Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DISLALIA
Diagnosticul de dislalie presupune afectarea aspectului fonetic al pronunţiei
unor consoane. Dislalia poate fi motorize ( dificultăţi de pronunţie datorate unordificultăţi
funcţionale înnăscute sau dobândite), senzorială ( în hipoacuzii sau tulburări ale auzului
fonematic ), mecanică ( în malformaţii ), funcţională (perturbări în funcţionarea organelor
periferice care au rol în articulare ).
Dislalia se caracterizează prin distorsiuni, omisiuni, substituiri.
Toate tipurile de dislalii primesc în denumire sufixul „ ism „ : sigmatism, rotacism
capacism etc.
Şi acum, iată câteva date despre cele mai frecvente tipuri de dislalii :
SIGMATISMUL cuprinde în marea sa arie o mulţime de consoane (s, z, ţ, ş, j, ce, ge).
PARASIGMATISMUL presupune înlocuirea sunetelor mai sus enumerate cu altele
care pot avea un loc de articulare apropiat ( ex : varsă înlocuit cu varză, cojoc cu cozoc )
Sigmatismul are multiple forme ( interdental, addental, lateral, nazal, laringeal ).
ROTACISMUL ( pronunţarea denaturată a sunetului R ) are vreo 28 de forme. O să
amintesc doar câteva dintre ele: rotacism interdental, velar, uvular, nazal, pararotacism.
ETAPE ŞI PROCEDEE DE RECUPERARE ÎN DISLALIE
În recuperarea unui fonem avem mai multe etape :
-IMPOSTAREA
-FIXAREA
-CONSOLIDAREA
-AUTOMATIZAREA
Dar, pentru a imposta un sunet, logopedul are sarcina de a forma capacitatea respiratorie
necesară emisiei sunetului, cât şi mobilitatea aparatului fonoarticulator.
Pentru că în general dislaliile se întâlnesc la vârstele mici, terapiarecuperatorie se va
desfăşura sub formă de joc. Exerciţiile de inspir-expir se pot face pe muzică, în cadrul unor
exerciţii de gimnastică generală, sau prin suflarea în instrumente muzicale. Gimnastica
fonoarticulatorie este indicat să se realizeze înoglindă, iar dacă aceasta nu există, în
formula faţă -în-faţă. Această gimnasticăpresupune mişcări ale buzelor, ale limbii, ale
palatului, ale obrajilor. După ce s-au realizat acestea se va trece la dezvoltarea auzului
fonematic. Primul pas în dezvoltarea acestuia este imitarea onomatopeelor, urmând apoi
diferenţiereaconsoanelor surde şi sonore în cuvintele paronime ( ex : lege – rege ). Multe
sunetese pot forma pornind de la onomatopee. După ce iese sunetul izolat, acesta se
introduce în silabe directe, indirecte, logatomi, silabe duble. Sunetul emis se introduce apoi
în cuvinte în poziţia iniţială, mediană şi finală. Abia când am reuşitşi acest lucru se
introduc propoziţiile simple şi dezvoltate.
Unii copii reuşesc o recuperare rapidă, însă alţii au un drum lung de parcurs.Exerciţiile
logopedice se fac zilnic împreună cu părinţii, bunicii, bonele. Copiii învaţă uşor, dar uită la
fel de uşor dacă nu se repetă. Pe traseul remedial pot interveni fenomene de platou, când
avem impresia că nu putem merge mai departeşi uneori regresii datorită lipsei de exerciţiu.
