. Aceasta idee este sustinuta si de Giussepe Trudo care afirma ca: „oricine are
un pic de practica cu copiii s-m si reuseste sa se introduca in mentalitatea lor poate constata ca ei reusesc sa formuleze idei, judecati si rationamente inca
inainte de a-si insusi vorbirea prin intermediul instructiei scolare”, fapt ce demonstreaza ca atitudinea de a rationa cu ajutorul tuturor proceselor uzuale
(comparatie, inductie, deductie, etc.) poate functiona chiar si in absenta totala a limbajului.

Unii specialisti (Michele Sala) afirma prezenta unei ideatii conceptuale de nivel elementar la s-m neinstruiti. Desigur nu este vorba despre o
ideatie conceptuala filozofica, literara sau stiintifica. Asemenea ideatie se va dezvolta in timpul scolarizarii si cand surdul va folosi limbajul.

P.I. Galperin – afirma ca „planul intelectual” se formeaza numai pe baza formelor verbale a actiunii.

C. Pufan – obiecteaza asupra acestei teze argumentand ca mimico-gesticulatia este un mijloc de comunicare specific uman, un limbaj ce ofera
posibilitati de a opera nu numai cu experienta personala dar si cu cea istorico-sociala insusita. Acest limbaj implica o anumita conventionalitate si
permite dezvoltarea unei gandiri de tip uman chiar daca este vorba de un nivel de conceptualizare mai scazut.

Rezulta la s-mut nu lipseste planul intelectual. Acesta prin comportarea sa, activitatea sa, dovedeste ca dispune de gandire anticipativa si
proiectiva de preocupari, interese, etc. Gandirea s-mutului se foloseste de imaginea obiectelor si fenomenelor iar continutul ei este exprimat prin
intermediul mimico-gestilculatiei. Atunci cand nu se reuseste demutizarea s-mutului, gandirea sa are un caracter concret, un continut concret, dar pe
masura ce se va realiza demutizarea abstractinuile vor deveni treptat mai accesibile in procesul formarii notional-verbal.

La s-muti intalnim principalele forme de gandire si operatii logice chiar daca ele au o dezvoltare mai restransa, mai putin evoluata din cauza
ingradirilor pe care le pune insasi imaginea. Dar limitele gandirii s-mutilor nu trebuie identificate cu cele a deficientilor mintali. Ele sunt determinate de
absenta folosirii cuvantului ca mijloc de comunicare si instrument al gandirii. Problema care se pune in legatura ce deficientul de auz este aceea de
dezvoltare a posibilitatii de comunicare in vederea antrenarii gandirii notional-verbale. Este necesara deci demutizarea deficientului de auz.

Prin demutizare deficientul de auz parcurge drumul de la limbajul mimico-gesticular la cel verbal, de la gandirea in imagini, la cea notional-
verbala. Limba dobandeste noi valori prin trecerea de la folosirea semnelor la cea a cuvintelor. Informatiile senzoriale se completeaza cu cele
intelectuale in care se vehiculeaza prorpietatile de cauzalitate si esentializare a obiectelor. Pentru a ajunge la un asemenea stadiu gandirea deficientului
de auz trece prin faze diferite:

1. gandirea vehiculeaza situatii concrete cu obiecte si imagini

2. gandirea incepe sa se foloseasca de notiuni verbale concrete
3. gandirea atinge stadiul de folosire a notiunilor si sistemelor de relatii abstracte care permit elaborari de idei.

Parcurgand anumite momente gandirea si limbajul contrbuie la structurarea personalitatii si activitatii psihice in general in urmatoarele etape:

a. etapa premergatoare demutizarii – in care gandirea si limbajul se realizeaza pe baza de imagini

b. etapa inceperii demutizarii – in care gandirea si limbajul se realizeaza pe baza de imagini si partial pe baza de cuvinte
 c. etapa demutizarii avansate – cand gandirea si limbajul se realizeaza pe baza de cuvinte si partial pe baza de imagini
d. etapa infaptuirii demutizarii – in care gandirea si limbajul au relativ aceleasi caracteristici ca la persoana vorbitoare

Odata cu asigurarea conditiilor de demutizare si de stimularea a comunicarii verbale se pun bazele gandirii notional-
verbale.

Prin cercetarile sale asupra memoriei, M. Hiskey i-a gasit pe surzi inferiori auzitorilor. Posibilitatile de memorare
si actualizare sunt in general mai scazute la surzi decat la auzitori.

Se sustine, in literatura de specialitate si ideea ca dezvoltarea integrala a structurilor psihice ale surdomutului din toate etapele vietii este particulara si are
note specifice determinate de insusi specificul limbajului gestual care reprezinta instrumentul de comunicare, de structurare si de exersare a operativitatii proceselor
psihice.

Se sustine ideea ca nu handicapul organic sau infirmitatea senzoriala este cauza comportamentului deficitar (al dezvoltarii culturale), ci „caile
indirecte ale dezvoltarii limbajului sau incapacitatea de a accede la limbaj' (Vigotski, Oleron).

Decalajele pe planul dezvoltarii proceselor psihice sunt mult mai mari (atat ca varsta mentala, cat mai ales din punct de vedere al procesualitatii psihice) daca
stimularea precoce perceptiva si cognitiva si invatarea limbajului nu se realizeaza in perioada de maxima receptivitate a copilului.

Achiziitiile insusite in procesul instructiv-educativ sunt slab reprezentate in exprimarea si receptarea ideilor, sentimentelor, intentiilor si
atitudinilor. Aceasta face ca trasaturile de personalitate sa fie estompate sau sa apara exacerbari ale acestora in comunicare si se finalizeaza in ambele
situatii, in comportamente neadaptate la situatiile concrete.

Tulburarile limbajului, dereglarea procesului de structurare a acestuia, operativitatea redusa a gandirii, unitatea gandire - limbaj deteriorata
in contextul deficientei de auz actioneaza ca „feed-back-uri de precipitare entropice' (E. Verza), impiedicand atat mecanismele compensatorii
si autocompensatorii, cat si „feed-back-ul de stabilizare' (E. Verza) si avand consecinte negative asupra procesului comunicarii si din acest motiv
si asupra integrarii normale a deficientului de auz. In acest context, structurarea insasi a personalitatii si manifestarile comportamentale capata note
particulare, in literatura de specialitate fiind folositi termeni precum „personalitate decompensata', „personalitate imatura', „tipologie de personalitate
handicapata'.

Tipul, gravitatea si forma deficientei de auz limiteaza functia receptiv-expresiva a limbajului, tipul si intensitatea comunicarii,
formele relationarii (care, in multe cazuri, se reduc la cele mimico-gesticulare) si nu in ultimul rand pattern-urile comportamental-actionale in
contextul vietii cotidiene, a activitatii scolare sau socio-profesionale.
 Decompensarea personalitatii deficientului de auz se produce prin exersarea insuficienta sau prin absenta comunicarii verbale, care
impieteaza nu numai asupra componentei cognitive (judecati, rationamente, operatii mintale etc.), ci si asupra celorlalte componente (afectiva,
volitiva, atitudinala, aptitudinala, motivationala, caracteriala, psihosociala).