În activitatea recuperatorie părintele trebuie să facă echipă cu logopedul şi cu cadrele
didactice din unitatea de învăţământ pentru a se reuşi recuperareatulburărilor de
pronunţie, dar şi stimularea verbală necesară echipării copilului pentru comunicare
VOCALELE ( clasificare )
I. DUPĂ LOCUL DE ARTICULARE
A. ANTERIOARE, PREPALATALE A, E, I
B. MEDIANE Î, Ă
C. POSTPALATALE U, O
II. DUPĂ GRADUL DE DESCHIDERE – ÎNCHIDERE
A. DESCHISE A
B. SEMIDESCHISE O, E , Ă
C. ÎNCHISE U, Î, I
CONSOANELE ( clasificare )
I. DUPĂ LOCUL ÎN CARE SE FORMEAZĂ
A. LABIALE P, B, M
B. LABIO-DENTALE F, V
C. DENTALE T, D
D. SIFLANTE S-Z-Ţ, Ş-J
E. LINGUO-PALATAL-DENTALE L, N, R
F. GUTURALE C, G, H, K
II. DUPĂ MODUL DE ARICULARE
A. FRICATIVE S-Z, Ş-J, F, H
B. OCLUZIVE P-B, T-D, C-G
C. SEMIOCLUZIVE CE-GE
D. LATERALE L
E. VIBRANTE R
III. DUPĂ VIBRAŢIILE LARINGIENE
A. SURDE S-Ţ, Ş, P, T, C, F, H
B. SONORE B, D, G, V, Z, J, GE
IV. DUPĂ VIBRAŢIILE NAZALE
A. NAZALE M,
B. ORALE B, D
V. DUPĂ LOCUL DE ARTICULARE
A. BILABIALE P,B, M
B. LABIODENTALE F,V, L
C. APICODENTALE D, T, Ţ, N
D. ALVEOLARE S, Z, C, G , Ş
E. DUROPALATALE CHE- GHE
VI. DUPĂ LOCUL CONTACTULUI DINTRE LIMBĂ ŞI O ANUMITĂREGIUNE A
CAVITĂŢII BUCALE
A. ANTEROLINGUALE D,T
B. MEDIU LINGUALE Ş, J
C. POSTERO LINGUALE C, G
VII. DUPĂ CONTACTUL DINTRE LIMBĂ ŞI BOLTA PALATINĂ
A. DURE M, N
B. PALATIZATE B, M
S-Z-Ţ
TIPUL
S Z Ţ
Constrictiva x x
Africata x
Dental-alveolara x x x
Antero-linguala x x x
Surda x
Sonora x
S_Z
-Dinţii de sus sunt aşezaţi peste cei de jos ( distanţa 1mm )
-Limba este lăţită, are vârful îndoit în jos şi sprijinit pe incisivii inferiori
-Buzele sunt întinse în zâmbet ( se văd dinţii de jos )
-La rostirea sunetului Z se simt vibraţiile coardelor vocale
Ţ
-Sunetul Ţ se emite prin ocluzia dintre dentala T şi siflanta S în explozie deaer
-Distanţa între arcadele dentale este de 2-3 mm.
-Marginile limbii se sprijină pe incisivii superiori
NOTĂ –
dacă după intuirea poziţiei organelor fonoarticulatorii copilul nu poate să-l pronunţe pe S,
i se pune o spatulă între dinţi şi el va trebui să strângă uşor dinţii în timp ce imită prelungit
sunetul şarpelui ; pe podul palmei va simţi un curent deaer rece
-Dacă nu se reuşeşte emisia sunetului Z înseamnă că nu vibrează coardele vocale şi atunci
copilul va face gargară
-Dacă nu reuşeşte să spună sunetul Ţ înseamnă că nu are însuşită corect emisia sunetelor
T şi S ; cu limba sprijinită pe dinţii de sus şi în explozia aerului va spune S ; o hârtie pusă
pe limbă va trebui să zboare în explozia aerului
CAIET DE EXERCIŢII PENTRU SUNETUL S
Salut ! Eu sunt micul batman spiriduş. Eu te voi însoţi pe parcursul acestui caiet. La drum!
b)Ţine podul palmei în faţa gurii ! Vei simţi curentul de aer rece.