Limbajul mimico-gestual reprezinta pentru surdomuti forma de baza a comunicarii (a intelegerii si exprimarii), avand insa, ca si la subiectii normali,
si un rol de sustinere, suplinire si completare a limbajului verbal.

Fiind, cel putin pana la demutizare si insusirea limbajului verbal, baza structurilor comunicationale, limbajul mimico-gestual poarta amprenta
trasaturilor de personalitate - activism, inhibitie, timiditate, introversie, extraversie, nevrotism, atitudini afective, echilibru psihoemotional,
particularizandu-se astfel prin amploarea gesturilor sau prin tendinta de simplificare a gesturilor complexe, prin rapiditatea si flexibilitatea executiei lor,
prin modul in care se realizeaza sincronizarea aspectelor motrico-gestuale cu expresivitatea fetei si a corpului si cu exprimarea subiectiv-emotionala a
ideilor si trairilor in contextul relatiei comunicationale inter-personale sau de grup.

Componentele motrice ale gesticii (miscarea mainii si a corpului, ritmul si amplitudinea miscarii), mimica si privirea nuanteaza semnificatia,
dar exprima si trasaturi temperamentale (energie, dinamism) si de personalitate (intentionalitate, componente afectiv-motivationale, interese, atitudini
evaluative etc).
Comunicarea comportamentala si actionala este insotita de elemente cognitive si afective („stilul comunicarii' dupa G. Bateson), care
asigura relationarea psihosociala deoarece, ca si gestica, acestea sunt „expresii ale trairii'.
Unii autori recomanda ca limbajul mimico-gestual si limbajul verbal sa fie introduse paralel in educatia precoce a copilului deficient de auz spre
a-si putea exercita functia de stimulare a operativitatii gandirii si a celorlalte procese psihice; in plus, ca si in normalitate, exprimarea verbala este accentuata,
nuantata sau substituita printr-o gestica adecvata si cu semnificatie sociala, dar realizata intr-o maniera personala in functie de trasaturi temperamentale, atitudinale,
motivationale (cu referire la scopul expres al comunicarii), afectiv-emotionale si caracteriale.

In general, se constata un paralelism intre nivelul dezvoltarii psihice si comportamentale a deficientilor de auz si nivelul de maturizare psiho-
afectiva. In general, emotiile acestora au caracter situativ, fiind legate mai ales de trebuintele imediate; dispozitiile si afectele nu au o orientare precisa si se
desfasoara cu o intensitate si durata mai redusa.

Compensarea carentelor comunicationale, motivational-afective si volitionale, ca si a tensiunii intrapsihice dezorganizante, determinata de

deficienta de auz, contribuie la eliminarea anxietatii, inhibitiilor, neincrederii in sine, a complexelor de inferioritate, a labilitatii psiho-emotionale sau
chiar a negativismului si a agresivitatii si la formarea sociabilitatii, activismului, dorintei de comunicare si relationare; un mediu securizant si stimulativ
contribuie la valorificarea maxima a potentialului fizic si psihic si la cresterea indicelui de maturizare psihosociala si morala prin stabilizarea unor
insusiri de personalitate armonice si mature.

Particularitati in dezvoltarea psiho-fizica a copilului surd comparativ cu cel auzitor

(I. Stanica si M. Popa- Elemente de psihopedagogie a deficientului de auz)

AUZITOR
1 Functionalitate normala a auzului pe baza
integritatii anatomo-fiziologice a organului
de simt;
2 Dezvoltarea fizica generala normala;
3 Dezvoltarea motrica normala;
4 Reflexul de orientare si aparare pote fi declansat
de stimuli sonori, vizuali, etc.;
5 Dezvoltarea normala a aparatului respirator;
6 Simtul echilibrului normal;
7 Structurile ritmice corporale se formeaza in
primul rand pe baza de auz si imitatie;
8 Ganguritul apare in mod normal si la surd, dar dispare foarte repede (dupa
SURD
Disfunctie auditiva, gradual diferita in concord. cu cauza,locul,
tipul si profunzimea leziunii elem. componente ale urechii;
Dezvoltarea fizica generala normala in conditii de hrana si
ingrijire corespunzatoare;
Dezvoltarea motrica (de ex: mersul) prezinta o usoara intarziere
datorita absentei stimulului verbal emotional-afectiv;
Reflexul de orientare pe baza de auz este diminuat sau chiar
inexistent;
Dezvoltarea normala a respiratiei biologice, si minima a
respiratiei fonatoare (pana la demutizare);
Simtul echilibrului tulburat la surzii cu traume in urechea interna;
Structurile ritmice corporale se exerseaza pe baza de vaz, tact si
imitatie;
cateva zile sau saptamani), fara sa se treaca si la etapa urmatoare lalatiei. La
surd jocul cu sunetele nu are nici o motivatie care sa-l intretina;