Azi o să-l învăţăm pe domnul Ţ. Este un picuţ mai greu, dardacă îl ştii pe T şi pe S vei
putea să te deprinzi cu el. Deci :
-Ridicăm vârful limbii ca pentru pronunţarea sunetului T ( pe alveoleleincisivilor
superiori), apoi îl coborâm rapid pentru pronunţarea sunetului S
-Ne trebuie foarte mult aer ; aerul va face explozie ( dacă punem pe vârfullimbii o bucăţică
de hârtie, aceasta va zbura la pronunţarea sunetului Ţ )
-Putem să ne pregătim pentru efortul respirator astfel : strângem pumnişoriilângă piept
(ca un boxer ), iar limba ne-o pregătim pentru emisia sunetuluiTS; în explozia aerului,
împingem cu putere pumnii în faţă
-Se spune din ce în ce mai rapid T-S, TS
1. Hai să repetăm cuvinte uşoare !
Ţap, ţin, ţip, ţes, ţoi, ţarc, ţară, ţeapă, ţipă,ţeavă
Aţă, mâţă, raţă, căţel, oţet, viţel, lecţie, învaţă
Laţ, lanţ, băţ, hoţ, braţ, clonţ, glonţ, puţ, coteţ
Marţi, cărţi, munţi, struţi, hoţi, vieţi, roţi, porţi
Ţânţar, ţurţure, ţanţoş, ţaţă, ţeţe, ţâţână
2. Acum corectează-mă !
Eu vreau o porsie de tort.
Eu desenez un călus.
Copiii trag la sintă.
Am un sap.
3. Şi acum e rândul propoziţiilor !
Tanţa ţine băţul.
Căluţul susţine călăreţul.
Ceaiul este călduţ.
Ţapul ţopăie.
Ţăranii curăţă viţa
Z
1. Zâna zice-n zori de zi
Vrăji zemoase şi zurlii.
Şi din nori un zân zbanghiu
Coboară pe-un bidiviu.
2. O zvârlugă zugrăvea
Zidul de pe strada mea.
Fluturi roz de peruzea
Se zbăteau prin cărămizi
Lângă o zimţată stea.
3. O meduză cam zbârcită
Zdrenţuită şi răcită
Strănuta dintre zulufi
De-o viroză tăbăcită.
4. Zice zimbrul zâmbăreţ:
Eu aş vrea nişte nutreţ.
Zău aşa, de-mi dai o doză
O să fac cu tine-o poză.
5. Sub o rază cam timidă
Pupăza cea zgribulită
Îşi zice durerea mare :
-Vreau să fie mai mult soare !
6. O meduză verzulie
Se-aşează pe-o cochilie
Şi recită o poezie.
Spectatorii zvăpăiaţi
Sunt degrabă-ndepărtaţi.
7. Zâna zorilor mângâieUn zefir crescut sub zid.
Şi un mânz scăpat din frâie
Către el pleacă zorit.
Ţ
1. Ţicu ţine o reţetă
De la doctoriţa nouă.
I-a prescris nişte injecţii
Şi vreo câteva pastile.
Şi i-a spus să stea în casă
Când afară tare plouă.
2. În ţarc căpriţa ţipă tare.
Simţise lupul dând târcoale.
Ţăranul scoate-un cuţit mare
Cu aprig gând de răzbunare.
3. Ţăranii ţin în ţarc şedinţă
Despre producţia de lapte.
Ţărăncile ce stau pe-acasă
Îşi schimbă ţâncii pentru noapte.
4. Ţiţi e-un ţânţar ţâfnos
Şi un pic cam arţăgos.
Cum nu-i place lui ceva
Iute îl şi înţepa
5. În coteţ, un cocoş cam nătăfleţ
Şi un pic cam plângăreţ
Ţipă iar în gura mare
Că vrea boabe de mâncare.
6. Un ţânţar şugubăţ spune nişte glume
La urechea lui Ionuţ. Un copil minune !
Ionuţ e-un bun ţintaş. Dă palme nebune.
Iar urechea ţiuind şi-o ascunde-n perne.