Ganguritul si lalatia apar si se dezvolta in succesiune si

pregatesc aparatul de emisie pentru vorbire;
9 Limbajul verbal se insuseste treptat in mod spontan si Limbajul verbal se insuseste in mod organizat si dirijat cu sprijinul familiei si
natural de la cea mai frageda varsta; al specialistului surdolog;
10 Cuvantul permite acumularea si sistematizarea in notiuni a
rezultat. reflectarii la nivelul treptei senzoriale a cunoasterii
cat si, mai ales, a celor obtinute la nivelul treptei abstracte-
generalizatoare.
AUZITOR
11 Foloseste si unele gesturi naturale in comunicare-
gesturi utilizate in mod spontan de adulti in
comunicarea verbala;
12 Dezvoltare psihica complexa;
13 Treapta senzoriala a cunoasterii (senzatii si
perceptii) poarta pecetea cuvantului fiind
organizata si influentata calitativ superior de
gandirea si limbajul specific uman;
14 Planul intelectual (conceptual) se formeaza initial
pe baza instrumentelor senzorio-motrice apoi
verbale ale actiunii (Piaget, Galperin, etc.);
15 Senzatii si perceptii auditive clare ca urmare a
stimularii aparatului auditiv;
16 Reprezentarea, moment intermediar intre
senzorial si logic, cu valoare de semi-concept
formata prin sumarea (reliefarea,suprapunerea)
experientei perceptive anterioare;
La surd reprezentarea este un analog al notiunii, dar nu si un echivalent al ei.
Prin specificul ei imaginea generalizata asigura, mai ales continutul reflectarii
senzoriale si senzorial-motrice;
SURD
Gesturile si mimica se insusesc in mod spontan in
comunicare si treptat se constituie in limbaj.Limbajul
mimico-gesticular este considerat “limbaj matern” al
surzilor;
Dezvoltarea psihica cu o anumita specificitate
determinata de gradul de exersare a proceselor cognitive
si particularitatile limbajului mimico-gesticular;
Treapta senzoriala a cunoasterii (senzatii si perceptii)
poarta pecetea limbajului mimico-gesticular si a
imaginilor generalizate (reprezentarilor) pe plan
operational;
Instrumentele senzorio-motrice cu care opereaza surdul
de la varsta mica se prelungesc in timp si conditioneaza
caracterul concret al gandirii;
Senzatia auditiva poate fi diminuata sau chiar absenta in
raport cu specificul deficientei de auz. Perceptia
auditiva implicand un complex de senzatii, la surd este
saraca si confuza;
Reprezentarea – imagine generalizata a obiectelor si
fenomenelor percepute anterior – are o incarcatura
evidenta vizual-motrica;
17 Memoria – proces psihic de stocare (intiparire si
pastrare) si de stocare (recunoastere si
reproducere) a informatiei cognitive, afective,
motorie;
18 Imaginatia proces psihic de operare cu imagini
mintale si de asamblare a lor in combinatii;
AUZITOR
19 Gandirea abstracta (nivelul) este determinata de
parametrii genetici si de educatie;
20 Gandirea opereaza pe plan conceptual cu
simboluri verbale;
21 Operatiile logice, analiza si sinteza se desfasoara Realizarea operatiilor logice (analiza si sinteza)se
la un nivel superior atat pe plan concret cat si pe desfasoara la un nivel intelectual scazut si mai ales cu
plan mental;
22 Generalizarea si abstractizarea sunt operatii
intelectuale care constau in selectarea unor note
comune si generale ale obiectelor si fenom. si care operational implicat in acest proces;
prin generalizari si esentializari sunt implicate in
concepte;
23 Comparatia-raportarea unor obiecte, fenomene
Memoria comporta aproximativ aceleasi caracteristici cu ale
normalului auzitor in sfera afectiva si motorie. Memoria cognitiv-
verbala se dezvolta mai lent, in procesul demutizarii cu un accent
diferit de mecanicism. Memoria vizual motrica, afectiva – mai bine
dezvoltata;
Imaginatia, capacitatea de a crea reprezentari noi pe baza ideilor,
senzatiilor, perceptiilor acumulate anterior cu o evidenta
specificitate vizual-motorie;
SURD
Abstractizarea, este posibila si in cazul existentei numai
a limbajului gestual, dar gandirea surdomutului are un
continut in general concret. Abstractiunile devin mai
accesibile in mod treptat in procesul demutizarii;
La surzii nedemutizati gandirea opereaza cu simboluri
iconice (imagini generalizate sau reprezentari), iar la cei
demutizati la varsta mica cu simboluri verbale saturate
de vizualitate;
suport concret. Din acest punct de vedere surdomutii
sunt dezavantajati in raport cu auzitorii normali sau
chiar cu surdo-vorbitorii prin nivelul scazut al
cunostiintelor si al lipsei de antrenament, in realizarea
operatiilor logice;
Generalizarea si abstractizarea se realizeaza la nivelul
admis de senzorialitate si de simbolul imagistic
Comparatia se realizeaza pornind de la concret, de la
 sau trasaturile acestora la altele asemanatoare sau
diferite se realizeaza prin analiza si sinteza spre
abstract pe baza de cuvant(si in prezenta
materialului intuitiv);
24 Judecata si rationamentul,ca forme ale gandirii
specific umane,dispun de scheme operationale
care se amplifica in functie de etapele pe care le
parcurge gandirea si limbajul
25 Valorile culturii si civilizatiei se insusesc in mode
diferit in raport cu educatia primita si cu
posibilitatile individuale.
obiectual, prin analiza si sinteza spre abstract, la inceput
numai prin prezenta materialului intuitiv (obiectual sau
grafic), apoi si in absenta lui cu sprijin pe reprezentari;
Judecata si rationamentul la inceputul demutuzarii se
realizeaza pe baza de imagini si partial pe cuvant; iar la
surdo-vorbitori pe baza de cuvant si partial pe imagini;
Surzii nedemutizati neavand acces la binefacerile
tiparului sunt in general “subculturali”.

MECANISMELE ANATOMOFIZIOLOGICE ALE SENZATIILOR AUDITIVE

Undele sonore, colectate de pavilionul urechii patrund in canalul auditiv extern si

ajung la membrana timpanica. Aceasta membrana incepe sa vibreze iar vibratiile sunt
transmise oscioarelor (ciocanul, nicovala si scarita) care sunt un fel de parghii ce
amplifica vibratia si o transmit lichidelor aflate in cavitatile urechii interne. Ultmiul oscior,
scarita, este aplicat pe fereastra ovala. In spatele ferestrei ovale se afla vestibulul care
comunica pe de o parte cu canalele semicirculare, ce sunt organe ale echilibrului, iar pe
de alta parte comunica cu melcul sau canalul cochlear. Canalul cochlear este organul
auzului. Cochleea este un tub rasucit in forma cochiliei unui melc si este impartita in 3
canale:

- canalul de sus - vestibular

 - canalul timpanic

- canalul cochlear

Acesta din urma este umplut cu lichid endolimfic iar cele doua cu perilimfa.

Canalul cochlear este separat de cel timpanic prin membrana bazilara. Pe aceasta
membrana, in interiorul canalului cochlear se afla organul lui Corti, ce consta dintr-un
sistem de celule ciliate care sunt celule receptoare ale analizatorului auditiv.

Cand membrana timpanica vibreaza, aceasta este transmisa perilimfei din canalul
vestibular (care pleaca de la fereastra ovala) iar de aici la perilimfa canalului timpanic
print-o mica deschizatura (helicoterma) ce se afla intre aceste 2 canale, la varful lor
(apex).

La capatul dinspre vestibul se afla fereastra rotunda care se bombeaza atunci cand
presiunea plecata de la fereastra ovala este mare, fapt ce fereste cochleea de
deteriorare.

Modificarile de presiune in lichidul perilimfic al canalului vestibular si timpanic, pun

in miscare membrana bazilara, iar aceasta miscare stimuleaza celulele senzitive ale
organului Corti. Acestea transmit excitatia care a fost initiata la fibrele nervoase cu care
sunt conectate, iar prin ramura cochleara a nervului acustic vestibular excitatia este dusa
la talamus si de aici in regiunea temporala a scoartei cerebrale. Daca sistemul
oscioarelor lipseste sau nu functioneaza, vibratiile ajung in melc, prin conductie osoasa.

Daca undele sonore sunt foarte intense ele pot sa deplaseze membrana timpanica,
atat de tare incat sa nu poata reveni la pozitia normala. In aceste cazuri, miscarile de
inghitire deschid orificiul intern al trompei lui Eustachio, iar aceasta restabileste
egalitatea de presiune pe cele 2 fete ale timpanului.

PARTICULARITATI IN DEZVOLTAREA PSIHO-FIZICA

 A COPILULUI SURD COMPARATIV CU CEL AUZITOR

(I. Stanica si M. Popa- Elemente de psihopedagogie a deficientului de auz)

AUZITOR SURD
1 Disfunctie auditiva, gradual diferita in concord. cu
Functionalitate normala a auzului pe baza integritatii
anatomo-fiziologice a organului de simt; cauza,locul, tipul si profunzimea leziunii elem.
componente ale urechii;
2 Dezvoltarea fizica generala normala; Dezvoltarea fizica generala normala in conditii de hrana
si ingrijire corespunzatoare;
3 Dezvoltarea motrica normala; Dezvoltarea motrica (de ex: mersul) prezinta o usoara
intarziere datorita absentei stimulului verbal emotional-
afectiv;
4 Reflexul de orientare si aparare pote fi declansat Reflexul de orientare pe baza de auz este diminuat sau
de stimuli sonori, vizuali, etc.; chiar inexistent;
5 Dezvoltarea normala a aparatului respirator; Dezvoltarea normala a respiratiei biologice, si minima a
respiratiei fonatoare (pana la demutizare);
6 Simtul echilibrului normal; Simtul echilibrului tulburat la surzii cu traume in urechea
interna;
7 Structurile ritmice corporale se formeaza in primul Structurile ritmice corporale se exerseaza pe baza de vaz,
rand pe baza de auz si imitatie; tact si imitatie;

8 Ganguritul si lalatia apar si se dezvolta in Ganguritul apare in mod normal si la surd, dar dispare
succesiune si pregatesc aparatul de emisie pentru foarte repede (dupa cateva zile sau saptamani), fara sa
vorbire; se treaca si la etapa urmatoare lalatiei. La surd jocul cu
 sunetele nu are nici o motivatie care sa-l intretina;
9 Limbajul verbal se insuseste treptat in mod Limbajul verbal se insuseste in mod organizat si dirijat cu
spontan si natural de la cea mai frageda varsta; sprijinul familiei si al specialistului surdolog;

10 Cuvantul permite acumularea si sistematizarea in La surd reprezentarea este un analog al notiunii, dar nu si
notiuni a rezultat. reflectarii la nivelul treptei un echivalent al ei. Prin specificul ei imaginea
senzoriale a cunoasterii cat si, mai ales, a celor generalizata asigura, mai ales continutul reflectarii
obtinute la nivelul treptei abstracte- senzoriale si senzorial-motrice;
generalizatoare.
AUZITOR
SURD
11 Foloseste si unele gesturi naturale in comunicare- Gesturile si mimica se insusesc in mod spontan in
gesturi utilizate in mod spontan de adulti in comunicare si treptat se constituie in limbaj.Limbajul
comunicarea verbala; mimico-gesticular este considerat "limbaj matern" al
surzilor;
12 Dezvoltare psihica complexa; Dezvoltarea psihica cu o anumita specificitate
determinata de gradul de exersare a proceselor
cognitive si particularitatile limbajului mimico-gesticular;
13 Treapta senzoriala a cunoasterii (senzatii si Treapta senzoriala a cunoasterii (senzatii si perceptii)
perceptii) poarta pecetea cuvantului fiind poarta pecetea limbajului mimico-gesticular si a
organizata si influentata calitativ superior de imaginilor generalizate (reprezentarilor) pe plan
gandirea si limbajul specific uman; operational;
14 Planul intelectual (conceptual) se formeaza initial Instrumentele senzorio-motrice cu care opereaza surdul
pe baza instrumentelor senzorio-motrice apoi de la varsta mica se prelungesc in timp si conditioneaza
verbale ale actiunii (Piaget, Galperin, etc.); caracterul concret al gandirii;
15 Senzatii si perceptii auditive clare ca urmare a Senzatia auditiva poate fi diminuata sau chiar absenta in
stimularii aparatului auditiv; raport cu specificul deficientei de auz. Perceptia auditiva
implicand un complex de senzatii, la surd este saraca si
confuza;
16 Reprezentarea, moment intermediar intre Reprezentarea - imagine generalizata a obiectelor si
senzorial si logic, cu valoare de semi-concept fenomenelor percepute anterior - are o incarcatura
formata prin sumarea (reliefarea,suprapunerea) evidenta vizual-motrica;
experientei perceptive anterioare;
17 Memoria - proces psihic de stocare (intiparire si Memoria comporta aproximativ aceleasi
pastrare) si de stocare (recunoastere si caracteristici cu ale normalului auzitor in
reproducere) a informatiei cognitive, afective, sfera afectiva si motorie. Memoria
motorie; cognitiv-verbala se dezvolta mai lent, in
procesul demutizarii cu un accent diferit
de mecanicism. Memoria vizual motrica,
afectiva - mai bine dezvoltata;
18 Imaginatia proces psihic de operare cu imagini Imaginatia, capacitatea de a crea
mintale si de asamblare a lor in combinatii; reprezentari noi pe baza ideilor,
senzatiilor, perceptiilor acumulate
anterior cu o evidenta specificitate vizual-
motorie;

AUZITOR SURD
19 Gandirea abstracta (nivelul) este determinata de Abstractizarea, este posibila si in cazul existentei numai
parametrii genetici si de educatie; a limbajului gestual, dar gandirea surdomutului are un
continut in general concret. Abstractiunile devin mai
accesibile in mod treptat in procesul demutizarii;
20 Gandirea opereaza pe plan conceptual cu simboluri La surzii nedemutizati gandirea opereaza cu simboluri
verbale; iconice (imagini generalizate sau reprezentari), iar la cei
demutizati la varsta mica cu simboluri verbale saturate
de vizualitate;
 21 Operatiile logice, analiza si sinteza se desfasoara la Realizarea operatiilor logice (analiza si sinteza)se
un nivel superior atat pe plan concret cat si pe plan desfasoara la un nivel intelectual scazut si mai ales cu
mental; suport concret. Din acest punct de vedere surdomutii
sunt dezavantajati in raport cu auzitorii normali sau
chiar cu surdo-vorbitorii prin nivelul scazut al
cunostiintelor si al lipsei de antrenament, in realizarea
operatiilor logice;
22 Generalizarea si abstractizarea sunt operatii Generalizarea si abstractizarea se realizeaza la nivelul
intelectuale care constau in selectarea unor note admis de senzorialitate si de simbolul imagistic
comune si generale ale obiectelor si fenom. si care operational implicat in acest proces;
prin generalizari si esentializari sunt implicate in
concepte;
23 Comparatia-raportarea unor obiecte, fenomene Comparatia se realizeaza pornind de la concret, de la
sau trasaturile acestora la altele asemanatoare sau obiectual, prin analiza si sinteza spre abstract, la inceput
diferite se realizeaza prin analiza si sinteza spre numai prin prezenta materialului intuitiv (obiectual sau
abstract pe baza de cuvant(si in prezenta grafic), apoi si in absenta lui cu sprijin pe reprezentari;
materialului intuitiv);
24 Judecata si rationamentul,ca forme ale gandirii Judecata si rationamentul la inceputul demutuzarii se
specific umane,dispun de scheme operationale realizeaza pe baza de imagini si partial pe cuvant; iar la
care se amplifica in functie de etapele pe care le surdo-vorbitori pe baza de cuvant si partial pe imagini;
parcurge gandirea si limbajul
25 Valorile culturii si civilizatiei se insusesc in mode Surzii nedemutizati neavand acces la binefacerile
diferit in raport cu educatia primita si cu tiparului sunt in general "subculturali".
posibilitatile individuale.
 IMPLICAŢIILE DEFICIENŢEI DE AUZ ÎN STRUCTURAREA PROCESELOR
PSIHICE

1. Gândirea si limbajul
Atât gândirea cât si limabjul se desfasoara în anumite linii impuse atât de posibilitatile imaginii
generalizate, cât si de posibilitatile particulare ale limbajului mimico-gesticular.

M. Debesse a cautat sa explice limitele gândirii la deficientii de auz, considerând ca gândirea

surdo-mutilor este înca foarte primitiva concreta si senzorial logica. Mimico-gesticulatia presupune o
gândire ce actioneaza si care pune în miscare manifestarea propirului Eu prin gest, ceea ce înseamna
traducerea activitatii mentale, cu toate ca limba gesturilor este foarte îndepartata de cuvânt, atât ca
valoare sociala cât si psihica.

Un numar mare de specialisti afirma ca posibilitatile intelectuale ale surdului neinstruit nu se

opresc la nivelul receptiv desi posibilitatile de conceptualizare ale acestuia sunt limitate în comparatie
cu ale auzitorului, acestea nu trebuie negate pentru ca exista într-o forma rudimentara.

S. Maisonny arata ca aptitudinea de a rationa cu ajutorul procedeelor uzuale de comparatie,

inductie, deductie, poate functiona chiar în absenta totala a limbajului verbal.

Principalele forme de gândire si operatii logice ce se întâlnesc la auzitori sunt prezente si la

surdo-muticu exceptia ca ei au o dezvoltare mai restrânsa. Principalul obstacol îl reprezinta absenta
folosirii cuvântului ca mijloc de comunicare # 838p1510i 1;i instrument al gândirii.
 Întreaga comportare a surdului argumenteaza în favoarea considerarii lui ca persoana care în
functie de nivelul de experienta de viata acumulata poseda o viata intelectuala adesea evoluata, dar
diferentiata ca posibilitati de cea a persoanelor care dispun de limbajul cuvintelor.

Ceea ce prinde un contur mai colorat l-a impresionat pe copil mai mult, iar aceasta reprezinta
relatia între cognitiv si afectiv. Componenta vizuala este de obicei mai activa în cadrul spiritului de
observatie si îsi pune amprenta asupra formarii imaginii generalizate. Imagine ageneralizata mai
dispune de posibilitatea de a se deschide în judecati si rationamente care devin conditii pentru
restructurarea si îmbogatirea imaginii generalizate, apoi pentru notiuni exprimate verbal.

Gândirea deficientului de auz nedemutizat permite foarte putin evolutia calitatilor acesteia ce se
realizeaza la auzitor prin mijlocirea cuvântului si anume: caracterul critic, discernamântul, suplete,
rapiditate, profunzime.

Aceasta situatie este consecinta sablonismului, simplismului, inertiei si a altore trasaturi

calitative negative ale gândirii care la acestia sunt mai evidente si gasesc un climat mai prielnic de
dezvoltare decât la auzitori.

În gândire , cuvântul va deservi la început o singura imagine concreta, el îndeplinând un rol

analog numelui propriu; în aceasta perioada nu este usor pentru surdo-mut sa se convinga a alt obiect
identic ca liniatura, culoare se numeste de exemplu tot asa: caiet; trasaturile secundare nefiind
receptionate si interpretate creeaza dificultati pentru identificare trasaturilor principale. Treptat acest
nume propriu devine comun pentru toate obiectele ce+i sunt asemanatoare, îndeplinesc acelasi rol si
au aceeasi functionalitate. Abia atunci cuvântul poate deservi în aceeasi masura atât imaginea concreta
cât si pe cea generalizata.

Dintre caracteristicile gândirii amintim:

Concretismul - gândirea surdo-mutului primeste o conditionare speciala din partea treptei senzoriale
a cunoasterii, a imaginii concrete, multiple si generalizate ce imprima trasaturi intiutie.

sablonismul - tendinta de a folosi aceleasi scheme operationale atât în împrejurari asemanatoare cât
si diferite. El se foloseste de semne mimico-gesticulare invariabile, iar în timpul procesului de
demutizare se foloseste de cuvântul sablon.

Simplismul - se refera la gândirea în imagini care e comparata cu cea notionala verbala a persoanelor
de aceeasi vârsta se dovedeste a fi mai simpla având un continut elementar insuficient evoluat;
operatiile logice ale surzilor nedemutizati opereaza cu scheme simple si deficitare si analogia nu are la
baza o suficienta fundamentare logica.

Inertia - se costata în situatii conflictuale sau în situatii de învatare de noi cunostiinte. Datorita inertiei
gândirii, evolutia gândirii surdo-mutului are un ritm lent, iar modificarea structurii logice necesita efort
si perseverenta din partea personalului.

Îngustimea - convingerile se formeaza pe un numar limitat de fapte ceea ce creeaza posibilitati

pentru întelegerea denaturala sau pentru formarea unui profil moral neadecvat mai ales la surdo-muti
total sau partial demutizati

J.Piaget aprecia gândirea surdo-mutului ca fiind lipsita de necesitatea logica si implicatii reale,
mai aproape de actiune si consta din operatii manuale imaginate mental si care se succed ca etapele
actiunii fara conexiuni între ele.

Principalele forme ale gândirii sudo-mutului dezvolta unele trasaturi specifice.

1. Imaginea generalizata îndeplineste functiile de oglindirea a generalului sau particularului.

2. Judecata si rationamentul dispun de scheme operationale care se amplifica si se perfectioneaza în

functie de etapele pe care le parcurg procesele :
 - etapa premergatoare demutizarii în care gândirea si limbajul se realizeaza pe baza de imagine

- la începutul demutizarii pe baza de imagini si partial cuvinte

- în demutizare avansata, pe baza de cuvinte si partial imagini.

În ceea ce priveste formarea limbajului interior acesta e echivalent cu gândirea operationala,

limbajul exterior asigura comunicarea, iar cel interior realizeaza procesul intim al gândirii. Acesta are
mai multe etape.

În prima etapa, limbajul interior dispune de multe elemente ce intra în componenta mimico-
gesticulatiei, în calitate de limbaj exterior, mimico-gesticulatia contribuie la introducerea unor elemnet
noi în limbajul interior.

Caracteristicile limbajului inetrior în aceasta perioada sunt: reductibiilitate situativa,

polisemantism, predominarea specific a imaginii.

Odata cu folosirea simbolurilor verbale, surdo-mutul intra în etapa a II a . Cuvintele care

actioneaza deja invatate numai în prezenta imaginii nu ajung înca sa detina un rol important. Asociatia
cuvânt-imagine se refera la recunoasterea globala, nediferentiata a obiectelor.

Etapa a III a este specifica copiilor deficienti de auz de 10-15 ani ce au o demutizare
avansata. Acestia îmbina gândirea notional-verbala cu cea în imagini, iar în comunicare folosesc
mimico-gesticulatia în mod partial. Acum cuvintele ajuta la formarea si însusirilor si acumularea de noi
cunostiinte, la formarea unor notiuni cu suport verbal bazate pe integratorii verbali cu rol activ în
gândire.
 Limbajul interior dispune acum de rolul activ al componentei verbale, trece treptat spre o faza
sintetica.

În ultima etapa se atinge scopul final al demutizarii. Transformarile la nivelul limbajului interior,
imaginea si caracteristica ei simbolizatoare, vor avea un rol decisiv în realizarea gândirii notional-
verbale,iar transformarile ce au loc la nivelul gândirii si limbajului duc la realizarea sistemelor de
semnalizare, asemanator cu cel de la auzitor.

2. Memoria
Lipsa auzului are drept consecinta o ampla restucturare a sistemului personalitatii deficientului,
imprimând particularitati specifice tuturor proceselor psihice. La copii cu deficiente de auz se schimba
în primul rând modalitatea senzorial-perceptiva principala prin care acestia comunica cu mediul .

Faptul ca acesti copii se bazeaza în special pe modalitatea vizuala are consecinte directe în ceea
ce priveste particularitatile proceselor psighice printre care si memoria.

Data fiind modalitatea senzorial dominanata, materialul cu care opereaza memoria este
preponderent de factura vizuala. În sfera afectiva si motorie nu exista deosebiri, în schim ele apar în
cazul memoriei cognitiv-verbale. Datorita lipsei cuvântului ca instrument al memoriei, memoria
cognitiv-verbala sedeyolta lent si se caracteriyeaya prin mecanicism.

În schimb memoria vizual-motrica este foarte bine devoltata. Datorita importantei pe care o are
modalitatea de perceptie vizuala, copii cu deficienta de auz îsi antreneaza foarte bine memoria vizuala
realizând în acest scop performante mult mai ridicate decât la copii normali auzitori de aceasi vârsta.

Memoria senzoriala ecoica de scurta durata este implicata intens în învatarea limbajului oral, de
asemenea, ritmul are un rol deosebit în învatarea vorbirii acesta fiind caracterizat printr-o succesiune
de grupari ritmice melodioase, într-un tempo alert.
 Brill a descoperit ca volumul memoriei de scurta durata a copiilor cu surditate si al caror simt al
ritmului nu a fost exersat se reduce la 5 cuvinte , norma fiind de 7 cuvinte.

Functionarea deficitara a acestui tip de memorie este unul dintre cele mai mari impedimente
care apar în demutizarea copiilor cu deficiente de auz. Prin urmarea caesti copii trebuie sa faca exerciti
care sa le dezvolte memoria verbala începând prin a rosti si prin a scrie din memorie propozitii
compuse dn mai mult de 5 cuvinte nici la vârsta de 18 ani. Lipsa antrenarii memoriei de scurta durata
face ca topica propozitiilor emise spontan de catre copii cu deficienta de auz sa fie influentata de
principiile vizualizarii si de cele ale topicii emotionale.

Limbajul mimico-gesticular, dactileme sau limbajul scris nu sunt îndeajuns de ritmate pentru ca
ritmul lor sa influenteze benefic memoria de scurta durata, pentru a-i creste volumul.

3. Relatiile umane si afectivitatea

Deficientii de auz au tendinta de a se izola de normali, de a se dedica unor preocupari care pot
fi întreprinse de unul singur sau de a colabora cu semenii lor. Prin izolare, deficientii de auz evolueaza
în limitele unui egocentrism excesiv ale unor relatii intrerumane restrânse, ceea ce determina o
integrare sociala si profesionala anevoioasa.

P.Oleron arata ca anumite stari afective precum invidia, gelozia, rivalitatea, tind sa se
intensifice în grupurile mai putin numeroase, iar Herren si Colin au devenit sustinatori ai tezei ca
rigiditatea , egocentrismul, caracterul prea putin elaborat în relatiile cu altii, întâlnite la surzi, sunt
legate de un handicap intelectual secundar de lipsa limbajului.

Relatiile care se creeaza între deficientii de auz, în acdrul grupelor educataionale, cât si cele
dintre ei si cei cu auz normal sunt conditionate de calitatea si cantitatea celor de care copilul a
beneficiat în prealabil. Nivelul formativ si caractersticile structurale ale relatiilor interumane existente
în familie, alcatuiesc baza pe care se cladesc noile relatii în conditiile gradinitei si scolii.
 Izolarea copilului surd de copii de aceeasi vârsta si în general, de persoanele cu dezvoltare
senzoriala si psihica normala ori de câte ori se întâlneste este rezultatul unei mentalitati gresite si al
nerecunoasterii utilitatii relatiilor interumane pentru evolutia psihica si comportamentala a tuturor
copiilor.

Consecintele psihologice ale izolarii nu se limiteaza însa la întârzierea socializarii. Ele se exprima
sub alte forme: copilul devine timid, neîncrezator în fortele lui, nesigur de ceea ce face, retras. Copilul
se obisnuieste sa evite din propia initiativa prezenta omeneasca.

Cu cât evolueaza în vârsta cu atât conditiile externe devin pentru el mai stresante si în acelasi
timp mai prielnice pentru crearea de complexe de inferioritate. Prin urmare se actioneaza negativ atât
asupra comportamentului, cât si asupra dezvoltarii psihice.

În ambiata gradinitei speciale si apoi a scolii speciale de surzi si a celei profesioniste, exista de obicei
conditii prielnice de dezvoltare., mai ales daca handicapul este de acelasi fel la toti copii. În asemenea
situatii se iau masuri adecvate pentru reabilitare, evitându-se complexarile.

La surzi ca si la auzitori în perioada pubertatii se ceeaza relatii de colaborare, mai lales sub forma
cuplului. Ei îsi fac confidente, se stimuleaza reciproc. Treptat apar preocupari mai multe decât în
etapele precedente: cele legate de tinuta vestimentara, imitatie, aspiratii, satisfacerea unor curiozitati
sau ecesitati de moment, conturarea unor interese, manifestarea unor tendinte neconformiste.

Între elevii scolii speciale de surzi se creeaza relatii de apropiere si de respingere, care se sprijina pe
preferinte unilaterale, preferinte reciproce, respingeri unilaterale si respingeri reciproce,. Exista
aspecte comune si aspecte specifice în relatiile elevilor surzi si în cele ale celorlaltor categorii de elevi.
 Relatiile cu specific scolar aiu întotdeauna o valoare formativa importanta, deoarece contribuie la
formarea si modelarea personalitatii elevilor mai mult decât celelalte.

În absenta folosirii cuvântului trebuintele spirituale ale deficientilor de auz sunt foarte limitate,
de asemenea nici cele biologice nu pot beneficia de conditii favorabile evolutiei de nivel înalt. În acest
caz, procesele afective au atât carente de continut cât si de forma. În acelasi timp cinematografia,
televiziunea, teatrul, în masura în care reusesc sa capteze atentia si sa fie întelese , ofera elemente
pentru dezvoltarea psihica si comportamentala dar si pentru formarea si dezvoltarea afectivitatii

Forma proceselor afective ale deficientului de auz are de suferit în absenta demutizarii cât
si în situatia demutizarii elementare deoarece se creeaza dificultati pentru atingerea sau înscrierea
acestor procese în cadrul unor parametrii evoluati ai evolutiei.

Faptul ca deficientul de auz poate fi beneficiarul întregii game a proeselor afective, chiar daca nu
este demutizat, demonstreaza superioritatea dezvoltarii psihicului sau fata de cel al oligofrenului si în
acelasi timp apropierea sa de nonhandicapat.

Afectivitatea se dovedeste a fi o componenta indispensabila pentru educarea si reeducarea

individuala si de grup. Implicatiile de acest tip ale afectivitatii ies usor în evidenta. Microgrupul bine
orientat îi mareste surdului încederea în fortele sale, îl ajuta sa socializeze, sa traiasca cu intensitate.

Ca si la persoanele cu dezvoltare senzoriala si psihica normala, la surdomutii în curs de

demutizare, sentimentele iar uneori chiar si pasiunile încep sa se contureze în perioada adolescentei.

Sentimentele si pasiunile evolueaza atât ca rezulatat al interiorizarii, trairilor afective, cât si al

maturizarii lor. Înainte de preadolescenta, iar într-un anumit fel si în acesta etapa, viata afectiva
e întretinuta din afara, prin stimulari venite din partea persoanelor sau a obiectelor prezente în
ambianta în care traieste copilul. Nevoia de afectivitate este atunci evidenta. Asemenea trairi sunt
opferite de obicei de atitudinile persoanelor care fac parte din aceeasi familie îndeosebi de catre mama
si de catre bunici.

Adesea afectivitatea se revarsa în mod exagerat asupra copiilor handicapati sub impulsul compasiunii si
a tendintei de a-i apara. Îsi mai aduc contributia la stimularea afectivitatii jucariile pe care le au copii la
dispozitie, jocurile pe care le organizeaza ei su la care sunt antrenati.

Activitatile de la gradinita, din familie, din scoala, cele extrascolare, capteaza, la început,
capacitatea psihica si actionala nu atât prin elementele cognitive pe care le ofera, cât mai ales prin cele
afective. Relatiile dintre cognitiv si afectivse armonizeaza si se împletesc mai bine spre sfârsitul
preadolescentei, iar ponderea cognitivului asupra afectivului dispune de conditii mai bune de existenta
si manifestare în perioada adolescentei si a anilor ce urmeaza acesteia .

Munca si rezultatele ei sunt factorii care contribuie în cea mai mare masura la reabilitarea
sociala a surzilor. Eficienta lor compensatorie este deosebit de importanta pentru formarea si
modelarea personalitatii.

Activitatea productiva favorizeaza dezvoltarea sentimentelor si a pasiunilor. Acum deficientul de

auz învata sa folosesca succesele dobândite pentru obtinerea de noi realizari. El întelege sa nu se
descurajeze în situatia impasului sau chiar a esecului. Tonusul afectiv constant, determinat de
existenta sentimentelor si a pasiunilor asigura depasirea dificultatilor.

Atât prin continut cât si prin formele de manifestare, afectivitatea si motivatia demonstreaza ca
se supun în permanenta unor conditionari interne si externe si ca principalii factori ai conditionarii
interne sunt dorintele, aspiratiile si îndeosebi conveingerile iar principalii factori ai conditionarii externe
sunt cei sociali si rezultatele concrete.
 Progresele conceptualizarii experientei actioneaza pozitiv asupra tuturor. De acest fapt ne dam
seama prin urmarirea fiecarei forme de activitate pe care o desfasoara deficientii de auz: joc,
activitate scolara si extrascolara, activitate productiva,etc.

Surdomutii tind sa-si formeze prietenii de durata, sa se casatoreasca mai ales între ei. Dupa unele
statistici dintre 100 de cazuri, 72 se casatoresc între ei, 20 se casatoresc cu auzitori iar diferenta o
reprezinta situatiile necunoscute.

În situatiile de casastoire cu auzitorii divorturile sunt de obicei de doua ori mai multe decât în
cazul casatoriilor între surzi.

4. Motivatia
Formarea si dezvoltarea intereselor se realizeaza în conditiile unui ansamblu de influente, care
pregatesc integrarea persoanei într-o anumita activitate, adaptarea ei psiho-fizica si sociala la anumite
solicitari. Se evidentiaza ca în rândurile de mai sus rolul activ al ambiantei, al factorilor instructiv-
educativi cât si al persoanei însesi la diferite etape de dezvoltare si niveluri de aspiratie.

În conditiile procesului instructiv-educativ din scoala speciala pentru deficientii de auz exista
conditionari reciproce pentru formarea intereselor. Demutizarea va influenta atât interesele cât si
pseudointeresele

Atât la auzitor, cât si la sur la baza intereselor stau ca motive dinamizatoare trebuintele care
pot fi materiale si spirituale. Trebuintele materiale precum si cele spirituale dovedesc o puternicpa
conditionare sociala. La trebuintele materiale determinismul social este puternic si de profunzime.
 La deficientii de auz ca si la persoanele cu dezvoltare senzoriala si mentala normala, trebuintele
materiale evolueaza odata cu vârsta si cu dezvoltarea psihica. Trebuintele spirituale fiind impulsionate
în mod deosebit de volumul, de calitatea si varietatea informatiei posedate, de convingeri, de forta de
atractie a unor activitati, de aspiratii si niveluri de aspiratii la surdomuti sunt slab dezvoltate. Ca si
trebuintele materiale, si cele spirituale dispun de forme specifice de manifestare. De exemplu jocul
anteprescolarului si al prescolarului, activitatea de învatarea a scolarului, munca productiva a
adolescentului si adult, acestea sunt forme de activitate care sugereaza si modeleaza în permanenta
trebuinte.Cu cât activitatea antreneaza mai mult pe surdomut, pe deficientul de auz în curs de
demutizare sau pe surdo-vorbitor, cu atât trebuintele si interesele acestora vor cunoaste aspecte mai
bogate si mai variate.

La surdomut pâna la interventia demutizarii trebuintele cât si interesele reflecta în mod deosebit
preocuparile de natura biologica cu predilectie pe cele care fac parte din grupul celor neevoluate,
elementare.

La surdomutul cu demutizare partiala cât mai laes la surdo-vorbitor se va constata ca alaturi de

trebuinte biologice se mai adaoga trebuinte de natura spirituala cu continut din ce în ce mai bogat .
Însasi calitatea si cantitatea intereselor vor fi diferite demonstrând realizarea unui progres evident în
dezvoltarea personalitatii.

Prin intermediul demutizarii interesele surdomutului beneficiaza de conditii spre a înregistra o

dezvoltare de înalt nivel. În functie de profilul sau scoala speciala pentru surzi dezvolta la elevi diferite
tipuri de interese. Pe baza Specificului ele ar putea fi grupate în interese de cunoastere si profesionale.

Numai prin stimualarea gândirii critice discriminative se pot forma la elevi convingeri temeinice
si justificate din punct de vedere rational si practic care pot asigura o baza sigura pentru interese si
pentru evolutia corecta a întregii personalitati a deficientului de auz. În conditiile tarii noastre sarcini de
acest gen stau în fata oricarei scoli dar în mod deosebit a celei generale., întrucât la acest nivel elevii se
afla în una din cele mai dinamice perioade ale formarii personalitatii lor.
 O evolutie speciala o au interesele profesionale si formarea lor la elevii surdomuti în curs de
demutizare. Uneori interesul pentru profesie se manifesta pregnant înca din primele clase ale scolii
generale. Neavând însa o fundamentare motivationala suficienta el sufera multe fluctuatii. Alteori
interesul pentru profesie se manifesta doar în ultimele clase ale scolii. Ori de câte ori are o
fundamentare realista temeinica interesul se mentine si se dezvolta , justificându-se tot mai mult prin
trecerea de la o clasa la alta. Se precizeaza si se definitiveaza de cele mai multe ori prin absolvirea
scolii generale si trecerea la scoala profesionala, iar apoi în productie.

La formarea si definitivarea intereselor elevilor aduc contrbutie importanta parintii, profesorii,

educatorii, întregul mediu familial, scolar si extrascolar.

5. Creativitatea
Creativitatea are o vasta arie de cuprindere, fiind posibila în toate domeniile activitatii, la
persoane de diferite vârste si cu diverse niveluri de pregatire teoretica si practica. Ea se bazeaza pe
configuratie complexa psihologica. Guilford a semnalat prezente în componenta ei a originalitatii,
imaginatiei, gândirii divergente, flexibilitatii si fluiditatii.

Dupa Ursula schiopu exista creativitate de fond care opereaza direct cu imagini si creativitati de
asemenea de fond, la care predomina operarea cu simboluri. Sunt în acelasi timp semnalate anumite
diferente ale potentarii creative implicate în structura particulara a personalitatii cât si diferente privind
virtualizarea ontogenetica a potentialului creativ, durata fazelor ciclului de încarcare si descarcare a
creativitatii, intensitatea descarcarii.

La surzi s-a constatat ca creativitatea este precedata de pseudocreativitate.

Specificul etapei initiale este cel de insuficienta formativa sau de amaturizare reprezentat prin structuri
nasatisfacatoare sub nivel calitativ si cantitativ, angajare psihica de nivel scazut.

Ca si la auzitori creativitate se finalizeaza prin creatii care pot fi: obectuale (bunuri materiale) si
spirituale (bunuri spirituale).

La diverse vârste si etape de scolarizare dar mai ales în activitatea productiva desfasurata de
surzi se poate depista usor existenta unor niveluri de creativitate.

Creativitatea surzilor este puternic influentata de faptul ca gândurile acestora cât si celelalte
produse procese psihice opereaza în mod prioritar cu imaginile obiectelor si fenomenelor realitatii.

Tocmai datorita acestui fapt unii dintre deficientii de auz au atins perfoemante remarcabile în
domeniul artelor plastice.

Umanizarea si scolarizarea handicapatilor de auz, cresterea trebuintelor spirituale, participarea

la transformare a unor elemente ale culturii în produse specifice de civilizatie se dovedesc a fi conditii
indispensabile pentru creativitatea acestora, determinând în permanenta valentele si limitele
creativitatii.

Posibilitatiile surzilor ramân întotdeauna mai mari pentru executarea de reproduceri dupa modele
date, decât pentru aducerea unor inovatii modelelor respective. Acest fapt poate fi considerat un indiciu
ca perceptiile, reprezentarile concrete si chiar imaginile generalizate favorizeaza în mare parte
activitatea memorie la surzi si prea putin cea a imaginatiei.
La rândul ei integrarea în societate a deficienţilor de auz prespune însuşirea limbajului uzual şi ... Copilul surd poate face aceleaşi lucruri ca şi un
auzitor, doar că nu aude. ... importanta orelor extracurs pentru dezvoltarea vorbirii la copiii surzi in scolile speciale. ... Problemele
Formarii Reprezentarilor Spatial la Copii.

n ultimii ani o atenţie deosebită se acordă noilor metodologii de lucru cu copiii deficienţi de auz şi integrarea lor în societate.
La rândul ei integrarea în societate a deficienţilor de auz prespune însuşirea limbajului uzual şi profesional tehnic necesar în
procesul cunoaşterii şi utilizării mijloacelor tehnice şi tehnologice în producţia industrială contemporană, concomitent cu formarea şi
dezvoltarea proceselor psihice şi personalităţii lor.
Copilul surd poate face aceleaşi lucruri ca şi un auzitor, doar că nu aude. Ei nu au nevoie de milă, ci de înţelegere, răbdare şi
dragoste.
Surd se consideră copilul care s-a născut cu dereglări pronunţate, profunde, evidenţiate ale auzului sau a pierdut auzul în primii ani
de viaţă până la apariţia vorbirii.
Cazuri de surditate totală sunt foarte rare. Toţi surzii au rămăşiţe de auz.
Există multe tipuri de surditate şi grade diferite de surzenie (moderată, severă, profundă).
Şcoala specială pentru copii cu deficienţe de auz, chemată în vederea formării personalităţii şi integrării în micro şi macro climatul
social şi professional, în procesul instructiv educaţional, foloseşte unele acţiuni medicale, pedagogice, profesionale, culturale etc.
Majoritatea copiilor, şcolarizaţi la şcoala specială pentru copii cu deficienţe de auz, sunt diagnosticaţi de către comisia psiho-medico-
pedagogică cu Surditate neirosensorică bilaterală, cauzată de: meningită, ereditate, traumatisme, afecţiuni ale urechii interne, ale
nervului auditiv sau ale cortexului auditiv, diferite, provenienţă necunoscută. Medicamentos nu se poate trata.
Însuşirea comunicării verbale constituie instrumentul principal al recuperării şi reabilitării copilului deficient de auz.
Depistarea şi diagnosticarea precoce a surzeniei constituie primul semnal de alarmă al familiei în vederea organizării educaţiei
auditive, a învăţării limbajului şi comunicării, a exersării cogniţiei şi a întregului potenţial psihic al copilului.
Pentru precizarea gradului de surditate se face testarea auzului, audiograma (reacţia la sunet).
Gradul deficitului auditiv după Biroul internaţional
de audio-fonologie
GRADUL DE PIERDERE A AUZULUI CLASIFICAREA SURDITĂŢII GRADUL DE SURDITATE POTENŢIALUL AUDITIV
Până la 20 dB Audiţie normală - Poate auzi conversaţia fără dificultate
20 dB – 40 dB Surditate uşoară (hipoacuzie uşoară) - Poate auzi conversaţia dacă nu e îndepărtat
41 dB – 55 dB
56 dB – 70 dB Deficit auditiv mediu, surditate moderată, hipoacuzie medie Gradul I
Gradul II Poate auzi conversaţia de foarte aproape şi cu dificultăţi
71 dB – 80 dB
81 dB – 90 dB Deficit auditiv sever, surditate severă, hipoacuzie severă Gradul I
Gradul II Poate auzi zgomote, voce. Necesită proteză
91 dB – 100 dB
101 dB – 110 dB
111 dB – 119 dB Deficit auditiv
profund, surditate profundă Gradul I
Gradul II
Gradul III Aude sunete foarte puternice,dar,care provoacă senzaţii dureroase
120 dB cofoză - -
TIPURI DE SURDITATE
1. Transmisie
2. Percepţie
3. Mixtă
1. Surditate tip transmisie
Cauze: malformaţii ale urechii externe sau medii, infecţii ale urechii medii (otită), tulburarea ventilităţii prin trompa lui Eustache,
defecţiuni ale timpanului şi lanţului osicular (scăriţa, nicovala, ciocan, fereastra ovală), otoscleroza.
Se operează. Se protezează cu rezultate foarte bune. Rezultate: percepere mai bună pentru sunetele înalte în raport cu sunetele
grave.
2. Surditate tip percepţie (surditate neirosensorică)
Cauze: leziuni la nivelul urechii interne.
Nu se operează. Se protezează cu aparate speciale.
Perceperea sunetelor acute este defectuoasă.
3. Surditate tip mixt
Cauze: otospongioza, otita medie cronică, sechele operatorii după evidare pedromastoidiană, traumatism cranian, cretinism
endemic, sifilis congenital, boli eredo-degenerative etc.
Surditatea mixtă prezintă caracteristici atât de tip transmisie curabile (protezabile) cât şi de tip percepţie: percepţie nulă pentru
sunete acute şi redusă pentru tonuri grave.